Despre Maica Domnului
“E propriu Ortodoxiei să nu o prezinte pe Maica Domnului niciodată
separată de Hristos, cum se întâmplă în Occident cu tablourile Madonei.
Totdeauna este în legătură cu Iisus Hristos. De aceea ea este cel mai
aproape de El. Cine poate fi mai aproape de fiul ei decât o maică?
El se face fiul unei mame, iubeşte o mamă omenească aşa cum o
iubim noi pe mama noastră, ascultă rugăciunile ei cum ascultăm noi rugăciunile mamei
noastre. Ea palpită pentru tot ce palpită El. El a venit ca să ne iubească pe noi, să Se
răstignească pentru noi, deci nu poate să nu ne iubească şi ea pe noi, nu poate să nu aibă şi
ea toate durerile pe care le are El pentru nenorocirile noastre. Nu poate să nu sară şi ea în
ajutorul nostru, cum vine El în ajutorul nostru, dar numai de la El este toată puterea ei. El
este Mântuitorul, ea este cea care din legătură cu El primeşte putere să ne ajute în diferite
necazuri, în diferite greutăţi.
De aceea este bine să ne rugăm - aşa cum face Biserica, cum fac şi credincioşii -
Maicii Domnului, cerându-i nu ca să ne mântuiască, ci ca să ne scape din diferite nevoi, să
ne ajute în diferite greutăţi, să-L roage pe Fiul ei să ne mântuiască.
El nu e singur, El are o mamă dintre noi; şi având o mamă dintre noi, ne are pe toţi
aproape. Şi ea, avându-L pe El ca Fiu şi iubindu-L ca Fiu, iubeşte tot ce iubeşte şi El. Iar El,
întrucât S-a făcut fratele nostru, atunci ea este într-un anumit fel şi mama noastră, mama
tuturor fraţilor Lui.
De aceea, mare ascultare are ea la rugăciunea pe care i-o adresăm ei. Să
facem aceasta cu toată inima, cu toată convingerea. Să nu-L socotim pe Hristos venit om şi
rămas separat de oameni, rămas singur, ci în legătură cu noi, mai ales prin mama Lui."
- Părintele Dumitru Stăniloae
„Cât poate Dumnezeu cu puterea, poate şi Maica Domnului cu rugăciunea.”
Istorioară - Căruţa goală
Odată, demult, mă plimbam împreună cu tatăl meu când, la o cotitură, el s-a oprit
pe loc. După o clipă de tăcere, m-a întrebat:
- În afară de ciripitul păsărelelor, mai auzi şi altceva?
Mi-am ascuţit auzul şi, după câteva secunde, i-am răspuns:
- Aud zgomotul unei căruţe…
- Aşa este, spuse tatăl meu. Este o căruţă goală.
L-am întrebat:
- Cum de ştii că este o căruţă goală, dacă încă nu o putem vedea?
Iar el mi-a răspuns:
- E foarte uşor să ştii când o căruţă este goală: e din cauza zgomotului. Cu cât este
mai goală, cu atât face mai mult zgomot.
Astăzi, adult fiind, când văd o persoană care vorbeşte prea mult, întrerupând
conversaţia celorlalţi, dovedindu-se inoportună, lăudându-se cu ceea ce posedă, simţindu-se
atotputernică şi dispreţuindu-i pe cei din jurul ei, încă mi se pare că mai aud vocea tatălui
meu, spunând: “Cu cât este mai goală căruţa, cu atât mai mult zgomot face“.
Smerenia constă în a trece sub tăcere virtuţile noastre şi de a le permite altora să
le descopere. Nu uitaţi că există oameni atât de săraci, încât nu au nimic altceva decât bani.
Nimeni nu este mai gol la suflet, decât cel care este plin de sine însuşi. Să fim ca
ploaia liniştită şi blândă, care pătrunde în tăcere până la adâncimea rădăcinilor, hrănindu-le.
“Taci tu şi să vorbească faptele tale!” – Iisus Sirah
Preot Paroh Liviu Popa – tel. 0722 280 003 Pr. Dr. Mihail Popescu – tel. 0744 673 946
Contul bisericii: BCR, Sect. 4, PAROHIA BELVEDERE – RO41RNCB0069007665720001
Str. Cărvunarilor nr. 2, sect. 6, Bucureşti e-mail: bisericabelvedere@yahoo.com
Cuvânt pen ru suflet
(†) Buna Vestire
“Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac.
Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei se face si Gavriil harul îl binevesteşte.
Pentru aceasta şi noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu
să-i cântăm: Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine!”
- Troparul Bunei Vestiri -
Sfânta Evanghelie după Luca 1, 24-38
„Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui (Zaharia), a zămislit şi cinci luni s-a
tăinuit pe sine, zicând: «Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice
dintre oameni ocara mea».
Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la
Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,
Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema
Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.
Şi intrând îngerul la ea, a zis: «Bucură-te, ceea ce eşti
plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între
femei».
Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta
în sine: «Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?».
Şi îngerul i-a zis: «Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la
Dumnezeu.
Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema
numele Lui Iisus.
Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema şi
Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.
Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit».
Şi a zis Maria către înger: «Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?».
Şi răspunzând, îngerul i-a zis: «Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui
Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu
Se va chema.
Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a
şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă».
Şi a zis Maria: «Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!». Şi îngerul a
plecat de la ea.“
 «Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!»
La început de primăvară, în plin urcuş duhovnicesc spre Înviere, ne răsare înaintea
sufletelor noastre sărbătoarea Buneivestiri – praznic împărătesc al Preacuratei Fecioare.
Sărbătoarea de astăzi este numită Buna Vestire (sau Blagoveştenie, în popor)
întrucât ne aduce Vestea cea Bună a mântuirii, aşteptată de zeci de veacuri de întreaga
omenire şi ne aminteşte despre o bucurie ce a unit cerul şi pământul, Creatorul şi creatura
Sa, în dorinţa de a reda omului chipul şi asemănarea cu Dumnezeu. Bucuria zilei de astăzi
izvorăşte din hotărârea Sfintei Treimi de a trimite în lume pe Dumnezeu-Fiul.
Şi cum păcatul a intrat în lume printr-o femeie, tot prin femeie trebuia să se pună
capăt întunericului. De data aceasta a fost aleasă cea mai sfântă fecioară de pe faţa
pământului, Maria din Nazaretul Galileei. Fecioara Maria trăise la templu în curăţie şi
sfinţenie, muncind şi rugându-se neîncetat. Ea era o copilă curată şi smerită, cu o credinţă
puternică şi o iubire sfântă care se îndrepta doar către Dumnezeu. Sufletul ei era candelă de
lumină, ca o grădină de pace şi binecuvântare.
Şi fiindcă prin ea avea să se vindece firea umană, n-a primit vestea cea bună de la
oameni, ci de la Dumnezeu, prin slujitorul Său apropiat, Arhanghelul Gavriil. Îngerul trimis
din înaltul Cerului se întâlnea cu cea mai curată fiinţă pe care umanitatea o putea oferi
Dumnezeirii. Era, de fapt, întâlnirea dintre un înger ceresc cu altul pământesc.
După ce dusese vestea naşterii lui Ioan Botezătorul Elisabetei, mătuşa Sfintei
Fecioare, după şase luni, Arhanghelul Gavriil vine la locuinţa tinerei fecioare Maria.
Sfântul Grigorie Palama spune că Buna Vestire s-a petrecut într-o zi de vineri, la
ceasul al şaselea, adică în ziua şi-n ceasul în care au păcătuit primii oameni, născătorii
neamurilor, zi în care avea să se întâmple şi jertfa Crucii de pe Golgota mântuirii.
Deci, Arhanghelul Gavriil venind la Sfânta Fecioară sub forma unui tânăr strălucitor
cu o floare de crin în mână, i-a zis: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este
cu Tine, binecuvântată eşti tu între femei.”
Fecioara s-a spăimântat şi s-a tulburat la vederea îngerului şi mai ales la auzirea
cuvintelor lui; ea a amuţit şi cugeta în sinea ei: «Ce fel de închinăciune poate să fie
aceasta?». Aducându-şi aminte cum şarpele a înşelat pe Eva şi pe Adam în rai, gândea întru
sine: "Oare ce este lucrul acesta, ce mi se arată? Vreo nălucire sau ispită? Să nu fie cumva
vreo înşelăciune de la diavolul!" Sfânta Fecioară, cunoscătoare a Legii mozaice, nu putea
să-şi explice asemenea urare. Emoţiile sfinte o nelinişteau şi, mai mult, o duceau într-o stare
de frică, mai ales că nu auzise, nu citise şi niciodată învăţătorii de la Templu nu-i spuseseră
că îngerii se arată oamenilor în afara locaşurilor sfinte, dar mai ales femeii, considerată
spurcată de la căderea în păcat până acum...
Nu era nimic mincinos, prefăcut sau înşelător în ea, ci totul era copilăros - simplu,
neprihănit, curat şi nevinovat. Ea n-a văzut în sine desăvârşiri, măcar că sufletul şi
trupul său erau împodobite cu ele, şi nu înţelegea cum puteau s-o privească pe ea
asemenea laude, şi asta în aşa măsură că trimisul ceresc a fost nevoit să o ridice întrucâtva
din umilirea ei de sine, însă totuşi nu prin descrierea vredniciilor ei, ci prin arătarea bunei
voiri a lui Dumnezeu: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har de la Dumnezeu” – nu de
la vrednicia ta vor fi toate acestea, ci harul va să lucreze în tine ....
Sufletul Fecioarei Maria liniştindu-se, vestitorul înaripat al lui Dumnezeu îi vesteşte
cea mai de preţ veste din ceruri: "Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema
numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu
Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi
împărăţia Lui nu va avea sfârşit."
Auzind această veste, Fecioara Maria, în curăţia ei ca de copil, l-a întrebat pe
vestitorul cel neobişnuit: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?"
Aceste cuvinte nu arată neîncrederea ei în bunavestire a îngerului,ci curăţia şi nevinovăţia ei.
Care a fost răspunsul Arhanghelului Gavriil? "Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi
puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine Fiul lui
Dumnezeu Se va chema.”
Şi pentru ca Fecioara să fie convinsă de intervenţia divină, îngerul îi oferă un
exemplu de putere a lui Dumnezeu: bătrâna Elisabeta, mătuşa ei, de o viaţă cunoscută ca
stearpă, se află în cea de-a şasea lună a unei sarcini binecuvântate. „Că la Dumnezeu
nimic nu este cu neputinţă.” Asemenea întâmplări, aşadar, nu trebuie judecate la
măsura omului, ci la aceea a lui Dumnezeu, nemăsurată.
Cuvântul îngerului nu este o poruncă şi nici vestirea unui fapt împlinit. Buna Vestire
anunţă, deocamdată, doar faptul că Dumnezeu o alesese pe ea, Maria, să devină mama
Fiului Său. Ea e lăsată să hotărască singură, în deplină libertate a cugetului. Îngerul
aşteaptă din gura Mariei un singur cuvânt. Îl aşteaptă Dumnezeu, dar în acelaşi timp îl
aşteaptă toată suflarea, căci, întrebând-o pe ea, Dumnezeu ne întreabă pe noi, iar prin
răspunsul ei urmează să se pronunţe întreaga omenire. „Iată, Eu stau la uşă şi bat!”
Adâncimea smereniei care a fost în inima Preasfintei Fecioare Maria nu se poate
grăi în cuvinte, căci ea, auzind şi înţelegând de la Arhanghelul Gavriil că va zămisli de la
Duhul Sfânt şi va naşte pe Fiul lui Dumnezeu, nu s-a înălţat cu inima, ci cu mare smerenie
socotindu-se pe sine o simplă roabă, a zis: „Iată roaba Domnului. Fie mie după
cuvântul tău!” Aici, cu adevărat, s-a împlinit cuvântul Sfintei Evanghelii, care zice: „Cine se
va smeri pe sine, se va înălţa” (Mt 23,12). Numai Fiul ei, Mântuitorul şi Înnoitorul întregii
zidiri o va întrece prin smerenia şi ascultarea Lui.
În clipa aceea, când Fecioara a acceptat porunca şi a rostit cuvântul „Fie mie după
cuvântul tău!”, S-a şi zămislit Iisus Hristos în preacuratul ei pântece.
Deşi se numeşte Buna Vestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, aceasta este
şi o sărbătoare împărătească a Mântuitorului Iisus Hristos, pentru că Cel ce a binevoit a Se
întrupa pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire trebuie sărbătorit în primul rând.
De asemenea, auzim în textul Evangheliei de astăzi cum întreaga Sfântă Treime
este prezentă în zămislirea Fiului lui Dumnezeu. Numai Fiul Cel veşnic al lui
Dumnezeu se zămisleşte ca Om din pântecele Fecioarei Maria ca urmare a lucrării Duhului
Sfânt asupra ei, dar este prezent şi Tatăl cu umbrirea, cu prezenţa.
Dacă ne gândim la faptul suprafiresc al întrupării, ne dăm seama că viaţa Fecioarei
Maria a fost mai presus de fire şi totuşi ea a trăit printre noi. Cinstirea adusă de către noi
trebuie făcută cu atâta curăţie sufletească încât cugetul nostru să fie aşa ca şi crinul din
mâna arhanghelului; dacă arhanghelul i s-a închinat, noi, credincioşii, trebuie să-i aducem
supracinstire şi să o purtăm cu evalvie în inimile noastre.
În vreme ce pentru Domnul Hristos avem un dublu sentiment, de iubire pentru
Mântuitor, dar şi de teamă pentru Judecător, pentru Maica Domnului nu avem decât unul,
cel de iubire, pentru aceea că Maica Domnului niciodată nu ne va judeca, ci ea
pururea se roagă pentru noi.
Buna Vestire se prăznuieşte primăvara, în luna martie, care este luna creaţiei,
pentru că prin venirea lui Hristos în lume omenirea se reînnoieşte, se naşte din nou prin
credinţă, prin botez şi fapte bune.
Evenimentul Bunei Vestiri, depăşind hotarele timpului şi ale spaţiului, rămâne
mereu actual în viaţa Bisericii. Crearea lumii - întru începuturi - şi recrearea ei - prin
întruparea Domnului, binevestită de Arhanghel - cer o a treia schimbare - de această dată
personală, a fiecăruia dintre noi. Căpătăm starea de om nou în momentul în care şi noi, în
smerenie şi ascultare, răspundem chemării, ca oarecând Fecioara: "Fie". De aceea, urmând
exemplul Maicii Domnului, rugăciunea noastră ar trebui să fie: „Da, Doamne! Eu sunt
robul Tău. Fie mie după cuvântul Tău!“. Amin.
Surse: Predici – Sf. Nicolae Velimirovici, Sf. Teofan Zăvorâtul, Arhim. Ilie Cleopa, ÎPS Bartolomeu Anania,
Diac. P.I. David; ziarullumina.ro