Sunteți pe pagina 1din 3

CONCEPTE CHEIE

Principiile didactice se referă la acele norme orientative, teze generale cu character director,
care pot da procesului didactic un sens functional. Aceste principia sunt rezultatul generalizării
experienței parcurse de zeci de generații de profesori, ceea ce le dă un character continuu
perfectibil.

Caracterizarea principiilor didactice (Cucoş, 1996, 59-66)


1. Principiul integrării teoriei cu practica

- principiu cu character general, prevede ca tot ceea ce se însuşeşte în activitatea didactică


să fie valorificat în activități ulterioare;
- impune o intercondiționare a obiectivelor didactice cu cele ale logicii ştiinței şi cu
cerințele presupuse de integrarea profesională;
- invită al un dialog permanent între theoretic şi practice;
- modalitate de sporire a cunoaşterii şi a experienței;
- poate fi aplicat în două direcții:
a) în idea folosirii datelor assimilate la un moment dat, ca antecedente pentru rezolvarea
unor sarcini teoretice ulterioare(rezolvarea de problem, aplicarea unor reguli în alte
contexte);
b) în sensul prelungirii activității de însuşire de cunoştiințe sau dobândite de deprinderi
în activități concrete.

2. Principiul respectării particularităților de vârstă şi individuale

Cucoş atrage atenția asupra faptului că este bine să pornim de la datele persoanei de educat, de la
natura sa interioară şi să nu forțăm prea mult limitele îngăduite de vârstă şi de caracteristicile
individuale. Are două dimensiuni:

a) principiul se bazează pe relația psihologică între învățare şi dezvoltare;


b) a doua dimensiune se referă la respectarea particularităților individuale. Astfel,
fiecare om este o individualitate irepetabilă care reclamă un tratament
individualizat(nu o uniformizare). Operațiile mintale şi trăsăturile se conturează
diferit, în funcție de individ.

3. Principiul accesibilității cunoştiințelor, deprinderilor, priceperilor


Esența acestui principiu vizează cunoştiințele şi deprinderile stipulate prin planuri, programe,
manual, activități practice – să fie astfel selectate, articulate şi expuse încât ele să poată fi – în
principiu – assimilate şi valorificate optim de elevi.

- momentul principal al accesibilizării este lecția pregătită şi susținută de professor(cel mai


important agent al expunerii unui material astfel încât acesta să fie piceput, interpretat şi
acceptat);
- solicitarea elevilor să fie maxima, dar în limitele posibilului şi necesarului;
- profesorul să facă astfel încât să cunoască nivelul dezvoltării actuale şi să prevadă
evoluția ulterioară deoarece o sarcină de învățare prea uşoară predispune la delăsare şi
inactivitate, iar o sarcină prea dificilă conduce la blocaj şi stoparea oricărei activități.

4. Principiul sistematizării şi continuării în învățare

- un principiu care angajează atât nivelul macroeducațional(politicile educaționale), cât şi


nivelul microeducațional(vizează procesele didactice propriu-zise, respective predarea şi
învățarea coerentă şi continuă);
- acest principiu are două laturi:
a) asigurarea continuității în predare;
b) realizarea sistematizării cunoştiințelor.

5. Principiul participării active şi a elevului în activitatea de predare, învățare, evaluare

Acest principiu cere ca elevii să-şi însuşească ceva(cuvinte, deprinderi, principii) numai în
măsura în care au înțeles şi să participle singuri şi conştienți la aflarea cunoştiințelor pe care
profesorii le propun la un moment dat.

- activizarea elevilor cere implicarea în predare şi menținerea lor într-o încordare plăcută,
dorința de a căuta singuri soluțiile adecvate la propunerea de situații problemă de către
profesor;
- se poate ajunge la această stare acordând elevilor încredere şi autonomie de gândire
deoarece prin participarea sa activă, elevul trăieşte efectiv fenomenl cunoaşterii
solicitându-şi gândirea, inteligența, imaginația, memria.

6. Principiul însuşirii temeinice a cunoştiințelor, priceperilor şi deprinderilor

- învățarea temeinică constă în calitatea ei de a produce rezultate consistente; este opusă


superficialității/învățării în asalt/lucrului de mântuială;
- învățare profundă şi de durată;
- temeinicia învățării depinde şi de dimensiunea practică a învățării.
7. Principiul intuiției(corelației senzorial – rational, dintre concret - abstract)

- cere valorificarea experienței de cunoaştere senzorială a elevului şi cuplarea acesteia cu


abstractizarea;
- predarea şi învățarea folosesc acest principiu deoaree caracterul concret al gândirii
elevului explică de ce acesta asimilează mai uşor material de învătat dacă îi este solicitată
intuiția sensibilă;
- acest principiu al învățării intuitive cere valorificarea pedagogică a unei bogate
experiențe cognitive apelând la ilustrări/exemplificări, corelări ale denumirilor cu diverse
imagini/reprezentări grafice, cuplarea învățării teoretice cu aplicația practică.