Elisabeta Bathory de Făgăraş

16.08.2006 (Arhiva)
 Publicitate
* Între datele biografice ale Elisabetei Bathory din Făgăraş şi Erszebet Bathory,
contesa sîngeroasă, există cîteva coincidenţe bizare care ar putea dovedi că sînt una şi
aceeaşi persoană

Există şi o variantă feminină a contelui Dracula, contesa Erszebet Bathory. Sadismul ei e

mai autentic şi mai aproape de vampirism decît cel al principelui Vlad Ţepeş.
Documentele istorice atestă că a ucis peste 600 de fecioare ca să se îmbăieze în sîngele lor
şi astfel să-şi păstreze tinereţea. Imediat, occidentalii s-au dus cu gîndul la o posibilă
înrudire cu domnitorul care trăgea turci şi boieri în ţeapă. Dar istoricii au probat cu dovezi
faptul că, cea supranumită „contesa sîngeroasă“, îşi comitea crimele într-un castel din
Slovacia şi se trăgea dintr-un neam care n-avea nicio legătură cu Vlad Ţepeş. Totuşi, mai
multe rude de-ale ei guvernaseră Transilvania, aflată atunci sub suzeranitate maghiară.
Mai mult, la Făgăraş, exact în aceeaşi vreme, s-a născut o Elisabeta Bathory. A murit în
acelaşi an cu contesa Dracula: 1614. Au avut cam aceleaşi rude. Simplă coincidenţă sau
Elisabeta din Făgăraş este însăşi aristocrata însetată de sînge?

Părinţii contesei erau rude de sînge

Mitul lui Dracula e o invenţie literară. Dar contesa Erszebet Bathory şi atrocităţile ei au
fost cît se poate de reale. Mărturie stă sentinţa procesului din 1611 şi paginile jurnalui ei
în care povestea cu lux de amănunte cum se îmbăia în sîngele fecioarelor proaspăt ucise.
Biografia contesei începe la 1560, cînd s-a născut într-o familie înstărită, în localitatea
Nyirbator din Ungaria de astăzi. Locul naşterii nu e chiar o certitudine, majoritatea
surselor consemnînd că e vorba de o localitate din Transilvania, uneori e adăugată şi
precizarea: în Carpaţii Meridionali. Părinţii contesei au fost: Gyzorgy Bathory de Ecsed şi
Anna Bathory de Somlyo (Şimleu). Cu alte cuvinte, mama şi tatăl erau rude, ceea ce ar
explica înclinaţiile patologice ale fiicei. Erszebet avea şi un frate, Istvan (Ştefan) Bathory,
şi două surori, Sofia şi Klara, despre ultima spunîndu-se că avea o reputaţie de lesbiană şi
vrăjitoare. Cei patru soţi ai ei au decedat în condiţii misterioase. De altfel, neamul
Bathory-lor era renumit pentru atrocităţi.

Educată, dar dereglată

Numele de Bathory semnifică viteaz, brav, şi a fost purtat de zeci de nobili din Ungaria şi
Ardeal, unii dintre ei renumiţi în istorie. Familia Bathory a atins apogeul puterii pe la
mijlocul secolului al XVI-lea, şi s-a stins definitiv în 1680. Erszebet Bathory şi-a petrecut
copilăria în castelul Ecsed. Datele privind copilăria ei nu sînt cunoscute, de fapt, nu se ştie
prea bine dacă aici a copilărit sau în altă parte. Se pare că anumite întîmplări şocante la
care a asistat pe la vîrsta de 5-6 ani explică sadismul şi pasiunea ei pentru sînge de mai
tîrziu. Pe de altă parte, contesa avea o educaţie de excepţie, eclipsîndu-i prin inteligenţă şi
erudiţie pe mulţi nobili. Dar avea un temperament vulcanic, deseori izbucnea în crize
teribile, e posibil să fi suferit de epilepsie sau alte tulburări ale sistemului nervos.

Un soţ pe măsură

La 8 mai 1575, în Varrano, Erszebet, care avea doar 15 ani, s-a căsătorit cu contele Ferenc
Nadasdy, de 25 de ani. El era net inferior soţiei, ca educaţie, în schimb a făcut carieră
militară, remarcîndu-se pentru cruzimea sa în timpul războaielor. A murit la Bucureşti,
asasinat de o prostituată care nu voia decît să-i fure banii. Era supranumit „Cavalerul
Negru“. Nunta celor doi, o afacere de familie, s-a desfăşurat conform planului, contesa
primind cadou de nuntă, castelul Cachtice din Carpaţii Slovaciei de astăzi. Dar, înainte de
căsătorie, Erszebet a avut un copil din flori, cu un ţăran transilvănean, Anastasia, născută
în 1574. Cu Nadasdy a avut alţi 5 copii: Anna, Katalin, Miklos (mort la naştere), Orsolia
şi Paul. Era o mamă desăvîrşită, petrecîndu-şi mult timp cu educaţia copiilor săi. Dar
dimineţile era în camera de tortură, unde, toaleta de dimineaţă însemna o baie în sînge
proaspăt.

Băi sîngeroase

Legenda spune că setea ei pentru sînge se trage dintr-o întîmplare. Contesa, aruncînd o
foarfecă spre faţa unei servitoare, şi-a descoperit atracţia pentru sînge. A ajuns să creadă
că sîngele acţionează asupra pielii ca un elixir al frumuseţii şi tinereţii. Oricum, contesa
era considerată o femeie foarte frumoasă. Dar, speriată că-şi va pierde calităţile, a recurs
la crimă pentru a face rost de cît mai mult sînge, despre care credea că-i va asigura
tinereţea veşnice. Victimele, fete simple sau nobile, din apropiere sau chiar de la mare
depărtare, erau ademenite la castel de servitorii ei. Apoi, într-o cameră de la subsol, erau
supuse la ritualuri magice şi torturi sinistre. Detaliile supliciilor le nota conştiincioasă în
jurnal, apoi expedia filele soţului său, să se delecteze şi el. Rudele ştiau că şi-a transformat
pivniţa în abator de oameni, dar n-au intervenit. Au existat şi victime care au supravieţuit.
Acestea, împreună cu alţi martori, au depus mărturie în procesul din 1611. La cererea
împăratului Mattias, palatinul György Thurzót a descins la castel, surprinzînd-o pe
contesă echipată cu instrumente de tortură cu care chinuise cîteva fete. Una dintre ele era
deja moartă.

Zidită în castel

Între 1585 şi 1610, contesa a ucis circa 650 de fecioare, după cum s-a calculat în urma
celor relatate de cei peste 300 de martori investigaţi. Colaboratorii ei, Anna Darvulia,
Dorottya Szentes, Dorota Sentésová (Dorko), Jo Ilona, Katarína Benická, János Ujváry
(Fickó) au fost executaţi. Erszebeth n-a participat la proces şi n-a depus personal nicio
mărturie, datorită influenţelor familiei Bathory care au făcut tot ce s-a putut ca să evite un
scandal. Rudele au intervenit şi a fost doar sechestrată la domiciliu, scăpînd-o de temniţă
sau condamnare la moarte. Ba chiar s-a bucurat de imunitate regală. Pedeapsa a fost
arestul la domiciliu în cîteva camere ale castelului groazei, cu intrările şi ferestrele zidite.
După trei ani şi jumătate, în august 1614, a fost găsită moartă. Lugubrele tratemente
cosmetice n-au reuşit să-i prelungească viaţa mai mult de 54 de ani.

Castelele groazei

Legenda spune că Erszebet nu numai că se scălda în sînge, dar îl şi bea, avea chiar
înclinaţii spre canibalism, sadomasochism şi bisexualitate. Multe dintre aceste pasiuni n-
au fost dovedite în proces, dar au rămas ca dovezi indiscutabile rămăşiţele umane găsite la
castel. A mai acţionat şi la castelele Bytca (la nord de Bratislava), Ecsed (la graniţa dintre
Ungaria şi România), Varrano, Beckov, Sarvar, Keresztur. Gabriel Ronay, în cartea sa
„Mitul lui Dracula“ (1972), plasează aceste locuri în Transilvania. Chiar şi în locuinţa din
Viena, de pe Augustinianstrasse, s-au petrecut numeroase crime. Ţipetele fetelor erau atît
de puternice încît călugării de la mănăstirea augustiniană se trezeau la ora 4, ora băilor de
sînge, şi aruncau în geamuri cu diferite obiecte cerînd linişte. Dorka a mărturisit că erau
ucise cîte 5 fete pe săptămînă. Alţi martori susţineau că într-o seară au fost pregătite
pentru supliciu 9 fecioare.

Fecioare nobile sau ţărănci

Servitorii contesei ademeneau fetele cu promisiunea unor servicii bine plătite în slujba
contesei sau, dacă nu voiau să cedeze, le răpeau pur şi simplu. Soţia lui Istvan Szabo şi-a
adus propria fiică, atrasă de recompensa substanţială. Katalin se ocupa doar de
înmormîntarea leşurilor. Complicii erau plătiţi în haine de blană, capre, miei şi monezi de
aur. După ce contesa a văzut că ridurile sînt tot mai adînci şi sîngele ţărăncilor nu mai fac
minuni, a sacrificat circa 50 de fete cu sînge albastru, aşa cum o sfătuise vrăjitoarea
Darvulia. Dar nobilele erau greu de găsit. Servitoarele ajunseseră să îmbrace în haine de
aristocrate ţărăncile, ca să-i facă pe plac contesei. Cît despre dispariţiile misterioase ale
fecioarelor, oamenii credeau că e vorba de o epidemie. La moartea contesei, cronicarul
Istvan Krapinai a notat: „Erszebet Bathory, văduva contelui Ferencs Nadasdy, şeful
Grajdurilor Regale, celebră pentru crimele ei, a murit întemniţată la castelul Csejthe, la 14
august 1614, subit, fără crucifix şi fără lumină“.

Nepoata lui Mailat din Făgăraş

Exact în aceeaşi perioadă, în Făgăraş, trăia o altă Elisabeta Bathory despre care puţini
istorici pot spune date concrete. Mulţi nici nu ştiu de existenţa ei, cu toate că a fost fiica
unui voievod, Ştefan Mailat. Numele ei este amintit în „Dicţionarul personalităţilor
istorice“, de Mircea Oprişan. Istoricul sibian ştie absolut totul despre familiile Mailat şi
Bathory, dar despre Elisabeta nu are amănunte. „Ştiu doar că era nepoata lui Ştefan
Bathory. Fratele ei a fost Gabriel, cel mai crud dintre Bathory. Date suplimentare despre
Elisabeta n-am găsit“, mărturiseşte el, explicînd că „fata lui Ştefan Mailat, Margareta, s-a
căsătorit cu voievodul Transilvaniei Andrei Bathory de Ecsed, într-o vreme căpitanul lui
Ferdinand I. Andrei cu Margareta Mailat au avut patru copii: pe Baltazar, crescut la curtea
unchiului său Ştefan Bathory, regele Poloniei – amestecat într-un complot, va fi ucis din
ordinul vărului său Sigismund, în 1594; pe Ştefan, ce a avut funcţii importante în vremea
vărului său Sigismund; pe Andrei, cardinalul ce va ajunge principe al Transilvaniei şi, în
luptele de la Şelimbăr din 1599, cu oastea lui Mihai Viteazul, a fost ucis. O fiică,
Elisabeta, decedată în 1614“. În acelaşi an a murit şi contesa sîngeroasă.

Rude comune

Făgărăşeanca Bathory avea drept unchi pe Cristofor Bathory (1530-1581) principe al

Transilvaniei (1576-1581) care a fost tatăl lui Sigismund Bathory (1572-1613), principe al
Transilvaniei şi al lui Griseldis. Alt unchi era Ştefan Bathory (1533-1586), principe al
Transilvaniei şi rege al Poloniei. Erszebet Bathory avea şi ea aceiaşi unchi. Se mai ştie că
Sigismund Bathory era vărul contesei. Dar văr primar era şi cu Elisabeta din Făgăraş. Alt
verişor al contesei sîngeroase era Gabriel Bathory, prinţ al Transilvaniei, strănepotul lui
Ştefan Mailat, fiu al lui Ştefan Bathory, regele Poloniei. Dar Gabriel Bathory era şi
verişorul Elisabetei din Făgăraş. Cam multe rude comune, suficient de multe ca să ne
întrebăm dacă nu cumva cele două Elisabete sînt una şi aceeaşi persoană.

Coincidenţe

Ambii taţi ai Elisabetelor erau din Ecsed. Contesa a avut un frate, Ştefan Bathory şi două
surori, Sofia şi Klara. Elisabeta din Făgăraş a avut trei fraţi. Dar unul dintre ei era Ştefan
Bathory şi a murit tot în 1605 ca şi cel al contesei. Cardinalul Andrei Bathory, fiul lui
Andrei şi Margareta Bathory, deci fratele Elisabetei din Făgăraş, se număra şi el printre
rudele contesei. Oricum am urmări arborele genealogic al făgărăşencei, acesta tot se
intersectează cu cel al contesei Dracula. Dar, spre deosebire de aceasta, rudele ei dinspre
Făgăraş erau mult mai onorabile. Rude care, pînă la urmă erau comune.

Legături primejdioase
Ar mai fi o enigmă în biografiile celor două Elisabeta. Titulatura completă a soţului
contesei este Ferenc de Nadasdy şi Fogarasfold. Adică, înnobilat şi peste ţinutul
Făgăraşului. Dar Nadasdy era numele de fată al mamei Elisabeta din Făgăraş. Ana
Nadasdy s-a căsătorit la 1530 cu voievodul Ştefan Mailat. Era sora lui Tamaş Nadasdy,
unul dintre cei mai bogaţi şi mai influenţi oameni din Regatul Maghiar. Tamaş Nadasdy
se numea şi tatăl lui Ferenc. Dacă ar fi vorba de una şi aceeaşi persoană, ar însemna că
Erszebet s-a măritat cu vărul ei. Sau, în cel mai bun caz, cu vărul Elisabetei de Făgăraş.
„Singurul lucru pe care cele două îl au în comun este numele, ele fiind verişoare
îndepărtate“, susţine muzeograful Iulian Şchiopu de la Muzeul Ţării Făgăraşului,
specialist în istoria evului mediu.

Misterioasa Elisabeta de Făgăraş

Despre Elisabeta Bathory de Făgăraş nu sînt date istorice şi asta probabil pentru că n-a
fost o figură importantă. Deşi, nu există Bathory neimportant în istorie. Nu se ştie unde a
trăit, cu cine s-a căsătorit, dacă a avut copii. Despre apucăturile ei sadice nici vorbă.
Probabil că e o simplă coincidenţă de nume, rude şi an al morţii între ea şi celebra contesă.
Oricît am fugi de asocierea falsă a numelui lui Vlad Ţepeş cu vampirismul şi celebrul
Dracula, de femeia-vampir nu putem scăpa. Istoricii ne îndeamnă să nu credem că
făgărăşeanca este una şi aceeaşi cu Elisabeta Nadsdy. Dar sigur a fost rudă cu ea. Restul e
legendă. Cum legendă e şi Fecioara de Fier, celebra unealtă de tortură medievală,
preferata contesei Bathory, instrument care s-ar fi aflat cîndva la castelul Făgăraş. Tot o
coincidenţă?

„S-a găsit la castel o fată înaltă, cu părul blond, zăcînd moartă pe podea. Părul îi era
smuls, sînii tăiaţi, coapsele şi organul genital arse, pielea sfîşiată. «N-ar fi recunoscut-o
nici propria ei mamă», nota un funcţionar îngrozit. Pereţii erau stropiţi cu sînge,
mecanismul Fecioarei de Fier era gata întors, pregătit pentru alte ore de funcţionare. În
apropiere, s-au mai găsit două fete torturate asemănător şi zăcînd în agonie. În pivniţă,
mai erau nişte fete înfometate pentru următoarea tortură. Acolo au găsit-o şi pe contesa
Nadnasy.“

(fragment din raportul Lordului Palatin)

Narcisism bolnav

• Erszebet Bathory avea părul lung şi negru, pielea foarte albă şi ochii de culoarea ambrei.
Petrecea ore întregi în faţa oglinzii căreia i-au fost ataşate suporturi pentru a-şi putea
odihni braţele. Îşi schimba garderoba şi de şase ori pe zi, folosea după un ritual obsesiv
diferite uleiuri şi unguente pentru a-şi menţine frumuseţea. Antropologul german Michael
Wagner arată că, după moartea soţului, în 1604, partener de viaţă cît şi de viciu, s-a simţit
şi mai atrasă de bolnavele ei experimente cosmetice, dîndu-şi seama că nu mai e la prima
tinereţe.

Metodele contesei
• În castelul Sárvár, Elisabeta devine din ce în ce mai interesată de magia neagră de
feluritele moduri de tortură şi provocare a durerii şi mortii, fiind încurajată şi chiar
învăţată de soţul ei. Printre abominabilele torturi practicate, la loc de cinste era ungerea
trupului gol cu miere, legarea şi lăsarea fetei pradă muştelor şi albinelor. Iarna, turna apă
rece pe corpul unei femei pînă arăta ca o statuie de gheaţă. Îşi ardea victimele cu fierul
înroşit, sărea pe ele rupîndu-le în bucăţi şi gustîndu-le sîngele. Execuţia avea loc într-o
cadă, în sîngele scurs urma scena îmbăierii.

Voievodul Făgăraşului

• Ştefan Mailat, căpetenie a boierimii făgărăşene, a devenit în 1534 voievod al Ardealului.

El are rolul istoric de a transforma cetatea în castel de apărare. „Planul lui Mailat de a
rupe Transilvania de Ungaria şi de a forma un principat autonom sub protectorat
habsburgic avea nevoie de un suport real: Cetatea Făgăraşului. De aceea, a investit bani şi
timp în transformarea cetăţii într-un castel de necucerit“, explică Iulian Şchiopu. A
construit un zid exterior care înconjura cetatea. Şi astăzi se pot vedea în stînga intrării,
emblemele nobiliare ale famililor Mailat şi Nadasdy. Mailat era originar din comuna
Comăna. Se autointitula Stephanus Maylad, liber dominus terre Fogaraş Wayvoda
Transylvaniae et Siculorum Comes.
de: » Camelia ONCIU

II

Elizabeth Báthory, contesa-monstru de

care s-a ingrozit istoria...
recomanda:
Yahoo! Twitter
Share14
7 comentarii »

Dosarele Garbo » Femei celebre

Publicat pe 18 Martie 2010

Adevarul despre Elizabeth Bathory este poate chiar mai ciudat si intrigant decat toate
legendele, speculatiile si miturile populare infioratoare care s-au nascut in jurul ei.
Contesa a fost una dintre cele mai crude, de temut si sangeroase personalitati ale tuturor
timpurilor si un criminal in serie atat de feroce cum rar se consemneaza in istorie.
Consultanta ING gratuita pentru planul financiar al copilului tau.
Realitatea nu este intotdeauna numai lapte si miere asa cum ne-am dori. Istoria are si
pagini mai putin curate. Istoria are si modelele ei negative, antieroii a caror viata ne fac sa
ne apreciem si mai mult eroii si ne inspira in crearea povestilor de groaza. Oamenii nu
sunt intotdeauna ceea ce par. Dincolo de un chip frumos si de o educatie aleasa, dincolo
de aura de delicatete si fragilitate degajata de statutul de femeie, sub aparenta mastilor si
a intrigilor politice, a pozitiei sociale sau a dorintei de a da uitarii faptele, exista fapte
care cutremura prin malitiozitatea si cruzimea lor, exista comportamente care nu pot
decat sa iti provoaca fiori pe sira spinarii. Se spune despre fascinanta si temuta contesa
Elizabeth Bathory ca a fost una dintre cele mai crude si sangeroase personalitati ale
tuturor timpurilor si un criminal in serie atat de feroce cum rar se consemneaza. Si s-ar
putea ca totul sa fie adevarat...

Istoria nu se bazeaza insa pe legende cusute cu

fir de minciuna si povesti de adormit copiii,
are nevoie de fapte, dovezi, de realitate, de
evenimente care au avut loc in timp si fapt.
Adevarul despre Elizabeth Bathory este poate
chiar mai ciudat si intrigant decat toate
legendele, speculatiile si miturile populare
infioratoare care s-au nascut in jurul ei. Cu
siguranta ca Elizabeth Bathory nu a fost
femeia vampir ce sugea sangele oamenilor si
nici femeia canibal ce isi potolea foame cu
carne proaspata de om, poate ca inclinatiile
sale sexuale sunt incerte, poate ca practicile
sale de magie si tehnicile cu care isi tortura
victimele sunt doar un mit, insa mai mult ca
sigura ca in numele dorintelor sale a curs mai
mult sange decat i-a fost dat vreunei fiinte
umane sa verse. Marturiile victimelor care i-au
supravietuit dovedesc acest lucru, cadavrele si ramasitele umane mutilate gasite pe
proprietatile din jurul castelului in care locuia contesa reprezinta fara doar si poate o
dovada imposibil de contestat.

Ar fi putut avea totul…

Ce cuvinte neexagerate, “la limita normalitatii” ar putea fi spuse despre Elizabeth

Bathory pentru a o pune si intr-o lumina favorabila inainte de a arunca asupra ei stigmatul
de “femeie monstru”? Elizabeth Bathory a fost si mama, avand un baiat si 3 fete (alti 2
copii ai sai au murit la varsta infantila). Din scrisorile cu valoare documentara datand din
acea perioada reiese ca Elizabeth se folosea frecvent de puterea sa pentru a interveni in
favoarea vaduvelor de razboi din Ungaria aflate in pragul unei saracii cumplite. Ceea ce o
face cu adevarat cea mai interesanta si “de neinteles” femeie din istorie este faptul ca era
o femeie frumoasa, talentata, extrem de inteligenta, instruita si culta, o persoana care avea
totul si… societatea acelei vremi la picioare pentru a fi daca nu fericita, atunci cel putin
multumita. Intr-un timp in care multi dintre nobili erau iliterati (chiar si barbatii despre
care se presupunea ca sunt mai scoliti decat femeile), tanara contesa era capabila sa
converseze ireprosabil in 3 limbi; limba maghiara, latina si greaca, beneficiind totodata
de o educatie aleasa.

Mai mult, Elizabeth Báthory (Erzsébet Báthory) s-a nascut in august 1560 in sanul uneia
dintre cele mai nobile, vechi, influente si bogate familii din Ungaria. Rudele sale
beneficiau de putere sociala si politica – in familie existau mai multi printi, un cardinal,
un var care prim-ministru al Ungariei. O alta ruda faimoasa era Istvan (Stefan Bathory),
print al Transilvaniei, duce de Lituania si ulterior rege al Poloniei.

Omeneste vorbind, avea totul: tinerete, frumusete, avere. Insa pronia cereasca a uitat sa
adauge si alte ingrediente vitale pentru a putea fi fericit: iubire, armonie, bunatate.
Elizabeth a fost crescuta astfel incat temperamentul sau rece, impulsiv si crud sa avanseze
treptat spre stadiile supreme ale rautatii.
Personalitatea sa s-a dezvoltat intr-un mediu din
care nu erau excluse comportamentele sexuale
deviante, lesbianismul, libertinismul sexual si nici
practicile de magie neagra si satanism. Inclinatiile
sale spre promiscuitate manifestate de la o varsta
destul de frageda au fost incurajate de personajele
din jurul sau. La numai 14 ani, jucandu-se de-a
dragostea cu baiatul unor tarani ramane insarcinata,
insa copilul nascut ii este luat si dat spre crestere
parintilor baiatului.

Fetita fiind, era egoista si de o insensibilitate iesita

din comun, asistand cu mult sange rece la scenele
brutale de justitie pe care cei din familia sa le aplicau servitorilor care comiteau greseli. O
anecdota populara descrie un incident in care un sarac acuzat de furt a fost cusut in
pantecul unui cal pe moarte si lasat sa moara, fiindu-i lasat doar capul afara. Se spune ca
la varsta de 4-5 ani suferea de convulsii insotite de scurte accese de furie si de pierderi
are control, ceea ce ar fi putut trada fie epilepsie, fie afectiuni neurologice, fie alta boala
ce ar putea justifica comportamentul psihotic si deviant de mai tarziu.

La varsta de 11 ani, Elizabeth este promisa lui Ferenc Nasdy, razboinic renumit caruia i
se prezicea o glorioasa cariera militara, chiar daca nu era tocmai un om erudit. La 15 ani
se marita cu Ferenc Nasdy, de acum inainte contele urmand sa-i poarte numele. Casatoria
celor doi s-a dovedit a fi, asa cum se presupunea, o afacere profitabila. Cu timpul, bogatia
lor atinge un nivel atat de mare incat pana si regele Ungariei, Mathias al II-lea, din cauza
costurilor ridicate ale razboiului, a imprumutat sume imense de bani de la cei doi soti.
Contele si-a dorit razboiul, preferand campul de batalie unei vieti domestice. “Eroul
negru al Ungariei” a facut sa curga mult sange pe campul de lupta. La fel insa si sotia sa.
Ramasa singura la castelul Csejthe (Cachtice), aflat in vechiul regat al Ungariei (astazi
teritoriu al Slovaciei) unde locuia, contesa a inceput sa-si viziteze matusa, contesa Karla
Bathory. Despre matusa se spune era lesbiana si ca, impreuna, au luat parte la mai multe
orgii cu femei…

Oglinzi, sange de om si… obsesia mortala a unei frumuseti eterne

Ce anume ai face pentru frumusetea ta? Pana unde ai fi dispusa sa mergi? Ti-ai plati
propria frumusete cu un pret atat de mare… pretul vietii altora? Pana unde poate ajunge
obsesia frumusetii eterne? Pana la varsarea de sange… Pana aici. Elizabeth Bathory a
mers insa mai departe. Prea departe. Fara limite. Pana la nebunie si dementa. Pana la
crima… Crime odioase comise in numele unei tinereti imposibile…

Se spune depre contesa Bathory ca era o femeie extrem de vanitoasa si de o frumusete

deosebita (desi nicio persoana traind in acea perioada nu ar fi indraznit sa afirme
contrariul despre o persoana de origine atat de inalta). In unele documente istorice este
descrisa drept o persoana cu cosite lungi, de un negru abanos si o piele alba ca lapte, cu
un trup voluptos, cu ochi de culoarea chihlimbarului ce straluceau noaptea precum ochii
de pisica. Obisnuia sa se imbrace cu gust, fastuos, dupa moda si eticheta vremii, pe
masura numelui sau sonor, scotand in evidenta ceea ce avea mai frumos. Intreaga
existenta a lui Elisabeth a stat insa sub semnul narcisismului. Obisnuia sa se priveasca
vreme indelungata in oglinda si era obsedata de propria imagine. Imbatranirea este insa
inevitabila, iar cosmeticele vremii nu au putut stopa aparitia ridurilor.

Pe masura ce imbatranea si zi dupa zi frumusetea si prospetimea sa incepea sa se

vestejeasca, atingand varsta de 40 de ani, Elizabeth devenea din ce in ce mai geloasa si
invidioasa pe frumusetea si fragezimea pielii fetelor tinere care serveau la curtea sa. Si cu
cat se inconjura mai mult de femei tinere, cu atat mai rea, mai cruda, mai sadica devenea.
Era capricioasa, superficiala si niciodata nu puteai sa ii intuiesti starile de spirit. Orice
greseala din partea servitorilor, cat de mica, era pedepsita fara mila, prin torturi bizarre,
printr-o ingeniozitate si un machiavelism care nu puteau fi descrise in cuvinte. Oamenii
sopteau in colturi ca prin vene nu ii curgea sange, ci rautatea, obsesia pentru frumusete
fara de moarte si ca prin gesturile ei vorbeste diavolul…

Nu stim cand s-a privit prima oara Elizabeth in oglinda si a realizat ca frumusetea ei se
vestejeste. Nu stim cum a ajuns la concluzia ca sangele pur de fata neprihanita ii poate
sterge anii, cruzimea si ridurile inscrise pe fata... desi se spune ca irationalitatea a fost
declansata in momentul in care i-a adresat o palma uneia dintre slujnicele care o pieptana
si sangele a indraznit sa tasneasca pe nas... Poate a fost de vina lumina inselatoare caci
privindu-se in oglinda a observat ca sangele are un efect miraculos si ca acolo unde i-a
atins pielea ridurile au disparut. Nu se stie daca l-a vazut ca pe un miracol, revelatie sau o
promisiune de vesnica tinerete si frumusete. Nu se stie cat adevar exista in speculatiile
conform carora contesa se folosea de un mecanism bizar numit “iron maiden” (fecioara
de metal) pentru a stoarce sangele din trupul fetelor virgine, daca torturile sale erau
insotite si de ritualuri de magie neagra, daca obisnuita intr-adevar sa se scalde in sangele
acestora sau chiar sa-l bea, daca credea cu adevarat in nemurirea promisa de sange.
Anumite fapte, chiar si cele prezentate in istorie drept reale, nu pot fi verificate. Se pare
insa ca de aici a inceput totul si ca de acum incolo de sub chipul de femeie-inger a iesit la
iveala monstrul…

Fata cruda a istorie: “Doamna sangeroasă din Čachtice” si torturile sale

infioratoare

Contesa Bathory isi batea slujnicele, le musca de obraji, fata si gat sau de diferite parti ale
corpului pana la sangerare, le mutila si le amputa membrele, le taia degetele cu foarfeca,
le ungea trupurile cu miere si le expunea afara insectelor, le infometa pana mureau, le
batea, le tortura cu metale incinse, ceara topita, cutite, cuie, ace, le punea sa se dezbrace
si sa-si continue activititatile domestice obisnuite sub privirile barbatilor, etc. O slujitoare
de la castelul sau a initiat-o in tainele si ritualurile magice. Se spune ca Dorottya Szentes,
Darvulia si majordomul pitic Johannes Ujvary ii inlesneau comiterea crimelor, ajutand-o
sa gaseasca fecioarele si participand la atrocitati.

Nimic din toate acestea nu i-au adus inapoi tineretea fizica, insa atrocitatile sale au
continuat si dupa 1604, dupa moartea sotului sau, atragand atentia autoritatilor vremii
(crimele au avut loc pe o perioada de peste 20 de ani). Cu toate incercarile si stradaniile
de a apara renumele unei aristocratii iubite, faptele contesei au fost prea izbitoare si
evidente ca sa poata fi tinute sub tacere. Au existat in jur de 600 de victime, servitoare,
fete umile, fete de taran, dar si fete nobile (610 conform jurnalului contesei, 650 conform
altor surse). In ciuda acuzatiilor de vrajitorie, crime si alte atrocitati, gratie pozitiei sale
inalte din societate si pentru evitarea unui scandal de proportii, contesa nu a fost nici
decapitata, nici spanzurata, nici arsa pe rug. De fapt, Elizabeth nici nu a participat la
propriul proces. Nu putini sunt cei care sustin ca multe dintre atrocitatile comise de
contesa sunt de fapt un produs al intrigilor politice si al conflictelor pentru putere,
rivalitatea dintre familia Bathory si dinastia Habsburgica fiind considerata un potential
motiv pentru conspiratiile impotriva-i.

Contesa a fost intemnitata pe viata in propriul castel si izolata in propria camera printr-un
zid, nepermitandu-i-se contactul cu nimeni. Moarta vie a fost ingropata in castelul in care
planuia cum sa fure tineretile si vietile altora. In august 1614, Elizabeth Bathory a fost
gasita moarta in camera sa. Avea 54 de ani. In ciuda tuturor jertfelor de sange, nu mai era
nici tanara, nici frumoasa Mainile sale nu au strans in mana nicio cruce. De ce? Poate
pentru ca era protestanta, veti spune… Buzele ei nu au rostit nicio rugaciune… De ce?
Poate pentru ca nu credea in Dumnezeu, veti raspunde. In mintea ei nu a existat nicio
clipa cainta, remuscarile, regretul sau indoiala ca tot ce a facut a fost gresit. Buzele si
sufletul ei nu au cerut niciodata iertarea. De ce?... Va las pe voi sa raspundeti unor
intrebari in fata carora pana si istoria da perplexa din umeri...

Dana Negoita

III