Cele ce urmeaza fac parte din istorisirea copilariei unui baiat de 11 ani, care a crescut timp de 4 ani intr-

o scoala atipica, unde se invatau in mod organizat acele lectii pe care doar viata i le-ar fi dat. Desi prea
mic la inceput sa inteleaga adevaratele mesaje, s-a dovedit ulterior ca perceptia lui s-a rafinat.
Evenimentele prin care a trecut si explicatiile care i-au fost date i-au format si canalizat viata de adult.

Sarcinile pe care le avea de indeplinit pe parcursul zilei constau in munci fizice in folosul comunitatii.
Dincolo de faptul ca munca afecta comunitatea prin rezultatele sale, munca in sine era insotita de
actiunea auto-observare si atentie dublu focalizata pe miscarile facute si pe sine insusi, ceea ce
determina rafinarea simturilor si perceptiei senzoriale. Asa ca sarcinile care erau atribuite fiecarui
membru din scoala aveau un dublu efect.

Povestea de fata se refera la lenea de care tanarul adolescent a fost decoperit ca a dat dovada, si ca
urmare gradina cu plante condimente pe care a avut sarcina s-o ingrijeasca a ajuns intr-o stare
deplorabila. Plantele crescute acolo cu scopul de afi folosite la pregatirea mancarii, nu se puteau folosi.
Situatia a fost facuta cunsocuta directorului scolii, care l-a chemat pe tanar pentru explicatii.

Tanarul a inteles cat de importanta era la fiecare nivel – viata scolii ca nivel exterior si respectful fata de
sine ca nivel interior - acea munca considerata de el neimportanta. Ceea ce a iesit la iveala a fost lenea,
care se pare sa tot apare in viata sub diferite forme, deghizata, ascunsa.

Tanarul, miscat de analiza situatiei si de ceea ce s-a dovedit a fi greseala lui, a promis sa se ocupa de
gradina de condimente, de aceasta data cu pasiune si atentie, spunand ca-i pare rau pentru ca a cauzat o
asa problema.

Ceea ce directorul i-a raspuns tanarului, este o metafora pentru a analiza multe alte aspecte ale vietii. Si
iata cum o situatie de iremediabil esec poate fi folosita pentru a genera experiente benefice.

“Nu are nici un rost sa-ti para rau acum. Este prea tarziu acum pentru asta si este prea tarziu sa faci
acum ceea ce trebuia facut atunci in gradina. In viata nu ai niciodata a doua sansa, ci doar prima sansa.
Este doar o data cand este prima data. Ai avut o prima data sa faci treaba buna in gradina, pentru tine
insuti, mai ales. Si nu ai facut. Asa ca acum, chiar daca ai sa lucrezi toata viata in aceasta gradina nu va fi
acelasi lucru pentru tine. Si inca ceva important: sa nu-ti para rau despre asta, caci nu –ti poti irosi viata
cu pareri de rau. Exista un lucru de prêt cateodata, care se cheama regret. Si daca un om are un
sentiment real de regret pentru ca a facut ceva care nu a fost bine, acest sentiment poate avea o
valoarea imensa. Dar daca omul doar simte ca-i pare rau si spune ca va face acelasi lucru mai bine mai in
viitor, asta este o pierdere de timp. Pentru ca acest timp este déjà trecut demult, aceasta parte din viata
este terminata deja, si nu ai cum sa o traiesti din nou. Asa ca nu e important daca ai sa faci o treaba
buna in gradina acum, pentru ca ai sa faci asta pentru un motiv gresit, acela de a incerca sa repari
stricaciunea care nu se poate repara vreodata. Acesta este un lucru foarte serios. Dar in acelasi timp este
foarte serios sa nu-ti irosesti timpul cu pareri de rau sau regrete, caci asta iti mananca si mai mult timp.
Asa ca trebuie sa inveti ca in viata sa nu faci astfel de greseli, si trebuie sa intelegi ca odata greseala
facuta, ea este facuta pentru totdeauna. “ Fragment din Fritz Peters – Boyhood with Gurdjieff