Agresiunea virtuală

Prof. Stancu Valentin-Irinel

Grup Şcolar Industrial “Nicolae Ciorănescu”, Târgovişte

Tot mai des în societatea noastră digitalizată, violenţa este

prezentă sub noi forme. Sâcâirea, agresarea verbală şi uneori ameninţările
din celălalt capăt al firului reţelei de internet sau al aparatului mobil apar,
uneori doar ca o formă de distracţie, alteori ca ascundere a slăbiciunilor
persoanei reale.
Ce se întâmpla în trecut în curtea şcolii sau în drumul spre casă s-
a mutat în spaţiul virtual şi poate fi mai dur perceput sau cu efecte greu de
masurat şi prevenit.
Studiile asupra relaţiei dintre utilizarea mijloacelor de
comunicare şi a computerului şi violenţă s-au dezvoltat în ultimile decenii
datorită următorilor factori :
-multiplicarea formelor de violenţă care reproduc « modele» sau
scenarii prezente în jocurile pe calculator sau în filmele urmărite ;
-agresivitatea crescută a limbajului tinerilor şi manifestările
violente, nejustificate de alte cauze (biologice sau legate de mediul
social) ;
-numărul mare de ameninţări, avertizări şi anunţuri false care se
produc şi asupra unor numere de telefon esenţiale pentru funcţionarea
normală a societăţii (apelul unic de urgenţă sau telefoane specializate).
In opinia unui cercetător american- Parry Afteb, agresiunea
virtuală apare atunci când « un copil, preadolescent sau adolescent este
chinuit, hărţuit, umilit şi pus într-o situaţie neplăcută sau victimizat în alt
mod de către o altă persoană, prin utilizarea Internetului, a tehnologiilor
digitale sau a telefoanelor mobile ».
Cercetările europene scot la iveală faptul că acet tip de agresiune
este foarte frecventă în rândurile elevilor, aproape o treime dintre elevi
fiind la un moment dat sâcâiţi, batjocoriţi sau hărţuiţi de către colegi sau
chiar necunoscuţi.
Victimele sunt de obicei colegii de clasă, cunoscuţii care locuiesc
în apropiere.
Prin adresele şi numele pe care şi le atribuie pe site-urile de
socializare, prin uşurinţa cu care îşi fac publice datele personale elevii
sunt potenţiale victime ale unor agresori intenţionaţi sau doar puşi pe
farse sau glume. Acesta este de fapt și portretul victimei unei astfel de
agresiuni.
Cele mai frecvente astfel de agresiuni sunt cele pe telefonul
mobil, fiind cunoscute modalităţi de ascundere a numărului de telefon al
apelantului, dar şi plasarea unor mesaje pe paginile de socializarea sau pe
adresele de e-mail personale.
Site-urile de socializare şi profilele editate în cadrul acestora
deţin date cu caracter personal, fotografii şi comentarii care determină o
vulnerabilitate crescută a victimelor. În acelaşi context apariţia unor
fotografii private pe site-ul unei alte persoane poate afecta imaginea de
sine sau poate genera discuţii sau tachinări cu efecte negative asupra
integrării elevilor în grupul de la şcoală.
In acest context, putem vorbi şi despre o agresiune indirectă a
cărei impact major poate să vină din deţinerea datelor de administrare a
unor site-uri sau adrese şi ameninaţarea, editarea unor anunţuri false în
numele unei persoane de bună credinţă.
Cauzele agresiunii virtuale sunt foarte diverse şi pot fi privite atât
din perspectiva unui agresor puternic, motivat să facă rău de trăirile sale
dar şi din perspectiva unei foste victime care a acumulat frustrări şi care
răspunde unor agresiuni printr-o violenţă de alt tip, prin ascunderea
persoanei sale.
Agresorii pot acţiona din dorinţa de a deţine puterea, de a se
impune în faţa celorlalţi dar şi distrându-se, fără a conştientiza impactul
actelor lor.
Cauzele agresiunii online pot fi următoarele:
-furia față de anumite persoane izvorâtă din inadaptare sau un
temperament predispozant, prezența unor boli sau suferințe.
-frustrările victimelor violenței fizice sau verbale care se ascund în
anonimat și ”reglează” în viziunea lor, problema cu agresorii.
- tehnologia care facilitează sau oferă alternative persoanelor care doresc
sa sâcâie sau tachineze alte persoane (nu sunt verificate datele personale,
cartelele de telefon nu sunt înregistrate pe numele cumpărătorului,
construcția unor bloguri sau forumuri care stimulează și încurajează
afișarea opiniei fără a exista un filtru al datelor și informațiilor încărcate).
-nesupravegherea elevilor de către părinții prea ocupați sau depășiți de
tehnologia care evoluează permanent;
-dezinteresul față de această formă de violență, fiind considerată rară sau
cu un impact social sau psihic minor,
- considerarea agresiunii ca fiind o glumă și nu o amenințare sau un real
pericol ;
 Implicarea şcolii în rezolvarea acestei probleme este limitată de
necunoaşterea contextului care a însoţit evenimentul, lipsa plângerilor din
partea victimelor sau a justificării agresorilor că ceea ce s-a întâmplat a
fost în afara orelor de curs şi deci fără o legătură cu desfăşurarea normală
a procesului educativ.
Elevii au atitudini diferite faţă de practica agresiunii virtuale
astfel că discutarea unui asfel de subiect şi analiza argumentelor pro şi
contra implicării şcolii în rezolvarea acestei probleme poate determina
conştientizarea elevilor asupra importanţei participării la luarea deciziilor
care îi privesc.
Totodată ei pot analiza perspectivele victimei şi agresorului,
putând astfel pune în balanţă argumentele care susţin ca sâcâirea colegilor
este doar o glumă cu cele care aduc în prim-plan efectele grave ale unei
situaţii ieşite de sub control.
Cea mai buna metodă de a preveni aceasta formă de violență este
educația și informarea elevilor despre expunerea pe care o determină
atunci când își arată cu ușurință datele de contact sau, mai grav, când
utilizează adrese cu nume care atrag atenția agresorilor.
Un studiu desfăşurat în cadrul Grupului Şcolar Industrial
« Nicolae Ciorănescu » a însemnat şi solicitarea din partea profesorului a
adreselor de e-mail complete ale fiecărui elev precum şi discutarea
termenilor de agresiune şi agresiune virtuală.
În cadrul unei dezbateri au fost aduse în discuţie importanţa
alegerii unei denumiri a adresei de e-mail potrivite unui elev precum şi
vulnerabilitatea celor care se expun pe site-uri sau adrese de internet
neverificate. Din cei 25 elevi chestionați, 12 aveau adrese nepotrivite sau
care puteau instiga la agresiune (XXXseXXygirl@... sau fatacreteasteapta
sau traduceri ale unor cuvinte cu mesaj obscen). Postările și statusurile pe
care le folosesc elevii îi pot vulnerabiliza deasemenea.
Tema agresiunii virtuale se integrează în programa orei de
Consiliere şi orientare, modulelor tematice Calitatea stilului de viaţă şi
Securitate personală iar metoda contribuie la atingerea obiectivelor
Educaţiei pentru valori (dezvoltarea personalităţii elevilor în concordanţă
cu principiile democraţiei).

Bibliografie :
Corina Leca (coordonator), 2010, Deliberarea în democrație. Ghid de
bune practice, Editura LVS Crepuscul.
www.deliberating.org