Politica comercială a Uniunii

Europene
Curs Nr
 Determinanţii
• A fost de la începuturile procesului de integrare unul
dintre cele mai sensibile aspecte;
• Conform prevederilor GATT, ca uniune vamală era
nevoie de liberalizarea schimburilor reciproce şi de
adoptarea unui tarif vamal comun;
• Decidenţii comunitari au optat pentru o abordare mai
cuprinzătoare;
• La momentul debutului şi pe măsura avansării
procesului de integrare s-au ridicat următoarele
întrebări:
 Trebuiau cuprinse toate bunurile?
 Trebuia acordat un regim special anumitor categorii de
bunuri?
 Era necesară şi cuprinderea serviciilor?
 Trebuia conexată cu celelalte aspecte ale politicii externe
a grupării?
 Pentru realizarea uniunii vamale s-a
prevăzut
• Liberalizarea treptată a schimburilor
comerciale reciproce;
• Adoptarea unei politici comerciale comune
faţă de terţi;
• Adoptarea unor reguli comune privind
concurenţa;
• Adotarea unui sistem unitar de impozitare
indirectă la nivel comunitar.
 De ce o politică comercială comună?
• Din considerente legate de aplicarea
principiului subsidiarităţii;
• Creşterea forţei de negociere şi armonia
juridică pentru reducerea costurilor de
tranzacţie;
• Câştigurile de bunăstare
 Principiu, obiective şi instrumente

• Principiul – “o economie de piaţă

deschisă cu liberă concurenţă”
• Obiectivele
Dezvoltarea armonioasă a comerţului mondial
Eliminarea progresivă a restricţiilor în cadrul
comerţului internaţional
Diminuarea rolului barierelor tarifare
Favorizarea comerţului liber şi menţinerea în
limite rezonabile a comerţului admnistrat
Creşterea forţei concurenţiale a firmelor
europene
 În funcţie de obiectivele de PC urmărite
ţările membre se grupează în:
• Ţări cu o mai pronunţată orientare liberală-
Germania, Olanda, Danemarca şi MB, -care promovează
o mai mare deschidere comercială, susţin reducerea
protecţionismului şi promovează multilateralismul
comercial;
• “Oportuniştii”- Italia, Belgia, Luxemburg şi Spania-
interesate de protejarea intereselor sectoriale;
• Apărătorii PAC- Franţa, Irlanda, Belgia şi ţările din
sudul UE, susţinuţi de Comisie- carepromovează
protecţionismul agricol agresiv;
• Ţările mai sărace-Irlanda, Grecia şi Portugalia
susţinătoare ale protecţionismului.
UE este susţinătoarea bilateralismului care
poate fi:
• Bilateralism defensiv- care cuprinde
barierele comerciale din zona gri-la sectoare ca:
textile, automobile, electronice, siderurgice;
• Bilateralism ofensiv- care cuprinde
acordurile comerciale preferenţiale care au ca
scop deschiderea pieţelor pe baze bilaterale şi
sectoriale;
 Instrumente
instrumente Naţional-comunitar observaţii

Taxe vamale comunitare Convenite în cadrul GATT şi

autonome
Taxe preferenţiale şi comunitar Taxe convenţionale peste
contingente tarifare contingentul tarifar
contingente comunitar După runda Uruguay
doarla produse agricole şi
piscicole
LVE ambele Trebuiau eliminate până în
1999
Taxe antidumping comunitar Maxim 5 ani (pot fi revizuite)

Angajamente de preţ comunitar Preţ-prag în loc de TAD

Bariere reglementare Majoritatea naţionale Cele mai multe tehnice
Subvenţii de export comunitar Numai la produse agricole
Licenţe (automate) naţionale Reguli stricte
 Teritoriul vamal al UE cuprinde:

• Suma teritoriilor vamale ale ţărilor

membre;
• Alte teritorii din afara UE care datorită
tratatelor în vigoare sunt asimilate
teritoriului vamal al UE- san marino,
Principatul Monaco, etc.
• Bunurile care circulă în UE pot avea:
Origine nepreferenţială
Origine preferenţială.
 Protecţia vamală
• Pentru produsele non-agricole taxa vamală
medie simplă era de 6,9% în 1995 şi de 4,1% în
2000.
• În cazul produselor agricole taxa medie este de
17,3% dacă nu se iau în considerare importurile
în cadrul contingentelor tarifare;
• Mediile ponderate sunt semnificativ mai reduse;
• Ca urmare a diverselor tipuri de regimuri
comerciale preferenţiale practicate de UE
protecţia este semnificativ mai mică;
• Protecţia tarifară diferă de protecţia prin preţ;
 Caracteristicile TEC sunt
• Utilizarea predilectă a taxelor vamale ad-
valorem la produsele industriale, şi a celor
specifice la produsele agricole;
• Toate taxele sunt în general consolidate la
niveluri rezonabile;
• Vârfuri tarifare sunt puţin frecvente la
produsele industriale;
• Se practică o escaladare tarifară pentru
anumite produse .
 Asocierea ŢECE
• Obiective
 Asigurareacadrului adecvat pentru dialogul politic
între părţi;
 Promovarea schimburilor comerciale, precum şi a
relaţiilor economice armonioase între părţi, sprijinid
dezvoltarea economică a ŢECE;
 Asigurarea unei baze adecvate pentru cooperarea
economică, socială, financiară şi culturală;
 Sprijinirea eforturilor de dezvoltare economică, de
desăvârşire a tranziţiei la economia de piaţă şi de
consolidare a democraţiei;
 Crearea instituţiilor adecvate pentru e face efectiv
demersul de asociere;
 Asigurarea cadrului propice pentru integrarea ŢECE în
UE;
 Asocierea ŢECE - Principii
• Angajamentul părţilor de a se abţine să introducă
reglementări care s-ar afla în contradicţie cu
prevederile negociate-clauza stand-still;
• Asimetria în acordarea reciprocă de concesii
comerciale;
• Disponibilitatea părţilor ca, după intrarea în
vigoare a Acordurilor, pe parcursul perioadei de
tranziţie,să procedeze de comun acord, în funcţie
de conjunctura din sectoarele vizate, la revederea
perioadei şi la ameliorarea concesiilor reciproce;
 Rolul şi responsabilităţile UE la scară
globală
• UE este cel mai important exportator de bunuri
(aprox o cincime);
• Este cel mai mare exportator de servicii-23,9 %
din total mondial;
• UE este cea mai mare sursă de ISD şi al doilea
receptor la scară mondială;
• Cea mai mare piaţă de export pentru peste 130
de ţări;
• O economie relativ deschisă, comerţul exterior
deţinând peste 14 % din PNB, comparativ cu
12% SUA şi 11% Japonia;
Dezideratele urmărite de UE în cadrul OMC
sunt:
• O mai mare deschidere a pieţelor
bunurilor, serviciilor şi DPI şi un mai
favorabil climat pentru investiţii în
conformitate cu norme de conduită clare,
credibile şi urmărind un calendar concret;
• Perfecţionarea activităţilor OMC astfel
încât săse angajeze mai activ în discuţii cu
alte organizaţii internaţionale;
• Mai buna reprezentare a ţărilor în curs de
dezvoltare în procesul decizional al OMC.
 Diagrama de relaţii a UE
• Acordurile de Asociere cu ţările candidate;
• 2000-Acordul de la Cotonou cu 77 dintre ţările ACP;
• Acorduri de stabilizare şi asociere cu ţările din Balcani;
• Strategia regională pentru ţările din Bazinul
mediteraneean.în 1995 a început “procesul de la
Barcelona”care vizează crearea unei ZLS până în 2010;
s-au semnat acorduri de asociere cu Algeria, Egipt,
Israel, Iordania, Liban, Tunisia şi se află în tratative un
acord cu Siria;
• A negociat o ZLS cu ţările membre ale Consiliului de
Cooperare di Golf (Bahrein, Kuweit, Quatar, Oman,
Arabia Saudită, EAU;
• UE a semnat acoruri de parteneriat şi cooperare cu ţările
din fostul spaţiu sovietic
 Cont.
• În iulie 2000 s-a semnat un acord comercial cu Mexicul
care conferă exporturilor UE acelaşi tratament ca si celor
din SUA şi Canada; UE a eliminat toate TV de import din
2003, iar mexicul va face ecest lucru din 2007;
• S-a finalizat un acord de asociere cu Chile;
• Se poartă negocieri cu MERCOSUR vizând liberalizarea
schimburilor comerciale, achiziţiile publice, DPI, politica
în domeniul concurenţei şi ISD;
• în 2000 s-a semnat un Acord comercial de cooperare şi
dezvoltare cu Africa de Sud pentru realizarea, în decurs
de 12 ani, a unei ZLS;
• 2001 lansarea unei iniţiative de deschidere a pieţei
europene pentru toate produsele( fără armament), în
orice cantităţi provenind din ţările cel mai puţin
dezvoltate.Pentru banane, zahăr şi orez liberalizarea se
va face între 2002 şi 2009.
 Priorităţile UE în cadrul Rundei Doha
• O mai mare deschide, în viitor, a pieţelor pentru
bunuri şi servicii;
• Sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare să obţină
un mai bun acces la pieţele ţărilor dezvoltate;
• Focalizarea asupra problemelor dezvoltării;
• Actualizarea normelor multilaterale de conduită
comercială;
• Protejarea mediului pe calea unei dezvoltări
sustenabile;
• Promovarea comerţului şi a dezvoltării sociale;
• Supunerea normelor de conduită unui consens
din partea societăţii civile şi a ONG,(protecţia
consumatorilor şi siguranţa alimentară).