Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Cum a decurs viata Dvs. dupa ce Pr. Sofian si Pr. Adrian v-au ajutat sa intelegeti cele
intamplate?
Dupa multi ani, cand Pr. Adrian a considerat ca sunt bine, dupa ce s-a luptat sa ma ajute
prin spovedanie, prin impartasanie, cu tot ce se poate ajuta duhovniceste un om, la un
moment dat, parintele zice: “Ada, trebuie sa faci o fundatie”. Si eu ii raspund numai de forma,
fara sa ii dau dreptate in sinea mea: “da, parinte, aveti dreptate, dar ce fundatie, nu vedeti ca
eu oricum ajut?” Eu oricum mai veneam la manastire si mai ajutam cu haine, cu bani, pentru
copii, pentru batrani... Zice: “da, da, lasa ajutorul.... tu trebuie sa faci o fundatie”. Si imi aduc
aminte perfect ca am plecat in Spania, cu sotul meu si cu niste prieteni, in vacanta, apoi am
venit inapoi zi-candumi: “a uitat parintele...”. Si cand m-am dus din nou la biserica, m-a
intrebat: “ai facut fundatia?”. Si i-am raspuns ca nu am facut-o si ca nici nu am de gand sa o
fac, pentru ca nu pot, fiindca eu vad in doua dimensiuni – si unde sa ma duc eu acum sa o
fac? Si mi-a spus: “foarte simplu, la tribunal, iti faci un statut si pui acolo de ce o sa te ocupi
– de batrani, de copii saraci care invata...” Dupa ce mi-a dat ideea, iar nu l-am ascultat si
dupa ce tot asa vreun an, doi, nu mai stiam ce sa ii spun ca motiv pentru ca nu am facut
fundatia, decat ca nu am stiut ce nume sa ii pun. Si in cele din urma am ales numele de Sf.
Antim Ivireanul si am inceput fundatia mai mult din rusine sa nu imi refuz duhovnicul.
Mare lucru ascultarea de duhovnic...
Asa este. Eu am dorit si sa se precizeze ca aceasta marturisire apare cu binecuvantarea Pr.
Mihail Stanciu, actualul meu duhovnic, pentru ca duhovnicul are un rol foarte important...
Asadar, cu ajutorul unei foste colege de la Gaiesti, avocat, care mi-a facut statutul, si al unei
prietene, Cristina Diaconu, cu care impreuna ne-am zbatut pentru inregistrare si pentru o
multime de aprobari, de la trei ministere, am reusit in cele din urma. Si am inceput sa ne
ocupam de batrani, dupa cum a spus Pr. Adrian. Si am mers la un camin de batrani, in
Militari. Mergeam cu corul de la manastirea Sf. Antim, cu corul de copii Allegretto, cu
pachete, era foarte frumos. Pana intr-o zi, cand s-a schimbat directorul de la camin si a venit
un director doctor, cu care am crezut ca ma voi intelege chiar si mai bine, ca doctorita sunt si
eu... Si am venit de Craciun, cu corul de la Sf. Antim, cu pachete pentru 50 de batrani, cu
flori – a fost ceva superb, de vis, cu plansete de fericire, batranii erau foarte impresionati... Si
eu aveam cadouri cumparate, care trebuie decontate, ca orice fundatie are si contabilitate.
Corul de la Antim a venit fara bani, corul Allegretto a venit fara bani, s-a tinut si slujba de
catre un preot de la Sf. Antim, desi-gur tot fara bani, florile le-am luat noi, dar cadourile
trebuia sa le decontez. Si, dupa eveniment, vorbesc cu directorul, ca sa imi dea o hartie ca
sa decontez cadourile ce le-am dat la 50 de batrani si m-a refuzat – a zis ca daca vreau sa
fac acte de caritate, sa fiu sanatoasa, pe el nu il intereseaza. Si il intreb “si eu ce fac acum?”,
iar el imi raspunde: “scoateti banii din buzunar”... Noroc ca ii chemasem si pe sponsorii mei
la eveniment si mi-au zis, cand au aflat ce atitudine a avut directorul: “lasa Ada, nu ne mai
trebuie nici o hartie, lasa banii aceia asa...” Ma duc la Pr. Adrian, ii povestesc ce am patit la
caminul de batrani si ii spun ca nu ma mai duc acolo. Si imi raspunde “bine, trecem sa ne
ocupam de copii, care invata bine si sunt saraci”. }mi face cunostinta cu dna Ioana Mirescu,
profesoara de religie, si asa am inceput programul “Copiii si cultura” – sunt deja vreo 4 ani
de cand il derulam. Sunt 35 de copii de care ma ocup, de la doua scoli, scoala 96 si Iancului.
Eu nu am atatia bani sa ajut copiii handicapati, sa ajut copiii strazii...De aceea, pentru ca Sf.
Antim Ivireanul a fost un om de cultura, care a infiintat tipografii, a tradus si editat carti, ne-
am gandit sa ne ocupam de copiii care vor sa invete si nu au posibilitati materiale. Asadar, in
acest program, “Copiii si cultura”, am 35 de copii care invata bine, intre clasa a doua si a
sasea, si mergem cu ei la muzee, la manastiri, ii duc la spectacole, la opera, la opereta, la
circ, in excursii – depinde cati bani am in luna in care fac evenimentul. De exemplu, acum, in
octombrie (n.r.: la data discutiei), vreau sa ii duc la manastirea Caldarusani, la mormantul Pr.
Sofian, apoi si la manastirile de la Sitaru, Pasarea si Tiganesti... In septembrie, cand ne-am
revazut dupa vacanta, au primit rechizite scolare, acum in octombrie ii duc la aceasta
excursie, dupa aceea ii duc la Muzeul Cotroceni... Si in fiecare an le dau test, pentru ca ei
trebuie sa invete unde au fost si ce au vazut. Sa vedeti cate au invatat... La un moment dat,
pentru amuzament, le-am dat acelasi test sponsorilor, din intrebarile pentru copii: unde este
casa memoriala a lui Nicolae Iorga (la Valeni), cine a pictat manastirea Zamfira (Nicolae
Grigorescu), dar manastirea Ghighiu (Tatarascu), ce semnificatie are Pastele, Craciunul..
Toate acestea copiii le stiu, au fost si au vazut locurile. Iar de Paste si de Craciun ii punem sa
faca felicitari, cu premii – trei premii si trei mentiuni. Cine face cea mai frumoasa felicitare, pe
aceea o trimitem la sponsori, la manastiri. Si la fiecare eveniment care se deruleaza la
manastirea Sf. Antim, vine cate un sportiv, care inmaneaza cadourile copiilor. }n timp au fost Ioan
Andone, Andreea Raducanu, Laura Badea si altii, iar ei stiu toti sa vorbeasca cu copiii si sunt toti
credinciosi... Deci Pr. Mihail le inmaneaza diploma, iar cadourile unul dintre acesti sportivi – si
copiii sunt foarte impresionati de intalnirea cu ei, care sunt un exemplu de luptatori, de succes in
viata. Anul acesta am infiintat si bursa Sf. Antim Ivireanul, o suma de bani pe care o acord lunar
unuia dintre copii. Dar sa vedeti cum am infiintat-o. Am in grup 3 fetite care sunt mai mari, peste
clasa a 7-a, si nu intra in concurs cu copiii mai mici... Si cand eram intr-o excursie, una dintre
aceste fetite si-a luat pantofiorii in mana si mergea in picioarele goale (era cald, in luna iulie). Am
intrebat-o de ce sia luat pantofiorii in mana si mi-a raspuns ca pentru ca sa nu ii toceasca. Fetita
aceasta este dintr-o familie cu cinci frati, crescuti numai de mama. Dintre frati, unul are sindrom
Down, dar ceilalti patru invata bine. Iar aceasta fetita, care e cea mai mare, a dat anul acesta la
Scoala Centrala, la sectia de limba franceza, unde a intrat printre primii. Sa intri printre primii,
stand intr-o garsoniera confort 3, mama fiind femeie de serviciu la bloc, fara tata, si ea sa invete
in felul acesta... sa intre la Scoala Centrala, unde sunt numai copii care au meditatori la franceza,
si unii abia intra... Dar ea a intrat singurica... Si nu e singura, mai am o fetita care a intrat la liceul
Tudor Vianu printre primii. Dar nu au nici o posibilitate materiala, deci ei invata singuri singuri!...
Si atunci am zis: infiintam bursa Sf. Antim Ivireanul. }n septembrie, anul acesta, am inceput sa o
acordam si este si un stimulent pentru ceilalti copii, ca daca inveti bine, primesti si o suma de
bani. Daca aveam bani multi, m-as fi ocupat si de alti copii. Dar asa, macar sa ajuti copiii care vor
sa se ridice... stiti cum s-au schimbat in anii acestia, de cand ii ducem noi in programul “Copiii si
cultura”?
Va multumim foarte mult pentru bucuria si intarirea pe care ne-ati adus-o prin aceasta
destainuire duhovniceasca. Pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sf. Ierarh Antim
Ivireanul si pentru rugaciunile tuturor Sfintilor Tai,Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ne
pe noi. Amin