Clasa a XII-a

1. Ecuaţia este echivalentă cu (x + y)2 = xy, apoi cu x2 + xy + y2 = 0. Observăm că x ≠ y,

deoarece 3x2 = 0 atrage 3 = 0, imposibil căci p > 3. Ecuaţia este deci echivalentă cu x3 = y3, sau
( xy −1 ) 3 = 1 . Deoarece Z*p = p −1 rezultă 3 / p – 1. Reciproc, se aplică teorema lui Cauchy şi se
1 1
obţine un element x ≠ 1, astfel încât x3 =1. Din x2+x+1=0 se obţine (x+1)2=1x, sau 1 + = .
x x +1
Barem :
Implicaţia : x2+xy+y2=1 ⇒ 3 p -1 5p
1 1
Implicaţia : 3 p -1 ⇒ x3=1 şi apoi 1 + = 2p
x x +1

2.Demonstrăm mai întâi urmatoarea :

Lemă : Dacă f : [ 0,1] → R este o funcţie continuă,atunci
2
 i   j 1 
1
1
lim 2 ∑ f   f   =  ∫ f ( x ) dx  .
n →∞ n
1≤i ≤ j ≤ n n n 20 
2
 n  n
Folosim identitatea :  ∑ xi  = ∑ xi 2 + 2 ∑ xi x j si obţinem :
 i =1  i =1 1≤i ≤ j ≤ n
n
k
1  n
2
 k  1
∑ f 2 
1  i   j  . Trecând la limită, obţinem:
f    = k =1   + 2 2 ∑ f   f  
n
2 ∑
n  k =1  n   n n n 1≤i ≤ j ≤ n  n   n 
2
1 i  j 1
1
 1  1 n 2  k 
lim 2 ∑ f  f   =  ∫ f ( x ) dx  , deoarece  ∑ f    → 0 . Notăm
n →∞ n
1≤i ≤ j ≤ n n n 20  n  n k =1  n  
 ln 1+  
 j
 i   n   i  j  i  j
ln 1 +  ln 1 +  ln 1 +  ln  1 +  ln  1 + 
 n    n  n ≤a ≤  n  n
  ⇒ ∑ ∑
an = ∑ 1≤i ≤ j ≤ n n + 2n
4 2 n
1≤i ≤ j ≤ n n4 + 2
1≤i ≤ j ≤ n n +i + j
4 2 2

 i  j  i  j
2 ln 1 +  ln 1 +  2 ln  1 +  ln  1 + 
n  n  n ≤a ≤ n  n  n .
⇔ ∑ n 2 n ∑ n2
n + 2n 1≤i ≤ j ≤ n
4 2
n + 2 1≤i ≤ j ≤n
4

2
1  1
1
Folosind lema şi criteriul cleştelui, obţinem : lim an =  ∫ ln ( 1 + x ) dx  = ( 2 ln 2 − 1) .
2

n →∞ 20  2
Barem :
1
1 n i
Se observă că linia ∑
n i =1
ln( 1 + ) = ∫ ln( 1 + x) dx .
n
2p
0

Folosirea indentităţii (∑ xi ) = ∑ xi + 2∑
2 2
xi x j în sume 2p
i< j

integrale.
Se majorează şi se micşorează cu succes şirul (a n ) 2p
Finalizare. 1p
Punctajele parţiale nu se adiţionează la mai mult de 3 puncte, dacă nu s-a obţinut soluţia
finală.

3. Fie I = {a ∈ A | ∃n > 0, a n = 0} mulţimea elementelor nilpotente ale lui A.

 m
 n + m  n +m −k
Dacă a n = 0, b m = 0 , folosind binomul lui Newton obţinem ( a + b ) n +m = ∑ a +
k =0  k  
m +n
 n + m  n +m −k k
∑ 
k =m +1  k 
a b =0.

Deci I este subgrup aditiv al lui A şi este subgrup propriu, 1 ∉ I . Conform teoremei lui Lagrange
I divide 3n. Cel mai mare divizor propriu al lui 3n, n impar, este n.
Barem:
I este subgrup propriu. 2p
Folosirea teoremei lui Lagrange şi finalizare. 5p

p (k)
dx = ∑( −1) u + ( −1)
1 1
( p +1) ( p +1)
4. ∫0 uv v ( p −k ) ∫ vu
k 1 p +1
0 0
dx (1)
k =0

Pentru u = ln (1 + x p ), v = e −nx avem: v ( k ) = ( −1) k n k e −nx ,

px p −1  k −1 ( k −1)
⇒ u ′( x p + 1) = px p −1 ⇒ u ( x +1) + 
(k)
u′ = p
p
 1  u px p −1 + …+
x +1  
k −1
 p ( p −1)... ( p − k ) x = p ( p −1) ... ( p − k +1) x p −k .
p −k +1
+k −1
 
Pentru k = 1, 2, ..., p − 1 ⇒ u ( k ) ( 0) = 0 , iar pentru k = p ⇒ u ( p ) ( 0 ) = p!.
Din (1) avem că:
( −1) p +1 n p +1 ∫0 e −nx ln (1 + x p )dx = ∑u ( k ) (1) e −n ( −1) p −k ( −1) k n p −k − ( −1) p p! +
p
1

k =0

+ ( −1) ( x )dx ⇒( −1) n p +1 ∫ e −nx ln (1 + x p )dx =

1 1
( p +1)
∫e
p +1 −nx p +1
u
0 0
p
n p −k
∑u ( k ) (1)( −1) + ( −1) p!+ ( −1) p +1 ∫ e −nx u ( p +1) ( x )dx .
p p +1 1
n
k =0 e 0

1 − e −n 1 − e −n
x ∈ [ 0,1] ⇒ m ≤ u p +1 ( x ) ≤ M ⇒ m ≤ ∫ e −nx u ( p +1) ( x ) dx ≤ M
1
⇒
n 0 n
n p −k
lim ∫ e −nx u ( p +1) ( x ) dx = 0 , cum lim
1
=0⇒
n →∞ 0 n →∞ e n

lim n p +1 ∫ e −nx ln (1 + x p )dx = p!

1

Barem:
Integrarea prin părţi si obţinerea unei sume de 3 şiruri 2p
k
n
Calculul limitei de tipul n → 0 . 1p
e
Se pune in evidenţă partea principală convergentă la p! . 2p
Intregrala rămasă tinde la zero 2p