OPERATOR CALCULATOR ELECTRONIC ŞI REŢELE

Suport de curs

1. APLICAREA PREVEDERILOR LEGALE REFERITOARE LA

SECURITATEA ŞI SǍNǍTATEA ÎN MUNCǍ, ÎN DOMENIUL
SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ ŞI APLICAREA NORMELOR DE
PROTECŢIE A MEDIULUI

Ordin nr. 310 din 07/08/1996 (Ordin 310/1996)

privind aprobarea Normelor specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea automată a datelor

Publicat în Monitorul Oficial nr. 188 din 13/08/1996

Ministru de stat, ministrul muncii şi protecţiei sociale, numit în baza Decretului nr. 223/1992 pentru
numirea Guvernului României,

având în vedere:
-Legea nr. 5/1965 cu privire la protecţia muncii, modificată prin Decretul nr. 48/1969;
-Hotărârea Guvernului nr. 448/1994 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii şi
Protecţiei Sociale, republicată;
-Avizul Consiliului tehnico-economic nr. 83 din 7 iunie 1996 al Ministerului Muncii şi Protecţiei
Sociale,
emite următorul ordin:
Art. 1. – Se aprobă Normele specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea automată a datelor.
Art. 2. – Normele prevăzute la art. 1 intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării prezentului
ordin în Monitorul Oficial al României.
Începând cu aceeaşi dată se abrogă normele departamentale de protecţie a muncii care se referă la

1
prelucrarea automată a datelor.
Art. 3. – Normele specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea automată a datelor sunt
obligatorii pentru toate activităţile cu acest profil şi se difuzează celor interesaţi prin inspectoratele de
stat teritoriale pentru protecţia muncii.
Ministru de stat,
ministrul muncii şi protecţiei sociale,
Dan Mircea Popescu
Bucureşti, 7 august 1996.
Nr. 310.

37 – NSSM pentru prelucrarea automatã a datelor / 1996

1. PREVEDERI GENERALE

1.1. Continut. Scop

A 1. (1) Normele specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea automatã a datelor cuprind
masuri de prevenire a accidentârii si imbolnãvirii profesionale, luând în considerare riscurile specifice
la care este expus persnalul lucrator în cadrul acestor activitãti.

(2) Scopul prezentelor norme este de a reglementa organizarea si desfãsurarea activitãtilor de

prelucrare automatã a datelor in conditii de securitate si sãnãtate.

1.2. Domeniu de aplicare

A 2. Prezentele norme se aplicã activitãtilor din unitãtile de informaticã (prin unitati de informaticã,
în sensul prezentelor norme, se înteleg centrele, oficiile si statiile de calcul eloctronic), activitãtilor de
birou ce presupun lucrul cu echipamente etectronice pentru prelucrarea automata a datelor,
inclusiv.activitatilor desfãsurate la videoterminale.

A 3. Lucrãtorii din unitãtile de informaticã, ce se deplaseazã la diferiti agenti economici pentru

lucrãri de aualizã. programe, implementare sau orice alte lucrãri 1egate de realizarea prevederilor
contractelor încheiate, vor respecta, in afara prezentelor norme si normele de securitate a muncii sau
instructiunile proprii specifice pentru activitatea agentului economic respectiv.

1.3. Conexiunea cu alte acte normative

A 4. (1)Normele specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea automata a datolor se aplica

2
cumulativ cu .Normele generale de protectie a muncii si cu Normele specifice de securitate a muncii
pentru utilizarea energiei electrice.

(2)Organizarea si desfãsurarea activitati de prevenire si stingere a incendiilor se va realiza

potrivit normelor PSI în vigoare.

(3)Dotarea cu echipament individual de protectie se va realiza în functie de riscurile specifice,

potrivit prevederilor Normativului cadru de acordare si utilizare a echipamentului individual de
protectie, aprobat prin Ordinul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, nr. 225 / 21.07.1995.

A 5. Conducerea unitatilor de informaticã si a agentilor economici, care au în dotare echipamente de

prelucrare automatã a datelor, vor elabora instructiuni proprii cuprinzând masuri suplimentare de
protectie a muncii fatã de prevederile prezentelor norme, în conformitate cu specificul locurilor de
muncã si al activitãtilor desfasurate.

1.4. Încadrarea si repartizarea lucrãtorilor

A 6. (1)Lucratorii care urmeaza sa desfãsoare activitati la echipamentele de calcul; vor fi încadrati si

repartizati la posturile de lucru numai dupa efectuarea examenelor medicale obligatorii prevazute de
reglementarile în vigoare ale Ministerului Sanatati, inclusiv a examenului medical oftalmologic.

(2)Examenul medical se va realiza periodic, în confomitate cu prevederile 0rdinului nr.15/1982

al Ministrului Sanatatii si ori da câte ori lucratorii acuza simptome vizuale sau generale posibil a fi
determinate de exercitarea profesiunii.

1.5. Protectia vederii

A7 (1)În cazul în care la controlul medical oftalmologic se constata ca nu pot fi utilizati ochelari de
corectie obisnuiti, lucratorii vor fi dotati cu mijloace de corectie speciale, adecvate sarcinii de muncã.

(2)Plata mijloacelor de corectie speciale va fi suportata de unitatea de informatica sau agentul

economic respectiv.

1.6. Informarea si instruirea lucrãtorilor

Art.8. Conducerea unitatii de informatica sau a agentului economic respectiv va asigura informarea
lucratorilor asupra tuturor aspectelor de securitate si sanatate derivate din, cerintele desfãsurarii
activitatilor, precum si asupra mãsurilor aplicabile la locul de munca.

Art.9. Lucratorii vor fi instruiti în utilizarea echipamentului de calcul înainte de începerea activitatii si
ori de câte ori se modifica organizarea sau dotarea locurilor de munca.
3
Art.l0. Lucrãtorii vor fi instruiti special asupra necesitatii amenajarii ergonomice a locului de munca si
asupra pozitiilor corecte pe care trebuie sa le adopte în timpul lucrului.

Art.11. Organizarea si desfãsurarea instructajului de protectie a muncii se vor realiza în

conformitate cu prevederile Normelor generale de protectie a muncii.

1.7. Organizarea activitatii

Art.l2. Conducerea unitatilor de informatica sau a agentilor economici vor planifica si organiza
activitatile de prelucrare automata a datelor astfel încât activitatea zilnicâ în fata ecranului sa alterneze
cu alte activitati.

Art.l3. (1) În cazul în care alternarea activitatilor nu este posibila, iar sarcina de munca impune
utilizarea ecranelor în cea mai mare parte a timpului de lucru, se vor acorda pauze suplimentare fata de
cele obisnuite.

(2) Durata si periodicitatea pauzelor suplimentare se vor reglementa prin instructiuni proprii, cu
consultarea unor institutii specializate sau specialisti, în functie de modul de organizare a activitatii si
de caracteristicile sarcinii de munca (complexitate, ritm, durata, repetitivitate etc.) si vor fi incluse în
timpul de lucru.

(3) Timpul de asteptare a raspunsului calculatorului nu va fi considerat ca pauzã în activitatea

lucratorilor.

2. AMENAJAREA LOCULUI DE MUNCÃ

Art.14. Amenajarea locului de munca trebuie astfel realizata încât sa ofere utilizatorilor confort
si libertate de miscare si sa diminueze în masura maxim posibilã riscurile de natura vizuala, mentala si
posturala.

Art.l5. Posturile de muncã trebuie concepute si amenajate astfel încât sa permitã unor persoane diferite
sã reallizeze o gamã diversã de sarcini de muncã, într-un mod confortabil si eficace, 1a nivelul de
performante cerut.

Art.l6. Amenajarea posturilor de munca trebuie sã permita adaptarea acestora la schimbari de cerinte si
situatii.

Art.17. Locul de muncã trebuie sa permita o buna corelare întra caracteristicile

antropofunctionale ale utilizatorilor si munca lor prin asigurarea posibilitãtilor de reglare a diferitelor
4
elemente componente ale acestuia. (fig.1)

Art.l8. Utilizatorii trebuie sã aiba posibilitãti de modificare a pozitiei de lucru, in timpul activitãtii.

Art.19. Daca utilizatorii se deplaseaza de la un punct de lucru la altul, este indicat sã se prevadã
elemente de prindere sub planul de lucru, pentru a usura miscarea (de ex. o canelura sub birou cu
adâncime suficienta pentru prindere).

Art.20. Distantele si unghiurile de vedere trebuie sa fie în raport cu cerintele sarcinii de munca
si în conformitate cu pozitia de lucru standard. (fig.2).

Art.2l. (l) Pentru a pastra o pozitie de lucru confortabilã si pentru a evita raflexiile si efectul de orbire,
utilizatorul trebuie sã încline, sa basculeze sau sa roteasca ecranul, oricare ar fi înãltimea ochilor
deasupra planului de lucru.

(2) Înaltimea optima a centrului ecranului trebuie sa corespunda unei directii de privire înclinate
între 10 si 20° sub planul orizontal care trece la nivelul ochilor.

Art.22. Înaltimea tastaturii trebuie sa asigure în timpul utilizarii un unghi între brat si antebrat
de minimum 90°.

Art.23. În pozitie asezat, distanta dintre planul de lucru si, suprafata de sedere trebuie sa fie
cuprinsa între 200 si 260 mm.

Art.24. Ecranul, suportul de documente si tastatura trebuie amplasate la distante aproximativ

egale fatã de ochii utilizatorului, respectiv 600 +/- 150 mm.

Art.25. Videoterminalele vor fi astfel amplasate încât directia de privire sa fie paralela cu
sursele de lumina (naturala si artificiala).

Art.26. Posturile de muncã la videoterminale vor fi amplasate între sirurile de corpuri de

iluminat din încaperea de lucru.

Art.27. (1) Videoterminalele vor fi amplasate la distantã fata de ferestre.

(2) În cazul în care videoterminalele sunt amplasate în încaperi în care se desfasoara si alte
activitati, în apropierea ferestrelor vor fi amplasate posturile de lucru ce nu necesita activitate la ecran.

(3) Suprafetele vitrate nu trebuie sa fie situate în fata sau în spatele utilizatorului.

Art.28. Se va evita, pe cât posibil amplasarea videoterminalelor în încãperi cu suprafete vitrate

de mari dimeusiuni. Daca acest lucru nu este posibil, în cazul încaperilor mari, cu suprafete vitrate

5
importatnte, dispuse pe mai multi pereti, se vor lua masuri adecvate pentru mascarea zonelor cu
luminantã ridicata (pereti mobili, storuri cu lamele orizontale la ferestre etc.).

Art.29. Pentru asigurarea cerintelor de securitate si stabilitate, la locul de muncã trebuie:

a)sa se reducã la minimum vibratiile inerente sau transmise;

b)sã se elimine posibilitatea bascularii planului de lucru;

c)sa fie posibila reglarea înaltîmii mesei fãrã risc de coborâre bruscã si deci de rânire;

d)sa nu se utilizeze obiecte improvizate pentru fixarea echipamentului de calcul.

Art.30. Amenajarea posturilor de munca într-o încapere trebuie realizata astfel încât sa se
asigure:

a) accesul usor si rapid al utilizatorilor la locul 1or de munca;

b) accesul usor si rapid al personalului de întretinere la toate partile echipamentului, la pozitiile

cablurilor si la prizele electrice, fãra îtreruperea activitãtii în desfãsurare sau cu o întrerupere minimã;

c) un spatiu de lucru care sa raspundã nevoilor de spatiu personal, de comunicare între indivizi
si de intimitate.

Art.31. (1) Conductorii electrici si cablurile trebuie sa respecte urmatoarele conditii:

a) sa nu prezinte risc de electrocutare la trecerea pe planu1 de lucru sau pe sol;

b) sa aiba o lungime suficienta pentru a se adapta 1a nevoile reale si previzibile ale

utilizatorilor, inclusiv în cazul unei reamenajari a încaperii;

c) sã asigure accesul usor iar întretinerea sa se efectueze fãrã intreruperea activitatii;

d) cablajul trebuie sa corespundã întregului domeniu de reglare a planurilor de lucru.

(2) Conductorii electrici nu vor traversa caile de acces fãrã a fi protejati împotriva deteriorãrilor
mecanice.

3. EXPLOATAREA ECHIPAMENTELOR DE CALCUL

Art.32. Se interzice lucratorilor sa utilizeze echipamentele de calcul pe care nu le cunosc si

pentru care nu au instruirea necesarã.

Art.33. (1) Punerea sub tensiune a tablourilor de distributie va fi efectuata numai de catre
6
personalul autorizat în acest scop.

(2) Se interzice personalului de deservire a echipamentelor de calcul sã intervinã la tablouri

electrice, prize, stechere, cordoane de alimentare, stabilizatoare, instalatii de climatizare, sau la orice
alte instalatii auxiliare specifice.

Art.34. La punerea sub tensiune a calculatoarelor electrice se vor respecta, în ordine,

urmatoarele prevederi:

a) verificarea temperaturii si umiditãtii din sala;

b) verificarea tensiunii la tabloul de alimentare;

c) punerea sub tensiume a unitatii centrale, prin actionarea butonului corespunzãtor de pe

panoul unitãtii centrale;

d) punerea sub tensiune a echipamentelor periferice prin actionarea butoanelor corespunzatoare

de pe panouri1e de comandã, în succesiunea indicata în documentatia tehnicã a calculatorului

Art.35. Scoaterea de sub tensiune a calculatoarelor electronice se va realiza in succesiunea

inversa celei prevãzute la punerea sub tensiune.

Art.36. Punerea în functiune a unui echipament dupa revizii sau reparatii se va face numai dupã
ce personalul autorizat sã efectueze revizia sau reparatia confirma în scris ca echipamentul respetiv este
în buna stare de functionare.

Art.37. Se interzice îndepartarea dispozitivelor de protectie ale echipamentelor de calcul.

Art.:38. Se interzice efectuarea oricarei interventii în timpul functionarii echipamentului de

calcul.

Art.39. (1) Functionarea echipamentelor de calcul va fi permanent supravegheata pentru a se

putea interveni imediat ce se produce o defectiune.

(2) Se interzice continuarea lucrului 1a echipamentul de calcul atunci când se constata o

defectiune a acestuia.

(3) Remedierea defectiunilor se va realiza numai de catre personalul de întretinere autorizat.

Art.40. Dacã în timpul functionãrii echipamentului de calcul se aud zgomote deosebite, acesta
va fi oprit si se va anunta personalul de întretinere pentru control si remediere.

Art.41. Se intercice conectarea echipamentelor de calcul la prize defecte sau fãrã legatura la

7
pamânt.

Art.42. Înlocuirea sigurantelor la instalatiile electrice se va face numai de catre personalul

autorizat în acest scop.

Art.43. (l) La utilizarea imprimantelor de mare viteza se vor evita supraâncãlzirile care pot conduce la
incendii.

(2) În apropierea acestor imprimante se vor amplasa stingãtoare cu praf si dioxid de carbon.

(3) În timpul functionarii, capacul superior al imprimantelor va fi mentinut închis; deschiderea

capacului imprimantelor, pentru diverse regliaje se va realiza numai dupã deconectarea acestora de la
sursa.

Art.44. (1) La utitizarea imprimantelor se va evita atingerea pãrtilor fierbinti.

(2) Orice interventie în timpul functionãrii impimantelor, permisa în documentatia tehnicã, se

va realiza cu luarea masurilor de evitare a antrenarii pãrtilor corpului de catre imprimantã.

Art.45. În timpul functionarii calculatorului, usile de acces la sala calculatorului nu se vor bloca
sau încuia, pentru a permite evacuarea rapida, în caz de pericol, a personalului de deservire.

Art.46. Se interzice fumatul în încaperile cu volum mare de documente.

Art.47. (1) În cazul unui început de incendiu în sala calculatoarelor, se va actiona cu stingatorul
cu praf si dioxid de carbon.

(2) Reluarea lucrului în zonele de actiune a dioxidului de carbon se va face numai dupa
ventilarea spatiilor respective cu instalatia de climatizale în functiune, în circuit deschis, un timp stabilit
in functie de capacitatea ventilatoarelor si volumului încaperilor, dar nu mai putin de o orã.

Art.48. Se interzice consumul alimetelor pe masa suport, a calculatorului sau deasupra tastaturii.

Art.49. (1) În timpul lucrului la videoterminale; se va evita purtarea ochelarilor colorati.

(2) Pentru evitarea reflexiilor difuze sau speculare se vor utiliza filtre antireflexii (sub forma de
retea, aplicate pe suprafata ecranului)

Art.50. (1) Utilizatorii echipamentelor de calcul prevazute cu ecran de vizualizare trebuie sa

cunoasca necesitatea si posibilitãtile de reglare a echipamentului si mobilierului.

(2) Reglarile se vor efectua în raport cu cerintele sarcinii de munca, conditiile de mediu si
caracteristicile antrorapofunctionale si psihofiziologice individuale.
8
 (3) Se vor regla in principal:

-luminanta ecranului, contrastul între caractere si fond, pozitia ecranului (înaltime, orientare,
înclinare);

-înãltimea si înclinarea suportului pentru documente;

-înaltimea mesei de lucru (daca este reglabila);

-înaltimea suprafetei de sedere a scaunului, înclinarea si înaltimea spatarului scaunului.

ÎNTRETINEREA SI REPARAREA ECHIPAMENTELOR DE CALCUL

Art.5l. Se interzice accesul personalului de întretinere si reparatii la echipamentele de calcul pe care nu

le cunosc si pentru care nu au fost instruiti.

Art.52. Orice reparatie a echipamentelor de calcul se va efectua în conformitate cu prevederile

din documentatia tehnica a calculatorului.

Art.53. Pentru fiecare echipament de calcul se vor întocmi grafice de control periodic pentru
semnalizarea deficientelor si remedierea acestora.

Art.54. Înainte de începerea oricarei lucrari de reparare se vor verifica sculele dispozitivele de
lucru si echipamentul individual de protectie adecvat riscurilor existente.

Art.55. Personalul de întretinere si reparatii va verifica existenta dispozitivelor de protectie si a

carcaselor si nu va autoriza punerea în functiune a echipamentului respectiv decit dupã montarea
dispozitivelor si carcaselor de protectie.

Art.56. Se interzice curatarea sau ungerea echipamentelor în timpul functionãrii acestora.

Art.57. (1)Suprafetele ecranelor videoterminalelor se vor curãta periodic de dcpunerile de praf sau
amprente digitale, pentru a nu se reduce vizibilitatea.

(2)Curatarea se va face numai cu produsele prescrise de producatorul echipamentului.

Art.58. Conducatorul locului de munca împreuna cu personalul care lucreaza la echipamentele

electrice vor verifica permanent imposibilitatea atingerii pieselor aflate normal sub tensiune (carcase
intacte si la locul lor, capace închise, izolatia cablurilor nedeteriorata etc. ).

Art.59. Personalul de întretinere a echipamentelor electrice trebuie sã asigure dotarea circuitelor

cu sigurante fuzbile originale si calibrate corespunzator si reglarea aparatelor de protectie pentru a
9
deconecta la curentul de reglaj stabilit de proiectant.

Art.60. Mijloacele si instalatiile de protectie împotriva pericolului de electrocutare vor fi verificate pe

baza unui plan de verificari aprobat de coducerea unitatii de informatica sau agentului economic
respectiv.

Art.6l. Se interzice interventia la instalatiile electrice a persoanelor necalificate în meseria de

electrician si autorizate.

Art.62. Interventiile la instalatiile si echipamentele electrice trebuie executate conform

prevederilor Normelor specifice de securitate a muncii pentru utilizarea energiei electrice.

5. PREVEDERI DE PROIECTARE

Art.63. La proiectarea activitatilor de prelucrare automata a datelor se vor respecta prevederile

Normelor generale de protectie a muncii, Normelor specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea
automata a datelor precum si prevederile standardelor de ergonomie si securitate a muncii astfel încât
fiecare echipament sau componentã a acestuia sa fie prevãzute cu sisteme da protectie si sa
îndeplineasca cerintele ergonomice, pentru a nu constitui un pericol pentru sanatatea sau securitatea
lucratorilor.

5.1. Cerinte pentru echipamentete electronice de calcul si instalatiile electrice

Art.64. Echipamentele electronice de calcul si instalatiile e1ectrice care le alimenteaza cu

energie electrica trebuie astfel proiectate si realizate încat sa fie asigurata protectia împotriva
electrocutarii prin atingere directa si indirecta.

Art.65. Echipamentele electronice si instalatiile electrice care le alimenteaza cu energie electricã

trebuie sa corespunda mediului în care sunt utilizate.

Art.66. Tensiunea de alimentare a echipamentelor electronice de calcul trebuie sa fie de

maximum 220 V.

Art.67. Echipamentele electronice de calcul trebuie sa corespunda cel putin gradului IP2X.

Art.68. Echipamentele electrice de clasa I de protectie trebuie sa fie alimentate cu energie

electrica printr-un cablu care, pe lânga conductoarele de lucru, trebuie sa continã si un conductor de
protectie prin care sa se lege masa echipamentelor la nul de protectie, în cazul alimentarii dintr-o retea
10
electrica legata la pamânt (retea TN) sau la pãmânt, în cazul alimentarii dintr-o retea izolata fata de
pamânt (retea IT).

Art.69. Ca protectie suplimentara împotriva electrocutarii, pe circuitul de alimentare cu energie

electricã a echipamentelor electrice de clasa I de protectie trebuie sã fie prevazut un îutreruptor de
curent de defect care sa deconecteze echipamentul la un curent de defect de 30 mA.

Art.70. Circuitele electrice din care sunt alimentate echipamentele electronice de calcul trebuie
sa fie protejate la curenti de scurtcircuit prin sigurante fuzibile, sigurante automate sau întreruptoare
automate.

Art.7l. Sigurantele fuzibile trebuie sa fie originale si calibrate la curentul nominal indicat de proiectant.

Art.72. Curentul de scurtcircuit la care deconecteazã sigurantele fuzibile si întreruptoarele

automate trebuie sa aiba valoarea indicata de proiectant.

Art.73. Echipamentele electrice de clasa II de protectie sunt construite cu izolatie suplimentara

sau întarita si nu necesita nici o alta masura de protectie împotriva electrocutarii prin atingere indirecta.

Art.74. (1) Echipamentele de clasa III de protectie sunt construite pentru a fi alimentate la o
tensiune foarte joasa.

(2) Sursa de tensiune foarte joasa trebuie sa fie realizatã astfe1 încât sa nu poata apãrea în
circuitul de tensiune foarte joasa o tensiune mai mare.

Art.75. Circuitele de alimentare cu energie electrica a echipamentelor de calcul trebuie sa fie

separate de cele care alimenteaza alte instalatii si prevazute cu posibilitatea de alimentarii încã cel putin
5 minute de la întreruperea tensiunii retelei electrice si semnalizarea acestui defect.

Art.76. Orice dispozitiv periferic al calculatorului va fi prevazut cu un întreruptor care sa

permita operatorului deconectarea dispozitivului respectiv, în caz de ncesitate.

5.2. Cerinte pentru ecrane de vizualizare

Art.77. Caracterele de pe ecran trebuie sa fie bine definite, cu un format clar, de marime
suficienta si cu spatiu corespunzator între caractere si între linii.

Art.78. Înaltimea minima a caracterului trebuie sa subîntinda un arc de 16′.

Art.79. Lãtimea caracterelor va fi de 50 pâna la 100% din înãtimea lor.

11
Art.80. Spatiul între caractere trebuie sa fie egal sau mai mare decât grosimea liniei de scriere a
caracterului (sau 1 pixel),

Art.8l. Grosimea liniei de scriere a caracterelor va fi cuprinsa între 8 si 17% din înaltimea lor.

Art.82. Spatiul între linii va fi mai mare sau egal cu 1 pixel.

Art.83. Raportul dintre lãtime si înaltime va fi cuprins între 0,7:1 si 0,9: 1.

Art.84. Spatiul intre cuvinte trebuie sa fie egal cu minimum lãtimea unui caracter (“N” pentru
spatiere proportionalâ).

Art.85. (1) Pentru prezentarea caracterelor numerice alfanumerice numai cu majuscule trebuie
sã fie folosita o matrice de cel putin 5 x 7 pixeli.

(2) Pentru sarcini care necesita citirea continua a textului sau în care este importanta
vizibilitatea fiecarui caracter în parte, se va folosi o matrice de 7 x 9 pixeli.

Art.86. (1) Imaginea de pe ecran trebuie sa fie stabila.

(2) Pentru a elvita fenomenul de scânteiere a imaginii se va asigura o frecventã de regenerare

verticala a fosforului mai mare de 65 Hz pentru ecranele cu fond deschis si de ce1 putin 75 Hz pentru
ecranele cu rezolutie ridicatã.

Art.87. (1) Se va asigura un contrast adecvat între caractere si fond.

(2) La ecranele cu contrast negativ (caractere deschise pe fond închis), rapoartele optime de
luminanta trebuie sa fie cuprinseo între 3:1 si 14:1 (optim intre 5:1 si 10:1),

(3) Se va prevedea posibilitatea controlului si a reglarii luminantei caracterelor si/sau a fondului

de catre utilizatozul echipamentului.

Art.88. Ecranul nu trebuie sa prezinte reflexii care sa provoace disconfort utilizatorului. Este de
preferat ca el sa fie tratat din fabricatie înpotriva reflexiilor.

Art.89. (1) Ecranul trebuie sa poata fi orientat si inclinat usor si liber pentru a putea fi adaptat
nevoilor utilizatorilor.

(2) Ecranul trebuie sã fie vizibil sub orice unghi de vedere mai mic de 40° (unghi masurat în
raport cu perpendiculara la suprafata ecranului într-un plan oarecare)

(3) Se va prevedea posibilitatea pozitionari ecranului astfel încât acele zone ale sale care
trebuie privite, în mod continuu sa poata fi vazute sub un unghi al liniei de vedere cuprins între
12
orizontala si 60° sub orizontala.

5.3.Cerinte pentru tastaturã

Art.90. Tastatora trebuie astfel conceputã încât sã permitã utilizatorului localizãri si actionari
corecte, rapide si confortabile ale tastelor si în final o performanta ridicata.

Art.91. Tastatura trebuie sa fie separatã si mobila fatã de ecran pentru a permite reglarea
distantei de citire în functie de cerintele vizuale si de utilizarea optima a planului de lucru

Art.92. (1) Înaltimea rîndului de referiula (rândul C ) nu trebuie sa depaseasca 30 mm. Înaltimea
rândului A poate depasi rândul B care nu trebuie sa depaseasca înaltimea rândului de referinta (a se
vedea fig.3).

(2) Înclinarea câmpului de taste nu trebuie sa depãseasca 15° atunci când rândul de referinta are
înaltimea de 30 mm. Înclinarea tastaturii trebuie sa fie cuprinsa între 0 si 25° fata de orizontala.

Art.93. Marimea mminimã a tastaturii este limitata de prescriptiile privind zonarea, spatierea
tastelor si marimea capului tastei. Marimea globala a tastaturii trebuie sa depãseasca aceasta marime
minimã cât mai putn posibil.

Art.94. (1) Principalele sectiuni ale tastaturii trebuie sa fie separate vertica1 si orizontal prin
spatii de cel putin jumatate din înãltimea tastei.

(2) În cazul unor tastaturi de înaltime mai mare este necesara prevederea unui reazem pentru
mâna.

(3) Daca proiectarea include un reazem pentru mânã, atunci în fata rândului A (a se vedea fg.3)
trebuie sã se prevada o adâncitura de cel putin 100 mm. Când nu este prevazut un asemenea reazem,
zona din fata rândului A trebuie sa fie cât mai aproape posibil de marginea din fata a tastaturii.

Art.95. Tastatura trebuie sã fie mata, pentru evitarea reflexiilor.

Art.96. Tastele trebuie sã raspunda urmatoarelor cerinte:

a) forta necesara pentru actionarea unei taste: 0,25 pânã la 1,50 N;

b) cursa unei taste: între 1,5 – 6 mm ;

c) mãrimea unei taste patrate: 12 – 15 mm;

d) distanta intre centrele a doua taste alfanumerice adiacente: 18-20 mm;

13
 e) taste mate cu caractere întunecate pe fond luminos, lizibile din pozitie de lucru normalã;

f) contrastul între nivelul de luminantã a fondului si ce1 al caracterelor: 3: 1 pentru toate tastele:

g) actionarea unei taste sa fie însotita de un semnal tactil sau sonor sau de ambele,

h) revenirea automatã a tastei la pozitia initiala dupa actionare.

5.4. Cerinte privind suportul pentru documente

Art.97. Suportul pentru documente trebuie sa fie reglabil în înaltime si ca distantã fatã de
utilizator.

Art.98. Mãrimea suportului va fi corelata cu cea a documentelor, de preferat cu 10 mm mai

mica decât a acestora, pentru a facilita manipularea lor.

Art.99. Suportul va fi stabil astfel încât sa nu fie afectat de miscarea pe planul de lucru si va
avea coeficient de reflexie scãzut.

5.5. Cerinte pentru mobilierul de lucru

Art.100 Mobilierul de lucru trebuie conceput si realizat în functie de caracteristicile

antropofunctionale ale utilizatorilor si de caracteristicile sarcinii de lucru, astfel încât sa asigure
acestora libertatea miscarilol, o pozitie de lucru corecta, confortabilã si o performanta ridicata.

Masa (planul) de lucru

Art.101. Planul de lucru va avea o suprafata suficientã pentru o amplasare flexibila a ecranului,
tastaturii documentelor si echipamnentului auxiliar.

Art.l02. Latimea minimã a mesei va fi de 800 mm.

Art.103. Suprafata de lucru trebuie sã fie mata pentru a evita reflexele. Sunt contraindicate
culorile deschise care pot produce un contrast excesiv de luminantã.

Art.l04. (1) Mesele nereglabile vor avea o înaltime de 73o +- 10 mm.

(2) În conditiile în care echipamentul de calcul este utilizat succesiv de mai multe persoane,
mesele vor fi reglabile în înaltime, cu posibslitati de reglare între 650 si 740 mm.

(3) Adâncimea minima a spatiului liber disponibil pentru membrele iferioare sub planul de lucru

14
va fi de 700 mm.

Art.l05. Materialul din care este confectionat planul de lucru nu trebuie sa fie rece la atingere
sau sa antreneze o conductivitate excesiva a caldurii catre corpul utilizatorului.

Scaunul de lucru

Art.l06. Scaunul trebuie sa fie stabil si sa-i permitã utilizatorui libertate de miscare si o pozitie
confortabilã.

Art.l07. (l) Înaltimea scaunului trebuie sa poatã fi reglabila.

(2) Mecanismele de reglare a înaltimii scaunului trebuie sa poatã fi actionate cu usurintã si

concepute astfel încât sã nu fie posibila o modificare involuntara a înaltimii scaunului.

Art.108. Atunci când înãltimea scaunului nu poate fi reglatã pentru a se adapta unor utilizatori de
talie micã, se va prevedea un reazem pentru picioare.

Art.l09. (1) Scaunul trebuie prevazut cu mecanism de basculare astfel încât sa fie posibila o
basculare de cateva grade spre înainte a suprafetei de sedere si sa poata fi adoptate pozitii de lucru
înclinate (caz în care bascularea scaunuli trebuie sa functioneze sincronizat cu înclinarea spãtarului).

(2) Miscarile scaunului prin mecanismul de basculare nu trebuie sa modifice înaltimea marginii
anterioare a scaunului.

Art.l10. (1) Spatarul scaunului trebuie sã fie reglabil atât ca înaltime cât si ca înclinare.

(2) Spãtarul trebuie sã sprijine zona lombarã umerii si partea superioarã a toracelui si terbuie sã
fie convex în regiunea lombarã pentru a deveni plat sau concav mai sus.

(3) Se va evita curbarea excesiva a spãtarelor.

Art.l1l. Unghiul sau bascularea suprafetei de sedere a scaunului trebuie sa functioneze simultan
cu unghiul spatarului, determinând o basculare pozitiva atunci când spãtarul este înclinat, dar nu o
basculare excesiva care sa deranjeze la asezarea sau ridicarea de pe scaun.

Art.ll2. (1) Dacã este necesar, locul de munca va fi prevazut cu reazem pentru picioare.

(2) Reazernul trebuie pozitionat pe sol si trebuie sa prezinte stabilitate.

(3) Suprafata trebuie sa fie antiderapanta si sa prezinte o marime suficienta pantru a permite
libertate de miscare (latime mai mare sau egala cu 450 mm si adâncime mai mare sau egala cu 350
mm).
15
 (4) Inclinarea suprafetei de sprijin trebuie sa fie reglabila între 0° -15°.

5.6. Cerinte privind interfata calculator/operator

Art.1l3. La proiectarea, selectarea si modificarea software-ului precum si la proiectarea

sarcinilor de utilizare a echipamentului cu ecran de vizualizare, se vor respecta urmãtoarele prevederi:

a) software-ul trebuie sa curespunda sarcinii de lucru;

b)software-ul trebuie sa fie usor de utilizat si adaptat nivelului de cunostinte si experientei

operatorului; orice facilitate de verificare cantitativa sau calitativa va fi adusa la cunostiinta
operatorilor;

e)sistemele trebuie sa afiseze informatiile într-un format si ritm care sa fie adaptate operatorilor;

d)principiile ergonomice ale software-ului trebuie sa fie aplicate, în special, la prelucrarea

datelor de catre operator.

5.7. Cerinte privind mediul de munca

5.7.1. Iluminat

A.l14. Iluminatul încaperilor de lucru va fi proiectat în functie de caracteristicile sarcinii de muncã si

cerintele vizuale ale utilizatorilor, astfel încât sa se asigure niveluri de iluminare si un contrast adecvat
între ecran si mediu, pentru obtinerea unei performante vizuale ridicate.

Art.115. Valorile parametrilor de iluminat sunt cele prevãzute în Normele generale de protectia a
muncii.

Art. ll6. Ferestrele vor fi prevazute cu un sistem corespunzator de protectie reglabil.

Art ll7 Posibilele reflexii si straluciri pe ecran sau pe alte elemente ale postului de munca, vor fi evitate
corelând caracteristicile tehnice si amplasarea surselor de lumina cu; amenajarea încãperilor si
posturilor de munca.

5.7.2.Microclimat

Art.118. În încaperile în care se desfãsoarã activitati de prelucrare automatã a datelor, se vor

asigura conditiile de confort termic, valorile parametrilor de microclimat fiind cele prevazute în
Normele generale de protectie a muncii.
16
Art.119. Atunci când este necesar un microclimat strict controlat, se va umãri sã nu se creeze
curenti de aer supãrãtori. Umiditatea aerului va fi mai mare de 40% pentru a se evita uscarea
mucoaselor.

Art.120. Echipamentul apartinând postului de lucru nu va produce o cãldura excesiva, care sã

producã disconfortul lucrãtorilor.

5.7.3.Zgomot

Art.l2l. (1) Zgomotul emis de echipamentele care apartin postului de munca nu trebuie sa
distraga atentia si sa perturbe comunicarea verbala.

(2) Nivelurile de zgomot vor fi cele prevazute în Normele generale de protectie a muncii, pentru
locuri de munca cu nivel ridicat de concentrare a atentiei.

Art.122. Imprimantele de mare viteza, care constituie surse de zgomot, vor fi asezate în încaperi
separate de sala calculatoarelor, izolate fonic si prevazute cu geamuri transparente pentru a facilita
vizualizarea procesului de imprimare.

Art.l23. Instalatiile de ventilare nu trebuie sa antreneze prin functionarea lor o crestere

semnificativa (mai mare de 3 dB) a nivelurilor sonore din aceste încãperi.

5.7.4.Radiatii

A 124. Toate radiatiile, exceptând pãrtile vizibile ale spectrului electromagnetic trebuie sã fie reduse la
niveluri neglijabile din punct de vedere al protectei sanatatii si securitatii lucrãtorilor, în conformitate
cu reglementarile Normelor generale de protectia muncii.

5.7.5.Sabstante periculoase

Art l25. Emisiile de ozon (03) de la imprimantele laser trebuie reduse la niveluri neglijabile din
punct de vedere al protectiei sanatatii si securitatii lucratorilor.

PSI
Clase de incendiu:
CLASA A CLASA B CLASA C CLASA D

17
Incendii de materiale
solide, de natură
organică, a căror Incendii de lichide Incendii de gaze Incendii de
combustie are loc în sau solide lichefiabile metale
mod normal cu
formare de jar

Stingătoare corespunzătoare clasei de incendiu:

A B C D
Cu apă
Cu pulberi ABC Cu pulberi ABC Cu pulberi ABC
Cu pulberi BC Cu pulberi BC
Cu pulberi speciale
pentru metale
Cu spumă şi produse Cu spumă şi produse
pe bază de apă pe bază de apă
Cu CO2 Cu CO2
(cu pâlnie conectată (cu pâlnie
la furtun) încorporată în
stingător)

Alte precizări:

De câte ori este posibil, în loc de stingător se va utiliza pătura antifoc.

Computerele şi instalaţiile electrice trebuie stinse cu CO2 sau

alt agent de stingere cu efecte similare.

Lichidele combustibile, grăsimile şi benzinele nu se sting niciodată cu apă.

18
 UTILIZAREA STINGĂTOARELOR

TACTICA DE STINGERE
FALS INSTRUCTIUNI CORECT

Incendiul trebuie atacat

pe direcţia vântului

Incendiul se stinge începând

din faţa focarului

Dar: incendiile de materiale care se

topesc sau curg se sting atacând de
sus şi spre spatele focarului

Intervenţia se face utilizând în

acelaşi timp stingătoare
suficiente şi nu unul după altul

După stingerea incendiului

controlaţi ca acesta să nu se reaprindă

Stingătoarele utilizate nu vor fi

reamplasate la locul lor
Stingătoarele utilizate
vor fi reîncărcate

19
20
21
 2. APLICAREA PROCEDURILOR DE CALITATE

Lumea contemporană, după o perioadă relativ lungă, de peste 50 de ani, de stagnare sau chiar
decadenţă, evidenţiază o evoluţie deosebit de dinamică atât din punctde vedere politic cât, mai ales,
economic. Din punct de vedere politic anii 1990 a marcat declinul şi, practic, eşuarea sistemului
comunist, în special datorită marelui decalaj economic faţă de sistemul capitalist. Ca urmare, un număr
mare ţări care au experimentat, sau au fost nevoite să experimenteze, modelul economic comunist au
fost forţate, sub presiunea puternică a întregii societăţi, să recunoască falimentul acestuia şi, ca urmare,
au trebuit să treacă la reconversia acestuia la un nou sistem. Şi ţara noastră se găseşte în această
categorie, sfârşitul de secol găsind întreaga societate românească sub semnul unei încrâncenate
lupte pentru recuperarea decalajului care s-a creat în această perioadă istorică faţă de alte ţări
europene şi din alte părţi ale lumii. Tranziţia la o astfel de organizare a presupus! şi presupune şi în
continuare, foarte multe probleme de rezolvat, pentru care se caută diferite soluţii.
Dificultăţile tranziţiei sunt accentuate de caracteristicile acestei perioade când, pe plan mondial,
tabloul economic evidenţiază o diversitate şi înnoire rapidă a ofertei de mărfuri, realizată sub impactul
progreselor revoluţionare ale ştiinţei şi tehnicii, şi o creştere serioasă a competiţiei interne şi externe,
deoarece tot mai multe organizaţii preiau şi practică comerţul liber şi politici industriale noi.
Caracteristicile competitivităţii unei organizaţii, sunt calitatea produsului, activitatea practica,
personalul, activitatea comercială şi activitatea financiară..
O organizaţie este cu atât mai competitivă, cu cât calitatea produsului este mai bună, activitatea
industrială mai eficientă, personalul mai bine pregătit şi mai angajat în procesul muncii, activitatea
comercială şi financiară, ca de altfel şi celelalte activităţi, desfăşurate pe principiul "just în time"
(totul la timp), iar asigurarea şi permanentizarea competitivităţii reprezintă obiectivul de bază al
oricărui model de management.
Calitatea este poate cea mai importantă problemă în planificarea strategică. O orientare
strategică către calitate va genera creştere, va conduce la avantaj competitiv şi va contribui la
profitabilitatea organizaţiei. "Fără calitate, nu există vânzări. Fără vânzări nu există profit. Fără profit, o
afacere nu poate supravieţui ".
Se poate considera că prin cunoaşterea necesităţilor şi a cerinţelor pieţei / clienţilor, aşa cum
acestea au fost precizate mai sus, organizaţia se situează şi acţionează în sensul unei relaţii de
parteneriat cu viitorii beneficiari ai produselor ei. Această relaţie de parteneriat pleacă, în această etapă,
de la principiul punerii integrale la dispoziţia clienţilor, prin înţelegerea clară, detaliată şi explicită a

22
necesităţilor şi cerinţelor acestora, în scopul stabilirii şi îndeplinirii aşteptărilor lor precum şi prin
conştientizarea pieţei / clienţilor asupra acestui mod de abordare printr-un larg acord mutual sau formal
în cazul unor clienţi fermi.

B. Factorii tehnici şi tehnologici

Aceşti factori sunt constituiţi dintr-un ansamblu de elemente, cum ar fi:

• nivelul tehnic al utilajelor disponibile pe piaţa de desfacere a acestora;
• nivelul tehnologiilor accesibile aplicabile proceselor de fabricaţie ale produsului;
• accesibilitatea şi disponibilitatea la studiile, licenţele, brevetele sau la alte baze de date legate
de aspectele tehnice şi tehnologice de proiectare, de dezvoltare şi de fabricaţie;
• accesibilitatea, disponibilitatea şi capabilitatea de aplicare a know-how - ului referitor la
tehnicile de creativitate, de inovare, de analize şi de lucru specifice cercetării şi proiectării
constructive şi tehnologice;
• accelerarea ritmului schimbărilor tehnologice datorită posibilităţilor nelimitate de
inovaţie, creşterea bugetelor de cercetare - dezvoltare, etc.
Toţi aceşti factori vor exercita o influenţă puternică asupra calităţii produsului, începând din faza
de proiectare şi până la scoaterea din uz a acestuia. Obiectivele calităţii produsului vor fi prin urmare,
dimensionate în raport direct cu factorii tehnici şi tehnologici precizaţi mai sus.
Relaţia de parteneriat a organizaţiei cu mediul în care se manifestă şi îşi au rădăcina aceşti
factori, trebuie văzută prin prisma relaţiilor de colaborare echitabile şi reciproc avantajoase cu alte
organizaţii, institute şi cu investitori care furnizează tehnica, tehnologia, know-how-ul şi fondurile
pentru achiziţionarea acestora, de care organizaţia are nevoie în atingerea obiectivelor de calitate ale
produsului.

C. Factorii mediului furnizorilor

Materialele, componentele, ansamblurile şi resursele naturale de care organizaţia are nevoie,

sunt elemente extrem de importante care participă efectiv la realizarea calităţii produsului. Din această
cauză se pune în ultimul timp un accent deosebit asupra relaţiei furnizor - client, noua cultură de la
sfârşitul acestui secol marcând o adevărată revoluţie în aprovizionare, în cadrul acestui curent de
căutare a optimului în această relaţie, furnizorii au fost obligaţi să se alinieze cerinţelor de calitate
pentru produsele livrate, iar ulterior, între clienţi şi aceştia, s-au pus bazele unor relaţii de cofabricanţi
sau parteneri implicaţi puternic în realizarea produsului final.

D. Factorii concurenţiali
23
 Mediul concurenţial şi factorii acestuia trebuie văzuţi în contextul pieţelor liber concurentiale
de astăzi, la dimensiunile mondiale, în cadrul cărora se manifestă, ca pe o continuă provocare pe care o
aruncă organizaţiei realizatoare a produsului, ca pe o competiţie acerbă în care se află cu aceasta pentru
ocuparea segmentelor de piaţă.

E. Factorii juridici
Complexitatea relaţiilor furnizor - client şi numeroasele litigii generate de deficienţe funcţionale,
de neconformităţi, de daune, intervenţii în perioada de garanţie, pagube cauzate unei a treia părţi,
ş.a.m.d., au determinat crearea unei legislaţii de care trebuie să ţină seama orice producător care
urmăreşte realizarea calităţii aşteptate de client.

F. Factorii economici
De la început se poate preciza că factorii economici în contextul cărora se desfăşoară activitatea
organizaţiei realizatoare a unui produs, au o influenţă decisivă asupra constituirii şi funcţionării acesteia.
Astfel, factorii economici pot fi consideraţi adevărate pârghii prin intermediul cărora se manifestă
următoarele politici ale contextului macroeconomic:

G. Factorii educaţionali ai resurselor umane

Mediul educaţional al societăţii în care funcţionează organizaţia se manifestă prin următoarele

aspecte:
• sistemele educaţionale de formare şi instruire a personalului;
• mijloacele, resursele şi fondurile alocate componentelor sistemului educaţional;
• nivelurile de organizare a sistemelor de pregătire şi instruire educaţională;
• gradul de participare a personalului la diversele forme de instruire şi formare.
Toate aceste aspecte dimensionează mediul educaţional al organizaţiei şi trebuie privite prin
prisma activităţilor pe care le desfăşoară aceasta, activităţi asupra cărora se manifestă practic prin
intermediul resurselor umane de care aceasta dispune.
Pregătirea corespunzătoare şi continuă a personalului organizaţiei constituie un instrument pe
care îl utilizează actualmente toate societăţile care au reuşit să se afirme şi să obţină succese, iar modul
în care se face această instruire a angajaţilor precum şi eficienţa ei, sunt strâns legate de mediul
educaţional înconjurător organizaţiei.

24
 Competenţa, profesionalismul, spiritul deschis şi cooperant al angajaţilor au un rol extrem de
important în activităţile de management, profesionale şi operaţionale pe care le desfăşoară aceştia şi se
obţin numai printr-un proces permanent şi susţinut de instruire şi formare a lor.

H. Factorii socio - politico - culturali

Am inclus în această categorie factorii care influenţează calitatea produsului realizat prin
următoarele aspecte:
• existenţa atitudinilor şi a abordărilor specifice structurii sociale pe clase, ceea ce formează
mentalitatea angajaţilor sub acest aspect şi implicit scara valorilor referitoare la calitate;
• nivelul cultural şi ştiinţific al mediului şi implicit al angajaţilor modelează comportamentele,
mobilizările, aspiraţiile, modul de colaborare şi nivelul de abordare.
• Parteneriatul dintre organizaţie şi acest mediu trebuie văzut în sensul înţelegerii şi al
găsirii obiectivelor de calitate care să se situeze pe cursul relaţional comun de evoluţie al organizaţiei
cu acest mediu precum şi cu organismele şi instituţiile create pentru a servi membri societăţii sub
raportul socio - politico -cultural.

Factorii interni organizaţiei care influenţează calitatea

Aşa cum mediul înconjurător al organizaţiei creează necesitatea, impune, confirmă,

sancţionează, beneficiază, este satisfăcut şi certifică calitatea produsului prin factorii precizaţi şi mediul
intern al organizaţiei are o importanţă deosebită în "râlizarea acesteia.
Teoriile managementului modern consideră că influenţa globală a tuturor rectorilor interni ai
organizaţiei creează "climatul" de lucru şi de manifestare al vestei a, climat în cadrul căruia se
desfăşoară întreaga gamă de activităţi, prin care se "rilizează calitatea produsului. Acest "climat" intern
al organizaţiei formează nivelul de simţăminte şi de existenţă în care respiră şi trăieşte tot personalul
organizaţiei şi în -.reriorul căruia se desfăşoară întregul şir de activităţi care participă la realizarea
calităţii produselor, influenţând puternic şi interfaţa relaţională cu factorii mediului extern
Elementele componente ale acestui climat sunt în general următoarele:
• structura organizaţiei;
• procesele organizaţionale;
• personalul, valorile şi crezul acestuia.

25
Personalul, valorile şi crezul acestuia

Fără factorul uman, structura şi procesele unei organizaţii nu reprezintă nimic. Personalului
acesteia i se datorează până la urmă toate realizările obţinute de organizaţie şi din această cauză este
foarte important să fie cunoscute şi conduse într-un mod unitar valorile şi crezurile acestuia, mod
care să ducă la formarea şi dezvoltarea unei adevărate culturi a organizaţiei.
Factorii mai importanţi de care trebuie să se ţină seama aici sunt aşadar, următorii:
• formaţia şi modul de acţiune al managerilor sub aspectul valorilor, al crezurilor şi al
caracteristicilor demografice (vârstă, experienţă, educaţie, poziţie socială);
• formaţia şi modul de acţiune a personalului societăţii (personalităti, valori, motivaţii,
comportamente, credinţe);
• cultura organizaţiei ca mod oarecum unitar de manifestare, gândire, simţire, fel de a fi
şi de a percepe valorile şi credinţele, de a răspunde diverselor atitudini şi de a folosi acelaşi limbaj.

26
3. REŢELE DE CALCULATOARE

27
1. Noţiuni generale

Calculatoarele au cucerit deja oamenii de afaceri, cercetatorii, universitatile. Transmiterea

datelor de la cu calculator la altul implica folosirea unor medii de comunicatii, asigurandu-se in acest
fel utilizarea in comun a tuturor resurselor fizice(hardware), logice(software si aplicatii de baza)
si informationale(baze de date) de care dispun calculatoarele conectate.
Exista numeroase motive pentru care o companie ar putea avea nevoie de retele sau a avea
avantaje de pe urma unei retele. Pentru a va intelege compania trebuie sa explorati urmatoarele
intrebari. Poate fi necesar sa intrebati o varietate de persoane din companie cu privire la perspectivele
lor cu privire la aceste intrebari. Printre oficialii pe care ar putea fi necesar sa-i chestionati pot fi
directorul general sau patronul, pe contabilul-sef si pe diferitele departamente-cheie din cadrul
companiei cum ar fi productie, vanzari si marketing, contabilitate, achizitie si materiale, etc.
Diversitatea managerilor pe care in chestionati va depinde de domeniul de activitate in care este
angregata firma.
Este important sa incepeti prin intelegerea afacerii si a perspectivelor de afaceri ale acestor
persoane, precum si a persoanelor din departamentele pe care le conduc. Cateva din cele mai
importante intrebari ar putea fi:
Care este rolul lor in cadrul companiei?
Cum se incadreaza obiectivele lor in cadrul obiectivelor companiei?
Care sunt scopurile-cheie pentru functia lor in anul urmator? Dar in urmatorii cinci ani?
Ce anume considera ei ca fiind principalele provocari care trbuie depasite in realizarea
obiectivelor lor?
Cum ar putea tehnologia informatiei (IT) sa joace un rol in sustinerea obiectivelor lor?
Ce categorii de automatizare considera ca le-ar putea fi de ajutor in atingerea obiectivelor
lor?
Cum se realizeaza activitatile in domeniul lor?
Obiectul dumneavoastra este de a dobandi o buna cunoastere a fiecarei zone functionale.
Dupa ce ati dobandit o buna intelegere a companiei, a obiectivelor sale si a modului in care isi
realizeaza activitatea, puteti apoi analiza diferite idei pe care le puteti avea pentru retea, precum si
modul in care aceste idei vor aduce beneficii unora sau tuturor sectoarelor afacerii.
Comunicarea pe Internet poate avea ca interlocutori doi oameni, un om si un calculator
28
sau doua calculatoare.
Odata cu dezvoltarea structurii Internetului (atat cantitativ cat si calitativ) s-au inmultit si
diversificat si serviciile disponibile. Initial pe Internet se puteau trimite mesaje de posta
electronica, se putea dialoga in timp real si se puteau transmite fisiere de pe un calculator pe
altul. S-au creat apoi servicii de publicare pe servere a informatiilor organizate dupa niste
meniuri, servicii de indexare si cautare a acestor informatii, liste de discutii folosind posta
electronica si mese rotunde virtuale pentru discutii in timp real intre mai multi utilizatori. Un
serviciu de publicare a informatiilor (text si grafica) aparut ulterior, World Wide Web, a ajuns sa
fie atat de popular, incat astazi multi utilizatori il considera sinonim cu Internetul.
Oricare ar fi suportul hardware/software si serviciile tehnice folosite, interfata Internetului ofera
acum o multitudine de servicii catre utilizatori: publicarea, afisarea si cautarea de informatii (fie
ele documente text, imagini, sunete sau programe), posta electronica, teleconferinte text au audio-
video, jocuri, cursuri si carti, difuzarea si receptionarea programelor de radio si televiziune,
calatorii virtuale, biblioteci si muzee virtuale, cumparaturi din magazine virtuale, loterii, licitatii,
consultarea contului bancar, cautarea unui loc de munca, telefonie, fax, sms, publicitate, sondaje
de opiniem lectura ziarelor si revistelor si orice altfel de alte forme de pierdere a timpului liber.
Internetul este o retea de retele de calculatoare interconectate. Intr-o retea calculatoarele
pot fi conectate fie prin cablu, fibra optica, radiatii infrarosii, microunde sau sateliti de
comunicatii.

2. Avantajele retelelor de comunicare

Principalele caracteristici si functionalitati comune ale unei retele sunt:

29
 Partajarea fisierelor
La inceput, partajarea fisierelor a fost principalul motiv care a justificat aparitia retelelor.
De fapt, companiile mici si mijlocii de la jumatatea anilor '80 instalau retele numai pentru a efectua
aceasta functie. Deseori, aceasta era determinata de nevoia de cumputerizare a sistemelor contabile.
Odata instalate retelele, partajarea altor tipuri de fisiere – de exemplu fisierele create cu procesoarele de
texte, foile de calcul tabelar sau alte tipuri de fisiere la care multe persoane au novoie de acces
sistematic – devenea de asemenea usoara.
Partajarea fisierelor necesita un director sau o unitate de disc partajata pe care o pot
accesa numerosi utilizatori prin retea, alaturi de logica de programare de baza necesara garantarii
faptului ca o persoana nu efectueaza diferite modificari conflictuale la un fisier simultan (blocarea
fisierelor). Motivul pentru care nu se doreste ca mai multe persoane sa efectueze simultan modificari
intr-un fisier este acela ca ambele persoane pot efectua modificari contradictorii simultan, fara ca
vreuna dintre ele sa sesiseze problema. Majoritatea programelor software nu dispun de capacitatea de a
permite modificari multiple simultane intr-un singur fisier si nici de aceea de a rezolva problemele care
pot aparea. (Exceptia de a aceasta regula este aceea ca majoritatea programelor de baze de date permit
mai multor utilizatori sa acceseze simultan baze de date, dar si atunci se foloseste o tehnica numita
blocarea randurilor, care restrictioneaza modificarile oricarei inregistrari date la un singur utilizator la
un moment dat.)
De asemenea, sistemele de operare de retea care executa partajarea fisierelor
administreaza si securitatea acestor fisiere partajate. Aceasta securitate poate controla, la un fin
nivel de detaliere, persoane care au acces la anumite fisiere si categoriile de acces de care dispun.
De exemplu, unii utilizatori ar putea avea permisiunea de a vizualiza numai anumite fisiere
partajate, in timp ce altii ar putea avea permisiunea de a edita sau chiar de a sterge anumite
fisiere partajate.
Partajarea imprimantelor
Un rol important in materie de partajare a fisierelor il constituie partajarea
imprimantelor. Desi este adevarat ca imprimantele laser sunt in prezent atat de ieftine incat va puteti
permite sa instalati una in fiecare birou, nu mai putin adevarat este ca partajarea imprimatelor laster
intre utilizatorii unei retele ramane mai economica la nivel global. Partajarea imprimantelor
permite reducerea numarului de imprimante necesare si, de asemenea, va permite sa oferiti imprimante
de o calitate mai ridicata.

30
 Partajarea imprimantelor se poate executa in mai multe moduri diferite intr-o retea.
Modul cel mai comun este de a utiliza cozile de tiparire pe un server. O coada de tiparire
stocheaza sarcinile de tiparire pana la terminarea oricarei sarcini de tiparire curente, dupa care
trimite automat sarcinile aflate in asteptare la imprimanta. Utilizarea unei cozi de tiparire este
eficienta pentru statiile de lucru, deoarcere acestea pot tiparii rapid la coada fara a fi necesar sa astepte
ca imprimanta sa proceseze toate sarcinile de tiparire aflate in asteptare. O alta metoda de partajare a
imprimantelor dintr-o retea consta din a permite fiecarei statii de lucru sa acceseze imprimanta
direct (majoritatea imprimantelor pot fi configurate astfel incat sa se conecteze la retea exact ca o statie
de lucru), dar apoi, de obicei, fiecare trebuie sa-si astepte randul daca mai multe statii solicita simultan
imprimanta.

Servicii de aplicatie
Asa cum partajati fisierele dintr-o retea, puteti de asemenea sa partajati aplicatii intr-o
retea. De exemplu, daca dispuneti de un tip adecvat de licenta software, puteti avea o copie partajata a
Microsoft Office, sau a unei alte aplicatii, pe care o puteti pastra pe serverul de retea, de unde este de
asemenea rulata. Cand o statie de lucru doreste sa utilizeze programul, incarca fisiere din retea in
memoria sa proprie, asa cum ar proceda de pe un hard-disc local, si ruleaza programul normal.
Pastrarea centralizata a aplicatiilor diminueaza cantitatea de spatiu necesar pe fiecare statie de lucru si
faciliteaza administrarea aplicatiei. (De exemplu, la unele aplicatii nu este necesara decat actualizarea
copiei din retea, la altele trebuie efectuata o instalara sumara la fiecare client).
Un alt serviciu de aplicatie care poate fi gazduit in retea consta dintr-un punct de instalare
partajat pentru aplicatii. In loc de a fi necesara incarcarea unui CD-ROM la fiecare statie de lucru,
puteti copia, de regula, continutul CD-ului intr-un folder pe server si apoi rula programul de instalare
din folderul respectiv pe fiecare statie de lucru. Acesta face instalarea aplicatiilor mult mai usoara si
mai convenabila.

E-mail
O resursa de retea extrem de valoroasa si de importanta in prezent este posta electronica.
Nu numai ca poate fi utila pentru comunicatiile din interiorul unei companii, ci si un vehicul preferat
pentru comunicarea cu persoanele din afara companiei.
Sistemele de e-mail se pot diviza in doua mari categorii: pe baza de fisiere si de tip
client/server.

31
Un sistem de e-mail bazat pe fisiere consta dintr-un set de fisiere pastrat intr-o locatie partajata
pe server. Serverul, de fapt, nu face nimic altceva decat sa furnizeze acces la fisiere. Conexiunile
necesare unui sistem de e-mail bazat pe fisiere si denumit server poarta – care se ocupa de interfata de
e-mail intre cele doua sisteme care folosesc un program de tip poarta (gateway) care face parte din
sistemul de e-mail bazat pe fisere.
Daca o companie nu are cel putin 25 de angajati, totusi, serverele de e-mail sau sistemele de e-
mail dedicate, sunt, de regula, o problema mult prea mare si sunt prea dificil de achizitionat si
intretinut. Pentru companii mai mici, posta electronica este tot atat de importanta , dar in prezent exista
strategii de furnizare a acesteia care nu necesita rularea propriului dumneavoastra sistem intern de e-
mail (bazat pe fisiere sau de tip client/server). De exemplu, numeroase companii mici pur si simplu
configureaza o conexiune partajata la Internet accesibila tutror calculatoarelor pe care le detin, dupa
care se configureze conturi de e-mail fie prin furnizorul lor de servicii Internet (ISP), fie prin
intermediul unui serviciu de e-mail gratuit, precum Yahoo! Mail, Gmail, Hotmail, etc. Alternativ, se
poate rula Microsoft Windows Small Business Server 2003, care include o versiune limitata a aplicatiei
Exchange Server, alaturi de alte pachete destinate unor companii mai mici.

Acces de la distanta
Un alt serviciu important pentru majoritatea retelelor il reprezinta accesul de la distanta la
resursele retelei. Utilizatorii folosesc respectiva caracteristica pentru a avea acces la fisierele si
mesajele lor de e-mail atunci cand calatoresc sau lucreaza intr-o locatie situata la distanta, ca de
exemplu de la un hotel sau de acasa. Printre metodele folosite pentru asigurarea accesului de la
distranta se numara:
- configurarea unei conexiuni simple de tip serviciu de acces de la distanta (RAS) pe o
aplicatie Windows Server, care poate varia de la utilizarea unui singur modem sau a mai
multora.
- utilizarea unui sistem dedicat de acces la distanta, care controleaza mai multe modemuri
si include, de regula, mai multe calculatoare, fiecare cu propria sa cartela independenta.
- utilizarea unei statii de lucru din retea si obligarea untilizatorilor sa intre in sistem
folosind un program de control de la distantam, precum PC Anywhere.
- configurarea unei retele private virtuale (VPN) la Internet, prin intermediul careia
utilizatorii sa poata avea acces la resursele retelei companiei intr-o maniera sigura, prin Internet.
- instalarea Windows Terminal Services (pe Windows Server) sau Citrix MetaFrame,

32
ambele aplicatii permitand unui singur server Windows sa gazduiasca multiple sesiuni client,
fiecare dintre ele aparand utilizatorului final sun forma unui calculator autonom.

Dupa cum puteti vedea, exista numeroase metode de a oferi utilizatorilor retelei servicii de
acces de la distanta. Solutia adecvata depinde de operatiile pe care utilizatorii trebuie sa le execute de la
distanta, numarul de utilizatori existenti (atat in total, cat si la un moment dat) si ce suma doriti sa
alocati.

3. Clasificarea retelelor de calculatoare

3.1 Dupa tehnologia de transmisie

3.1.1 Retele de difuzare (boardcast) sunt acele retele care au un singur canal de comunicatie
accesibil de toate calculatoarele din retea. Mesajul (numit pachet) poate fi adresat unui singur
calculator, tuturor calculatoarelor din retea (acest mod de operare se numeste difuzare) sau la un subset
de calculatoare (acest mod de operare se numeste transmitere multipla).
Acest mod de transmitere este caracteristic retelelor LAN.

3.1.2 Retele punct-la-punct sunt acele retele care dispun de numeroase conexiuni intre perechi de
calculatoare individuale. Pentru a ajunge de la calculatorul sursa la calculatorul destinatie, un pachet s-
ar putea sa fie nevoit sa treaca prin unul sau mai multe calculatoare intermediare. Deseori sunt posible
trasee multiple, de diferite lungimi, etc.

In general retelele mai mici tind sa utilizeze difuzarea, in timp ce retelele mai mari sunt de
obicei punct-la-punct.

3.2 Dupa scara de la care opereaza reteaua (distanta)

3.2.1 Retele locale LAN (Local Area Network) sunt in general retele private localizate intr-o
singura camera, cladire sau intr-un campus de cel mult cativa kilometrii. Aceste retele sunt
caracterizare prin:
• marime – au in general dimensiuni mici ira in timpul de transmisie este limitat si

33
cunoscut dinainte.
• tehnologia de transmisie – consta dintr-un sigur cablu la care sunt conectate toate
calculatoarele (de aici vine numele de difuzare). Aceste retele functioneaza la viteze cuprinse intre 10 ai
100Mb/s.
• topologie – acestea pot utilizare topologii precum magistrala, inel, etc.

3.2.2 Retele metropolitane MAN (Metropolitan Area Network) reprezinta o extensie a retelelor
LAN si utilizeaza in mod normal tehnologii similare cu acestea. Aceste retele pot fi atat private cat si
publice. O retea MAN contine numai un cablu sau doua, fara sa contina elemente de comutare care
dirijeaza pachetele pe una dintre cele cateva posibile linii de iesire. Un aspect important al acestui tip
de retea este prezenta unui mediu de difuzare la care sunt atasate toate calculatoarele. Aceste retele
functioneaza, in general, la nivel de oras.

3.2.3 Retele de arie intinsa WAN (Wide Area Network) sunt acele retele care acopera o arie
geografica intinsa – deseori o tara sau un continent intreg. In aceasta retea calculatoarele se numesc
gazde. Gazdele sunt conectate intre ele printr-o subretea de comunicatie, numita pe scurt subretea.
Sarcina subretelei este sa transmita mesajele de la gazda la gazda.
Subreteaua este formata din:
• linii de transmisie, numite circuite, canale sau trunchiuri, care au rolul de a transporta
bitii intre caluclatoare.
• Elemente de comutare, calculatoare specializate, folosite pentru a conecta doua sau mai
multe linii de transmisie. Nu exista o terminologie standard pentru dnumirea acestor elemente de
comutare, astfel putem intalni diferiti termeni pentru desemnarea acestora ca: noduri de comutare a
pachetelor, sisteme intermediare, comutatoare de date. Termenul generic pentru aceste calculatoare de
comutare este router. Fiecare calculator este in general conectat la un LAN in care exista un router, prin
intermediul caruia se face legatura intre doua retele diferite. Reteaua contine numeroase cabluri sau
linii telefonice, fiecare din ele legand doua routere. Daca doua routere care nu sunt legate intre ele,
doresc sa comunice intre ele, atunci ele trebuiesc sa apeleze la un router intermediar.
Subreteaua este de tip punct-la-punct, deoarece principiul de functionare este urmatorul:
cand un pachet este transmis de la un router la altul prin intermediul unui alt router (router
intermediar), acesta este retinut acolo pana cand linia ceruta devine disponibila si apoi este transmis.

34
 Combinatia dintre o subretea si gazdele sale formeaaza o retea. In cazul unui LAN,
reteaua este formata din cablu si gazde, aici nu exista cu adevarat o subretea.
O problema importanta in proiectarea unei retele WAN este alegerea topologiei si anume
modul de interconectare a routerelor.
O inter-retea se formeaza atunci cand se leaga intre ele retele diferite. De exemplu
legarea uni LAN si a unui WAN, sau legarea a doua LAN-uri formeaza o inter-retea.

3.3 Dupa topologie

La instalarea unei retele, problema principala este alegerea topologiei optime si a

componentelor adecvate pentru realizare.
Prin topologie se intelege dispunerea fizica in teren a calculatoarelor, cablurilor si a celorlalte
componente care alcatuiesc reteaua, deci se refera la configuratia spatiala a retelei, la modul de
interconectare si ordinea existenta intre compomentele retelei.
Atunci cand se alege topologia unei retele un criteriu foarte important care trebuie avut in
vedere este cel al performantei retelei. De asemenea, topologia unei retele implica o serie de conditii:
tipul cablului utilizat, traseul cablului, etc. Topologia unei retele poate determina si modul de
comunicare al calculatoarelor in retea. Topologii diferite implica metode de comunicatie diferite, iar
toate aceste acpecte au o mare influienta in retea. In domeniul retelelor locale sunt posibile mai multe
topologii, din care doar trei sunt larg raspandite: linie, inel si stea.

3.3.1 Topologia magistrala – bus sau liniara – este cea mai simpla si uzuala metoda de conectare a
calculatoarelor in retea.
Printre cele mai importante caracteristici amintim:
• consta dintr-un singur cablu, numit trunchi care conecteaza toate calculatoarele din retea pe o
singura linie.
• comunicatia pe magistrala presupune intelegerea urmatoarelor concepte:

- transmisia semnalului: la un moment dat numai un singur calculator poate transmite

mesaje.

35
 - reflectarea semnalului
- terminatorul, utilizat pentru a opri reflectarea semnalului

• este o tipologie pasiva, calculatoarele nu actioneaza pentru transmiterea datelor de la un

calculator la altul.
• Daca un calculator se defecteaza, el nu afecteaza restul retelei, cu conditia ca placa de retea a
calculatorului respectiv sa nu fie defecta.
• cablul din aceasta topologie poate fi prelungit prin componenta numita conector tubular (BNC)
– un dispozitiv numit repetor utilizat pentru a conecta doua cabluri, el mai are si rolul de a amplifica
semnalul inainte de a-l transmite mai departe.
• reprezinta o conexiune multipunct – informatiile emise de un calculator sunt receptionate de
toate celelalte calculatoare.
• facilitati de reconfigurare (toate calculatoarele au drepturi egale)
• costul redus al suportului si al dispozitivelor de cuplare

Cea mai cunoscuta topologie bus este Ethernet.

3.3.2 Topologia stea -star – atunci cand toate calculatoarele sunt conectate la un nod central
care joaca un rol particular in functionarea retelei. Orice comunicatie intre doua calculatoare va
trece prin acest nod central, care se comporta ca un comutator fata de ansamblul retelei.
Printre caracteristicile importante amintim:
• calculatoarele sunt conectate prin segmente de cablu la o componenta centrala numita
concentrator (hub – Host Unit Boardcast)
• calculatoarele nu pot comunica direct intre ele ci numai prin intermediul
concentratorului, aceste retele ofera resurse si administratie centralizate.
• retelele mari necesita o lungime de cablu mare
• daca nodul central (hub-ul) se defecteaza, cade intreaga retea
• daca un calculator sau cablul care il conecteaza la hub se defecteaza, numai
calculatorul respectiv este in imposibilitatea de a transmite sau receptiona date in retea
• poate utiliza in mare parte cablajul telefonic vechi existent intr-o societate

36
 • transferul informatiei se face punct la punct dar, cu ultimele tipuri de comutatoare,
este posibil si un transfer multipunct.

3.3.3 Topologia inel – ring – intr-o astfel de configuratie toate calculatoarele sunt legate succesiv
intre ele, doua cate doua, ultimul calculator fiind conectat cu primul.
Dintre caracteristicile importante enumeram:
• conecteaza calculatoarele printr-un cablu in forma de bucla (nu exista capete
libere).
• este o topologie activa, in care calculatoarele regenereaza semnalul si transfera datele in retea,
fiecare calculator functioneaza ca si un repetor, amplificand semnalul si transmitandu-l mai departe, iar
daca ii este destinat il copiaza.
• mesajul transmis de catre calculatorul sursa este retras din bucla de catre acelasi calculator
atunci cand ii va reveni dupa parcurgerea buclei.
• defectarea unui calculator afecteaza intreaga retea.
• Transmiterea datelor se face prim metoda jetonului (token passing).

Cea mai cunoscuta topologie inel este Token – ring de la IBM.

3.3.4 Retele combinate

In afara de topologiile descrise mai sus exista si alte variante, dintre care cele mai uzuale sunt:
• topologia magistrala-stea: exista mai multe retele cu topologie stea, connectate prin
intermediul unor tranchiuri liniare de tip magistrala. Daca un calculator se defecteazam acest
lucru nu va afecta buna functionare a retelei, dar daca se defecteaza un concentrator (hub), toate
calculatoarele conectate la el vor fi incapabile sa mai comunice cu restul retelei.
• topologia inel-stea este asemanatoare cu topologia magistrala-stea. Deosebirea consta in
modul de conectare a concentratoarelor: in topologia magistrala-stea ele sunt conectate prin
trunchiuri lineare de magistrala, iar in topologia inel-stea sunt concentrate printr-un
concentrator principal.

3.4 Dupa tipul sistemului de operare utilizat

37
 3.4.1 Retele peet-to-peer sunt acele retele in care partajarea resurselor nu este facuta de catre un
singur calculator, ci toate aceste resurse sunt puse la comun de catre calculatoarele din retea. Aceste
retele au anumite caracteristici:
• numarul maxim de calculatoare care pot fi conecate este de 10 calculatoare la un workgroup
• implica costuri mici, si de aceea sunt des utilizate de catre firmele mici.
• se utilizeaza atunci cand zona este restransa, securitatea datelor nu este o problema, organizatia
nu are o crestere in viitorul apropiat.
• toate calculatoarele sunt egale, este si client si server, neexistand un admninistrator responsabil
pentru intreaga retea.

3.4.2 Retele client-server sunt acele retele care au in componenta sa un server specializat: de
fisiere sid e tiparire, de aplicatii, de posta, de fax, de comunicatii.
Printre avantajele retelelor bazate pe server amintim:
- partajarea resurselor
- securitate
- salvarea de siguranta a datelor
- redundanta
- numar de utilizatori.

4. Modelul de retea OSI

Modelul Open Systems Interconnection (OSI) defineste toate metodele si protocoalele
necesare pentru connectarea unui calculator la orice alt calculator, prin intermediul unei retele.
Modelul OSI este un model conceptual, folosit cel mai frecvent la proiectarea retelelor si la ingineria
solutiilor de retea.
Aproape toti angajatii asteapta ca profesionistii in domeniul retelelor sa aiba notiuni despre
nivelul OSI, care defineste un cadru fundamental al modului de functionare a retelelor moderne.
Modelul OSI separa metodele si protocoalele necesare unei conexiuni in retea in sapte staturi
deferite. Fiecare strat se bazeaza pe serviciile furnizate de un strat de nivel inferior. Ca o ilustrare, daca
ati gandi un calculator de birou in acest mod, componentele sale hardware reprezinta nivelul cel mai de
jos, iar driverele sistemului de operare – stratul imediat superior – se bazeaza pe stratul cel mai de jos

38
pentru a-si indeplini atributiile, Sistemul de operare insusi, urmatorul strat de jos in sus, se bazeaza pe
functionalitatea adecvata a ambelor straturi inferioare. Astfel se continua in sus, pana in punctul in care
aplicatia va prezenta datele pe ecranul calculatorului.
Pentru o conexiune de retea completa, datele pornesc din stratul de sus al unui calculator,
“curg” in jos prin toate straturile inferionarem parcug cablul si apoi din nou in sus pe straturile
superionare ale celuilalt calculator.
Cele sapte straturi ale modelului OSI sunt:

Stratul fizic
Primul strat, stratul fizic, defineste proprietatiile mediului fizic folosit pentru realizarea
unei conexiuni de retea. Specificatiile stratului fizic au ca rezultat un mediu fizic – un cablu de
retea – care poate transmite un flux de biti intre nodurile retelei fizice.
Conexiunea fizica poate fi de tip punct-la-punct (intre doua puncte) sau multipunct (intre mai
multe puncte, ca de exemplu de la un punct la mai multe puncte) si poate consta din transmisii
semiduplex (intr-o directie la un moment dat) sau duplex (im ambele directii simultan). Mai mult, bitii
pot fi transmisi fie in serie, fie in paralel.(Majoritatea retelelor folosesc un flux serial de biti, dar
modelul OSI permite atat transmisia seriala cat si cea paralela.) Specificatia stratului fizic defineste si
tipul de cablu folosit, tensiunile care trec prin cablu, temporizarea semnalelor electrice, distanta pe care
se poate transmite, etc. O cartela de interfata cu reteaua (NIC), de exemplu, face parte din stratul fizic.

Stratul lagatura de date

Stratul legatura de date, sau stratul 2, defineste standarde care atribuie semnificatie
bitilor transportati de catre stratul fizic. Acesta stabileste un protocol fiabil prin stratul fizic, astfel
incat stratul de retea sa-si poata transmite datele. In mod caracteristic, stratul legatura de date include
detectia si corectia erorilor, astfel incat sa asigure un flux de date fiabil. Elementele de date transportate
de stratul legatura de date se numesc cadre. Ca exemple de tipuri de cadre se numara X.25 si 802.x
(802.x include atat retelele Ethernet, cat si cele de tip Token Ring – inel cu jeton).
De regula, stratul legatura de date este impartit in doua substraturi, denumite controlul legaturii
logice (LLC) si controlul accesului media (MAC). Daca este folosit, subtratul LLC executa operatii
precum configurarea si terminarea aplelului (modelul OSI se poate aplica si retelelor LAN, si celor de
telecomunicatii) sau transfer de date. Substratul MAC executa asamblarea si dezasamblarea cadrelor,

39
detectia si corectia erorilor si adresare. Cele mai comune doua protocoale MAC sunt 802.3 Ethernet si
802.5 Token Ring. Alte protocoale MAC cuprind 802.12 100Base-VBG, 802.11 Wireless si 802.7
Boardband.
Pe majoritatea sistemelor, driverele pentru NIC executa operatiile efectuate pe nivel legatura de
date.

Stratul de retea
Stratul de retea, stratul 3, este locul unde se petrec foarte multe lucruri in majoritatea
retelelor. Stratul retea defineste modul in care pachetele de date ajung dintr-un punct al retelei in
altul si ce anume este inclus in fiecare pachet. Stratul de retea defineste diferitele protocoale de
pachete, precum Internet Protocol (IP) si Internet Protocol Exchange (IPX). Aceste protocoale de
pachete include informatiile de rutare ale sursei si ale destinatiei. Informatiile de rutare din fiecare
pachet indica unde sa trimita un pachet pentru ca acesta sa ajunga la destinatie si precizeaza
calculatorului receptor de unde provine pachetul.
Stratul de retea este cel mai important cand conexiunea de retea trece prin unul sau mai multe
rutere, care sunt dispozitive hardware ce examineaza fiecare pachet si, pe baza adreselor sursa si
destintia ale acestora, trimit pachete spre destinatia adecvata. Intr-o retea complexa, precum Internetul,
un pachet poate trece prin zece sau mai multe rutere inainte sa ajunga la destinatie. Intr-o retea LAN, s-
ar putea ca un pachet sa nu treaca prin nici un ruter pentru a ajunge la destinatie sau ar putea trece
printr-unul sau mai multe rutere.
Retineti ca separarea stratului de retea (cunoscut si sub numele de strat pachet) intr-un strat
separat de straturile fizic si legatura de date semnifica faptul ca protocoalele definite in acest strat pot fi
transportate prin orice verietati ale straturilor inferioare. Asadar, pentru a converti aceasta intr-un limbaj
accesibil, un pachet IP poate fi transmis printr-o retea Ethernet, o retea Token Ring sau chiar printr-un
cablu serial care conecteaza intre el doua calculatoare. Acelasi lucru este valabil pentru un pachet IPX:
daca ambele calculatoare pot manipula IPX si partajeaza straturile de nivel inferior (oricare ar fi
acestea), atunci conexiunea de retea poate fi realizata.

Stratul de transport
Stratul de transport, stratul 4, gestioneaza fluxul de informatii de la un nod de retea la
altul. Acesta asigura decodarea pachetelor in succesiunea corecta, precum si receptionarea tutror
pachetelor. De asemenea, identifica in mod unic fiecare calculator sau nod de retea. Diferitele sisteme

40
de retele (de exemplu Microsoft sau Novell) implementeaza stratul de transport in mod diferit si, de
fapt, stratul de transport este primul strat in care apar diferentele dintre sistemele de operare in retea. In
acest strat, retelele Windows, Novell NetWare si de orice alt tip sunt distincte. Ca exemple de
protocoale la nivel de strat de transport sunt Transmission Control Protocol (TCP) si Sequenced Packet
Exchange (SPX). Fiecare este folosit in simbioza cu IP, respectiv IPX.

Stratul de sesiune
Stratul de sesiune, stratul 5, defineste conexiunea de la calculatorul unui utilizator la
serverul de retea, sau de la un calculator dintr-o retea ka un calculator omolog acestuia din
aceeasi retea. Aceste conexiuni virtuale sunt cunoscute sub numele de sesiuni. Acestea includ
negocierea dintre client si gazda, respectiv intre calculatoarele omoloage, pe chestuini legate de
controlul fluxului, procesarea tranzactiilor, transferul informatiilor utilizator si autentificarea in retea.

Stratul de prezentare
Stratul de prezentare, stratul 6, preia datele furnizate de straturile de nivel inferior si le
transforma atfel incat acestea sa poata fi prezentate sistemului (spre deosebire de prezentarea
datelor catre utilizator, care este realizata mult in afara modelului OSI).
Functiile care se desfasoara in stratul de prezentare pot include comprimarea si decomprimarea datelor,
precum si criptarea si descirptarea acestora.

Stratul de aplicatie
Stratul de aplicatie, stratul 7, controleaza modul in care sistemul de operare si aplicatiile
sale interactioneaza cu reteaua. Aplicatiile pe care le folositi, precum Microsoft Word sau Lotus 1-2-
3, nu fac parte din stratul de aplicatie, dar beneficiaza categoric de activitatile care se desfasoara acolo.
Un exemplu de program situat pe stratul de prezentare il reprezinta programul clientde retea pe care il
folositi, precum Windows Client for Microsoft Networks, Windows Client for Novell Networks,
respectiv Client32 de la Novell. De asemenea, controleaza modul in care sistemul de operare si
aplicatiile interactioneaza cu acesti clienti.

Asa cum am aratat in sectiunea precedenta, datele “curg” de la un program de aplicatie sau de la
sistemul de operare si apoi parcurg protocoalele si dispozitivele care alcatuiesc cele sapte straturi ale
modelului OSI, unul care unul, pana cand datele ajung la stratul fizic si sunt transmise prin conexiunea

41
de retea. Calculatorul de la capat receptorului inverseaza acest proces: datele care sosesc prin stratul
fizic se deplaseaza in sus prin toate straturile pana cand isi fac aparitia din stratul aplicatie si sunt
utilizate de catre sistemul de operare si de toate programele de aplicatie.
La fiecare stadiu al modelului OSI, datele sunt “impachetate” cu noi informatii de control
corelate cu activitatile efectuate in stratul respectiv,lasand informatiile din straturile precedente intacte
si ambalate in interiorul noilor informatii de control. Acestea din urma pot varia de la un strat la altul,
dar cuprind antete, trailere, preambuluri si postambuluri.
Asadar, de exemplu, cand datele patrund in programele software si componentele care
aclatuiesc modelul OSI, ele incep de la stratul aplicatie si includ un antet de aplicatie si datele de
applicatie (datele real trimise). In continuare, la stratul de prezentare, un antet de prezentare este
“infasurat” imprejurul datelor si este transmis componentei de la stratul de sesiune, pana cand ajunge la
stratul fizic. La calculatorul receptor, acest proces se inverseaza, fiecare strat is “despacheteaza”
informatiile de control corespunzatoare, efectuand activitatile indicate de respectivele informatii si apoi
transfera datele urmatorului strat superior. Modelul OSI este destul de complex si in practica
functioneaza foarte bine.

5. Modelul de retea TCP/IP

Desi modelul de referinta OSI este recunoscut universal, strandardul deschis tehnic si istoric al
Internetului este Transmission Control Protocol / Internet Protocol. Modelul de referinta TCP/IP
impreuna cu stiva protocolului TCP/IP fac posibila comunicarea intre doua calculatoare situate oriunde
in lume, la o viteza apropiata de viteza luminii. Modelul TCP/IP are o importanta istorica, la fel si
strandardele care au facut posibila inflorirea telefoniei, a curentului electric, a cailor ferate, a
televiziunii si a inregistrarii pe casete video.
Departamentul de aparare al S.U.A. (Depatment of Defense – D.o.D.) a creat modelul de
referinta TCP/IP deoarece dorea o retea care sa supravietuieasca in orice conditii, chiar si in cazul unui
razboi nuclear. Pentru o mai buna ilustrare, imaginati-va o lume in razboi strabatuta de diferite
conexiuni, ca fire, microunde, fibre optice, si lagaturi prin satelit. Apoi imaginati-va ca informatiile
/datle trebuie sa curga (sub forma de pachete de date) indiferent de starea unui anumit nod, sau a unei
retele din internet (care, in acest caz, ar fi putut fi distruse in razboi). DoD dorea ca pachetele sale de
date sa fie livrate oricand, in orice conditii, dintr-un punct in oricare alt punct. Aceasta este o problema
dificila de proiectare, ducand la crearea modelului TCP/IP, care de atunci a devenit strandardul pe care

42
a crescut Internetul.
Modelul TCP/IP are patru straturi:

Stratul aplicatie
Proiectantii modelului TCP/IP au simtit nevoia ca protocoalele de nivel mai inalt sa contina
detalii apartinand straturilor sesiune si prezentare. Ei au creat astfel stratul aplicatie, care se ocupa de
protocoalele de nivel inalt, problemele de reprezentare, codare si control al dialogului. TCP/IP combina
toate problemele aplicatiei intr-un singur strat si se asigura ca acestea sunt impachetate corespunzator
pentru stratul urmator.

Stratul transport
Stratul transport are grija de problemele serviciilor de calitate, controlul fluxului de date si
corectarea erorilor. Unul dintre protocoalele acestuia, TCP, ofera excelente cai flexibile pentru crearea
comunicatiilor sigure de retea, cu erori minime.

Stratul Internet
Scopul stratului Internet este trimiterea pachetelor sursa din orice retea de internet si capacitatea
acestui strat de directionare a acestor pachete la destinatie.

Stratul de acces la retea

Numele stratului de acces la retea este foarte vag si oarecum confuz. El mai este denumit si
gazda-retea (host-to-network). Include protocoalele LAN si WAN, impreuna cu toate detaliile din
stratul fizic OSI si stratul legaturilor de date.

6. Studiu comparativ intre modelele OSI si TCP/IP

Similaritati intre cele doua modele:

- ambele modele au straturi
- ambele modele au straturi aplicatie, desi ele furnizeaza servicii foarte diferite.
- ambele modele au straturi transport si retea compatibile.
- ambele modele utilizeaza tehnologia comutarii pachetelor (nu tehnologia comutarii
circuitului)

43
 - profesionistii retelelor trebuie sa cunoasca ambele modele.

Diferente intre cele doua modele:

- TCP/IP combina problemele straturilor prezentare si sesiune in stratul sau aplicatie.
- TCP/IP combina stratuile legaturilor de date si fizic din modelul OSI intr-un singur
strat: stratul retea.
- TCP/IP pare mai simplu pentru ca care putine straturi.
- Protocoalele TCP/IP sunt standardele in uz inca de ca inceputul dezvoltarii internetului,
astfel acest model castiga credibilitate. In contrast, retelele nu sunt construite pe protocolul OSI, chiar
daca este folosit ca etalon.

7. Dispozitivele de retea

Stratul fizic al modelului de referinta OSI furnizeaza bazele depanarii retelelor iar functia
principala dispozitivelor acestui strat este de a facilita transmiterea unui semnal. Doua dintre
dispozitivele ce se regasesc pe acest strat sunt: repetoarele si concentratoarele.

Repetoarele sunt dispozitive de retea care se regasesc pe stratul 1, stratul fizic al modelului de
referinta OSI. Pentru a incepe sa intelegem cum functioneaza un repetor, este important sa stim ca
datele pornesc de la o sursa si calatoresc prin retea, transformate fie in plusuri electrice, fie in pulsuri de
lumina ca trec prin mediul retelei. Aceste pulsuri sunt denumite semnale. Cand aceste semnale parasesc
statia transmitatoare, sunt cutare si usor de recunoscut. Totusi, cu cat cablul este mai mare, semnalele
devin mai slabe si mai deteriorate, pe masura ce calatoresc prin mediul retelei. Scopul uni repetor este
sa regenereze si sa re-temporizeze semnalele de retea la nivel de bit, permitandu-le altfel sa parcurga o
distanta mai lunga prin retea.
Termenul repetor insemna la inceput un singur port de intrare si un singur port de iesire. Astazi,
exista, de asemenea, si repetoare multi-port. Repetoarele sunt clasificate ca dispozitive ale stratului 1 in
modelul de referinta OSI deoarece actioneaza doar la nivel de bit si nu urmaresc nici o alta infromatie.

Concentratoarele (hub-urile) au ca scop regenerarea si re-temporizarea semnalelor de retea.

Caracteristicile uni concentrator sunt similare cu cele ale unui repetor. Deoarece are caracteristici

44
similare, un concentrator mai este denumit si repetor multi-port. Diferenta dintre un repetor si
concentrator este data de numarul de cabluri care pot fi connectate la dispozitiv. In timp ce repetorul are
de obicei doar doua porturi, concentratorul contine de la 4 la 20 de porturi sau chiar mai multe. Spre
deosebire de repetor, care primeste datele printr-un port si le transmite mai departe prin celalalt port,
concentratorul receptioneaza datele printr-un port si le transmite mai departe prin toate celalalte porturi.
Cele mai importante proprietati ale acestora sunt: amplificarea semnalelor, propagarea
semnalelor prin retea, nu necesita filtrare, nu necesita determinarea caii sau trecerea pe alta linie si sunt
utilizare ca puncte de concentrare a retelei.

Stratul legaturilor de date ale modelului de referinta OSI are trei dispozitive( placile de
retea,puntile si comutatoarele) care au ca scop reducerea coliziunilor, care risipesc latimea de banda si
impiedica pachetele sa ajunga la destinatie. Aceste punti si comutatoare folosesc adresa MAC a placilor
de retea pentru schimbul de cadre de date.

NIC-urile
NIC-urile, placile de retea, sunt considerate dispozitive ale stratului 2 deoarece fiecare placa de
retea in parte se identifica in lume printr-un cod unic, denumit siu adresa MAC (Media Access
Control). Aceasta adresa este utilizata la controlul comunicarii de sate pentru calculatorul situat in
LAN. Placa de retea controleaza accesul calculatorului la mediu retelei.

Puntile
O punte(bridge) este un dispozitiv al stratului 2, proiectat pentru crearea a doua sau mai multe
segmente LAN, fiecare reprezentand un domeniu de coliziune separat. Cu alte cuvinte, puntile au fost
create pentru optimizarea latimii de banda. Scopul unei punti este de filtrate a traficului pe un LAN, de
pastrare a traficului local in interiorul LAN-ului si totusi de permitere a conexiunilor cu celelalte parti
(segmente) ale LAN-ului, pentru traficul directionat. Fiecare dispozitiv fr retea are o adresa MAC unica
pe NIC. Puntea tine evidenta adreselor MAC de pe fiecare parte a sa si ia decizii de retransmitere a
datelor pe baza acestei liste de adrese MAC.

Puntile filtreaza traficul retelei folosind doar adresele MAC. De aceea, acestea pot retransmite
datele rapid, indiferent de tipul protocolului de pe stratul retea. Deoarece puntile tin cont doar de
adresele MAC, nu sunt preocupate de protocoalele stratului retea. In consecinta, puntile sunt

45
preocupate doar de trecerea sau ne-trecerea cadrelor, bazate pe adresele MAC de destinatie.

Comutatoarele stratului 2
Comutatoarele stratului 2, denumite si comutatoare LAN, inlocuiesc adesea concentratoarele
partajate si lucreaza pr infrastructura de cabluri existenta astfel incat comutatoarele sa fie instalate cu
minimum de neplaceri pentru retele existente.
La fel ca si puntile, comutatoarele conecteaza segemnte LAN, utilizeaza un tabel de adrese
MAC pentru determinarea segemntului de retea in care trebuie transmis un cadru de date si reduc
traficul. Comutatoarele, totusi, functioneaza la viteze mai mari decat puntile si contin noi functii, de
tipul LAN-urilor virtuale (VLAN).

In retelistica, exista doua scheme de adresare: una utilizeaza adresele MAC, adrese de pe stratul
legaturilor de date si celalalta care utilizeaza o adresa situata pe stratul de retea al modelului OSI. Un
exemplu de adresa de strat 3 este o adresa IP. Dispozitivele stratului 3 interactioneaza segemnte de
retea sau retele intregi si transfera pachete de date pe baza informatiei de pe stratul 3. Acestea sunt:
ruterele si comutatoarele multistrat.

Ruterele
Un ruter este un tip de dispozitiv care conecteaza mai multe retele si transfera pachete de date
intre retele pe baza adreselor de strat 3. Un ruter poate lua decizii privind cea mai buna cale de livrare a
datelor intr-o retea.
Lucrul pe stratul 3 permite ruterului sa ia decizii pe baza adreselor de retea in locul adreselor
MAC individuale de pe stratul 3. Ruterele pot connecta, de asemenea, diferite tehnologii de strat 2, cum
ar fi Ethernet, Token Ring si Fiber Distribuited Data Interface (FDDI). Ruterele pot conecta in mod
obisnuit Asynchronous Transfer Mode (ATM) si conexiuni seriale. Cu toate acestea, datorita capacitatii
de directionare a pachetelor pe baza infrormatiei de pe stratul 3, ruterele au devenit scheletul pe care
este construit Internetul si pe care ruleaza protocolul IP.
Scopul unui ruter este de a examina pachetele care vin (date de pe stratul 3), de a alege cea mai
buna cale de transmitere a acestora printr-o retea, apoi de a le comuta pe portul de iesire adecvat.
Ruterele sunt cele mai importante dispozitive de regularizare a traficului in retele mari. Ruterele permit
virtual ca orice tip de calculator sa poata sa comunice cu alt calculator, situat oriunde in lume.
Comutatoarele multistrat

46
 Un comunator multistrat functioneaza pe aceleasi principii ca un comutator de strat 2. In plus
fata de comutarea pachetelor prin utilizarea adreselor MAC de pe stratul 2, comutatorul multistrat
utilizeaza si adresele de retea (IP) de pe stratul 3.
In mod traditional, functiile stratului 3 au survenit doar in cazul ruterelor, care depinde de
software pentru indeplinirea functiilor de rutare. Totusi, in ultimii ani hardware-ul mai bun a permis
indeplinirea multor functii de rutare de pe stratul 3 la nivel hardware.
Rutarea de strat 3 in mod traditional a fost legata de software, proces care crea o ingreunare a
traficului in retea. Cu aportul comutatoarelor multistrat de mare viteza bazate pe hardware, functiile de
strat 3 pot fi indeplinite la fel de rapid ca si functiile de strat 2. Stratul 3 nu mai este o sursa de blocaje.
Functiile stratului 3 include capacitati suplimentare pentru cantitatea serviciilor (Quality of
Services – QoS) si pentru securitate. Pachetele pot fi prioritate pe baza adresei retelei (IP) din care
provin sau pe baza adresei retelei spre care sunt transmise. Traficul provenit din anumite retele ii poate
fi interzis accesul in reteaua locala. Un comutator multistrat poate examina si informatia provenita de la
stratul 4, incluzand aici anteturile TCP care pot ajuta la identificarea tipului de aplicatie din care
provine pachetul sau aplicatia careia ii apartine pachetul.

Necesitatile recente de integrare a serviciilor de date si vocale in cadrul retelelor si de

transmitere mai rapida a datelor pentru utilizatorii finali si pentru magistralele de retea au dus la
dezvoltarea urmatoarelor dispozitive de retea: porti de acces vocale, multiplexoare de acces si
platforme optice de transmitere si receptionare a datelor.

Porti de acces vocale

O poarta (gateway) este un dispozitiv cu scop special, care indeplineste o conversie a stratului
aplicatie a informatiei dintr-o stiva de protocol in alta. Cisco AS5400 Serial Universal Acces Server
ofera platforme ieftine care combina rutarea, accesul la distanta, porti vocale, firewall-uri si
functionalitatea modemului digital.
DSLAM
Un multiplexor de acces de linie inchiriata digitala (digital suscriber line acces multiplexor –
DSLAM) este un dispozitiv utilizat intr-o serie de tehnologii de linii inchiriate (digital subscriber line –
DSL). Un DSLAM serverste ca punct de interfata intre sediile utilizatorilor de linii inchiriate si reteaua
purtatoare.

47
 Platforme optice
Pe piata sunt disponibile o multime de platforme optice pentru crearea retelelor optice; acestea
sunt disponibile in primul rand o tehnologie de magistrala, pentru retele WAN optice.

Alte dispozitive de retea obisnuite care nu lucreaza la primele trei nivele de jos ale modelului
OSI include: firewall-uri si servere AAA(Authentication, Authorization, and Accounting).
Atat firewall-urile cat si serverele AAA sunt componente sau dispozitive ce tin de securitatea
retelei. Datorita cresterii conexiunilor Internet si extranet, cat si faptul ca din ce in ce mai multi
utilizatori mobili acceseaza de la distranta retelele companiilor la care lucreaza, a crescut importanta
securitatii retelei.

Firewall-urile
Termenul firewall se refera fie la un program care ruleaza pe un ruter sau server, fie la un
dispozitiv hardware, se sine statator, componena a unei retele. Lucrand impreuna cu un program de
ruter, firewall-ul examineaza fiecare pachet din retea pentru a determina daca il va reexpedia spre
destinatie. Utilizarea unui firewall este asemanatoare cu folosirea unui politist de circulatie, are se
asigura ca doar traficul valid poate intra in sau parasi anumite retele.
Serverele AAA
Un server AAA este un program de server care se ocupa de cererile utilizatorilor de accesare a
calculatorului sia a resurselor de retea.
Un server AAA furnizeaza servicii de autentificare, autorizare si contabilizare pentru o firma.
Serverul AAA permite ca numai utilizatorii autentificati sa poata intra in retea (autentificare), ca acestor
utilizatori autentificati sa le fie permis accesul doar la resursele necesare (autorizare) si tine evidenta a
tot ceea ce fac acesti utilizatori dupa ce le este permisa intrarea in retea (contabilizare).

8. Adresarea IP si rutarea

Adresarea in retea
Stratul retea este responsabil pentru navigarea datelor in cadrul unei retele. Functia stratului de
retea este de a gasi calea cea mai buna in cadrul unei retele. Dispozitivele utilizeaza schema de adresare
a stratului de retea pentru a determina destinatia datelor pe masura ce sunt deplasate in cadrul retelei.
Suita de protocoale TCP/IP are o schema de adresare a stratului de retea, numita adresare IP.

48
Versiunea originala a IP, IP versiunea 4 (Ipv4), utilizeaza o adresa binara pe 32 biti. Pentru a de adapta
la deferitele dimensiuni de retea, adresarea Ipv4 a fost descompusa in cinci clase, de la clasa A la clasa
E. In anii 1980, IPv4 a oferit o strategie de adresare care, desi scalabila pentru un timp,a avut ca
rezultate o alocare insuficenta a adreselor. In cursul untimelor doua decenii, iniginerii in domeniul
retelelor au modificat cu succes Ipv4 astfel incat ar putea sa supravietuiasca cresterii exponentiale a
internetului. Intre timp, a fost definita si dezvoltata o versiune de IP mult mai extensibila si scalabila, IP
versiunea 6 (Ipv6).

Adresarea IP
Intr-o retea IP, statiile finale comunica cu serverele sau cu alte statii finale. Aceasta comunicatie
necesita un mod de a identifica cele doua paryi ale conversatiei. Suita de protocoale TCP/IP utilizeaza o
adresa de 32biti. Aceasta adresa este denumita adresa IP. Adresa IP are o structura ierarhica. O adresa
IP are doua parti, dupa cum urmeaza:
- portiunea de numar de retea (network IP) – portiunea de numar de retea a unei adrese IP
indentifica reteaua la care este asociat un dispozitiv.
- portiunea de numar de host (host ID) – portiunea de numar de host a unei adrese IP identifica
un dispozitiv specific pe o retea.
Impreuna, aceste doua parti ale adreselor ar putea identifica in mod unic oricare si in acelasi
timp toate dispozitivele conectate prin Internet. Exista o combinatie unica, ce cuprinde atat numarul de
host, cat si numarul de retea care face posibil accesul la orice host dat dintr-o interretea. Adresele IP
sunt la fel ca adresele pentru corespodenta postala, care descrie locatia unei persoane prin furnizarea
unei tari, a unui stat, a uni oras, a unei strazi si a unui numar. Pachetul IP, care transporta informatia
intre dispozitivele din retea, este la fel ca un plic de scrisoare continand informatia pe care utilizatorul
doreste sa o expedieze. In exteriorul plicului avem nevoie de adresa pentru livrare.
Un numar de retea functioneaza la fel ca un cod postal. Un cod postal permite sistemului postal
sa directioneze corespondenta dumneavoasta la oficiul postal local al dumneavoastra si al vecinilor
dumneavoastra. De acolo, adresa de strada orienteaza transportul la destintia corespunzatoare.
Este important sa intelegeti semnificatia indetificatorului de retea si a identificatorului de host.

Identificatorul de retea (network ID)

Un identificator de retea ajuta ruterul sa gaseasca o cale in cadrul interretelei catre reteaua de
destinatie. Hosturile intr-o retea pot comunica direct numai cu dispozitivele care au acelasi identificator

49
de retea. Ele ar putea partaja acelasi segment fizic, dar daca au numar diferit de retea, de obicei nu pot
comunica unul cu altil in afara de cazul and exista un alt dispozitiv care poate face o conexiune intre
retele.
Un identificator de retea (network ID) permite unui ruter sa puna un pachet pe segmnetul de
retea adecvat.

Identificatorul de host (host ID)

In afara de identificatrul de retea (network ID), protocoalele de retea utilizeaza identificatorul de
host (host ID). Identificatorul de host adreseaza portul dispozitivului de pe retea.
Identificatorul de host ajuta ruterul sa livreze un cadru de strat 2 (care ar fi un cadru Ethernet),
incapsuland pachetul catre un host specific de pe retea. Ca rezultat, adresa IP este mapata la adresa
corecta MAC necesara pentru procesarea de strat 2 pe ruter pentru a crea cadrul Ethernet. Reamintim
din capitolul 17, ca ARP (Address Resolution Protocol) este utilizat la determinarea adresei MAC a uni
dispozitiv, dand adresa IP.
De la anumite protocoale ale stratului de retea, un administrator de retea atribuie numarul de
host (gazda) in concordanta cu un plan predeterminat de adresare in retea, dezvoltat de el. Pentru alte
protocoale ale stratului de retea, atribuirea numarului de host(gazda) este partial sau complet dinamica
sau automata.

Clasele de adrese IP
Adresele IP sunt numere globale unice pe 32 biti. Adresele globale unice permit dispozitivelor
IP sa comunice unul cu altul oriunde in lume. Pentru simplitate si claritate, acesti biti sunt, in mod
normal, reprezentati ca patru seturi de octeti (8 biti sau 1 byte per octet). Fiecare octet este apoi
reprezentat ca numar zecimal intre 0 si 255, iar numerele sunt seprate prin puncte. Acest procedeu este
numit zecimala cu punct. Asa cum se arata in urmatoarea lista, adresa IP
10000100101000111000000000001001 poate fi scrisa 132.163.128.17 (se citeste “132 punct 163 punt
128 punct 17”);
- o adresa IP este un numar binar de 32 biti:
10000100101000111000000000001001
- acest numar binar poate fi divizat in patru octeti:
10000100 10100011 10000000 00001001
- fiecare octet (sau byte) poate fi reprezentat in zecimal:

50
 132 163 128 17
- adresa poate fi scrisa in notatia zecimala cu punct
132.163.128.17

Pentru a se adapta la deferitele dimensiuni ale retelelor si a facilita clasificarea lor, adresele IP
au fost divizate in categorii numite clase. Acest procedeu este numit adresare pe clase (classful
address). Fiecare adresa IP este descompusa intr-un numar de retea (sau idenitifixator de retea) si un
numar de host(sau identificator de host). Un bit sau o secventa de biti la inceputul fiecarei adrese
determina clasa adresei. Exista cinci clase de adrese IP, de la clasa A la clasa E.

Adresele de clasa A au fost proiectate sa constituie suport pentru retele extrem de mari. O
Adresa IP de clasa A utilizeaza numai primul octet pentru a indica numarul de retea. Cei trei octeti
reziduali sunt utilizati pentru numarul de host.
Adresele de clasa B au fost proiectate ca constituie suport pentru retelele de dimensiuni intre
medii si mari. O adresa IP de clasa B utilizeaza doi din patru octeti pentru a indica adresa de retea.
Ceilalti doi octeti specifica adrese de host.
Adresele de clasa C au fost proiectate sa constituie suport pentru retelele de dimensiuni mici.
Daca o adresa incepe cu un numar din intervalul de la 192 la 223 in primul octet, aceasta este o adresa
de clasa C.
Adresele de clasa D au fost create pentru a permite distributia multipla intr-o adresa IP. O
adresa de distributie multipla este o adresa unica de retea, ce orienteaza pachetele cu acea adresa de
destinatie catre grup predefinit de adrese IP
Adresele de clasa E sunt rezervate pentru cercetarile proprii. Prin urmare, nici o adresa de clasa
E nu a fost autorizata pentru utilizare in Internet.

Adresele de IP rezervate
Anumite adrese de host determinate sunt rezervate si nu pot fi atribuite dispozitivelor dintr-o
retea. Aceste adrese de host rezervate include urmatoarele:
- adresa de retea – utilizata sa identifice reteaua insasi
- adresa de difuzare – utilizata la difuzarea pachetelor catre toate dispozitivele dintr-o retea.

51
 Adresele IP private
Stabilitatea Internetului depinde direct de unicitatea adreselor de retea utilizate in mod public.
Prin urmare, au fost necesare anumite mecanisme pentru a asigura ca adresele erau, in fapt, unice.
Aceasta responsabilitate a revenit, initial unei organizatii numite InterNIC (Internet Netowk
Information Center). Aceasta organizatie este acum defuncta si a fost succedata de IANA (Internet
Assigned Numbers Authority).
Hosturile Internet necesita o adresa IP unica globala, rutabila, numita adresa publica IP.

Securizarea retelelor
Ori de cate ori partajati informatii importante si confidentiale prin retea, trebuie sa va ganditi cu
atentie la securitatea acestor resurse. Utilizatorii si conducerea trebuie sa faciliteze stabilirea nivelului
de securitate necesar pentru retea si diferitele informatii pe care le stocheaza si trebuie sa participe la
stabilirea persoanelor care au acces la anumite resurse.
Securitatea retelelor este asigurata de o combinatie de factori, inclusiv carcateristicile NOS,
instalatia fizica de cablare, modul de conectare a retelei la alte retele, caracteristicile statiilor de lucru
client, actiunile utilizatorilor, politicile de securitate ale conducerii si calitatea implemnetarii si
admninistrarii caracteristicilor de securitate. Toate acestea se inlantuiesc la un loc, orice legatura slaba
din lant putand determina ruperea acestuia. In functie de companie, defectiunile sistemului de securitate
pot avea consecinte grave, asadar securitatea retelei este, de regula, o partea extrem de importanta a
oricarei retele.

Bibliografie:

1. http://www.litere.usv.ro/tci/TCI-curs01.pdf
2. http://cs.unitbv.ro/~costel/secupdfs/2_2_0_Retele%20de%20Calculatoare.pdf
3. Sabin Buraga, Gabriel Ciobanu, Atelier de programare in retele de calculatoare, Editura
Polirom, Iasi 2001
52
 4. Cisco Systems, Inc (trad. Razvan Raica si Bogdan Canada) – CNNA Basics – Ghid de
studiu independent , Autorizat CISCO pentru fundamentele CNNA, Editura BIC ALL, Bucuresti
2005
5. Bruce A. Hallberg (trad. Mihai Manastireanu) Retele de calculatoare. Ghidul
incepatorului, Editura Rosetti Educational, Bucuresti 2006
6. Ron While (trad. Doru Sorin Voin) – Cum functioneaza calculatoarele – Editura BIC ALL ,
Bucuresti 2002

53