 Filosofia a fost inteleasa inca de la origini si ca atitudine spirituala.

Acest inteles
este astazi mai evident ca oricand, filosofia fiind chemata sa realizeze o sinteza, o
perspectiva umana in functie de marile si tulburatoarele dimensiuni ale civilizatiei
contemporane. Filosofia nu se poate dezvolta izolandu-se de celelalte indeletniciri
ale spiritului, ci dialogand cu celelalte forme ale culturii. In vremea noastra in
care avantul stiintei si tehnicii, al artei si al culturii in general s-a creat o
impunatoare arhitectonica a valorilor care solicita un orizont filosofic, o reflectie
generalizatoare si integratoare pe care o poate realiza numai filosofia. Ca
spiritualitate integratoare cu virtutea universalitatii, filosofia este chintesenta
spirituala a epocii, sufletul viu al culturii, este ceea ce prin parafrazare a spus
Camil Petrescu: “Miezul sufletului uman care transforma in cultura tot ce atinge”.
Nevoia de filosofie decurge din dialogul om-lume, cu multiplele intrebari si
provocari care apar cu marea tensiune a indoielilor si cautarilor, dar si cu
optimismul optiunilor devenite certitudine.
In valtoarea desfasurarii acestui dialog, omul dobandeste constiinta ca viata este
absorbita in filosofie, dar si ca filosofia a absorbit viata, ceea ce a facut ca spiritul
filosofic sa creasca in toate comportamentele vietii. Filosofia a devenit astazi o
dimensiune necesara si permanenta care strabate toate formele de viata. Filosofia
a devenit o manifestare de atitudine spirituala.
Ca manifestare de atitudine a spiritului, filosofia intra in relatie si cu arta. Despre arta,
adica despre beletristica, pictura, muzica, arhitectura, sculptura, dans, cinematografie, s-a
spus ca concentreaza intr-un obiect determinat unic si exceptional o experienta de viata
cuprinsa in datele ei definitorii, dar intr-o forma specifica. In structura operei de arta se
realizeaza astfel o unitate organica a emotionalului si rationalului, atitudinea artistica
deosebindu-se de atitudinea stiintifica in fata realitatii prin componentele sale intens
subiective.
 Arta exprima asadar tensiunile sufletesti, vibratiile subiectivitatii umane la
contactul ei cu realitatea. Arta reda trairile, starile emotionale, reactiile rationale
ale omului in fata unei realitati complexe diversificate si de cele mai multe ori
ostile omului. Aceste trairi, tensiuni, arderi interioare sunt unice, strict
individuale, singulare, irepetabile, ceea ce face ca si opera de arta sa fie un unicat.
Aceeasi lume, aceleasi evenimente provoaca reactii diferite si sunt redate intr-un
mod specific de catre fiecare creator de arta potrivit propriei lui originalitati si in
consens cu conceptia sa generala despre lume si despre viata. Opera de arta ne
ofera perspectiva creatorului asupra evenimentului sau realitatii pe care si-o
imagineaza sau pe care o traieste. Indiferent de creatia artistica, oricat de
indepartata ar fi de realul figurativ, opera de arta poarta pecetea unei epoci, a unei
societati, a unei ratiuni, transfigureaza elemente ale naturii si societatea se
integreaza in complexe culturale si istorice mai ample, fara a-si pierde
specificitatea.
Louis Lavelle, unul dintre cei mai de seama filosofi ai culturii franceze si europene, care
a intreprins cel mai migalos studiu asupra valorii in anii postbelici, constata ca problema
destinului omului a indreptat atentia spre problema semnificatiei vietii, a scopurilor pe
care ni le propunem in cursul vietii, ceea ce a impulsionat cercetarile asupra valorilor.
Iesita din economia politica, adica dintr-o perspectiva strict utilitarista asupra actiunii
umane, valoarea a devenit la unii filosofi sinonima cu Dumnezeu, iar altii au crezut ca pot
face din valoare un obiect precis de studiu, in timp ce altii nu vad in ele decat trairi ale
libertatii si ale transcendentei. Problema cea mai grea a teoriilor valorilor este aceea de a
putea distinge intre relativitatea si istoricitatea lor si generalitatea sau permanenta lor
umana. La sfarsitul secolului al XIX-lea, filosoful german Nietzsche (Nice)
proclama criza valorilor culturii europene si crea reinstaurarea valorilor culturii clasice
grecesti, alaturi de angajarea geniilor culturii europene pentru constructia unui nou sistem
de valori. Nietzsche considera ca om in sensul autentic al cuvantului poate fi numit numai
creatorul de valori, geniului uman sa i se subordoneze neconditionat toata gloata
nefericitilor care nu pot sa creeze si care sunt condamnati sa traiasca din mila.

Friedrich Nietzsche
 Rolul pedepsei este de a-l face mai bun pe cel care pedepseşte.”
 “Fă din disperarea cea mai profundă, speranţa cea mai invincibilă. “
 “Mai bine să nu ştim nimic, decât să ştim multe lucruri pe jumătate.”
 “Omul e o sârmă întinsă între animal şi Supraom, o coardă peste un abis. “

Ludwig Wittgenstein
 “Umorul nu este o stare de spirit, ci un fel de a privi lumea. “
 “Pentru a-i fixa gândirii o limită, trebuie să poţi gândi amândouă părţile pe care le
desparte acea limită.

Immanuel Kant

 “Raţiunea este condiţia permanentă a tuturor actelor de voinţă prin care se

manifestă omul. “
 “Frumosul este simbolul binelui moral.”
 “Omul a fost făcut dintr-un lemn aşa de noduros, încât e lucru îndoielnic că s-ar
putea ciopli vreodată din el ceva absolut drept.
Nu trebuie să dăm crezare la tot ce spun oamenii, dar nici să credem că ei vorbesc
absolut fără de vreun temei.”

Sfantul Augustin
 “Dacă Lumea e o carte, cei ce nu călătoresc îi citesc doar prima pagină.”
 “Dacă, în lume, este mai întâi viaţa si apoi moartea, în Biserica lui Hristos este
mai întâi moartea şi apoi viaţa.”
 “Omul bun este liber, chiar dacă e sclav. Omul rău este sclav, chiar dacă e rege.”
 “Suntem ce facem.”
 “Înţeleptul nu aspiră la plăcere, ci la absenţa suferinţei.”
 “Omul înţelept nu spune tot ce gândeşte, dar ce spune, gândeşte. “
 “La omul necinstit, ca şi la câinele tăcut, nu vocea e de temut, ci tăcerea.”
 “Sunt multe feluri de a eşua, dar de a reuşi, doar unul singur.”
 “Nu încerca să luminezi ziua cu lampa, că nu va observa nimeni.”
Aristotel
 “Numim om liber pe acela care îşi este singur scop şi nu este un scop pentru
altul.”
 “Frumuseţea sufletului străluceşte atunci când o persoană întâmpină fără să-şi
piardă cumpătul fiecare neşansă pe măsură ce se iveşte, nu pentru că nu ar simţi,
ci pentru că este o persoană cu caracter superior şi plină de eroism.”
 “În general, plăcerea şi durerea pot fi trăite prea intens sau prea slab şi ambele
cazuri nu sunt bune. Dar a le trăi la momentul potrivit, cu privire la lucrurile
potrivite, în raport cu oamenii potriviţi, pentru scopul potrivit şi în felul potrivit,
este media şi felul optim de a o face.”
 “Tinerii au pasiuni puternice şi tendinţa de a şi le satisface chiar şi într-un mod
nechibzuit. Au sângele fierbinte şi sunt iuţi la mânie. Datorită dragostei lor faţă de
onoare nu pot suferi să fie jigniţi şi se indignează dacă li se pare că n-au fost
trataţi cum se cuvine. Ţin prea puţin la bani pentru că n-au învăţat încă ce
înseamnă să fii lipsit de ei. Au principii foarte înalte, pentru că viaţa nu i-a umilit
încă, sau pentru că nu s-au deprins încă cu inevitabilele ei îngrădiri. Ar prefera să
facă mai degrabă fapte nobile decât altele folositoare. Vieţile lor sunt orânduite
mai degrabă după sentimente decât după raţiune. Ei cred că ştiu totul şi sunt
absolut siguri de asta. De fapt, tocmai de aceea ei fac lucrurile într-o măsură prea
mare.”
 “Nu există geniu fără un dram de nebunie. “

Dreptatea

Intr-o prima “definitie”, dreptatea, din punctul de vedere al lui Cephalos inseamna “a da
inapoi ceea ce ai primit de la cineva, fie ca uneori se cuvine, alteori nu”. De
asemenea, un lucru subliniat de Cephalos era prezenta cuvantului “adevar”, dreptatea
presupunand a spune tot timpul adevarul.
Dreptatea mai poate fi inteleasa si ca respectarea legilor si regulilor dintr-un stat
De asemenea, tot in filosofia antica, Glaucom considera ca natura umana ar fi
incompatibila cu dreptatea. Ca exemplu este dat mitul lu Gyges, al omului care gaseste
inelul “fermecat” si care nu se mai gandeste la aproapele sau in acele conditii.
Se vede clar insa la toti ganditorii antichitatii “obsesia” lor pentru “dreptate”. Dar ei
cautau dreptatea absoluta. Doar o instanta superioara, Divinitatea, poate “impune” niste
norme universal valabile.
Totusi, in societatea actuala termenul de “dreptate” este doar unul relativ. Ceea ce este
drept pentru unii este considerat “ne-drept” pentru altii. Pentru unii a fi drept inseamna a
respecta strict legile tarii. Pentru altii insa, legile morale pot fi mai presus de legile tarii.
Astfel, cel mai important lucru pare a fi ceea ce simte un om in legatura cu un lucru. De
aici rezulta faptul ca importante nu sunt legile si normele prezente intr-o societate, ci
legile si normele asimilate de fiecare persoana in parte.
De asemenea, dreptatea echivalata cu adevarul iarasi este un lucru relativ. Un om poate
minti in anumite situatii si sa fie total impacat cu acest lucru, desi despre el are o parere
foarte buna si sustine ca este un om corect). In psihologia sociala aceasta situatie este
numita disonanta cognitiva. Adevarul nu este spus in toate cazurile, dar acele cazuri in
care este “ocolit” sunt considerate ne-importante si irelevante pentru a caracteriza
persoana in cauza.
Iar situatiile in care un om este “silit” sa greseasca sunt
multiple.. Cati din noi am putea refuza o valiza cu bani?
Cand sunt intrebati, multi raspund: Pai eu nu as lua, stiti,
sunt om corect, niciodata nu am luat…sau daca as lua, i-as
folosi in scopuri nobile, i-as da la saraci… Altii in schimb,
sinceri, recunosc ca i-ar lua si ca n-ar avea mustrari de
constiinta. Insa intrebarea este: cati din cei care sunt pusi
efectiv in aceasta situatie refuza? Dar daca suntem
intrebati, foarte multi sustinem ca am refuza-o.
Din punctul meu de vedere, si asta este o dovada de ne-
sinceritate.
Principalul cuvant in definirea conceptului de dreptate este, adevarul. Un om care spune
adevarul tot timpul este foarte aproape de dreptatea absoluta.

Fiecare om doreste sa I se faca dreptate. Dreptatea este un proces în care o persoana

primeste rasplata ca beneficiu al unei actiuni de care a suferit. De cele mai multe ori asa
numita " dreptate a legii " nemultumeste pe cei mai multi. Astazi oamenii legii au înlocuit
procesul dreptatii cu legea si felul de aplicare al ei cu majoritatea de voturi . Dreptatea
însa este un process absolut si impartial. Ea trebuie sa fie aplicata fara prejudicii. Biblia
ne învata ca numai Dumnezeu este drept. Oamenii sînt subiectivi. Nu au capacitatea de a
face dreptate. Dreptatea divina a Creatorului se poate defini clar prin expresia : "
intelepciunea de a judeca absolut, impartial si fara prejudicii ". Analizînd definitia de
mai sus observam clar neputinta omului de a judeca drept. O fiinta obiectiva , partinitoare
, cu prejudicii nu poate sa se califice pentru un astfel de nobil scop: dreptatea

In traducerea romaneasca a bibliei cuvîntul dreptate este de multe ori tradus si cu

neprihanire. Unele citate au cuvîntul neprihanire înlocuit prin cuvîntul potrivit de
dreptate. Apostolul Pavel ne învata ca dreptatea Lui Dumnezeu s-a manifestat în jertfa
Lui Isus Hristos , care a fost suficienta sa arate oamenilor ca Dumnezeu nu este nici
indiferent pacatului nici delasator. Din contra, Dumnezeu demonstreaza ca Sfintenia Lui
îsi gaseste expresie în dreptatea de a pedepsi pacatul, chiar daca cel pedepsit este
substituitorul lumii, singurul Sau Fiu , Isus Hristos.
Dreptatea

... Goethe: "Cine are dreptate si rabdare pentru acela vine si timpul".
Dreptatea este un principiu moral si juridic care cere respectarea drepturilor fiecaruia.
Deci, dreptatea poate fi inteleasa ca echitate. A avea dreptate inseamna a fi intemeiat in
ceea ce se spune sau in ceea ce se face. Fiind intoleranti, din motive egoiste chiar, nu
recunoastem ca nu am avut dreptate, facem pe cineva sa sufere, sa lupte pentru…
dreptate. dar, "timpul arata in cele din urma pe omul drept", spunea Philemon. Si cand
aflam ca nu am avut dreptate, incercam a ne indreptati pentru mentinerea personalitatii
noastre.
dreptatea trebuie sa triumfe, si dupa cum spunea Scaevola: "Sa se faca dreptate, chiar
de-ar fi sa moara lumea".
Societatea moderna ce tinde spre o prosperare in pace si prietenie, toleranta, are nevoie si
de dreptate. Noi trebuie sa ne invatam sa fim corecti, sa recunoastem dreptatea, sa
demonstram si generatiei viitoare ca in actiunile noastre am avut dreptate. Sa-i vedem
bine pe acei care respecta dreptatea din inima si nu din prefacatorie, pe acei care urasc cu
adevarat nedreptatea cand e vorba de oameni pe care ii pot nedreptati foarte usor.
"Cu cat o duceti mai usor, cu cat sunteti mai puternici, mai bogati, mai fericiti, mai
nobili, cu atat se cuvine sa fiti mai drepti", spunea Terantius. Fie ca "…sa se dea ficaruia
ce i se cuvine", mai sustinea Platon.

“Dreptatea fara putere este neputincioasa, puterea fara dreptate este tiranica.”
Pascal
“Dreptatea e temelia domnilor.”
Frantz al Austriei
“Dreptatea este legătura sfântă a societăţii omeneşti. “
Guizol
 “Dreptatea este de a-l cinsti pe păstrător în numele a ceea ce păstrează. La fel de
mult precum mă cinstesc pe mine însumi. Căci el reflectă aceeaşi lumină. Oricât
de puţin vizibilă ar fi în el această lumină. Dreptatea este să-l consideri ca vehicul
şi ca drum. “
Antoine de Saint-Exupery