m



 

m



  

 
!
În suita celor 12 să
sărb
rbăători importante cre
creşştine se num
numă ără şi Boboteaza
(Botezul Domnului),ţ
Domnului),ţinută
inută în fiecare an, în ziua a şasea a lunii ianuarie.
Sărb
rbăătoarea este menit
menităă să reaminteasc
reamintească ă cele petrecute la apa
Iordanului, înainte ca Iisus săsă păşeasc
ăşească ă în via
viaţţa publică
publică, la împlinirea
vârstei de aproximativ 30 de ani. Întrucâ
ntrucât în această
această zizi,, Iisus s-a
prezentat pentru prima dată
dată în lume, să
sărbă
rbătoarea se mai nume
numeş şte şi
Epifanie, Teofanie, ArăArătarea Domnului. Încăncă din secolul
secolul al III-
III- lea ,
poate şi mai înainte, este semnalat începutul acesteia. Cert este că că în
"Constituţţiile Apostolice" Boboteaza figura deja printre s
"Constitu săărbă
rbătorile
creş
cre ştine, al
ală
ături de Cră
Crăciun şi de Paş
Paşti.
 m"V
Biblia vorbeº
vorbeºte despre Ioan Botezătorul, considerat înaintemergătorul
lui Iisus Hristos, care propovăduia venirea acestuia, îndemnând pe
iudei la pocăinV
pocăinVă. Îmbrăcămintea lui Ioan era foarte simplă, făcută din
păr de cămilă; el purta o cingătoare de piele împrejurul mijlocului ºi se
hrănea cu lăcuste ºi miere sălbatică. Icoanele au păstrat de-de-a lungul
timpului această imagine, care îl înfăţişează pe Botezător ca pe un
pustnic cu părul lung ºi barbă aspră. Considerându-
Considerându-l proroc, locuitorii
din Ierusalim ºi din întreaga Iudee se strângeau în jurul lui pentru a-
a-i
asculta cuvintele ºi mai ales pentru a fi botezaV
botezaVi de el în râul Iordan.
Ioan le cerea, înainte de a-
a-i boteza, să-
să-ºi mărturisească păcatele ºi să
se pocăiască, spunându-
spunându-le că el îi botează doar cu apă, dar cel ce va
veni după el (adică Iisus) îi va boteza cu Duh Sfânt ºi cu foc. Vestind
venirea lui Iisus Hristos, Ioan spunea că acela este mult mai mare ºi
mai puternic decât el.
Sfânta Evanghelie ne povesteº
povesteºte că ºi Iisus a venit din Galileea,
pentru a fi botezat de Ioan, care, văzându-
văzându-l, a spus: ÄIată Mielul lui
Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii« i, ieº ieºind Iisus din apa
Iordanului, cerurile s-
s-au deschis ºi Duhul lui Dumnezeu s- s-a vărsat
pogorându--se ca un porumbel ºi venind peste El... i glas din ceruri
pogorându
zicând < Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit >´.
Boboteaza este deci una dintre cele mai importante sărbători ale
anului pentru creº
creºtini. În tradiV
tradiVia populară românească, Boboteaza
este ºi o sărbătoare dedicată purificării naturii, ºi mai ales a
apelor, de forV
forVele răului.
Botezul lui Iisus Hristos
într--o icoană ortodoxă
într

#$%
Ajunul Bobotezei este, în egală măsura, şi un moment favorabil
farmecelor, descântecelor şi altor practici magice. Dimineaţa, înainte
de aprinderea focului, se strânge cenuşa din sobă şi gunoiul din casă
pentru a fi păstrate până în primăvară, când se presară pe straturile cu
legume "pentru a le face rodnice şi a le proteja de gujulii". Tot acum
se pregăteşte o masă asemănătoare cu masa din ajunul Crăciunului.
Pe masa din "camera de curat" se aşterne o faţă de masă , aleasă
special pentru acest moment, sub faţa de masă se pune fân sau otavă
iar pe fiecare colţ se pune câte un bulgăre de sare. Deasupra se aşează
douăsprezece feluri de mâncare: colivă - grâu pisat, fiert, îndulcit cu
miere şi amestecat cu nucă pisată -, bob fiert, fiertură de prune sau
perje afumate , sarmale ( "găluşte" ) umplute cu crupe , borş de
"burechiuşe" sau "urechiuşele babei" - borş de fasole albă în care se
fierb colţunaşi mici, umpluţi cu ciuperci, ce au colţurile lipite în formă
de urechiuşe -, borş de peşte, peşte prăjit, "vărzare" ± plăcinte de post
umplute cu tocătură de varză acră -, plăcinte cu mac, etc.
Până la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se
atinge de mâncare iar, imediat după sfinţirea mesei, parte din bucate
sunt adăugate în hrana animalelor pentru a fi protejate de boli şi
pentru a fi bune de prăsilă. Altă dată, după ce preotul rostea Troparul
Botezului şi stropea cu agheasmă în casă şi pe gospodari, era invitat
să se aşeze pe laviţă. Sub lăicerul de pe laviţă erau aşezate, din timp,
boabe de porumb - "ca să stea cloştile pe ouă" - şi busuioc - "ca să
vină peţitorii'. Busuiocul acesta era folosit, mai târziu, în descântecele
de dragoste.În semn de răsplată se dădeau: bucate ("desăgarului"),
bani (preotului), nuci, mere şi covrigi (copiilor) iar, pe crucea preotului,
gospodina casei aşeza cel mai frumos fuior de cânepă. Oferirea
fuiorului avea mai multe semnificaţii: se credea că de firele acestuia se
vor prinde toate relele, că fuiorul devenea o punte peste care vor trece
sufletele morţilor sau că Maica Domnului va face din cânepă un voloc
cu care va prinde sufletele morţilor din iad pentru a le ridica în rai.
Se crede că dacă, în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt
încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea,
există credinţa că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre
ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.În
această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic ca
împrumut, nici măcar jăratec din focul din vatră. În seara de Ajun se
săvârşesc practici de aflare a duratei vieţii. Înainte de culcare, se iau
cărbuni din vatră şi se denumesc cu numele tuturor membrilor
familiei. Se consideră că primul care va muri, va fi cel al cărui cărbune
se va stinge mai repede. În În noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi
visează ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o bucă-
bucă-
ţică de busuioc; busuioc se pune şi sub pernă. Fetele care cad pe
gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an.
Busuiocul, nelipsit din ritualurilor de Bobotează
 $%&
$% & '(
În ziua de Bobotează are loc sfinţirea apei, în timpul slujbei de Iordan.
Pregătirea acestui moment se face, şi astăzi, cu multă atenţie, în
fiecare comunitate. Locul de desfăşurare a slujbei se alege împreună
cu preotul satului, de obicei într-
într-un spaţiu mai larg - unde să fie cel
puţin o fântână -, în imediata vecinătate a unei ape curgătoare, în
gospodăria unui om sau în curtea bisericii. Pentru acest moment se
aduce apa, care se pune în vase mari de lemn şi, tot acum, se taie, la
râu, o cruce mare de gheaţă. În jurul acestei cruci sau în jurul crucii
care se află în mod normal în curtea bisericii, se desfăşoară întreg
ceremonialul religios, la care participă toată suflarea comunităţii. De
obicei, în această perioadă este foarte frig în România, de aceea este
des folosită expresia Ägerul Bobotezei´. Poporul român a păstrat multe
tradiVVii în legatură cu această zi. De exemplu, în localităV
tradi localităVile aº
aºezate pe
malul unui râu, pe malul Dunării sau chiar pe Vărmul mării, se
obiººnuie
obi nuieººte ca preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, să arunce
o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar îngheV
îngheVată, după care
sar câV
câViva flacăi curajoº
curajoºi pentru a o aduce înapoi.
După slujba de sfinţire a apei, transformată în agheasmă, fiecare
creştin îşi ia apă sfinţită în vasele de lemn sau de sticlă cu care a
venit de acasă. Pe drumul de întoarcere ei strigă "Chiraleisa"-
"Chiraleisa"-
pronunţarea românească a grecescului Kyrie Eleison (³Doamne
miluieşte!´) - , pentru belşugul holdelor viitoare, pentru purificarea
aerului şi pentru creşterea cât mai mare a cânepii şi toarnă câte
puţină agheasmă în toate fântânile întâlnite în cale. Odată ajunşi
acasă, oamenii sfinţesc cu agheasmă şura, grajdul, animalele din
grajd, pomii din livadă, casa şi interiorul casei.
 $%& "
$%&
'()"
'

Boboteaza cumulează elemente specifice de reînnoire a timpului

calendaristic, la riturile creştine adăugându-
adăugându-se practici populare de
purificare a spaţiului şi de alungare a spiritelor malefice. În Bucovina,
purificarea aerului se făcea, cândva, prin focuri şi fumegaţii, în cadrul
unui obicei numit Ardeasca. Această manifestare avea loc imediat
dupa sfinţirea apei când tinerii se retrăgeau pe locuri mai înalte,
având asupra lor cărbuni aprinşi ce fuseseră folosiţi anterior la
aprinderea secăluşelor, şi cu care aprindeau focurile de Bobotează.
Rugul era făcut din vreascuri şi frunze uscate strânse de feciori cu o
zi înainte. Tinerii cântau şi dansau în jurul focului şi săreau peste foc,
atunci când acesta se mai potolea, în credinţa că vor fi feriţi, astfel, de
boli şi de păcate. La plecare, fiecare lua cărbuni aprinşi cu care, odată
ajunşi acasă,afumau pomii din livadă în scop fertilizator.De asemenea,
înconjurau casa cu pulberea folosită ca încărcătură pentru secăluşe
crezând că, în acest fel, casa va fi ferită de primejdii, mai ales de
trăsnete.În cele trei zile, cât ţine Boboteaza în Bucovina, există sate în
care vecinii, prietenii şi rudele obişnuiesc a se colinda reciproc, după
cum există comunităţi în care, în aceste zile, reapar mascaţii. Tinerii,
mascaţi în babe şi moşnegi, colindă mai ales pe la casele unde se
găsesc fete de măritat, obiceiul fiind o reminiscenţă a cultului moşilor
şi strămoşilor precum şi a unor vechi practici fertilizatoare.
‰"!*)‰ +*
În calendarul popular, pe 7 ianuarie, când este prăznuit Sfântul Ioan
Botezătorul, întâlnim două obiceiuri: K ordănitulK şi K
umetria
FemeilorK. Iniţial, iordănitorii erau băieţii care aveau vârsta mai mare
de 15 ani. Ulterior, nu vârsta a fost principala condiţie a intrării în
ceata iordăniţilor, ci starea de sănătate care trebuie să fi fost bună pe
tot parcursul anului. Conducătorul cetei, ia de la preot, în ajun, o
căldăruşă cu agheasmă de la Bobotează, şi îi stropeşte pe toţi cei
întâlniţi, urându-
urându-le să trăiască mulţi ani şi să le fie de bine. De cele mai
multe ori, cei întâlniţi sunt ridicaţi pe braţe şi duşi cu forţa la râu sau
la un lac sub ameninţarea că-că-i aruncă în apă. Acesţia se răscumpără
cu un dar. În acest obicei există credinţa că cei udaţi acum, vor fi
sănătoşi tot anul. K
umetriaK sau KTontoroiul FemeilorK era numită în
vechime "Ziua Femeilor" sau "Ziua Babelor". În cadrul acestui obicei
avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor
căsătorite, prin udarea cu apă din fântână sau dintr-
dintr-un râu.
Femeile se adunau în casa uneia dintre ele şi "făceau chefuri şi jocuri
fără bărbaţi". Ele se considerau în această zi mai tari şi cu mai multe
drepturi decât bărbaţii, lăsându-
lăsându-şi toate obligaţiile de soţie şi mamă în
seama soacrelor şi chiar a bărbaţilor. Dup
După ă ce m
mâ âncau şi beau din
belş
belşug spun
spunâ ând că
că se iordă
iordănesc (sinonim pentru be beţţie), cântau
cântau,, jucau,
chiuiau, ieş
ieşeau pe drum unde înşfăcau bă bărba
rbaţţii ie
ieşşiţi înt
ntâ
âmplă
mplător în
calea lor, îi ridicau şi îi duceau cu forţforţa la râu sau la un lac sub
ameninţţarea că
amenin că-i arunc
aruncăă în apă
apă. Aceş
Aceştia se rră
ăscump
scumpă ărau cu un dar, de
obicei cu o vadră
vadră de vin, unitate de mă
măsură
sură egal
egală ă cu 10 litri. Acum
Acum,, la
Femeilor´, cunoscutele norme de bună
üTontoroiul Femeilor´, bună-cuviinţă
cuviinţă ale satului
tradiţţional erau abolite iar excesele de b
tradi băăutură
utură şi petreceri
petrecerilele peste
măsura
sura,, tolerate. Acest obicei este o supravieţuire a cultului dedicat
zeului Dionysos, si se mai păstrează în judeţele din sud- sud-estul ţării
(Buzău, Vrancea, Brăila, Tulcea şi Constanţa).
 $

1. www.crestinortodox.ro/.../obiceiuri-
www.crestinortodox.ro/.../obiceiuri-boboteaza
2. www.crestinortodox.ro/datini-
www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-
obiceiuri-superstitii/pagina-
superstitii/pagina-
3. ww.crestinortodox.ro/.../iordanitul-
ww.crestinortodox.ro/.../iordanitul-cumetria-
cumetria-femeilor
4. ro.wikipedia.org/wiki/Boboteaza
5. ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Botezătorul
+, m