Provocări ale didacticii

moderne

Vasile Chiş
 Capitolul I

De la o pedagogie a ascultării la o pedagogie interactivă

În secolul al XX-lea odata cu inovaţiile în tehnologie ,hârtia ,cerneala,fotografia şi

radioul şi continuând cu cinematograful şi televizorul a apărut Pedagogia
activă,Pedagogia experimentală. Aceste elemente au dus la aşa numitele revoluţii
pedagogice.
Tehnologia şi pedagogia se află într-o relaţie cauzală circulară iar creaţia tehnologică
dezvoltă noile medii ale învăţării.
Pedagogia tradiţională este o pedagogie a ascultării a discursului tolerând slabiciuni
limite sau abuzuri promovate sistematic.Aceasta prezintă anumite carcateristici care
definesc orientările vechii pedagogii:
-Practici opresive,educaţie prin constrângere şi pedeapsă
-Practici pasive,pedagogia centrată pe profesor
În contextul revoluţiei industriale apar şcoli noi precum şi o mişcare de înnoire
pedagogică –educaţia nouă sau noua concepţie despre educaţie dar mai ales pedagogia
experimentală.Pedagogia filosofică construită speculativ face loc teoriei şi practicii
cercetării.
La noi pedagagia experimentală s-a inspirat din lucrările realizate în Franţa ,Germania
şi Anglia.Importanet surse bibliografice atestă contribuţia şcolii clujene de atunci
reprezentate de Laboratorul de pedagogie si pedagogie experimentală şi Institutul de
psihologie experimentală ,comparată şi aplicată.
Prima Şcoală Normală fiinţează la Reims la sfârşitul secolului al XVII-lea iar la noi
primele şcoli normale sunt datate din 1880,la Iaşi unde se pun bazele Şcolii
Model,Şcolile primare model iar mai târziu apare la Bucureşti Şcoala de sub Mitropolie
la iniţiativa lui G.Cleobul V:A: Ureche astfel marcându+se începutul şcolilor
experimentale din România.Şcoala experimentală este ,în esenţă ,zona de iniţiere şi de
înfăptuire a proiectelor de tip cercetare –aplicare sau cercetare-acţiune.Aceste şcoli
experimentale sunt foarte răspândite peste tot în lume prin reţeaua Internet care
găzduieşte peste 170.000 de site-uri.Aceste şcoli apar sub şase variaţii : şcoala
experimentală,şcoala de aplicaţie ,şcoala pilot ,şcoală model ,şcoală laborator ,seminar
pedagogic.Aceste şcoli sunt echivalente ca şi funcţie şi structură.
Potrivit normelor internaţionale (Furlong,1988,McIntyre,1990)activitatea de practică
pedagogică în formarea iniţială acoperă patru module:
1. Nivelul 1-Teorie psiho-pedagogică şi metodologică
2. Nivelul 2-Principiile practicii
3. Nivelul 3-Practică observantă
4. Nivelul 4-Practică directă
Infiinţarea noilor şcoli experimentale este de competenţa Senatelor/Colegiilor
universitare in baza unor protocoale sau contracte de colaborarecu unitaţi de
învătămământ preuniversitar.Organizarea scolilor experimentale poate fi iniţiata de
universitate ,facultaţi,catedre,în parteneriat cu structuri de invăţământul preuniversitar,pe
baza unor proiecte locale,naţionale şi internaţionale.
 Capitolul II

Pedagogia interactivă
Evolutie si proiecte

În evolutia sa contemporană ,pedagogia se află în cautarea modelelor optime de

integrare a experimentului ca actiuni sau operatii directe sau mediate ,în contextul
interacţiunilor dintre subiecţii învăţării(relaţii profesor-elev,profesor-profesor,dar mai
ales relaţii elev-elev),această integrare acţiune pedagogică – relaţii
interpersonale,defineşte noua pedagogie ,pedagogia interactivă.
O pedagogie nouă pentru spaţiul scolar în întregul său ,inclusiv pentru învăţământul
superior ,dar şi pentru educaţia continuă ,pe durata întrgii vieti devine imperios necesară.
Construcţia acesteia va încorpora în chip esenţial dimensiuni şi tendinţe de noutate sau în
premieră în domeniu,aflate continuu în concertare şi complementaritate.Între aceste
dimensiuni sunt enumerate urmatoarele:
-pedagogia experimentelor interactive
-invăţarea asistată de calculator
-invăţarea avansată distribuită
Noile evoluţii ale structurilor de învăţare ,precum si dezvoltările prefigurate de
politicile educaţionale oferă Pedagogiei universitare un nou orizont de acţiune.Între
proiectele prioritare ale pedagogiei acum se regasesc urmatoarele:
-crearea în universităţi a unor unităţii de cercetare şi aplicare a pedagogiei şi metodicii
în procesul de instruire.
- profesionalizarea carierei didactice pentru toate segmentele sistemului educational
- pregatirea şi lansarea unui program de certificare pentru cariera didactică universitară
 Capitolul III

Curriculum-ul-Principal operator în pedagogia interactivă

În sens larg,curriculum-ul se constituie ca unplan de studiu ce încorporează două

dimensiuni complementare:una de concepţie,de viziune şi alta de structură.Elaborarea
exeprienţelor de învăţare parcurge un proces ciclic în care fazele sau etapele de analiză
,proiectare aplicare şi evaluare se repetă mereu in progresie calitativăasigurată de datele
cercetării şi ale aplicaţiilor şcolare
Termenul curriculum este de origine latină curriculum,curricula având maimulte
sensuri :alergare parcurgere ,cursă ,traseu de unde şi semnificaţia contemporană mai
frecvent utilizată:parcurs,drum de viaţă sau carieră(curriculum vitae).După anii 50 a
apărut teoria curriculum-ului care îşi extrage valorile din variate domenii,Acestea
urmează să fie condensate în finalităţi ale sistemului educaţional.Acesta din urma
pretinde un curriculum standard.
Litareatura de specialtate distinge opt tipuri de curriculum :
1.Curriculum recomandat
2.Curriculum scris
3.Curriculum suport
4.Curriculum predat
5.Curriculum învăţat
6.Curriculum mascat
7:Curriculum testat
8.Curriculum exclus
Tendinţa ultimelor decenii a constat în renunţarea la planuri şi programe şcolare unice
şi obigatorii şi oragnizarea învăţământului p trei trunchiuri curriculare:
-curriculum comun
-curriculum local sau zonal
-curriculum opţional sau individual
 În proiectarea dimensiunilor de volum şi structură ale curriculum-ului nu se porneşte
de la cât de vastă şi diversă este cultura ci de la finalităţile asumate de educaţie la nivelul
macro şi micro-sistemului.
Fiecare disciplină sau arie curriculară constituie un eşantion reprezentativ al
cunoşterii acumulate în acel domeniu.Din perspectivă curriculară fionalităţile oferă
sistemelor educaţionale grila de valori care să constituie suporturile activităţii instructiv
educative,aspect ce aparţine activităţii de proiectare.
În anul 1999 a fost supus spre înfăptuire Noul Curriculum Naţional ăn Învăţământul
primar ,gimnazial , liceal şi profesional.Au fost lansate în reţeaua şcoalră numeroase
manuale alternative,s-au introdus discipline de studiu opţionale şi s-au luat în dezbatere
modalităţi noi de organizare a pregătirii cadrelor didactice.Însă trebuie să reţinem că după
1997 au fost luate în dezbatere 3 strategii ale reformei învăţământului :
1.Reforma prin exetnsiune
2.Reforma de inovare şi accelerare a schimbărilor începute
3.Reforma de structură a sistemului educaţional
Noul Curriculum Naţional este structurat în şapte arii curriculare după cum urmează:
1.Limbă şi comunicare
2.Matematică şi ştiinţe ale naturii
3.Om şi societate
4.Arte
5.Educaţie fizică şi sport
6.Tehnologii
7.Consiliere şi orientare
Programa şcolară este un document oficial ce încorporează conţinuturile
învăţământului pe ani şcolari sau pe cicluri de învăţământ.
 Capitolul IV
Impactul reformei de curriculum în învăţământul obligatoriu

(Studiu de caz)

În 2001 s-a realizat un studiu comprehensiv asupra impactului reformei în

învăţământul obligatoriu (clasele I-IV).Rezultatele au fost cuprinse ăntr-un raport final
intitulat Şcoala la răscruce :schimbare şi continuitate în curriculum-ul învăţământului
obligatoriu,în trei volume.
Prezentăm în continuare studiul de caz realizat de noi într-o şcoală reprezentativă din
Ardeal ,şcoală generală situată în municipiu reşedinţă de judeţ.Evoluţia acestei şcoli în
perioada reformei de curriculum devine relevantă pentru majoritatea unităţilor de
învăţământ reprezentative ampplasate în municipii –capitale de judeţ.

DATE DE IDENTIFICARE

Şcoala cu cl.I –VIII- predare normală

Zona rezidenţială-urbană

Dimensiune instituţii
Numărul de spaţii didactice 62

Suprafaţa totală 7193 m

Personal didactic,numar total 91

Din care –suplinitori: 18
-titulari 73

Clasele sunt dotate diferit: 60% au mobilier tradiţional,fix chiar învechit iar 40% sunt
echipate cu module flexibile (măsuţe şi scaune individuale ).

Activitate didactică asigură performanţe peste nivelul mediu la majoritatea

disciplinelor şcolare, apoi sunt consemnate rezultate superioare, chiar de excepţie în
câteva domeni în care şcolile obisnuite nu investesc un efort minimal şi constant:
-Arte vizuale , inclusiv pictura pe sticla
-Educaţie fizică şi sport
-Limbi moderne
-Scoala are olimpici judeţeni, naţionali, precum ăi participanţi la compeţitii
internaţionale.
Şcoala funcţionează cu clase obisnuite , este într-un cartier des populat cu tinere
familii, stabilite în perioada anilor 70-80.
Sistemul de imformare şi documentare privind reforma, precum şi realizarea
activităţilor cotidiene este suficient de bogat. În holul principal sunt afisate noutăţile în
materie de învăţământ şi curriculum.De asemenea, salile profesionale au afisaj cu
documente operaţionale în materie de curriculum. Au fost inventariate peste 15
documente importante privind conţinutul şi aplicarea noilor programe cadru în
învăţământul primar şi gimnazial .
Oricum, cadrele didactice, parinţi si elevii au fost conectaţi sistematic la schimbarile
introduse în învăţământ dupa 1998.Şcoala a oferit parinţilor şi elevilor imformaţia
considerat utilă la acea vreme, intreţânând şi în prezent un dialog deschis cu aceştia.
Concluzii şi exemple relevante:
1.În aprecierea profesorilor, evoluţia şcolii a fost pozitivă şi în prezent satisface aspiraţile
lor .
2. Structurile reformei au fost bruşte .
3.Profesorii au fost capabili să se adapteze la noile cerinte .
4.Reforma sa implementat treptat dar într-un ritm destul de grăbit .
5.Reforma a determinat o stare generală de ingrijorare
6.Principale dificultaţi legate de debutul reformei au constat în supra solicitarea la care
au fost supuşi profesori elevii şi parinţi
7.Dificultăţi legate de reforme sunt : baza meterială scăzută ,motivaţia scăzută ,lipsa de
stimulare a cadrelor didactice,sărăcia etc.
8.Efectele negative ale reformei sunt :cresterea stărilor de indisciplină ,relativizarea şi
inversarea valorilor
 Capitolul V
Concluzii asupra impactului reformei de curriculum

În 2001 aşadar de la debutul reformelor de curriculum, date de anchetă relevă că

profesori au o receptare reala asupra politicilor şi practicilor încorporate în strategia
reformei.Protecţiile individuale şi coelctive pe dimensiunile chestionarului de analiză
instituţională ,atitudinile şi poziţiile declarate în interviul dirijat permit decantarea
următroarelor concluzii :
-profesorii consideră că trebuie susţinute acţiunile în sensul reformei de curriculum,ei
consideră iniţiativele schimbării benefice şi necesare
-profesorii sunt ataşaţi de dezvoltarea instituţiei şi nu dau semne de insatisfacţie personala
dar nu ezită să protesteze faţă de salariul considerat umilitor de mic
-datele chestionarului şi a interviului indică un grad satisfăcător de mulţumire,de unde şi
dorinţa de păstrare a poziţiilor cucerite.
În opinia elevilor experienţele de învăţare din şcoală sunt predominant
reproductive.Sunt mai frecvente aşteptărilor cadrelor didactice pentru răspunsuri
exacte.Elevii sunt apreciaţi când spun exact ce li se predă.
În opinia părinţilor principalele dificultăţi legate de reformă sunt :
-supraîncărcarea programului
-lipsa unui orizont profesional
-manualele alternative prezintă aceeaşi informaţie
-cheltuielile şcolare sunt peste capcaităţile de plată ale multor familii