Adjectiv

În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire care indică însuşirile unui concept
(obiect, fiinţă, idee abstractă) exprimat de obicei printr-un substantiv. În limbile în care
substantivele au gen şi număr (precum limba română) adjectivele sînt de obicei cuvinte
flexionare.
După structură

 simple: rău, alb, negru, bun;

 compuse: binevoitor, dulce-amărui;
 locuţiuni: dus cu pluta; fugă până-n nori, cu scaun la cap, de treabă;

După forme flexionare

 invariabile: aidoma, tenace, rapace, feroce, oranj, kaki, grena, lila, gri, bleu-
marine, crem, bej, cycla;
 cu două forme flexionare: dulce, mare, repede;
 cu trei forme flexionare: mic, roşu, larg, silitor, muncitor, binevoitor;
 cu patru forme flexionare: frumos, drăguţ, tânăr etc.

Categorii gramaticale

 număr
 gen
 caz
 grad de comparaţie

Gradul de comparaţie

Categoria gramaticală care se exprimă prin trei valori;

1. Pozitiv sau gradul 0: Ea este înaltă.

2. Comparativ
 de inferioritate: E mai puţin înalt
 de egalitate: E la fel de înalt.
 de superioritate: E mai înalt.
3. Superlativ – relativ:
  de inferioritate: cel mai puţin înalt;
 de superioritate: cel mai înalt;
 absolut: -gramatical: foarte înalt
 stilistic: grozav, teribil etc. de înalt.

Obs: Superlativul absolut stilistic se poate exprima în mai multe moduri:

 prin repetiţie: E frumoasă, frumoasă/ frumoasă, frumoaselor;

 prin locuţiuni (construcţii fixe): gol puşcă, beat turtă/clampă/cui, îngheţat bocnă,
sănătos tun.
 prin lungirea unei vocale: buuuuună
 prin figuri de stil: roşul ca focul, alb ca varul, negru ca abanosul/ pana corbului,
iute ca fierul, mică cât un sâmbure de mac.

Obs2: Nu toate adjectivele realizează categoria gradului de comparaţie

 cele care prin sensul lor exprimă superlativul: maxim, minim, superior, inferior,
principal, secundar, esenţial, fundamental, capital, optim, perfect, desăvârşit, enorm,
imens, nesfârşit ş.a.m.d.
 cele care exprimă calităţi absolute: corect, greşit, muritor, nemuritor, mort, viu,
născut, nenăscut, etc.

Funcţii sintactice

N:-Np: Cărţile sunt frumoase. -A.adj: Cărţile frumoase sunt pe masă. Ac: -A.adj: L-am
văzut pe băiatul frumos. -Cc.timp: De mic era talentat la desen. -C.ind: Din palid s-a
făcut deodată roşu ca focul. -Cc.rel: De frumoasă e frumoasă n-ai ce zice. -Cc.cz: Şi
plângeam de supărată că tu nu te-ai priceput. G:-A.adj: În ciuda spuselor false el a mers
mai departe. D:-A.adj: Am jucat, asemenea unui copil deştept. V:-A.adj: Copile obraznic,
te arunc pe fereastră!

Obs: La cazul nominativ adjectivul poate îndeplini alte două funcţii sintatice:

 atribut circumstanţial: Ei îşi rezolvă singuri problemele.

 element predicativ suplimentar: Îl ştiu leneş şi morocănos (ştiu că e leneş şi
morocănos).

Obs: În clasa adjectivului se integrează mai multe tipuri:

 adjectivele propriu-zise: gras, scund, frumos
 participiu adjectival: Spus, auzit, citit, scris
 gerunziu adjectival: aburindă, fumegândă etc
 numerale cu valoare adjectivală
 adjective provenite din pronume: adjectivele pronominale demonstrativ,
nehotărât, posesiv, relativ, interogativ, de întărire, negativ
 adjective provenite din adverbe: aşa, astfel, bine, repede;
 adjective provenite din prepoziţii: asemenea, aidoma, potrivit, mulţumită, contrar,
conform.