Toate substanţele nutritive din grăunţele de grâu se află în tărâţe şi în germeni.

Interiorul din care se scoate făină albă conţine – ca să spunem aşa – numai amidon.
paine alba paine neagra
Acesta ne oferă un aliment bun, dar în ce priveşte hrana, corpul este jefuit şi înşelat,
sângele acidulat, organele se înfundă de mucozităţi şi sedimente, nu este de mirare
că agenţii patogeni se pot uşor instala.

De cele mai multe ori, făina albă mai este încă albită. Pe lângă substanţe tixice
folosite, se mai adaugă diferiţi conservanţi. După ce se mai pune la copt, coca cere şi
sare, iar căldura distruge ultimele urme de valoare nutritivă, produsul se numeşte
„pâine albă”. Un alument privilegiat pentru om, în contrast cu tărâţele şi germenii,
care în majoritatea cazurilor sunt folosite ca hrană pentru vite. Cine cumpără cu
regularitate pâine albă şi prăjituri din făină albă, să socotească în costul acestora şi
cheltuielile pentru dentist şi pentru medicPainea este un aliment popular in aproape
toate societatile lumii cu exceptia Asiei care prefera orezul.

Generalitati

Painea este un aliment popular in aproape toate societatile lumii cu exceptia Asiei
care prefera orezul.

Painea este un aliment de baza preparat prin coacerea, gatirea cu abur sau prajirea
aluatului. Se prepara din aluat de faina de grau, dospita cu drojdie, lasata sa creasca
si in final coapta in cuptor. Datorita nivelelor inalte de gluten care dau aluatului un
aspect buretos si elastic, graul este cea mai frecvent folosita cereala pentru
prepararea painii, dar aceasta poate fi facuta si din secara, orz, porumb sau ovaz de
obicei, dar nu intotdeauna, in combinatie cu faina de grau. Ingredientele minime sunt
faina si apa, sarea fiind deseori prezenta, plus un agent de dospire cum ar fi drojdia.
Painea mai poate contine condimente cum ar fi chimenul si seminte (susan, mac),
folosite pentru decorare.

Painea poate fi mancata fie simpla, fie unsa cu unt, gem, dulceata, jeleu, marmelada,
miere sau unt de arahide. Se serveste la orice temperatura, intre temperatura
camerei si fierbinte.

Painea neimpachetata se pastreaza in recipiente speciale pentru a-si mentine

prospetimea cat mai mult. Se invecheste mai repede in frigider, dar astfel se fereste
o vreme mai indelungata de mucegai.

Painea alba este facuta din faina care contine numai miezul unei graunte
(endosperma). Painea neagra se face cu endosperma si 10% tarate. Painea integrala
contine toate componentele bobului de grau.

Istoria painii

Painea este unul dintre cele mai vechi alimente, datand din era neolitica.

Primele feluri de paine produse au fost preparate din terci de cereale, facut din
graunte macinate si apa. Este posibil sa fi aparut printr-un accident in timpul gatitului
sau prin experimentare cu apa si faina de graunte.

Descendente ale acestor tipuri timpurii de paine inca se mai consuma in lume, spre
exemplu tortilla in Mexic, chapati in India, poa ping in China, turte de orez oatcake in
Scotia, painea din porumb indian johnnycake in America de Nord si injera in Etiopia.
Acest tip de paine simpla, nedospita a format baza alimentara a multor civilizatii
timpurii. Sumerienii mancau un tip de turte nedospite din orz, iar egiptenii secolului
XII inaintea lui Cristos cumparau de la dughenele de pe strazi o paine numita ta.

Se considera ca painea dospita a aparut in Egipt, datorita conditiilor geografice si

climaterice care favorizau cresterea unui soi de grau cu doua proprietati noi fata de
soiurile anterioare. Prima proprietate a fost descoperita la inceputul Egiptului
dinastic, si consta dintr-o varietate de graunte care puteau fi treierate fara a fi mai
intai prajite. A doua a fost aparitia unui grau continand suficienta proteina
formatoarea de gluten. Astfel s-a putut prepara o paine care crestea.

Initial, s-a crezut ca painea dospita a aparut in secolul XVII inaintea lui Cristos, dar
graul capabil s-o produca era aparent foarte rar. Aceasta raritate este sugerata de
faptul ca acest tip de grau nu a devenit obisnuit in Grecia antica decat in secolul IV
inaintea lui Cristos in ciuda faptului ca exista un comert regulat intre Egipt si Grecia
de 300 de ani.

Dospirea painii timpurii este confirmata de surse multiple. Se puteau obtine drojdii
aeropurtate lasand aluatul crud expus la aer pentru o perioada de timp inainte de
gatire. Pliniu cel batran scria ca popoarele din Galia si peninsula Iberica foloseau
spuma de bere pentru a produce o paine mai usoara decat a altor popoare. Acele
parti ale lumii antice care beau vin in loc de bere foloseau o pasta compusa din suc
de struguri si faina care era lasata sa inceapa sa fermenteze, sau tarate de grau
inmuiate in vin, drept sursa pentru drojdie. Cea mai comuna sursa de agent de
dospire era insa o bucata de aluat oprita din ziua precedenta.

Lumea antica avea la dispozitie o mare varietate de tipuri de paine. In cartea sa

"Deipnosophistae", autorul grec Athenaeus descrie o parte din painile, prajiturile,
fursecurile si patiseriile vremii. Printre cele mentionate se gaseau clatitele preparate
pe gratar, painea cu miere si ulei, franzelele modelate sub forma de ciuperca si
acoperite cu seminte de mac, si chiflele militare coapte pe frigare.

Tipul si calitatea fainii putea de asemenea varia, dupa cum spunea Diphilus, care a
declarat ca "painea facuta din grau, in comparatie cu cea facuta din orz, este mai
hranitoare, mai usor de digerat, superioara in orice aspect. Dupa calitate, painea
facuta din faina rafinata (trecuta prin sita) este pe primul loc, apoi painea din grau
normal, si in cele din urma painea din faina necernuta."

In Europa medievala, painea era nu numai aliment ci si o parte din vesela. Oamenii
din acea vreme foloseau bucati de paine veche (cu dimensiuni aproximative de 15
cm pe 10 cm) drept farfurii. Dupa terminarea mesei, aceste bucati puteau fi
mancate, date saracilor sau cainilor. Farfuriile din lemn au inceput sa inlocuiasca
recipientele din paine in secolul XV.

Otto Frederick Rohwedder este considerat a fi tatal painii feliate. Rohwedder a

inceput sa lucreze in 1912 la o masina care sa felieze paine, dar brutariile au ezitat
sa o foloseasca deoarece erau ingrijorati ca painea feliata se va invechi. A avut
succes de abia in 1928, cand a inventat o masina care felia si impacheta painea.

Painea alba a fost painea preferata de aristocrati timp de generatii, in timp ce

oamenii saraci mancau paine neagra. Acest lucru s-a schimbat in secolul XX, painea
neagra devenind favorita deoarece are o valoare nutritiva superioara, in timp ce
painea alba a devenit asociata cu clasele ignorante in materie de alimentatie.

Painea in diverse tari

Exista multe variatii de la reteta de baza a painii, incluzand pizza, chapati (o paine
indiana), tortilla, baghete frantuzesti baguettes, pita (paine turceasca), lavash (paine
armeneasca), biscuiti, covrigei uscati cu sare pretzels, naan (paine din Asia Centrala
si de Sud asemanatoare cu pita), covrigi bagels, puri (paine indiana nedospita) si
multe alte varietati.

In Marea Britanie si in Statele Unite, cel mai consumat tip de paine este painea moala
cu coaja subtire care se vinde gata feliata si impachetata. Se mananca de obicei cu
crusta, dar unele persoane pot inlatura crusta dupa preferinta sau pentru a o servi la
unele mese sofisticate, cum ar fi ceaiul de societate.

In Scotia, se consuma un tip de paine numita paine simpla plain bread. Feliile sunt
mult mai inalte si mai subtiri, cu crusta arsa numai deasupra si dedesubtul franzelei.
Aceasta paine are o textura mult mai ferma decat painea americana si britanica.

In Franta, painea este cunoscuta sub numele de pain de mie si se foloseste numai la
paine prajita sau pentru umpluturi. Painea standard, sub forma de baghete sau
franzele groase, are o coaja groasa si deseori bule mari de aer in interior. Unele paini
mai sofisticate contin nuci, sau sunt decorate cu seminte de mac

Painea in Germania

Germania este tara de bastina a celor mai multe varietati de paine. Aproape 300 de
feluri de paine si 1200 de feluri de patiserii si chifle sunt produse in aproximativ
27000 de brutarii.

In Germania se mananca cea mai mare cantitate de paine, chifle si covrigei din lume.
Painea se serveste cu aproape orice masa. Un mic-dejun nemtesc consista din felii de
paine sau chifle Brötchen cu mezeluri, branza, gem, miere sau altele. Painea nu este
considerata un aliment de acompaniament, ci un element important al unei diete
sanatoase.

Topul celor mai bune paini germane este:

Painea de secara cu grau ("Roggenmischbrot")
Painea prajita ( paine alba)
Painea integrala ("Vollkornbrot")
Painea de grau cu secara ("Weizenmischbrot")
Painea alba ("Weißbrot")
Painea din multiple cereale ("Mehrkornbrot")
Painea de secara ("Roggenbrot")
Painea cu seminte de floarea soarelui ("Sonnenblumenkernbrot")
Painea cu seminte de dovleac ("Kürbiskernbrot")

Painea mai inchisa la culoare cum ar fi Vollkornbrot sau Schwarzbrot este tipica
pentru bucataria germana. Binecunoscut international este Pumpernickel care se tine
la abur o vreme indelungata.

Germanii folosesc aproape toate tipurile de cereale pentru painea lor: grau, secara,
orz, secara alba, ovaz, sorg, porumb si orez. Unele paini sunt facute chiar din faina de
cartofi.

Stilul francez de copt paine

Francezii sunt recunoscuti pentru painea lor de artizani. Folosind cele 4 ingrediente
de baza: apa, faina, drojdie si sare, ei stapanesc arta de a crea paine complexa si
foarte variata in ciuda faptului ca fiecare bucata contine un amestec din aceleasi
ingrediente.

Legea spune ca painea frantuzeasca poate fi facuta numai din aceste ingrediente
impreuna cu acid ascorbic si faina de secara. Manipuland timpurile de crestere,
tehnicile de framantare, si datorita cuptoarelor speciale de caramida, painea
frantuzeasca este la fel de variata si de unica ca si regiunile tarii..