DREPTUL CONCURENŢEI CURS 1

An IV, Sem. I

NOŢUIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL

CONCURENŢEI

Internaţionalizarea vieţii afacerilor este o puternică realitate care

impune confruntarea oamenilor şi a întreprinderilor şi obligă la o anumită
organizare mondială a comerţului şi la o reglementare a diferitelor reguli de
concurenţă care sunt în vigoare în întreaga lume.
Dreptul comunitar al concurenţei a fost simbolizat la început prin art.
85 şi 86 din Tratatul de la Roma preluate în art. 81 şi 82 din Tratatul de la
Amsterdam şi constituie ansamblul de reguli comunitare ale concurenţei şi
influenţează substanţial întreg spaţiul economic european.
Definiţie:
Dreptul concurenţei reprezintă ansamblul de reguli destinate să
asigure în raporturile de piaţă interne şi internaţionale existenţa şi
exerciţiul normal al competiţiei dintre agenţii economici în lupta pentru
câştigarea, extinderea şi păstrarea clientelei.
În relaţiile interne dreptul concurenţei cuprinde două categorii de
reglementări astfel:
a. Prima categorie de reglementări vizează acele reglementări care
urmează să reprime practicile monopoliste spre a asigura supravieţuirea
competiţiei într-un anumit sector ameninţat. Aceste reglementări alcătuiesc
acel aşa numit drept antitrust. Această protecţie este asigurată prin Legea
21/1996, legea concurenţei;
b. Aceste reglementări au ca scop să prevină, să împiedice şi să
sancţioneze exerciţiul abuziv al competiţiei, urmărind să asigure calitatea ei
normală, corectă şi onestă.
Aceste reglementări formează dreptul concurenţei neloiale.
Concurenţa este definită ca o confruntare între agenţii economici
pentru câştigarea şi conservarea clientelei în scopul rentabilizării propriei
activităţi.
În economia de piaţă, exercitarea concurenţei constituie un drept al
oricărui agent economic.
Dreptul la concurenţă trebuie exercitat cu bună credinţă, fără
încălcarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi agenţi economici şi cu
respectarea legii şi a bunelor moravuri. Numai dacă concurenţa se exercită în
asemenea limite ea este licită sau loială şi este ocrotită de lege.

1
 În cazul exercitării abuzive a dreptului la concurenţă, a folosirii
nepermise de alte mijloace pentru atragerea clientelei, concurenţa este ilicită
fiind interzisă.
Întrucât o asemenea exercitare a concurenţei este păgubitoare pentru
agenţii economici lezaţi ca şi pentru desfăşurarea activităţii comerciale în
ansamblul ei, legea instituie anumite măsuri menite să înlăture astfel de
consecinţe.

Semnificaţia economică a conceptului de concurenţă

În condiţiile economiei de piaţă, concurenţa îndeplineşte cinci funcţii

definitorii:
1. Facilitează ajustarea automată a cererii şi ofertei în orice domeniu al
activităţii economice.
2. În cadrul pieţei dominate de ofertă, strategia competiţională determină
întreprinderile să se particularizeze faţă de rivali, faţă de concurenţi.
Pe pieţele dominate de cerere se urmăreşte în relaţiile cu potenţialii
consumatori specializarea întreprinderii pe un anumit sector individual al
cererii.
Exercitarea concurenţei împiedică realizarea profitului de monopol de
către anumiţi agenţi economici.
3. Stimulează novaţiile, crearea de mărfuri noi şi tehnici tot mai
perfecţionate de producţie, constituind calea optimă pentru a cuceri
condiţiile avantajoase pe piaţă.
4. Concurenţa asigură o alocare raţională a resurselor între variatele utilizări
solicitate pe piaţă.
5. Concurenţa statorniceşte o repartizare a beneficiilor proporţională cu
contribuţia efectivă a agenţilor economici în procesul de producţie şi
distribuire a mărfurilor.

Obiectul raportului juridic de concurenţă

Obiectul raportului juridic de concurenţă contă în comportamentul

agenţilor economici manifestat fie prin acţiuni, fie prin abstenţiuni în relaţiile
competiţionale de pe piaţă.
Dispoziţiile legale interne şi internaţionale urmăresc să imprime
acestei conduite un nivel compatibil cu libertatea concurenţei şi care să
excludă atât faptele neloiale cât şi practicile monopoliste în circuitul extern
al bunurilor şi serviciilor.
Criteriile morale care trebuiesc să modeleze conduita agenţilor
economici în lupta permanentă pentru câştigarea şi păstrarea sau conservarea
clientelei, se fundamentează pe două concepte fundamentale precum:

2
- buna credinţă;
- respectarea uzanţelor cinstite.
Buna credinţă este formulată atât în legea fundamentală, respectiv în
Constituţie cât şi în Codul Civil. Ea se prezumă în temeiul art. 1899 din
Codul Civil.

B. Subiectele raportului juridic de dreptul

concurenţei

Sfera agenţilor economici include astfel cum se stipulează în O.G. nr.

21/1992 privind protecţia consumatorilor, modificată şi completată prin
Legea 371/2002, persoana fizică sau juridică autorizată care în cadrul
activităţii sale profesionale produce, importă, transportă sau comercializează
produse ori părţi din acestea sau prestează servicii.
Aşadar, ca subiecte ale raportului juridic de concurenţă întâlnim:
- comercianţii individuali: art. 7 Cod Comercial stipulează că, sunt
comercianţi cei care fac acte de comerţ având comerţul ca profesiune
obişnuită;
- subiectele colective cu personalitate juridică. Acestea sunt societăţile
comerciale reglementate de Legea 31/1990 privind societăţile comerciale
cu modificările şi completările ulterioare. O parte din reglementări se
regăsesc în Legea 15/1990 privind reorganizarea unităţilor de stat ca regii
autonome sau societăţi comerciale.
Tipurile de societăţi reglementate de Legea 31/1990 sunt:
- societate cu răspundere limitată – S.R.L.
- societatea în nume colectiv – S.N.C.
- societatea în comandită simplă – S.C.S.
- societatea în comandită pe acţiuni – S.C.A.
- societate pe acţiuni – S.A.
- organizaţiile cooperatiste.

3. Obligaţiile profesionale ale comercianţilor

De-a lungul timpului s-a statornicit ca obligaţii următoarele:

- Obligaţia de publicitate. Această obligaţie instituie în principal,
înregistrarea comerciantului în Registrul Comerţului astfel, înainte de
începerea activităţii, comerciantul este obligat să se înregistreze în
Registrul Comerţului. La nivel naţional funcţionează Oficiul Naţional al
Registrului Comerţului, unitate cu personalitate juridică aflată în
subordinea Ministerului Justiţiei, acesta, O.N.R.C., cu structuri teritoriale
în fiecare municipiu, reşedinţă de judeţ, oficii judeţene ale Registrului
Comerţului care funcţionează pe lângă tribunale.

3
 Activitatea este reglementată de Legea 26/1990.
Rolul publicităţii din Registrul Comerţului, rezidă în principal în
asigurarea unei evidenţe a tuturor agenţilor economici din ţară, a
obiectului principal al acestora, precum şi a datelor de identificare a
asociaţiilor administratorilor, fiind cuprinse, nu în ultimul rând toate
menţiunile ulterior făcute cu privire la acestea.
Registrul Comerţului asigură tot astfel şi opozabilitatea înregistrărilor
făcute faţă de terţi.
- Obligaţia de organizare şi conducere a contabilităţii. Această obligaţie
este prevăzută de Legea 82/1991. Agentul economic, comerciantul este
obligat să înregistreze în evidenţele contabile, cronologic toate
operaţiunile economice care pot să se reflecte asupra patrimoniului său.
În funcţie de activitatea desfăşurată de un comerciant, contabilitatea se
ţine în partidă simplă sau dublă, în limba română şi în moneda naţională.
Comercianţii sunt obligaţi ca la termenele stabilite să întocmească
balanţele de verificare a activităţii şi bilanţul contabil.
- Obligaţia comercianţilor de a exercita comerţul în limitele licite.