Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Refractia terestra
Mirajul este un fenomen optic produs prin refractia treptata a razelor de
lumina in straturile de aer cu densitati diferite (de exemplu, in straturile de aer din
vecinatatea solului, atunci cand temperatura acestuia este diferita de aceea a
atmosferei). Datorita mirajului, obiectele departate, aflate in apropierea orizontului,
apar insotite de imaginea lor rasturnata. In general, apar doua tipuri de miraje.
Cand straturile de aer inferioare sunt mai calde (de exemplu: la amiaza, in desert;
de-a lungul unei sosele), imaginea rasturnata se afla sub obiect. Acesta este un
miraj inferior.
Cand straturile de aer inferioare sunt mai reci (de exemplu: dimineata, in desert;
pe marile de la latitudini mari), imaginea se vede deasupra obiectului. Acesta este
mirajul superior. In acest caz, daca obiectul se afla sub linia orizontului, este
posibil sa se vada numai imaginea lui.
Uneori, curbarea razelor in sus produce reflexii multiple pe straturi de aer
atmosferic si se observa imagini ciudate, drepte si rasturnate, care variaza din
clipa in clipa, in functie de distanta observatorului fata de obiect si de distributia
temperaturii in atmosfera. Acest miraj este bine cunoscutul fata morgana.
Aparitia mirajului se explica foarte usor: indata ce privirea este indreptata
asupra unui punct de pe suprafata Pamantului dincolo de o anumita limita, raza
vizuala patrunde in straturile incalzite ale aerului (in care indicele de refractie se
micsoreaza) sub un unghi suficient de inclinat pentru a suferi intr-un punct o
reflexie totala. Efectul este identic cu asezarea unei oglinzi in acest punct: obiectul
pare ca se imparte in doua: o parte superioara si una inferioara, rasturnata si
identica cu prima.
Curbura suprafetei Pamantului si curbarea obisnuita a razelor exercita o mare
influenta asupra mirajelor indepartate. Din cauza curburii suprafetei Pamantului,
baza obiectelor indepartate ramane invizibila mai jos de o anumita "linie de
disparitie". Intre aceasta "linie de disparitie" si linia "limita" situata ceva mai sus, se
afla acea parte a obiectului care se vede reflectata.
Mirajul inferior
Aerul rece este mai dens decat aerul cald, de aceea se produce
refractie la trecerea din aerul cald in aerul rece. Imaginea arata o raza de
lumina care vine dinspre cer spre pamantul cald. Daca aerul aflat
deasupra pamantului este mai cald decat cel de mai sus, raza de lumina
se curbeaza concav pe traiectorie. Odata ce raza intra in campul vizual
al privitorului, ochiul o receptioneza ca fiind linia orizontului, care
reprezinta tangenta curburii pe care o ia raza de lumina in momentul in
care intalneste ochiul. Rezultatul este un miraj inferior deoarece cerul de
deasupra se observa pe pamant. Privitorul poate interpreta incorect
aceasta viziune ca o apa in care se reflecta cerul.
In conditii normale, aerul din atmosfera se raceste cu un 1 grad
Celsius la 100 de metri diferenta (pe masura ce urcam). Pentru ca
mirajul sa se produca, gradientul temperaturii trebuie sa fie mult mai
mare. Conform lui Minnaert, marimea gradientului trebuie sa fie de cel
putin 2°C/m, iar mirajul nu se va intensifica pana cand marimea nu
atinge 4 sau 5°C/m. Aceste conditii pot sa apara acolo unde are loc o
incalzire puternica la nivelul pamantului, de exemplu cand soarele
incalzeste nisipul sau asfaltul.
Mirajul lateral