P. 1
Mitul lui Orfeu

Mitul lui Orfeu

|Views: 8,344|Likes:
Published by Dobre Georgiana

More info:

Published by: Dobre Georgiana on Mar 28, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/27/2013

pdf

text

original

Mitul lui Orfeu

LEGENDA

Fiul regelui trac, originar din regiunea mun ilor Rodopi, a fost asemenea lui Tamiras i Heracles instruit de fratele s u Linos în arta cântului, dobândind în ea o inegalabil m iestrie. Muzica lui fermeca orice fiin , chiar i stâncile erau clintite din loc de cântul lui. Nu este deci de mirare c Orfeu a fost de mare ajutor argonau ilor, la a c ror expedi ie a participat, domolind marea furtunoas datorit puterii de a st pâni prin arta lui elementele naturii. Conform istoriografului Diodor nu cântul, ci ruga fierbinte a fost cea care-i aduse izb virea [1] . În versiunile mai vechi, Orfeu este recrutat de argonau i pentru a acoperi ademenirile sirenelor cu propriul s u cânt. Dup desp r irea de ortacii lui Iason cânt re ul s-a îndr gostit de nimfa Euridice, dar fericirea sa al turi de aceasta a fost de scurt durat . Exist dou versiuni ale mor ii nimfei din cauza mu c turii unui arpe veninos. Dup Vergiliu, Euridice era râvnit de Aristaeus, care, urm rind-o o dat , o f cu s calce în goana ei pe un arpe. Ovidiu poveste te c nenorocirea ar fi avut loc pe când nimfa culegea flori cu suratele ei, naiadele. Orfeu o plânse îndelung i, nesuportând pân la urm desp r irea, coborî în infern s o caute. El reu i, cântând, s înm rmureasc întregul Tartar i s -l înduplece chiar pe zeul Hades s -i dea iubita înapoi. Consim mântul de a o înso i pe Euridice pe calea spre lumea p mântenilor, al turi de c l uzitorul sufletelor, Hermes, i-a fost dat cu condi ia de a nu se uita nicio clip la ea. Orfeu nu reu i, fr mântat de temeri cum era, s respecte aceast condi ie; când mai avea doar un pas de f cut pentru a ie i la lumina zilei, el î i întoarse capul i î i pierdu astfel iubita pentru a doua oar . În pofida rug min ilor eroului, care a r mas îndelung timp (la Vergiliu apte luni, la Ovidiu apte zile) în preajma râului Styx, înduio ând cu lira lui toate animalele s lbatice, Hades nu a mai eliberat-o pe Euridice. Singur i îndurerat pentru tot restul vie ii, Orfeu i-a g sit pân la urm pe meleagurile natale sfâr itul, fiind sfâ iat în buc i de menade, preotesele trace ale lui Dionis. Acestea erau mânioase pe el pentru c nu a participat la cultul lor orgiastic. Dup Ovidiu, capul i lira sa au fost aruncate în râul Hebrus i purtate pe marea Egee pân pe rmul insulei Lesbos. Acolo, capul fu cât pe ce s fie înghi it de un dragon, împietrit pân la urm de c tre Apollo. Deoarece capul nu încetase s cânte, i se în l acolo un oracol. Insula deveni în acest fel leag nul poeziei lirice. Lira îns fu ridicat de zeii olimpieni în cer, unde formeaz constela ia cu acela i nume.

Izvoarele legendei afirm în mod repetat originea tracic a lui Orfeu. Îns i arta cântului provenea în accep ia vechilor greci din Tracia. Arrian pomene te în istoria dedicat patriei sale, Bithynica din secolul al II-lea î.Hr., o nimf numit Tracia, cunosc toare a plantelor t m duitoare i n scocitoare de melodii. Numele acesteia îl poart inuturile tracilor, cunoscute înainte sub denumirea de Pèrke (fragmentul 13 din Bithynica). R d cina indogermanic per-/pir/per(k) semnific stânca , piscul sau "piatra", ceea ce denot cultul tracic al unei divinit i a mun ilor, identificat de greci cu frigiana Cybele. Fiul acesteia s-a numit Pèrkos sau Peiros i a fost venerat chiar i în epoca Imperiului Roman sub forma de "Heros equitans", a unui r zboinic trac c lare, reprezentat uneori pe pietrele funerare romane. Toponimul Pirin/Perin al mun ilor din sud-vestul Bulgariei este derivat din numele acestui zeu, care devine sub influen a elen Sabazios. Acest zeu al luminii z misle te apoi cu Zei a Mam pe sacerdotul cultului s u, identificat cu regele trac Rhesus, cu Orfeu i cu Zamolxis, acesta din urm fiind numit i Orfeul nordic . Mitul este interpretat ca dovad a existen ei a unei religii arhaice în Grecia, poate de origine trac , caracterizat de mistere i de credin a în nemurirea sufletului. K. Meuli (1935) a descoperit în coborârea în Tartarus chiar influen a p r sirii trupului de c tre suflet în ritualurile amanice de sorginte scitic . Cercet torii dateaz r spândirea unei mi c ri orfice în secolul al V-lea î.Hr. De i Orfeu este v zut în mitologia elen clasic , datorit originii sale apolinice, în opozi ie cu adep ii lui Dionysos, mitul s u a influen at misterele dionisiace, în care zeul este dezmembrat, pentru a învia ulterior. Sectan ii orfici l-au v zut de fapt pe Orfeu ca preot i ini iator al cultului lui Dionysos Zagreus i nu în postura de cânt re . Orfismul a dat na tere multor opere lirice r mase anonime pentru a sugera propria vechime. Lui Herodot îi este cunoscut îns originea mai nou , presupus pitagoreic i egiptean , a scrierilor orfice[4]. Poetul Onomacrit, care a tr it în perioada lui Pisistratus (ca. 607 - 528 î.Hr.), este probabil principalul falsificator al textelor mistice ale sectei, chipurile anterioare operei lui Homer i teogoniei lui Hesiod, pe care le-a atribuit lui Orfeu i lui Musaios

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->