23.03.

2011 Maradari Eugenia

Grupa 361L

Călinescu, George, ″Istoria literaturii române″, Editura ″Litera″, 1997.

Istoria literaturii române începe cu originea și evoluția limbii române, care se clasifică
în limba literară și limba populară, acestea fiind urmate de:

1. Cultura și literatura veche

- începuturile scrisului în limba română;
- literatura religioasă;
- trăsăturile umanismului.
Reprezentanți: Ion Neculce, Miron Costin.
2. Cultura și literature premodernă
- iluminismul și școala ardeleană avîndu-l ca reprezentant pe Ion-Budai Deleanu
Țiganiada;
- poezia și proza premodernă.
3. Literatura pașoptistă și postpașoptistă
- curentele literare care prevalează în epocă sunt: iluminismul, preromantismul,
romantism, clasicism și relism;
- poezia pașoptistă (Ion Heliade Rădulescu);
- proza pașoptistă (Mihail Kogălniceanu, V. Alecsandri, Aleco Russo).
4. Literatura marilor clasici (Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creanga).
5. Literatura la sfirșitul secolului al- XIX-lea și începutul secolului XX.
- tendințe, direcții și curente; reviste literare și scriitori reprezentativi;
semanătorismul, poporanism și simbolism (Alexandru Macedonski, George
Coșbuc).
6. Literatura interbelică
- poezia din perioada interbelică (George Bacovia, Lucian Blaga).
7. Literatura postbelciă (Ana Blandiana, Marin Sorescu).

Cultura româneasca de la sfârsitul secolului al XIX-lea—începutul secolului al XX-lea

cunoaste un moment de maxima efervescenta , linia ascendenta a acesteia manifestându-
se în toate provinciile românesti.
Aruncâd o privire asupra întregului secol al XIX-lea, putem afirma ca acesta cunoaste
două etape importante în evolutia literaturii române:
- Perioada premoderna - etapa de tranzitie spre perioada moderna (sfârsitul secolului al
XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea), în care se pun bazele poeziei românesti, ale
dramaturgiei si ale prozei. O contributie extrem de valoroasa o au reprezentantii Scolii
Ardelene: Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior si Ion Budai Deleanu.
- Perioada moderna - etapa cuprinsa între 1830 si 1892, etapa ce cuprinde la rândul ei:
1) Epoca pasoptista (generatia de la 1848).
2) Epoca marilor clasici.
Literatura începuse sa se afirme abia cu generatia de la 1830, odata cu patrunderea
romantismului francez ce desprindea poezia de ,,tiparul mecanic al ritmului popular sau
chiar de pasta cleioasa a prozaismului’’.
 Termenul de pasoptism desemneaza miscarea democratica si revolutionara care
precede, in Tarile Romane, Revolutia de la 1848 si pregateste Unirea Principatelor(1859).
Literatura pasoptista o continua pe cea iluminista clasica din epoca de tranzitie sporindu-
si, sub impulsul ideologiei burgheze democrat-revolutionare, spiritul militant ca literatura
romantic progresista. Trecerea de la formula clasica la cea romantica se face treptat,
ambele metode coexistând o bucata de vreme sau persistând la unul si acelasi scriitor
pâna la sfârsit. In evolutia literaturii exista întotdeauna legaturi de continuitate si, cu cât
scriitorul este mai mare, cu atât legaturile lui cu trecutul si viitorul sunt mai adânci .
Pasoptistii au amplificat starile de manifestari iluministe pronuntate, dar, totusi,
incipiente, transformându-le într-un sistem de conceptii social-politice si cultural-estetice
bine închegat. Aceasta etapa, cuprinsa intre 1830-1860, in mijlocul careia s-a declansat
cea mai larga miscare populara de emancipare sociala si nationala - revolutia de la 1848-
este cunoscuta in literatura sub denumirea de perioada pasoptista.In aceasta perioada s-au
pus bazele unei adevarate renasteri culturale romanesti.