Sunteți pe pagina 1din 8

Sabin Preda

t r e b u i e să a ib ă şi a r e în to t d ea u na
Despre muzica psaltică în general o f un d am e nta r e t eo l o g i că f o ar te
şi despre felul în care s-a cântat p r e c i să . M a i e x a c t , e s te vo r ba
d e s pr e î n tre bă r i l e : D e ce c â n t ăm
şi se cânta ea la români. î n b i se r i că ? D e ce mu z i ca p s a lt i că ,
d e s pr e car e n o i s u sţ inem c ă e s te
C â nd v or b im d e s pr e m uz i c a p s a l t i că tr e b u ie să sistemul muzical car e expr im ă la
a v e m î n ve de r e f ap t u l că n u vo r b im de sp r e un sist e m d e m o d u l c e l m ai a u te n t i c s p ir i t ua l i-
n o t aţ i e a mu z i c i i e x i s t en t e , c i v or b im d e s pr e un s i s t e m t a t ea or to d o xă , se cânt ă la m od u l
complex care expr im ă o s p i r it u a l it a te – c ea ort od o x ă . Ş i î n c ar e s e cân t ă ? C ar e s un t e le -
acest lu cru sper să î l lă m ur im câ t d e cât în ace a st ă m e n te l e e i co n s t i tu t i v e? C e a d e vă r
p r e ze n tar e , p e n tr u că poa t e că u n i i din t r e du m ne av o a s tr ă d e cr e d in ţ ă exp r im ă a c e s te e l e-
a ţ i l ua t co n ta c t şi su n te ţi implicaţ i în s t u d ier e a ace s t e i m e n te c on s t it u t i v e a l e m uz i c i i p s a l t i c e? Cu m r e u şeşt e
muzici, dar cr ed că fo a r t e p uţ i n i a ţ i a v u t v r e od a tă m u z i c a b i zan t i n ă să î ntre ţ in ă o l e găt ur ă şi cu ce lelalte
e x p er i e nţ a tră irii continue, într-o or to do xie e xpr imat ă , pr i n e l e m en t e ca r e a p ar în B i s e r i că : i c o a n a , arh i t e c tu r a
aceas tă mu zică . b i s e r i ce a s c ă, ve şm i n t e le p r e oţ i l or , lu m â nar e a, ş. a . m. d .
D o uă su nt dir e cţ i i le p e c a r e ar tr eb u i să m er ge m D e s pr e t oa te a c e s te l uc r ur i a ş d or i să discută m în
p e n tr u a a v ea o i m ag i n e c â t d e c ât c la r ă asupra muzicii a c e a s tă întâlnire, pentru c ă c e e a c e a m v r u t să vă
p s a l t i c e: a d u c em pr i n p r e ze n ţa n oa s t ră a i c i n u e s t e o i n c er c ar e a
1 . Pr i m a e s te c e a istorică , p en tr u a în ţ e l eg e c um , n o a s tr ă d e a vă i m p r e s i on a pr i n c a l i ta t e a s au fr um use ţe a
c â n d şi un de a ap ăr u t, s- a dezvolt at şi s-a tr ansf o rm at m e l o d ie i , cum s e î n tâ mp lă d e o b i ce i câ n d m er ge ţ i la vreun
acest sistem muzical, care sunt ţăr i l e şi p o p o ar e l e c a r e l- concer t oarecar e, ci am vr ut să vă f ac e m p ăr ta şi la ceea
a u p ă str at după că de r e a C o n s ta n t in op o l u l u i şi , pe n tr u că c e n o i tră i m şi m ăr t ur isim d e spr e Hr ist o s, du p ă cum zice
g r up u l p e car e l-a ţ i a s c u lt a t e s t e d i n R om â n i a, c ar e e s t e şi S f â nt u l I oa n T e o lo g u l la î n ce p ut u l pr i me i l u i e p i st o l e :
s p e c i f i c u l p e c a r e a c ea s tă m u z i că l- a avu t şi î l ar e. “ C e ea c e era d e l a î n c ep u t , ce am a u z i t , ce am
2 . C e a d e- a d o u a d ir e c ţ ie, şi c ea m a i i m p or ta n tă în vă zut cu ochii noşt r i, c e a m p r i v i t şi m â i n i l e noastr e au
o p i n i a me a , e s t e f u nd ame n t u l t eo l o g ic a l a c e s t e i fo r m e d e p i p ă i t d e sp r e C u v ân t u l vie ţ ii….vă v e st i m şi vou ă , ca şi
m u z i că , p en tr u că or i ce l uc r u car e e x i st ă în Biser ică voi să ave ţ i îm p ăr tă şi r e cu n o i.
1 2
I ar î m p ărt ă şir e a n o a s tr ă e cu Sper ăm ca în tr -o zi s ă vă p u te m v i z it a d i n n o u în
T ată l şi cu Fiul Să u, Iisus Hristos. va r i an t a „ e xt in s ă ” împr eună c u Păr i n te le G a br i e l O pr e a.
Ş i ace s t e a n o i v i l e s cr i em c a b u c u-
r ia noastră să fie deplină”
(I Ioan 1, 1.3-4).
D i n a c ea st ă cauză şi “co n cer t u l” Arhid. lect. univ. Gabriel Constantin Oprea
n o st r u n u a f o s t u n c on c er t pro p r iu-
zis, ci o slujbă de vecernie, pentru că
n u vă p ut e am v or b i d e s pre Muzica bisericească în România
sp i r i t u a l i ta t ea ort o d o xă fă ră să vă
lă să m să tr ă iţ i, s ă sim ţ iţ i , să Domeniile de cunoaştere a muzicii bisericeşti româneşti
î n ţele g e ţ i a l tf e l de c â t r aţ ional sunt variate şi diversificate, iar izvoarele acestei muzici sunt,
a c ea s tă sp i r it u a li t a t e; nu vă pu t e am de asemenea, mult mai îndepărtate în istorie decât le-am fi
v o r b i d e s pre c u m e xpr i mă e a leg ă t ur a o mu lu i c u bănuit, purtându-ne cercetările mult mai adânc în timp, pe
D um n e z eu fă r ă să vă ch e m ăm c u no i î n r ug ă ciune, ca măsură ce se iveau noi mărturii ale existenţei ei milenare.
Ortodoxia românească a avut acel rol pe care noi îl
d u m ne a v oa s tr ă în şivă să f iţ i î n r ug ă c iu n e şi să con st a ta ţ i considerăm a fi de excepţie, acela de a păstra şi a perpetua
d a că acea st ă m u z i că e s t e s a u n u r ug ăc i u n e . P en tr u că î n dezvoltarea culturii şi în special a muzicii bizantine.
B i s e r i că toa t e g e s tu r i le şi cu vint e le , d a că n u se Care sunt domeniile de manifestare ale muzicii
transform ă în ru g ă c iu n e, r ăm ân fă ră valoar e. Noi speră m bisericeşti (în afară de caracterul cultic), care sunt izvoarele,
să f i f o s t… de când, de unde şi prin ce se concretizează acestea, sunt
Vă voi prezenta mai întâi câteva date istorice legate întrebări ce încă nu şi-au găsit răspunsuri definitive.
de muzica psaltică şi, în special, de muzica psaltică din Bizantinologii continuă a le căuta, documentele apărând
România. Dar pentru că sunt teolog şi nu muzicolog am am mereu, chiar şi acolo unde te poţi aştepta mai puţin.
apelat la informaţiile pe care studiul istoric al părintelui Legăturile canonice cu Patriarhia de la Constantinopol
au avut ca rezultat înscrierea spiritualităţii româneşti pe filonul
diacon Gabriel Oprea mi le-a pus la dispoziţie. Părintele Ortodoxiei, astfel cultul devenind bizantin.
este cel care a înfiinţat şi condus acest grup de 10 ani, sub Aflându-ne aşezaţi din punct de vedere geografic la
conducerea lui grupul a imprimat numeroase casete, CD-uri marginea Imperiului bizantin, dar şi la graniţa cu lumea
şi a participat la concerte în ţară şi străinătate. De la el am catolică (după anul 1054), acest lucru va influenţa pe români
învăţat cu toţii, şi în primul rînd eu, şi lui i se datorează să folosească în cult limba slavonă în care se vor practica şi o
multe din ceea ce este acest grup. p a r t e a c â n t ă r i l o r b i s e r i c eş t i .
3 4
Obişnuim să numim muzică bizantină tot ce s-a scris în Ca urmare a organizării vieţii bisericeşti în ţara
neumele vechii notaţii constantinopolitane şi atonite de la noastră, prin apariţia a două mitropolii şi a mai multor
început (adică secolele IV-V) şi până la reforma numită episcopii, cântarea bisericească intră într-o altă etapă. Ea
hrisantică (denumire luată după numele unuia dintre cei trei începe să fie practicată pe cărţi speciale, scrise manual,
reformatori, Hrisant de Madit). De altfel noţiunea de muzică cuprinzând pe lângă text şi neumele muzicale, fiind însuşită în
bizantină nu este foarte veche, ea datând din secolul al cadrul unor activităţi specifice şi de la surse care din ce în ce
XIX-lea, când muzicologii occidentali şi-au îndreptat privirea mai mult încep să devină specializate. Trebuie să amintim
către spiritualitatea vechiului Bizanţ. Unii cercetători au limitat faptul că, acţiunea de traducere a cântărilor în limba română
perioada bizantină până în mai 1453, când imperiul Bizantin s- din secolul al XVIII-lea a determinat apariţia primelor
a prăbuşit. După 1814, când s-a oficializat notaţia hrisantică, manuscrise muzicale româneşti, realizate de Filotei Jipa (sin
s-au folosit diferite formulări care nu au reuşit să se impună ca Agăi Jipei), Mihalache Moldovlahul, Ioan Duma-Braşoveanul,
atare: muzică hrisantică, neobizantină, modernă şi chiar post- Constantin ftoripsalt Naum Râmniceanul, Iosif de la Neamţ şi
bizantină. mulţi alţii.
La capătul unor susţinute şi îndelungate încercări, în Astfel vor apărea viitoareleşcoli şi în acelaşi timp încep
secolul al XVII-lea limba română îşi capătă legitimul statut de primele încercări de apariţie a manualelor, cu indicaţii
limbă liturgică, astfel că muzica bisericească va fi cântată în metodice rudimentare şi cele dintâi manuscrise psaltice scrise
bisericile mitropolitane, episcopale, mănăstireşti şi chiar şi în de români pentru români.
bisericile săteşti în limba credincioşilor. Intrarea limbii române Înfăptuită la Constantinopol şi desăvârşită în anul 1814
în drepturile ei fireşti se face prin intermediul manuscriselor şi de către distinşii muzicieni Grigorie Levitul, Hurmuz Hartofilax
mai târziu a tipăriturilor, care conţin la început doar indicaţii şi Hrisant, mitropolit de Prusa, teore-
tipiconale şi datele esenţiale ale cântărilor: glas (mode), tact tizarea muzicii bizantine a fost adusă la
(rithm), podobia (prosomia) ca model şi mai târziu, textele români de către Petre Manuil–Efesiul
cântărilor în limba credincioşilor. A existat un amplu proces al (+ 1840) care înfiinţează la Bucureşti o
dotării stranelor bisericeşti şi mănăstireşti cu cărţile necesare, şcoală de muzică bizantină la biserica
nu numai pentru desfăşurarea serviciilor divine, a învăţării Sfântul Nicolae–Şelari, şi de la care
scris-cititului, dar şi practicarea primei faze a muzicii de cult, învăţau ,,noua sistimă” doi reprezen-
şi anume cea orală. tanţi de seamă ai muzicii bisericeşti
Reforma hrisantică s-a dovedit a fi un bun prilej spre a româneşti, pe unul l-am amintit mai sus,
se definitiva amplul proces de ,,românire” a cântărilor Anton Pann, şi celălalt, Macarie
bisericeşti, după cum spunea unul dintre cei mai importanţi Ieromonahul, care este viitorul traducă-
reprezentanţi ai muzicii bisericeşti româneşti – traducător, tor (tălmăcitor) în limba română al cân-
compozitor şi folclorist - , Anton Pann. tărilor bisericeşti. Petru Efesiul s-a bu-

5 6
curat de sprijinul forurilor conducătoa- muzicologi a fi primele cărţi de muzică bisericească tipărite din
re din acea vreme, înlesnindu-i des- lume. Aceste cărţi prezintă pentru noi un mare interes nu
chiderea şcolii pentru predarea noii numai din punct de vedere istoriografic, ci şi din acela al noii
notaţii, dar şi pentru înfiinţarea unei notaţii muzicale, care a influenţat in mod hotărâtor evoluţia
tipografii. muzicii psaltice româneşti.
Noua sistimă este caracteri- Exemplul lui Petre Efesiul de a tipări muzică, precum şi
zată în mod esenţial, şi o diferenţiază cărţile acestuia, care circulau de curând în Ţările Române, nu
în acelaşi timp de cea veche, în pri- l-au lăsat indiferent pe cel care, după cum am amintit mai sus,
mul rând, prin simplificarea sistemu- este unul dintre reprezentanţii de seamă ai muzicii bisericeşti
lui de notare, a semiografiei, renun- româneşti, Macarie Ieromonahul. El a tradus (a românit )
ţându-se la o serie întreagă de semne întregul Anastasimatar care a fost tipărit de Efesiul la
care îngreuiau cititul, cântarea pro- Bucureşti, dar şi multe alte cărţi necesare serviciilor divine,
priu-zisă. În al doilea rând, a fost sta- chiar dacă a întâmpinat multe greutăţi.
tornicit un sistem modal mult mai Aceste lucrări în domeniul muzical bisericesc au fost
precis, care structura o teorie veche continuate de psalţi şi compozitori care au avut un aport
destul de elastică, imprecisă şi pe care sumarele propedii deosebit în dezvoltarea cântării bizantine în România.
(propedias?, sau teoreticoane) nu au reuşit niciodată să le Din păcate începând cu a doua jumătate a secolului al
prezinte cu claritate. De asemenea în domeniul metrico-ritmic XIX-lea muzica bisericească intră într-o etapă critică acutizată
s-au adus numeroase clarificări, astfel încât şi acest important de reformele din timpul domniei lui Alexandru Ioan–Cuza.
capitol de teorie şi interpretare a semiografiei a fost limpezit. Cauzele acestei decadenţe sunt multiple: odată cu
Este remarcabil faptul că atât şcoala cât şi tipografia au secularizarea averilor mănăstireşti, şcolile de cântăreţi de pe
avut roluri foarte importante în aplicarea reformei: primul este lângă mitropolii şi episcopii au fost desfiinţate, muzica
acela că a format primii specialişti în notaţia hrisantică, iar al bisericească rămânând a se preda numai în seminarii
doilea este faptul că profesionalismul acestora a oferit candidaţilor la preoţie, care însă, devenind preoţi, nu mai
mitropolitului Dionisie Lupu – din momentul când a fost ales în puteau cânta la strană; cântăreţii, care erau consideraţi
scaunul mitropolitan al Ţării Româneşti – posibilitatea oameni distinşi şi erau plătiţi ca nişte adevăraţi artişti, de
înfiinţării primei şcoli de muzică bizantină în limba română, şi acum nu-şi mai puteau asigura traiul astfel că trebuiau să-şi
a unei comisii care să se ocupe de traducerea cântărilor câştige existenţa din alte domenii – trebuie să amintesc aici că
bisericeşti. cel care a luptat pentru drepturile cântăreţilor, înfiinţând chiar
Anul 1820 reprezintă noua etapă de dezvoltare a o asociaţie a cântăreţilor, a fost profesorul şi compozitorul Ion
muzicii bisericeşti în România prin tipărirea la Bucureşti de Popescu–Pasărea la începutul secolului al XX-lea; au fost
către Petre Manuil Efesiul a două cărţi de muzică bizantină: înfiinţate corurile armonice, crezându-se că prin înlăturarea
Noul Anastasimatar şi Scurt Doxastar, fiind considerate de muzicii bizantine din şcoli şi biserici se înlătură limba greacă
7 8
din cult (grecismele), un lucru total eronat. În anul 1864 se Începând cu anul 1990 se înfiinţează la Universitatea
înfiinţează la Bucureşti şi Iaşi Conservatoare de muzică, care de Muzică din Bucureşti secţia de Muzică bizantină sub
sunt incontestabil instituţii de o mare valoare culturală, însă conducerea părintelui Arhid. Prof. Univ. Dr. Sebastian Barbu–
nu au fost înfiinţate şi catedre pentru muzică bisericească Bucur, din anul 1997 eu devenind asistent al său. Această
bizantină. secţie pregăteşte viitorii profesori de muzică bizantină de care
Astfel, începând cu anul 1865 a început a se întrebuinţa au nevoie şcolile de cântăreţi şi seminariile teologice.
în Biserica Ortodoxă Română două feluri de cântare După căderea comunismului deosebit de importantă
bisericească: una folosind neumele bizantine, cântarea este înfiinţarea mai multor formaţii de muzică bizantină, între
monodică şi una armonică care folosea notaţia occidentală, ele şi Grupul Psaltic Stavropoleos.
guidonică. Părintele Iustin Marchiş a fost unul dintre puţinii care
Secolul al XX-lea aduce şi el pentru muzica bizantină o au sprijinit revigorarea tradiţiei cântării monodice cu ison. Un
cale destul de sinuoasă, cu multe probleme, atât din punct de lucru extrem de important pe care l-a făcut părintele Iustin a
vedere al predării ei în şcoli, dar şi din punctul de vedere al fost acela că, deschizând o bibliotecă în cadrul Aşezământului
cceptării ei în bisericile din România. Este adevărat faptul că Stavropoleos, a achiziţionat mai multe manuscrise şi tipărituri
muzica bizantină a fost acceptată în special în partea de sud a conţinând muzică bizantină, acestea devenind una dintre
României şi Moldova, însă în restul teritoriului şi mă refer la sursele din care alegem cântările pentru concerte şi chiar şi
partea de vest, a Banatului, centru, Transilvania şi Maramureş pentru strană. Aşadar, la Stavropoleos, încercăm a readuce în
a fost acceptată o altfel de exprimare muzicală, aceea numită cultul bisericesc tradiţia cântării bisericeşti vechi şi autentice.
muzică cunţană, după cel ce a teoretizat-o, Dimitrie Cunţan.
Este tot o muzică cu specific religios însă conţine eminamente
influenţe populare. De curând există tineri din aceste regiuni
care doresc să înveţe şi să practice în biserici muzica
bisericească bizantină pe care noi o considerăm a fi muzica
tradiţională a Bisericii de Răsărit şi care o reprezintă cel mai
bine.
Sfârşitul secolului al XX-lea devine destul de promiţător
şi acest lucru se întâmplă odată cu ieşirea de sub regimul
comunist care a ţinut în umbră muzica bisericească psaltică,
deşi existau profesori redutabili ca: Ion Popescu–Pasărea,
Chiril Popescu, părintele Sebastian Barbu–Bucur şi părintele
Alexie Buzera, ultimii doi fiindu-mi şi mie profesori.

9 10
Î n a d ou a p ar te a a c e s te i p r e ze n tă r i vo m a bo r d a pe f o s t fo l o s i te d e p s a lm o d ia c r e şt i n ă în vechime, dar acum
scur t concep ţ i a te o l og ic ă car e stă la baza muzicii a u pr im it o f or m ă şi u n c o nţ i nu t d i fer i t . C u v ân t u l
p s a l t i c e. D e d a t a a ce as t a î n să, nu v o i m a i v o r b i p s a l m od i e i V e c h i u l u i T e s t a me n t, de e x e mp l u , e r a î n
n u m a i e u, c i s p e r să î n c ep e m u n d i a l og p e t em a Mu z i că şi p r i n c ip a l a po c a l i p t i c şi i s t o r i c , în t i m p c e al N o u l u i
T e o lo g i e. Pe n tr u î n c ep ut î n să , a ş vr ea să f a c c â t e va T e s ta me n t est e tr i a do l og i c , e c l e s i o lo g i c şi hristologic,
p r e c i zăr i , ca r e să p o at ă pu n e b a z e le un u i d ia l o g. f ăr ă să lipsească r e fer i r i le cu ca ra ct er m or a l.
Î n pr im u l r ând , c ân d vo r b im d e spr e m uz i c a p s a lt i că M u z i c a V e c hi u l u i T e s ta me n t e r a i n str um e nt a l ă şi
n u a ve m î n ve d er e n um a i s i s t e m u l mu zic a l , ad i c ă ne u m e le f o ar t e p uţ in vocal ă , î n t im p c e a N ou l u i T e s ta m en t e s te
şi s u n et e l e. E l e s u nt f i in ţial le ga t e d e c e e a c e î n B i s e r i că n u m a i v o c a lă şi cuviincioas ă . Î n s fâr şit, ritmul Ve chiului
se cheam ă im n , cu to t ce e a ce i mp l ic ă a c e st a : cu v i n t e, T e s ta me n t, da t or i t ă folo sirii inst rument e lor , er a mu lt ma i
str u ct ur ă m et r i c ă, r it m, c o nţ i nu t t eo l og ic. Am pu te a , de zg o m ot o s , de c â t l in i şt i t şi vr ednic de sfinţ e n ie ca c e l a l
f a p t, să vor bim despr e psalmodie , p en tr u a c upr i nd e în tr- p s a l m od i e i N o u l u i T e st ame n t 1 .
un cuvânt într e g sistemul im no g rafic al Biser icii. Cuvântul omului către şi despre Dumnezeu a primit
P s a l m od i a se c o n s t i tu i e î n t r - u n t ot u n i t ar d i n t r e i e l e - numele de teologie. Majoritatea rugăciunilor din Biserică
m e n te d if er i te , a c ăr or coe xi st e nţ ă se f a c e s im ţ ită o m u l u i, sunt pline de teologie, pentru că, după Sf. Dionisie
î n pr in cip a l pr in sim ţu l auzu l u i . A ce s t e e l e me n te – c u v â n- Areopagitul, orice nume, orice numire a lui Dumnezeu este o
t u l , m e lo d i a şi r i tm u l - s un t teologhisire despre Dumnezeu în vorbire directă. În acest
n a t ur a le şi înn ă s c u te om u lu i , punct teologia psalmodiei se deosebeşte fundamental de
f i i n d f o l o s it e d e to a te po po a r e l e teologia de şcoală: în timp ce prima stabileşte relaţia directă
şi r e l ig i i l e ca m i j l o a ce d e e x p r i- eu-Tu, sau noi-Tu, cea de-a doua vorbeşte despre
m ar e , p en tr u a în d up l e c a, a r u ga Dumnezeu la persoana a III-a, fără a lăsa vreo impresie de
şi a slă v i d um n e z e ir e a î n c a r e implicare. Aşadar, ceea ce propune psalmodia este
a c e s t ea cr e de a u . convorbirea cu Dumnezeu într-o relaţie directă, minunarea
P s a l m od i a cre şt i n ă, mo şte - de El şi lauda Lui, nu în multe vorbe, ci în forma cea mai
nind d i n r e l igi i l e pre e x i sten t e şi concisă şi mai minunată a exprimării, poezia 2 .
d i n i ud a i s m m a t er ia l u l e se n ţ i a l M e lod i a, d ep a r t e de a f i n u ma i o h a i nă car e
p r eg ă t it , l-a p r e lu cr a t şi recreat î m br a că c u vâ n t u l, ar e m a i mu l t e roluri: prin felul ei
p r i n n o i e l eme n t e şi forme. a r m o n io s d e a f i , e a p r o pu n e o s t ar e , o a n u m it ă star e. În
C u v ân t u l, mel o d i a şi r it mul a u muzica psaltic ă , me l o d ia n u e st e f or ma t ă d i n a r m on i z a r e a

11 12
m a i m u lt or l in i i m e l od i c e a r m o n i ce , c a î n m u z i c a co r a lă , c i t o a te c e le văz u t e su n t c h ip a l c e l or n ev ă z u t e, pr in u r m ar e
s e c o n s t it u i e d i n d ou ă ele m e nt e : i socr a t im a şi m e l o s u l şi m u z i c a oa m e n i lor e s te o i m a g i ne s l a b ă a muzi ci i
p r opr i u- z i s . Iso c r at i ma e st e s u ne t u l c ar e în v ă luie melodia î n g er i l or . T e o l o g ia S fâ n t u lu i D ion i s i e ar a tă via ţ a
şi î i cre e a ză f u nd am e ntu l p e ca r e e a s e d e z v ol t ă . D e cr e şt in u l u i îm pr e un ă c u t o a tă creaţ ia, î n a c ea s t ă r e l aţ ie
o b i c e i , i so c r a t i m a se ţ i ne p e n ot a de b a z ă a g lasului. De c u D um n e zeu . T o a tă z i d i r ea : îng er ii, o a me n i i , f ă p tu r a
aici şi r o lu l e i d e fu n da me n t . Me l o s u l, e s t e me l o d ia c e s e n e c u v ân t ăt o ar e şi c e a n e în s u f l eţ it ă, î şi p r im e s c e x ist e n ţa
c r e ea ză î n f un cţ i e d e cu v ân t . d e l a D um neze u şi se tr ansfi g ur ea ză p r i n l u cr ar ea D uh u l u i
L e g ăt ur a lor e s t e a şadar indisolubil ă , d e vr em e c e Sf â nt , un in du - se î nt r-o sin g ur g las şi lă u dâ nd - L p e
cuvân tu l creează me l o d ia i a r me l o d ia e x p r im ă şi tra n sm ite D um n e z eu , Z i d i tor u l a to a t e. I lu m i nă r i l e c e se t r a n s m it
c u v â n tu l . Exi s t e n ţa celo r dou ă e le m e nt e e s t e s tr â n s p r i n i er ar h ia c e r e a s c ă şi p r in ce a p ăm â n te a s că nu a u a l t
le g a tă de teo lo g i a u n ir i i i p o s t at i c e , co r e sp u n ză t oa r e c e le s c o p d e câ t a c e l a de a d a u n it a te f ă pturii şi d e a o
d o u ă f ir i ale l u i H r i st o s , sa u exp r im ă m o du l d e t r a n s f igur a , d e a o f a c e s ă c î nt e m a i p r e s u s d e gr a i , s ă
m a n i fe s t are a l l u i D um neze u î n l um e ( o par t e ne vă zut ă şi s a l t e , să se b u c ur e , să te o l o ghisească p e C e l ma i p r e su s
o p a r t e vă zută ); e a s e l e ag ă , d e a se me n e a, f o ar te m u l t şi d e f i i nţ ă în , , p ământul celor vii” - χώρα τω ν ζώ ντω ν 4 .
c u i c o a n a, o f o r m ă d e art ă b i d i me n s io n a l ă; c u l um â n ar e a R ăm â nâ n d î n s t ar e a l or pr o pr ie , a c e ea a cr ea t u lu i, d ar î n
d e c e ar ă cura t ă de a l b ină , e t c. A s t fel, i s o n u l, c a s e m n u l c a r e D u m ne ze u l u cr ea ză p r i n e ne r g i i le S a l e n e cr ea t e , e l e
car e conţ i n e t o at e su n ete l e şi ca ce l ce ap ar e t ot d e au n a o s c h i m b ă, pr i n pr i m ire a h a r u l u i , în ace l „ păm ân t a l c e l o r
ca un fon d , e x pr i mă d um ne ze i r ea n e c up r i n să , vii” în care tot ce viază şi s e m işcă se î n su f leţ e şte , ad ică
n e î nţ elea sc ă şi inexpr imabil ă , d ar at o t pr e ze n tă şi care f a c e o m işc ar e u n i ta r ă ( un i t ar ă p r in fa p t u l că s u nt u n i te
m i n u ea ză pr in î n să şi t a i na e i . A ce l a şi r o l î l ar e şi f o n du l t o a te de a cela şi Duh spre acela şi sco p ) de a- l lău d a p e
d e a ur a l i c o a n e i, a ur u l f i i n d m e t a lul c a r e c o n ţ ine t o a te D um n e z eu . Ast f e l , t ot u l se , ,p r in d e î n h o r ă” şi în câ n t ar e,
c u l o r ile . d ă n ţu i e şte şi c â n tă l a C i na c e a ma r e a D o mn u l u i, l a C in a
R it mu l e s te e l e m en t u l c ar e dă via ţ ă în tr e g u lu i . El la care toat ă f ă p tur a e s te c h e ma t ă să se împ ăr tăşe a s că
e s t e i n im a c a r e d ă for ţă mesa ju l u i şi c a r e d ă s t a r e a d e D u mn e z eu . A c ea s t a est e i m ag inea ,,litur g ică” re zu l t ată
s u f l e te a s c ă b u n ă s au m ai p u ţ in bun ă . Î n f u n cţ ie de s t a r e a d i n s c r ier i l e S f â n tu l u i D i o n i s ie Ar eo p a g it u l , con c e p ţ ia
p e c ar e o imp r im ă , p s a lmo d i a e s t e ju de c a t ă d e Părin ţ i ca t e o l og ică a Sfântului Dionisie pr ivind folosirea muzicii în
f i i n d b u nă sau r e a 3 . U n a lt a s pe c t a l r e l a ţ iei dintre Muzică r e l aţ i a c u D um n e z eu , a f os t p r im i t ă şi folosită d e Bis e r i că
şi T eo l o g ie c e p o at e f i l u a t în d i s cu ţ ie por n e şte d e la î n a l că t u ir ea c u l t u l u i e i .
c o n c e pţ i a Sfâ n t u lu i D i o n is i e p ot r i v it că r e ia în B i ser i că
13
1
Vezi Athanasios Vourlis, ∆ογµατηκες οψεις περι της ψαλµοδιας, omului, prin observarea practicii muzicale şi explicarea lui in
Αθηνα 1998 cadrul sistemului filosofico-etic. Concepţia etică a modurilor
muzicale şi ideea despre originea ei divină nu este specifică numai
2
„Dumnezeu este atât de mare, spunea Părintele Stăniloae, că singură muzicii antice greceşti. Ea se află de asemenea în tratatele despre
poezia poate încerca să-L exprime. Nu avem limbaj pentru măreţia lui muzică chineze, indiene sau arabe. Fiecare mod (raga) indian, de
Dumnezeu. Bogăţia poeziei, mai complexă decât limbajul logic, exemplu, este pus în legătură cu un zeu sau o zeiţă, şi imagini ale
distinctiv, limitativ, a fost întotdeauna folosită pentru a-L exprima pe zeităţilor reprezentând diferite raga sunt un subiect favorit în
Dumnezeu [...]. Poezia utilizează limbajul simbolic, analogic. miniaturile indiene. Regulile din Cartea Ceremoniilor din cultura
Dumnezeu este ca un munte înalt. Este ca un foc: îl încălzeşte pe om, şi chineză sunt chiar mai rigide decât cele din Republica lui Platon:
omul trebuie să se păzească ca să se încălzească, fără să fie mistuit. anumite melodii trebuie cântate dimineaţa, altele numai seara,
Dumnezeu este apa vie; apa dătătoare de viaţă. Dumnezeu este vin: El altfel acestea produc dezordine. Anumite instrumente pot fi
dă beţia spirituală, entuziasmul. Nu ne putem lipsi de acest limbaj în folosite numai de un număr restrâns de persoane de rang înalt.”
teologie”. Pr. D. Stăniloae, Mica dogmatică vorbită, Ed. Deisis, Sibiu
4
1995, p. 143 Ep. IX § 5, p. 268.
3
Vezi legat de problema ritmului şi a legăturii acestuia cu starea
sufletească, mărturiile filosofilor antici, concepţia etică a antichităţii
privind relaţia dintre muzică şi molară. Vezi Isobel Henderson,
„Ancient Greek Music”, în The New Oxford History of Music, edited
by Egon Wellesz, vol. I Ancient and Oriental Music, Oxford
University Press, London, 1976, p. 376. „Ideea de muzică a
îmbrăţişat nu numai o doctrină cosmologică ci crezuri morale şi
medicale. Muzica a fost de timpuriu practicată ca un ingredient al
medicinei magice; ocaziile sale festive de manifestare şi convenţiile
formale erau adesea religioase; dar graniţa dintre religios şi secular
era diferit trasă în antichitate. Avem aşadar o încercare a anticilor de
a face o teorie a muzicii sub îndoit aspect: unul teoretic, de a încadra
teoria muzicii într-un sistem cosmologic şi unul „practic”, să-i
spunem aşa, de a vedea cum acest sistem are influenţă asupra
15 16