Sunteți pe pagina 1din 82

AUTORI

Conf. dr. Gabriela IRIMESCU


Prof. dr. Maria COJOCARU
Conf. dr. Dumitru STAN
Mihaela PITEA

Prezentul studiu realizat de către Introspekt este parte a proiectului iniţiat de Fundaţia Iosif Iaşi şi
finanţat de Ministerul Integrării Europene, Direcţia Cooperare Transfrontalieră Phare în cadrul
Parteneriatului transfrontalier pentru sprijinirea copiilor aflaţi în dificultate

Contact

Introspekt
www.introspekt.ro
cercetare@introspekt.ro

Fundaţia Iosif
www.fundatiaiosif.ro
sghica@fundatiaiosif.ro

2
SUMAR

1. Introducere .................................................................................................................3
2. Cadrul metodologic ....................................................................................................6
3. Caracteristici ale populaţiei investigate ……………………………………..……8

4. Arii de investigaţie …………………………………………………………............11

4.1– Copilul aflat în dificultate...........................................................................11


4.2 – Legislaţia privind copilul aflat în dificultate...........................................25
4.3 – Servicii sociale oferite copilului aflat în dificultate................................29

5. Concluzii şi recomandări pentru un model de intervenţie ..................................41

5. 1- Concluzii……………………………………………………….41
5. 2- Recomandări…………………………………………………...42

Bibliografie.....................................................................................................................45
Anexe...............................................................................................................................46
Anexa 1………………………………………………………………47
Anexa 2………………………………………………………………49
Anexa 3………………………………………………………………51
Anexa 4………………………………………………………………58
Anexa 5………………………………………………………………70
Anexa 6……………………………………………………………….72
Anexa 7……………………………………………………………….79
Anexa 8……………………………………………………………….80

3
1. INTRODUCERE

Problematica copilului aflat în dificultate nu este de dată recentă nici pentru România nici
pentru Republica Moldova. În decursul ultimilor ani fiecare dintre aceste două ţări a încercat să
soluţioneze aspecte critice identificate, mobilizând în acest sens resurse atât din interior, cât şi din
afara spaţiului propriu.

Situaţia în cifre din România/ Iaşi şi Moldova/ Chişinău

Conform ultimelor date statistice, la 1 iulie 2005, în România, erau 4.403.545 copii cu vârste
cuprinse între 0-18 ani (sursa: Anuarul Statistic / 2006), dintre care 51,21% băieţi şi 48,79% fete. Din
populaţia totală de copii (datele sunt oferite de cei implicaţi în elaborarea Strategiei Naţionale în
domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013), aproximativ 2% erau beneficiari ai
serviciilor sociale din cadrul sistemului de asistenţă socială şi protecţia copilului, la data de 31
decembrie 2006, după cum urmează: 18.140 copii beneficiau de servicii de prevenire a separării de
părinţi, 23.847 copii beneficiau de protecţie specială în familia extinsă, 26.105 copii beneficiau de
îngrijire în centre de plasament publice si private şi 24.024 copii beneficiau de protecţie specială în
familii substitutive (asistenţi maternali, alte persoane/familii şi familii potenţial adoptatoare).
Analiza datelor statistice din protecţia copilului arată că, în perioada 2000-decembrie 2006,
numărul copiilor protejaţi în centrele de plasament publice a scăzut de la 53.335 la 21.198, iar numărul
copiilor protejaţi la asistenţi maternali a crescut de la 5.157 la 19.809.
În ceea ce priveşte serviciile de protecţie specială a copiilor separaţi de părinţi, la sfârşitul
anului 2006, funcţionau 1.140 centre de plasament publice şi 405 centre de plasament private. La
sfârşitul lunii decembrie 2006, se înregistra un număr de 6.492 de tineri cu vârsta de peste 18 ani
protejaţi în centrele de plasament, în condiţiile legii, şi un număr de 15.417 de copii cu vârsta cuprinsă
între 14-17 ani protejaţi în centrele de plasament.
În cursul anului 2006, situaţia copiilor părăsiţi în unităţile sanitare raportată de Direcţiile pentru
protecţia copilului se prezenta astfel: 2.216 copii au fost înregistraţi ca fiind părăsiţi în maternităţi şi

4
secţii de pediatrie, din care, în acelaşi an, 591 au fost reintegraţi în familie, 1.051 au fost plasaţi în
familii substitutive şi 117 au fost protejaţi în centre de plasament publice şi private.
Judeţul Iaşi este unul cu un număr mare de copii aflaţi în ocrotire sub diverse forme de
protecţie. Analiza datelor statistice indică o scădere pentru anul 2005 a intrărilor în sistemul de
protecţie socială1. Copiii din instituţii (mai puţin casele de tip familial), la 1 ianuarie, erau în număr de
2075, iar la 31 decembrie 2005 -1868; copii din instituţiile de tip familial, la 1 ianuarie, au fost în
număr de 113, iar la 31 decembrie 2005 – 102; copiii reintegraţi familial din centrele de tip familial au
fost în număr de 5 în anul 2005, numărul copiilor reintegraţi familial aflaţi în asistenţă maternală, în
anul 2005 a fost de 21, iar copiii plasaţi în familii adoptive din asistenţa maternală au fost în număr de
4 în anul 2005. Mai mult, chiar datele oferite de DGASPC Iaşi 2 arată că la începutul anului 2007
numărul total al copiilor instituţionalizaţi era de 1822, iar pe parcursul anului au fost
dezinstituţionalizaţi 383.
În Republica Moldova, conform ultimelor date din 2007, funcţionează 67 de instituţii de stat
pentru copii orfani, copii ai căror părinţi sunt lipsiţi de drepturi părinteşti şi copii abandonaţi de părinţi,
instituţii ce formează sistemul rezidenţial al protecţiei copilului. Dintre acestea, 62 instituţii aparţin
Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului (10516 copii), 2 instituţii se subordonează Ministerului
Sănătăţii (268 copii), 2 instituţii Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului (640 copii) 1
instituţie este în subordonarea Direcţiei Municipale pentru Protecţia Drepturilor Copilului (102 copii).
În total, în aceste instituţii se află 11 544 de copii.
În Chişinău, Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului3 în anul 2007 erau
depistaţi 434 de copiii pentru care se instituise o măsură de protecţie, în evidenţă fiind 22 281 de
copii. Dintre aceştia 1049 copiii aveau ca măsură tutela/ curatela, iar 1233 copiii erau internaţi în
instituţii rezidenţiale statale şi nestatale(Case de copii de tip familie, instituţii de tip internat, Centrul
de plasament şi reabilitare a copiilor de vârstă fragedă, Centre de plasament temporar de alternativă,
Centrul de plasament temporar pentru minori), 19 copii în asistenţa parentală profesionistă şi 1484 de
copii în adopţie.
1
Cojocaru, Ş., Cojocaru, D., Managementul de caz în protecţia copilului. Evaluarea serviciilor şi practicilor din România,
Editura Polirom, Iaşi, 2008
2
http://www.dasiasi.ro/raport/rap_dec_2007p1.htm, site al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilui
(DGASPC), Iaşi
3
http://www.chisinau.md/d14, site al Direcţiei municipale pentru protecţia drepturilor copilului Chişinău (DMPDC)

5
Aceste informaţii demonstrează că atât în România, cât şi în Republica Moldova problema
copiilor aflaţi în dificultate rămâne una de actualitate şi cu consecinţe pe termen lung.
Studiul de faţă şi-a propus realizarea unei imagini în oglindă a situaţiei copilului aflat în
dificultate, aşa cum este percepută ea de specialiştii din domeniul protecţiei sociale a copilului, din
cele două localităţi, Iaşi şi Chişinău şi oferirea de sugestii privind optimizarea intervenţiei în situaţia
copilului aflat în dificultate.
Studiul a fost realizat în rândul specialiştilor din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială
şi Protecţie a Copilui Iaşi, instituţie ce are următoarele departamente: Birou Intervenţie Situaţii de
Abuz şi Neglijenţă, Serviciul Protecţie Rezidenţială, Serviciul de Asistenţă Maternală, Compartimentul
în Regim de Urgenţă şi Copii ai Străzii, Serviciul Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi. Respondenţii au
fost specialiştii implicaţi în lucrul direct cu copilul aflat în dificultate, din toate aceste cinci
departamente.
De asemenea, în Iaşi, tot din categoria respondenţilor au făcut parte şi specialişti implicaţi în
lucrul direct cu copilul aflat în dificultate, din Organizaţii Neguvernamentale active, şi care în prezent
derulează proiecte ce au ca grup ţintă copilul aflat în dificultate.
La Chişinău, persoanele care au răspuns la chestionar şi au participat la focus-grupuri au fost
specialiştii din cadrul Direcţiei Municipale pentru Protecţia Drepturilor Copilului din Chişinău, în
subordinea cărei activează cinci Direcţii teritoriale: Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului
sector Centru, Direcţia Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului sector Buiucani, Direcţia
Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului sector Ciocana, Direcţia Direcţia pentru Protecţia
Drepturilor Copilului sector Râşcani, Direcţia Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului sector
Botanica. În fiecare dintre aceste direcţii există următoarele servicii: Depistarea şi evidenţa copiilor
aflaţi în dificultate, Servicii social-educative, Serviciul Reintegrare Familială şi Adopţie, Serviciul
Asistenţă Juridică şi Psihosocială. Din categoria respondenţilor au făcut parte doar specialişti implicaţi
în lucrul direct cu copilul aflat în dificultate. De asemenea, în Chişinău, în categoria respondenţilor au
făcut incluşi şi specialişti din Organizaţii Neguvernamentale active, implicaţi în lucrul direct cu copilul
aflat în dificultate şi care, în prezent, derulează proiecte ce au ca grup ţintă copilul aflat în dificultate.
Mulţumim colegilor, implicaţi în cadrul serviciilor sociale pentru copilul
aflat în dificultate din Iaşi şi Chişinău, pentru timpul şi informaţiile oferite !

6
2. CADRUL METODOLOGIC

Studiul realizează o „imagine în oglindă” a situaţiei copilului aflat în dificultate, aşa cum este
ea văzută de specialiştii din domeniul protecţiei sociale a copilului, din cele două localităţi Iaşi şi
Chişinău.
Studiul a avut ca respondenţi profesioniştii din domeniul protecţiei sociale a copilului din Iaşi
şi Chişinău, din instituţii guvernamentale şi neguvernamentale.

Scopul demersului ştiinţific a constat în identificarea următoarelor aspecte şi/sau tendinţe din
perspectiva profesioniştilor din domeniul protecţiei sociale a copilului din Iaşi şi Chişinău:
● creionarea unui profil al copilului aflat în dificultate;
● stabilirea unui profil al copilului aflat în situaţie de abandon familial;
● identificarea măsurilor de protecţie socială considerate eficiente în situaţia copiilor aflaţi în
dificultate;
● identificarea măsurilor legislative considerate eficiente în situaţia copiilor aflaţi în dificultate;
● identificarea soluţiilor pentru optimizarea serviciilor sociale de protecţie a copilului aflat în
dificultate;
● identificarea noilor tendinţe de rezolvare a cazurilor de protecţie socială a copiilor aflaţi în
dificultate.

Demersul ştiinţific a constat în:


● realizarea unei anchete sociologice pe baza de chestionar pe un lot de investigaţie format din
profesionişti din domeniul protecţiei copilului din oraşele Iaşi şi Chişinău;
● realizarea a patru focus-grupuri cu specialişti din domeniul protecţiei copilului, din instituţii
guvernamentale şi neguvernamentale din cele două localităţi.

7
Culegerea datelor a fost realizată în două etape:

1. prin aplicarea unui chestionar tuturor specialiştilor din cadrul Direcţiei Generale de Protecţie a
Drepturilor Copilului Iaşi şi Direcţiilor de sector din Chişinău, specialişti ce lucrează direct pe
cazurile copiilor aflaţi în dificultate, şi specialiştilor din ONG-urile active din Iaşi şi Chişinău şi
care în prezent derulează programe ce au ca beneficiari copiii aflaţi în dificultate;
2. realizarea de focus-grupuri în cele două localităţi, la care au participat reprezentanţi ai instituţiilor
guvernamentale şi neguvernamentale, în mod separat. Metoda focus grup, a presupus realizarea
unei serii de discuţii planificate cu scopul de a aduna opinii de la specialiştii ce lucrează în
domeniul protecţiei sociale a copilului aflat în dificultate. Fiecare grup a avut în componenţă de la
şase până la nouă persoane. Interviurile de tip focus grup s-au adresat persoanelor care au anumite
caracteristici şi care au furnizat informaţii de calitate într-o discuţie ghidată ajutând la înţelegerea
temei aflată în discuţie.

Investigaţia sociologică a fost realizată atât din perspectivă cantitativă, cât şi calitativă,
urmărind, pe cât posibil, unitatea şi complementaritatea abordărilor, iar maniera de prezentare a
rezultatelor îmbină şi ea datele statistice, cantitative cu fragmente din focus-grupurile realizate cu
profesioniştii implicaţi în domeniul protecţiei copilului.

8
3. CARACTERISTICI ALE POPULAŢIEI INVESTIGATE

Studiul a fost realizat pe un lot de investigaţie ce a cuprins profesionişti din domeniul protecţiei
sociale a copilului aflat în dificultate, profesionişti care îşi desfăşoară activitatea în instituţii
guvernamentale (Direcţii pentru Protecţia Drepturilor Copilului) (55,70%- Iaşi şi 61,80 %- Chişinău)
şi neguvernamentale (ONG- uri active în Iaşi şi Chişinău, 44,30%- Iaşi şi 38,20%- Chişinău).
institutieguv
ernamentala organizatienegurnamentala

70.00% 61.80%

55.70%
60.00%

44.30%
50.00%
38.20%

40.00%

30.00%

20.00%

10.00%

0.00%
Iasi Chisinau

Populaţia investigată prin chestionar a fost alcătuită din asistenţi sociali (38- Iaşi, 22-
Chişinău), psihologi (17- Iaşi, 1- Chişinău), jurişti (1- Iaşi, 3- Chişinău), sociologi (3- Iaşi), lucrători
sociali (3- Iaşi, 1- Chişinău), pedagogi (2- Iaşi, 26- Chişinău), psihopedagogi (4- Iaşi).

Iasi (%) Chisinau (%)

60 54.2
49.1
50
41.5
40

30 24.2

20

10 5.6 4.2 4.2 5.7


2.8 2.9
1.9 1.4 1.9
0
asistent social psiholog jurist sociolog lucrator social pedagog psihopadagog nu stiu/ nu raspund

9
Participanţii la focus-grupuri au fost asistenţi sociali (11- Iaşi,13- Chişinău), psihologi (2- Iaşi,
3- Chişinău), lucrători sociali (2- Chişinău).
Din lotul de investigaţie au făcut parte femei în proporţie de 81,4%- Iaşi, şi 87%- Chişinău şi
bărbaţi în proporţie de 18,6 %- Iaşi şi 13 %- Chişinău, de naţionalitate român (100%- Iaşi, 20,4 %-
Chişinău) şi moldovean (70,4 %- Chişinău), cu o medie a vârstei situată în jurul valorii de 31 ani-Iaşi
şi 32 ani-Chişinău, un minim în jurul vârstei de 22 ani-Iaşi, 21 ani Chişinău şi un maxim de 44 ani
Iaşi, 48 ani-Chişinău.
Populaţia investigată are o vechime în muncă în cadrul serviciilor sociale pentru protecţia
copilului aflat în dificultate de peste 5 ani (62,9 %- Iaşi şi 38,9%- Chişinău), debutanţi (25,7 %- Iaşi,
42,6 %- Chişinău), iar restul 8,6 %- Iaşi şi 18,5 %- Chişinău cu o vechime în muncă în cadrul
serviciilor sociale pentru protecţia copilului aflat în dificultate de 3-5 ani.

70 62.8

60

50
41.8
38.1
40
Iasi (%)
30 25.7 Chisinau (%)
18.1
20
8.5
10 3 2

0
1-3 ani 3-5 ani peste 5 ani nu stiu/ nu
raspund

Respondenţii sunt absolvenţi ai învăţământului postuniversitar (32,9%- Iaşi, 13 %- Chişinău),


învăţământului universitar de lungă durată (58,6 %- Iaşi, 63 %- Chişinău), învăţământului universitar
de scurtă durată (20,4%- Chişinău), învăţământului postliceal (2,9%- Iaşi, 1,8 %- Chişinău) şi liceal
(5,7%- Iaşi, 1,8- Chişinău).

10
70
63
58.6
60

50

40
32.9
Iasi (%)
30 Chisinau (%)
20.4
20
13

10 5.6
2.9
1.8 1.8

0
Studii liceale Studii postliceale Studii superioare Studii superioare Studii
de scurta durata de lunga durata postuniversitare

Putem spune că specialistul care lucrează în prezent în domeniul protecţiei sociale a copilului
aflat în dificultate în Iaşi este cu precădere asistent social, de gen feminin, cu vârsta medie de 31 de
ani, absolvent de studii superioare de lungă durată şi cu o vechime în muncă cu copilul aflat în
dificultate mai mare de 5 ani, în timp ce specialistul din Chişinău se diferenţiază prin faptul că lucrează
ca debutant în serviciile pentru protecţie socială a copilului aflat în dificultate şi este pedagog.
De asemenea, alte diferenţe remarcabile sunt reprezentate de lipsa sociologilor şi a
psihopedagogilor din instituţiile de protecţie socială pentru copilul aflat în dificultate din Chişinău ca şi
absenţa absolvenţilor învăţământului superior de scurtă durată din Iaşi, precum şi procentul mare de
specialişti cu studii postuniversitare în Iaşi.

11
4. ARII DE INVESTIGAŢIE

4.1– Copilul aflat în dificultate

Din punctul de vedere al specialiştilor din domeniul protecţiei sociale a copilului aflat în
dificultate, categoriile de copii-beneficiari ai serviciilor sociale, ale căror cazuri sunt instrumentate cel
mai frecvent, sunt diferite la Iaşi faţă de Chişinău.
Dacă specialiştii din Iaşi menţionează copiii neglijaţi (24,01%), copiii ai căror părinţi sunt
plecaţi la muncă în străinătate (16,66%) şi copiii cu nevoi speciale (13,72%) drept cele mai frecvente
trei categorii de beneficiari ai serviciilor sociale, specialiştii din Chişinău menţionează copiii
instituţionalizaţi, copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate (18,18%) şi copiii abandonaţi
(15,58%) ca fiind cele mai întâlnite trei categorii de beneficiari ai serviciilor sociale. De asemenea, o
altă diferenţă surprinzătoare este dată de faptul că specialiştii din Chişinău nu menţionează în categoria
copiilor care beneficiază frecvent de servicii sociale, copilul seropozitiv.

40

35
1 5 .5 8
30
1 8 .1 8
25

20 1 8 .1 8 1 5 .5 8
7 .1 4

15
2 4 .0 1 5 .1 9

10 1 6 .6 6 8 .4 4 3 .8 9
1 3 .7 2 7 .7 9
9 .8 1 1 .2 7 9 .8
5 5 .8 8
4 .4 1 2 .9 4
1 .4 7
0
c opii c opii abandonatic opii neglijati c opii c u nev oi c opii c u un c opii ai s traz iic opii inf ec tati c u c opii c are c opii abuz ati c opii c u ambii
ins titutionaliz ati s pec iale parinte/ambii HIV s au bolnavs iav ars es c f apte parinti dec edati
plec ati in de SIDA penale
s trainatate

Ias i(% ) C his inau(% )

În cadrul focus-grupurilor, specialiştii din Iaşi au precizat o paletă largă de termeni ce


contribuie la înţelegerea conceptului de „copil aflat în dificultate”, termeni ce completează definiţia
întâlnită în literatura de specialitate. Astfel, ei includ în categoria copiilor aflaţi în dificultate nu doar

12
copiii pentru care este necesară instituirea unei măsuri de protecţie socială, ci şi copiii vulnerabili,
copiii în situaţie de risc, copiii cu nevoi de bază nesatisfăcute şi pentru care serviciile alternative
reprezintă o soluţie.

Copilul în dificultate este [....] copil vulnerabil, copil victimă a abuzurilor, copil exploatat prin
muncă, copil neglijat, copil cu probleme de sănătate, copil dependent, copil fără părinţi, copil
instituţionalizat, copil needucat sau a cărui evoluţie şcolară este periclitată, copil care nu are acces la
educaţie, copil care nu are condiţii optime de trai, copil care nu este reprezentat legal, copil căruia
nu îi sunt satisfăcute nevoile de bază, copilul „singur acasă” (ai cărui părinţi sunt plecaţi la muncă în
străinătate), copil cu părinţi alcoolici, copil traficat, copil care are părinţi needucaţi în privinţa vieţii
de familie, copil părăsit, copil ale cărui nevoi de creştere nu pot fi satisfăcute de părinţi [....] (FG1 şi
2, Iaşi)

Specialiştii din Chişinău numesc „copilul aflat în dificultate” copilul ce provine din familii
social - vulnerabile, incluzând în această categorie copiii pentru care este necesară o măsură de
protecţie socială (specialiştii din instituţiile guvernamentale).

Copilul în dificultate este [....] copil orfan, copil sărac, copil care cerşeşte, copil cu părinţii invalizii,
copil cu părinţi decedaţi, copil cu părinţii alcoolici, copilul fără părinţii deoarece au fost decăzuţi din
drepturile părinteşti, copil adoptat, copil abandonat în maternitate, copil cu părinţi incapabil să-i
satisfacă nevoile, copil cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate, copil abuzat, copil ai căror părinţi
sunt în divorţ [....] (FG4, Chişinău)

În acceaşi categorie se includ şi copiii ale căror nevoi nu le sunt satisfăcute de către părinţi,
copiii care provin din familii ce traversează o perioadă de criză şi pentru care sprijinul oferit familiei,
serviciile alternative reprezintă soluţii(specialiştii din instituţii neguvernamentale).

Copilul în dificultate [ …] copil căruia nu îi sunt satisfăcute nevoile de bază, copil cu tulburări de
comportament, siguranţa copilului este în pericol, părinţii neglijează relaţia cu copilul, lipsa
responsabilităţilor părinteşti, lipsa ataşamentului [...](FG, 3 Chişinău)

13
Situaţiile ce determină cel mai frecvent ca un copil să ajungă în starea de dificultate, în opinia
specialiştilor, sunt sărăcia, plecarea ambilor părinţi la muncă în străinătate, lipsa de supraveghere din
partea părinţilor, educaţia precară a părinţilor. La o primă analiză principalul factor identificat ca
generator al stării de dificultate este de natură socială, iar pe poziţiile următoare se plasează factorii
localizaţi la nivel familial (factori de tip decizional, relaţional sau de dezvoltare).

S itu atii ce d eterm in a c a u n co p il sa aju n g a in starea d e d ificu ltate

18
ins titutionaliz area
9
vagabondajul 3
2
s avars irea unei infrac tiuni 3
14
educ atia ins ufic ienta 29
2
c ers etoria 1
28
lips a de s upraveghere din partea parintilor 34
3
prez enta unei boli c ronic e 7
6
prez enta unui handic ap 22
26
plec area unuia s au a am bilor parinti la m unc a in s trainatate 35
10
lips a unei loc uinte 21
45
s arac ia 55

0 10 20 30 40 50 60

Ias i Chis inau

Dacă vom considerăm însă, că plecarea unuia sau a ambilor părinţi la muncă în străinătate
determină în mod cert şi lipsa de supraveghere a părinţilor asupra copilului, balanţa se schimbă şi
principalul factor ce determină ca un copil să ajungă în stare de dificultate este lipsa de supraveghere
din parte părinţilor. Corelând aceşti factori cu categoriile de copii aflaţi în dificultate observăm o
relaţie cauzală între lipsa de supraveghere a părinţilor şi frecvenţa mare a cazurilor de copii neglijaţi cu
care se confruntă specialiştii.
Un alt aspect menţionat doar de respondenţii din Chişinău este cel al instituţionalizării ca
situaţie ce plasează un copil în starea de dificultate. Participanţii la focus-grup-urile din Iaşi
menţionează instituţionalizarea ca situaţie de risc pentru tânărul ce părăseşte serviciile sociale prin
lipsa/ diminuarea abilităţilor parentale, în timp ce participanţii la focus-grupurile din Chişinău
menţionează instituţionalizarea ca situaţie de risc pentru copil.

14
„Copilul aflat într-o instituţie rezidenţială este lipsit de mediul familial şi în scurt timp
pierde ataşamentul şi chiar dacă vine acasă la sfârşit de an şcolar, acest copil intră în
familia sa naturală, ca oaspete” (asistent social, Chişinău)

Copilul instituţionalizat rămâne un copil în dificultate şi după ieşirea din sistem […] el
devine tânăr în dificultate [...] el trebuie să poată să îşi ia viaţa în mâini, să îşi caute un
loc de muncă sau să îl menţină, să fie capabil să aibă relaţii normale dincolo de sistem
(psiholog, Iaşi)

Dintre situaţiile de risc ce determină ca un copil să ajungă în dificultate, cea mai gravă
considerată de respondenţii din cele două localităţi este sărăcia, urmată de lipsa de supraveghere a
părinţilor. Acest al doilea factor apare menţionat de specialişti atât ca factor frecvent întâlnit, cât şi de
gravitate crescută.

S itu a tia c ea m a i g rava

1.42
abandon
1.8
c opii c u boli c ronic e 4.28

c ers etoria 1.42

c opii c u diz abilitati 1.42

0 7.27
ins titutionaliz area
7.27
ins ufic ienta educ atie 14. 28
27.27
lips a de s upraveghere a parintilor 21.4 2
1.81
lips a unei loc uinte 8.57

8.57 12.72
plec area am bilor parinti in s trainatate
1.81
prez enta unui handic ap 8.57
34.54
s arac ia 2 7.14
1.81
s avars irea unei infrac tiuni 1.42
1.81
1.42
vagabondaj

Ias i(% ) C his inau(% )

Sărăcia a fost menţionată ca factor cu gravitatea cea mai mare de ambele categorii de
respondenţi, dar raportarea acestora la conceptul de sărăcie este diferită. Astfel, dacă specialiştii din
Iaşi participanţi la focus-grupuri, vorbesc de sărăcie reală şi sărăcie aparentă, de pauperitate şi

15
„sărăcie morală”, de sărăcia ca pretext şi sărăcia ca o cauză de a apela la serviciile sociale, specialiştii
din Chişinău vorbesc despre sărăcia reală, sărăcia omniprezentă, sărăcia ca pas spre dependenţa de
serviciile sociale.

„ Mulţi dintre beneficiarii noştri [...] dacă şi-ar dori, ar depune un efort pentru a ieşi din starea
aceasta economică, pentru că sunt oameni care au reuşit să facă acest lucru. [...] Beneficiarii noştri
[unii] cred că o să îi trimitem la emisiuni concurs sau gen surprize-surprize, dar sunt şi cei care sunt
Ok, care ascultă ce le spunem şi se integrează la un loc de muncă. În momentul în care ambii părinţi
au un loc de muncă, se presupune că familia aceea este undeva, a trecut de o perioadă foarte dificilă
în funcţionarea lor şi că acum încep să se aşeze lucrurile. Nu poţi să faci consiliere cu copilul
flămând, dacă părinţii pot să îi pună ceva pe masă, poţi să lucrezi la integrarea şcolară a copilului, la
dezvoltarea unor abilităţi [...]” (asistent social, Iaşi)

„ Din categoriile noastre de beneficiari, cei mai mulţi suferă de sărăcie. Familii care au un venit mult
sub medie.Este o cauză reală, pentru că acel copil este scos din familie, pentru că este flămând, singur
acasă. El rămâne singur acasă, pentru că mama pleacă să muncească cu ziua, are un copil mic…Sunt
multe cazuri [...]”(asistent social, Chişinău)

„ Sărăcia este alături de iresponsabilitate, locuri de muncă greu de găsit, lene, sărăcia este o cauză
reală, sărăcia dă dependenţă.” (asistent social, Chişinău)

Din punctul de vedere al respondenţilor din Iaşi, situaţia cea mai uşor de soluţionat este lipsa de
educaţie a părinţilor (se referă la lipsa de pregătire pentru a fi un părinte mai bun), în timp ce la
specialiştii din Chişinău cu cea mai mare frecvenţă apar non-răspunsurile (lipsa unei opinii sau
neexprimarea uneia) pentru ca poziţia secundă să fie ocupată de lipsa de supraveghere a copiilor din
partea părinţilor. Soluţiile facile, în opinia specialiştilor, sunt cele care au ca unitate de intervenţie
familia şi nu schimbările la nivel macrosocial.

16
Situatia cea mai usor de solutionat

9.09
1.42
vagabondajul
12.72
17.14
sărăcia
1.81
2.85
prezenţa unui handicap
9.09
12.85
plecarea ambilor părinţi în străinătate
20
17.13
nu ştiu/nu răspund
7.27
1.42
lipsa unei locuinte
18.18
18.57
lipsa de supraveghere a părinţilor
9.09
28.57
insuficienta educaţie
9.09
institutionalizarea
3.63
cerşetoria

0 5 10 15 20 25 30

Pentru copilul aflat în dificultate măsurile Iaşi(%)


de protecţie socială care se aplică sunt diferite de la
Chişinău(%)

un grup de investigaţie la altul. Cea mai frecvent utilizată măsură de protecţie este, în accepţiunea
specialiştilor din Iaşi, asistenţa maternală (29%), în timp ce specialiştii din Chişinău menţionează
tutela şi curatela (34,53%). Poziţia secundă este ocupată la Iaşi de plasamentul în familia lărgită
(19,35%), în timp ce respondenţii din Chişinău menţionează internarea în Centre de plasament
(18,7%), iar măsura aplicată cu o cea mai redusă frecvenţă este adopţia4 (5,37%) la Iaşi şi asistenţa
parentală profesionistă (8, 63%) la Chişinău.
Cele mai întâlnite măsuri de protecţie

Tutelă/curatelă 34,53

InternareînCentredeplasament 18,7

Plasament infamilialărgită 12,23


19,35

Adopţia 13,66
5,37 Chişinău(%)

Asistenţămaternală/ Asistentaparentala 8,63 Iaşi(%)


29

Supravegherespecializată
9,13

Plasament înregimdeurgenţă
18,27

Plasament 12,23
18,81

0 5 10 15 20 25 30 35 40

4
Menţionăm că adopţia nu este o măsură de protecţie ci “operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între
adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului (art. 1, Lege nr. 273 din 21/06/2004
privind regimul juridic al adopţiei, Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 557 din 23/06/2004) în schimb serviciul de
adopţii funcţionează în cadrul Direcţiei Generale pentru Protecţia Drepturilor Copilului.

17
Se observă şi anumite particularităţi. De pildă, două dintre măsurile de protecţie sunt
menţionate doar de respondenţii din Iaşi (supravegherea specializată şi plasamentul în regim de
urgenţă) în timp ce respondenţii din Chişinău menţionează alte două măsuri de protecţie socială,
măsuri ce nu apar la Iaşi (tutela/curatela5 şi internarea în centre de plasament).
Se remarcă faptul că la Iaşi accentul este pus pe măsurile de protecţie ce au în atenţie familia
(naturală, lărgită sau substitutivă), spre deosebire de Chişinău unde acest aspect apare cu o frecvenţă
mai redusă.

Iaşi

47.14 35.71 14.28 2.85


Plasament in familia lărgită

38.57 42.85 14.28 1.422.85


Adopţia

14.28 51.42 27.14 4.28 2.85


Asistenţă maternală

8.57 31.42 44.28 2.85 2.85 10


Supraveghere specializată

10 38.57 32.85 5.71 2.85 10


Plasament în regim de urgenţă

4.28 42.85 38.57 8.57 1.42 4.28


Plasament

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Măsurile de protecţie considerate de specialişti


Foarte bune Bune
din Iaşi, ca fiind
Satisfăcătoare Rele
foarte bune
Foarte rele
sunt plasamentul
Nu ştiu/nu răspund

în familia lărgită – 47,14%, bune: asistenţa maternală – 51,42%, plasamentul – 42,85%, adopţia –
42,85% şi satisfăcătoare: supravegherea specializată – 44,28% şi plasamentul în regim de urgenţă –
38,57%.
Din punctul de vedere al specialiştilor din Iaşi, măsurile de protecţie propuse în situaţia
copilului aflat în dificultate, frecvent instituite şi considerate foarte bune şi bune sunt cele care pun
accentul pe familia naturală, familia substitut şi familia lărgită. Se observă la Iaşi o corelaţie pozitivă
între măsurile de protecţie percepute de profesionişti ca având efecte foarte bune şi bune şi frecvenţa
instituirii acestor măsuri în cazul copilului aflat în dificultate.

5
Serviciul de Autoritate Tutelară nu se află la Iaşi în cadrul Diecţiei Generale de Asistenţa Socială şi Protecţie a Drepturilor
Copilului

18
Respondenţii din Chişinău consideră ca fiind foarte bune plasamentul - 47,27% şi plasamentul
în familia lărgită - 29,09%, bune: tutela/ curatela - 54,54%, asistenţa parentală profesionistă - 45,45%,
şi satisfăcătoare: internarea într-un centru de plasament - 40% (singura măsură care primeşte şi
calificativul de foarte rea - 7,23%)

Chişinău

10.9 10.9 40 12.72 7.27 18.18


Internare în Centre de plasament

29.09 27.27 25.45 1.81 16.36


Plasament in familia lărgită

47.27 16.36 21.81 3.63 10.9


Plasament

23.63 45.45 14.54 7.27 9.09


Asistenţă parentală profesională

34.54 25.45 18.18 1.81 20


Adopţia

34.54 54.54 7.27 1.81 9.09


Tutelă/curatelă

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Foarte bune Bune Satisfăcătoare Rele Foarte rele Nu ştiu/nu răspund

Specialiştii din Chişinău consideră măsurile de protecţie ce pun accentul pe familia naturală,
familia lărgită sau familia substitutivă ca fiind foarte bune şi bune pentru copiii aflaţi în dificultate, cu
toate acestea, ei aplică frecvent măsurile pe care le consideră ca fiind satisfăcătoare şi care presupun
tocmai scoaterea copilului din mediul familial.
Instituţionalizarea este, în opinia specialiştilor din Chişinău, o măsură de protecţie frecvent
utilizată, dar apreciată ca satisfăcătoare în proporţie de 40% şi rea şi foarte rea în proporţie de 20% .
De asemenea, din categoria copiilor aflaţi în dificultate un procent important al beneficiarilor de
servicii sociale este alcătuit din copiii internaţi în centre de plasament; mai mult, chiar
instituţionalizarea este văzută de specialişti ca o situaţie ce plasează un copil în starea de dificultate.
Caracterul dual al situaţiei nu poate să fie decât în defavoarea copilului aflat în dificultate, copil
care are nevoie de o măsură de protecţie socială eficientă/ sigură.

Copilul abandonat – copil aflat în dificultate

19
Specialiştii din domeniul protecţiei copilului din Iaşi şi Chişinău menţionează printre
categoriile de copii aflaţi în dificultate, copilul abandonat, chiar dacă în legislaţia în vigoare din cele
două ţări, conceptul de abandon nu mai apare clar definit.
Din punctul de vedere al respondenţilor, în cazul copilul aflat în dificultate întâlnim diferite
situaţii de abandon (abandonul fizic prin lipsa din familie temporar sau definitiv a părintelui/
părinţilor, abandonul emoţional prin absenţa implicării părintelui/ părinţilor în relaţia cu copilul şi
trăirea sentimentului de abandon de către copil), copilul părăsit (ai cărui părinţi sunt necunoscuţi) şi
copilul adoptabil (ai cărui părinţii sunt decăzuţi din drepturile părinteşti).

În accepţiunea specialiştilor copilul abandonat este […] neglijat, părăsit, vulnerabil, nefericit, orfan

Beneficiarii măsurilor de protecţie socială, pentru oricare dintre situaţiile de abandon mai sus
menţionate, sunt în primul rând copiii victime ale abuzurilor şi neglijării/ copiii care din motive de
siguranţă nu pot fi lăsaţi împreună cu părinţii (43%- Iaşi, 42,54%- Chişinău), urmaţi de copiii părăsiţi
în unităţi sanitare (29,56%- Iaşi) şi copiii ai căror părinţi sunt decăzuţi din drepturile părinteşti
(31.91%- Chişinău).
La polul opus se situează copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, chiar dacă
această categorie de copii a fost semnalată ca fiind una dintre categoriile frecvent întâlnite la copiii
aflaţi în dificultate, dar pentru care nu se instituie măsuri de protecţie socială similare cu cele din
abandon.

90
80
70 42.54
60
50
40 31.91 14.89
30 43
20 10.63 29.56
10.21 17.2
10
0
copii ai căror parinţi sunt copii ai căror părinţi sunt copii abuzaţi sau neglijaţi/ copii parasiţi în unităţi
plecati la muncă în decăzuţi din drepturi copii care din motive de sanitare
străinătate siguranţă nu pot fi lăsaţi cu
părinţii

Iasi (%) Chisinau (%)

20
Cauzele determinante ale situaţiei de abandon sunt cauze care privesc dinamica familiei
(probleme de relaţionare, carenţe educaţionale, lipsa reţelei se suport), situaţia financiară a familiei
(sărăcia, lipsa unei locuinţe), structura familiei (monoparentalitatea), dar şi cauze care ţin de copil
(copil nedorit, copil cu nevoi speciale, prezenţa unor afecţiuni/ boli la copil).

90
80
31.51
70
60
50
40 23.03 Chişinău(%
30 56.45
29.09 Iaşi (%)
20
7.27 23.92
10 9.09 4.24 8.61
2.39 4.84
0
individuale- dinamica structura situatia altele nu ştiu/nu
copil familiei familiei financiara/ răspund
materiala a
familiei
Din punctul de vedere al specialiştilor din Iaşi şi Chişinău nu se poate vorbi de o cauzalitate
liniară în crearea situaţiei de abandon, ci de un cumul de factori dintre care sărăcia este cel care
acompaniază şi favorizează alte situaţii de stres familial să devină situaţii de criză şi să conducă la
apariţia unei stări de dificultate pentru copil.

50 60
56.36 45.71
45 44.28
40 50
35 40
30 34.54
25 30
20
20
15
10 8.57 10
5
3.63 3.63 1.42
1.81
0 0
da, in cele mai multe uneori nu da, in toate cazurile nu stiu/nu raspund
cazuri

Iaşi(%) Chişinău(%)

21
Dintre cazurile instrumentate de ei, cu o frecvenţa mare se întâlnesc tulburările de
comportament, tulburările psihice şi tulburările de ataşament (Chişinău), ca şi tulburările de ataşament,
tulburările psihice, integrarea socială redusă şi problemele şcolare (Iaşi).

45
40
35
30 16.36 33.33
19.39
25
8.48
20
15 7.87 9.09
19.81 0.6
10 16.98 15.56 1.81 11.32
10.37 10.84 9.43
5 5.66
3.03
0
tulburari de tulburari psihice nu stiu/nu intarziere in probleme tulburari de integrarea altele institutionalizare

atasament raspund dezv oltare scolare comportament sociala redusa

Iaşi (%) Chişinău (%)

Efectele resimţite de copil, spun specialiştii, apar predominant în sfera emoţional-afectivă, de


relaţionare, integrare socială şi a reuşitei şcolare şi mai puţin în planul dezvoltării fizice.
Măsurile de protecţie cel mai des folosite pentru rezolvarea cazurilor de abandon sunt diferite
de la un oraş la altul. Astfel, la Iaşi specialiştii menţionează faptul că, cel mai frecvent pentru copilul
abandonat se apelează la plasamentul în asistenţa maternală - măsură de protecţie ce presupune
plasarea copilului aflat în situaţia de abandonat într-o familie substitut sau, în cazul în care copilul nu
mai este în siguranţă în propria familie, plasarea în regim de urgenţă.
Pentru copilul aflat în situaţia de abandon, specialiştii din Chişinău apelează la instituirea
tutelei/ curatelei sau la plasarea copilului într-o instituţie de protecţie.
Pentru copilul aflat în situaţii de abandon, la fel ca şi pentru categoria generală a copiilor aflaţi
în dificultate, măsurile de protecţie socială instituite sunt aceleaşi.

22
tutelă/c uratelă 30.86

internare în c entre de plas ament temporar 18.51

plas ament in f amilia lărgită 19.7 15.43

adopţia 12.8 20.98

as is tenţă maternală/ as is tenţa parentală 31.52 10.49

plas ament în regim de urgenţă 21.67

plas ament 14.28 3.7

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45

Iaşi (% ) Chişinău (% )

Din punctul de vedere al populaţiei investigate, sunt considerate eficiente pentru copilul aflat în
situaţie de abandon următoarele măsurile de protecţie: plasamentul în familia lărgită (40%- Iaşi),
tutela/ curatela (20%- Chişinău) şi adopţia (30%- Iaşi, 40 %- Chişinău), iar la polul opus se situează
plasamentul în regim de urgenţă (2,85%- Iaşi - măsură care nu este menţionată de specialiştii din
Chişinău)

Cea mai eficientă măsură de protecţie

nu ştiu/nu răspund 4.271.81

plasament in regimde
2.85
urgenta

tutelă/curatelă 20

Iaşi(%)
plasament in familialargita 40 18.18
Chişinău(%)

plasament 1.42 12.62

asistenţă maternală/
asistenţa parentală 20 7.27

adoptia 30 40

0 10 20 30 40 50 60 70 80
iar cea mai frecvent utilizată măsură de protecţie este plasamentul în asistenţă maternală
(52,84%- Iaşi) şi tutela/ curatela (43,63%- Chişinău) şi internarea într-un centru de plasament
(38,17%- Chişinău).

23
Cea m ai utilizată m ăsură de protecţie

tutelă/curatelă 43.63

internarea in centru de plasament 38.17

nu ştiu/nu răspund 5.71 1.81

plasament in regim de urgenta 17.14 Iaşi(%)

plasament in familia largita 7.14 5.45 Chişinău(%

plasament 14.27

asistenţă maternală/ asistenţa parentală 52.84 1.81

adoptia 2.85 9.09

0 10 20 30 40 50 60

În opinia specialiştilor din Iaşi, măsurile de protecţie socială ce se aplică în cazul copiilor aflaţi
în diferite situaţii de abandon sunt: plasamentul în asistenţă maternală, măsură frecvent utilizată şi
considerată eficientă, plasamentul în familia lărgită considerată o măsură eficientă, dar utilizată în
proporţie mică, plasamentul în regim de urgenţă, măsură utilizată, dar considerată ca având
eficienţă redusă, plasamentul simplu - de asemenea o măsură utilizată, dar cu eficienţă redusă şi
adopţia considerată eficientă, dar puţin utilizată.
În opinia specialiştilor din Chişinău, măsurile de protecţie socială ce se aplică în cazul copiilor
aflaţi în diferite situaţii de abandon sunt: instituirea tutelei/ curatelei, măsură frecvent utilizată şi
considerată eficientă, plasamentul în familia lărgită consideră o măsură eficientă, dar utilizată în
proporţie mică, plasamentul în asistenţă parentală, măsură puţin utilizată, cu eficienţă redusă, şi
instituţionalizarea, măsură frecvent utilizată, dar care nu a fost inclusă de specialişti în categoria
eficientă.

24
Pe lângă managementul de caz şi instituirea unei măsuri de protecţie socială, alte modalităţi de
intervenţie care se aplică cu mică frecvenţă în astfel de situaţii sunt: consilierea psihologică, medierea,
acţiunile de prevenire, sprijin financiar şi material, sau referirea/ preluarea cazului de alte instituţii etc.

70

60
28,72
50
40 23,95
26,94
30

20 36,66
2,99 12,56 25,23
10 17,61
10,47 2,39
2,39 2,85 5,7
0,95 0,47
0
c ons iliere s prijin f inanciar s i managementul masuri de mediere prev enire ref erirea c az uluinu ş tiu/nu răspund
ps ihologic a material caz ului/ protec tie s ociala altei ins titutii
monitorizare

Ias i (% ) Chisinau (% )

Specialiştii menţionează şi faptul că instituirea unei măsuri de protecţie şi monitorizarea


ulterioară a cazului sunt prioritare, în timp ce alte tipuri de servicii, incluse în planul de servicii rămân
pe hârtie: „pe hârtie le facem bine, dar nu le utilizăm”.
La întrebarea, „Care ar trebui să fie modalităţile de intervenţie?” pentru cazurile de abandon,
se remarcă numărul mare de non-răspunsuri, urmate de oferirea aceloraşi modalităţi de intervenţie cu
care se lucrează în prezent. În schimb participanţii la focus grupuri identifică modalităţi noi de
intervenţie cu caracter preventiv, noi servicii comunitare/ locale destinate familiei (de la campanii de
sensibilizare până la oferirea de servicii directe ca: educaţia parentală, consilierea familială, grupurile
de suport, serviciile de reintegrare) şi modificarea metodologiei de lucru (cu trimitere la etapa de
evaluare a cazului) prin oferirea de instrumente standardizate (ex. scală de evaluare a riscului de
abandon/ a gradului de dificultate).

25
4. 2 – Legislaţia privind copilul aflat în dificultate

Legislaţia din ambele ţări este apreciată într-un mod pozitiv şi specialiştii consideră că se
îndreaptă spre o direcţie bună: 74,28%- Iaşi şi 61,81%- Chişinău.

80 74.28

70
61.81

60

50

Iaşi (%)
40
Chişinău(%)

30 25.45
18.57

20
12.72

5.71
10
1.428

0
intr-odirectie buna intr-o directiegresita in nici o directie nustiu/nu raspund
În ceea ce priveşte aprecierea legislaţiei actuale privind soluţionarea cazurilor din domeniul
protecţiei copilului aceasta este privită diferit în cele două oraşe. În Iaşi, legislaţia actuală este
considerată a fi destul de utilă de către 67,14% dintre specialişti, în timp ce în Chişinău cei care
lucrează în domeniul protecţie copilului, cred că legislaţia este puţin utilă - 43,63%.

Aprecierealegislaţieiîndomeniu

80
67.14
70

60

50 43.63
40
Iaşi (%)
40
Chişinău(%)

30
18.57

20 12.72
7.14
4.28 2.85
10
1.81 1.81

0
foarteutila destul deutila putinutila foarteputin nustiu/nu
utila raspund

26
Dacă în situaţiile prezentate de specialiştii din Iaşi se observă o corelaţie pozitivă între utilitatea
măsurilor legislative aplicate în situaţia copilului aflat în dificultate şi schimbările bune în domeniul
legislativ, specialiştii din Chişinău apreciază schimbările în domeniul legislativ ca fiind bune, dar le
consideră puţin utile.
În opinia specialiştilor din Iaşi, actul normativ la care se realizează cel mai frecvent trimiteri în
managementul cazurilor copiilor aflaţi în dificultate este legea 272/2004 (privind protecţia şi
promovarea drepturilor copiilor)- 31,77%, iar 78, 57% dintre respondenţi consideră acest act normativ
ca fiind şi cea mai eficientă lege folosită de specialişti.

Acte normative cel mai frecvet folosite

nustiu/nuraspund 49.53

legea272/2004 31.77
legea273/2004 0.46

le679/2003 0.46
678/2001 0.46

legea416/2001 3.27

ord. 219/2006 5.14

legea18/1990 1.4

legea326/2003 2.8

legea111/2004 0.46

legea87/2007 4.2

0 10 20 30 40 50 60

Iasi (%)
Participanţii la focus-grupuri oferă şi unele sugestii pentru optimizarea cadrului legislativ,
sugestii ce se referă la clarificarea/ explicarea unor concepte, introducerea unor sancţiuni pentru părinţi
şi elaborarea unor proceduri clare, punctuale de implementare de către specialiştii în asistenţa socială a
cadrului legislativ.
„ […]în legea precedentă există plasament fără alocaţie, 272 nu mai include această precizare şi de
aici apar unele neînţelegeri.” (asistent social, Iaşi)
„ […] să fie inclus un articol cu privire la responsabilizarea părintelui.” (asistent social, Iaşi)
„ Trebuie să fie sancţionat părintele prin lege.” (asistent social, Iaşi)
„[…]să fie trecut un articol special prin care abandonul să fie definit şi recunoscut […]”(asistent
social, Iaşi)
„ Dacă tot există expert judecătoresc pentru alte fapte trebuie să fie şi pentru aceste situaţii
[abandon]. Trebuie prevăzut undeva într-o lege, poate în 272 sau în alta.”(asistent social, Iaşi)
„ [...] Noi acţionăm în interesul lor, un alt aspect ne vizează pe noi, pentru că nu este o procedură
clară, cum să acţionăm? [...]” (asistent social, Iaşi)
„ [...] o procedură mai uşoară pentru instituţii pentru a putea pune în aplicare articole din lege [...]”
(asistent social, Iaşi)

27
„ O lege care să reglementeze reaşezarea Sistemului de Servicii sociale. Să fie foarte clară, să se facă
asta, serviciul se concesionează în condiţiile astea.” (asistent social, Iaşi)

Actele normative cel mai des folosite de specialiştii din Chişinău pot fi grupate în trei mari
categorii: acte normative cu privire la respectarea unor drepturi-legea 338/1994 (privind drepturile
copilului - 25,16%), actul normativ cu privire la acordarea de indemnizaţii - Hotărârea 1478/2002 (cu
privire la indemnizaţiile familiilor cu copii - 15,23%) şi Hotărârea 581/2006, pentru aprobarea
Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire şi plată a indemnizaţiilor pentru copiii adoptaţi şi
aflaţi în tutelă/ curatelă (11,25%) şi acte normative ce vizează servicii de calitate: Hotărârea 450/ 2006,
privind Standardelor minime de calitate privind îngrijirea, educarea şi socializarea copilului din
Centrul de plasament temporar (10,59%) şi Hotărârea 432/2007, pentru aprobarea standardelor minime
de calitate privind îngrijirea, educarea şi socializarea copiilor din instituţii de tip rezidenţial (7,28%).

Acte normative cel mai frecvent folosite

legea 933/2000 9.27


hot. 581/2006 11.25

hot. 432/2007 7.28


hot. 1478/2002 15.23

hot. 450/2006 10.59


legea 338/1994 25.16
nu stiu/nu raspund 21.19

0 5 10 15 20 25 30

Chişinău (%)
Specialiştii din Chişinău consideră că documentele normative cele mai eficiente sunt Legea
338/ 1994, privind drepturile copilului (47,27%) şi Hotărârea 450/2006, privind Standardele minime
de calitate privind îngrijirea, educarea şi socializarea copilului din Centrul de plasament temporar
(12.72%) şi mai puţin eficiente actele normative ce se referă la plata unor indemnizaţii familiilor aflate
în dificultate.
Participanţii la focus-grupuri oferă sugestii privind realizarea unor modificări legislative cu
privire la responsabilizarea părinţilor sau sancţionarea acestora.

„[...] aş vrea să fie o lege care să nu le mai permită părinţilor cu copii minori să migreze peste
hotare.” (asistent social, Chişinău).
„ Să fie inclus un articol cu privire la responsabilizarea părintelui[…]” (asistent social,
Chişinău).

28
„ O măsură de pedeapsă, mai ales pentru mamele care îşi abandonează copii.” (asistent social,
Chişinău).
„ Ca lege […] aş propune o pedeapsă, sub formă de amendă sau lucru în folosul comunităţii,
pentru mamele care nu le fac acte copiilor.” (lucrător social, Chişinău)
„ O intervenţie socială în familie şi apoi să fie date sancţiunile.” (specialist, Chişinău)
„ Serviciile care există acum să fie trecute în lege” (asistent social, Chişinău).
„ Ar trebui să fie o bază legală, unde să scrie: cei de la Oficiul Stării Civile să facă asta, Poliţia
să facă asta, noi să facem asta.” (asistent social, Chişinău).
„ Aş modifica legea voluntariatului şi legea strângerilor de fonduri[…]” (asistent social,
Chişinău)
„ […]să fie o lege a sponsorizării, pentru agenţii economici.” (lucrător social, Chişinău)
„ Eu aş propune ca prin lege 2 procente din impozit să fie dat ONG- urilor.” (psiholog,
Chişinău)

Specialiştii din Iaşi în proporţie de 62,85% consideră că legislaţia actuală este mult mai
eficientă decât cea de acum cinci ani, în timp ce 50,9% din specialişti care lucrează în Chişinău, în
domeniul protecţiei copilului, nu pot face o demarcaţie a legislaţiei de acum cinci ani faţă de cea
actuală în ceea ce priveşte eficienţa sa; o explicaţie poate fi dată de faptul că în populaţia investigată
predomină persoanele cu pregătire pedagogică şi aflate la începutul carierei-debutanţi.
De asemenea, 49,09% dintre respondenţi sunt de părere că legislaţia actuală din Republica
Moldova, comparativ cu cea de acum cinci ani este modificată neesenţial, în schimb, 65,71% dintre
specialiştii din Iaşi cred că legislaţia din România, la ora actuală este modificată masiv faţă de cea de
acum cinci ani.

C omparativ cu acum cinci ani legislaţia este Comparativ cu acum cinci ani legislaţia este

50.9 32.72
nu stiu/nu
nu stiu/nu raspund raspund
24.28 8.57

23.63 Chişinău(% ) modificata 49.09


Chişinău(%)
ineficienta
Iaşi(% ) neesential Iaşi(%)
12.85 25.71

25.45 18.18
eficienta modificata masiv
62.85 65.71

0 10 20 30 40 50 60 70 0 10 20 30 40 50 60 70

29
4. 3 – Servicii sociale oferite copilului aflat în dificultate

Instituţiile cu care specialiştii din Iaşi colaborează pentru rezolvarea cazurilor copiilor aflaţi în
dificultate sunt centrele de zi (18,57%), serviciul de consiliere pentru părinţi (14,28%) şi centrele de
plasament (inclusiv cele de tip familial) (13,8%).

Institutii/ serv icii cu care se colaboreaza

centre de primire a copilului in regim de urgenta 11.9

nu stiu/nu raspund 19.

centre maternale 4.76

centre educationale 7.14

centre de plasament (inclusiv cele de tip f amilial) 13.8

servicii de monitorizare, asistenta si sprijinire a f emeilor grav ide predispuse sa isi abandoneze copilul 8.09

centre de asistenta si sprijin pentru readaptarea copiilor cu probleme ps ihice si sociale 2.38

servicii de consiliere si sprijin pentru parinti 14.28

centre de zi 18.57

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20

Iasi (%)
Instituţiile cu care specialiştii din Chişinău colaborează pentru rezolvarea cazurilor copiilor
aflaţi în dificultate sunt serviciul de reintegrare familială şi adopţie (35,39%) şi centrele comunitare
pentru copii de la locul de trai (25,66%).

Institutii/ servicii cu care se colaboreaz a

serviciul de asistenta parentala profesionala


0.88

nu stiu/ nu ras pund 23

centrele com unitare specializate pentru copii si tineri 8.84

centre de zi pentru copii cu nevoi speciale 6.19

c entrele com unitare pentru copii de la locul de trai 25.66

serviciul de reintegrare fam iliala si adoptie 35.39

0 5 10 15 20 25 30 35 40

Chisinau (% )

30
Aprecierea celei mai eficiente colaborări, de către cei care lucrează în Iaşi, este la adresa
următoarelor instituţiilor şi servicii: centrele de zi (28,57%), centrele de consiliere (14,28%) şi centrele
de plasament (10%).

Cea mai eficientă colaborare

politia de proximitate 1.42


DAC 1.42
centre maternale 1.42
asistenta si sprijin pentru parinti 1.42
centru de primire in regimde urgenta 2.85
centre educationale 2.85
Iaşi(%)
SPAS 4.28
serviciul de monitorizare a femeilor gravide 5.71
centre de plasament 10
centre de consiliere 14.28
nu stiu/nu raspund 24.28
centre de zi 28.57
0 5 10 15 20 25 30

Specialiştii din Chişinău apreciază o colaborare eficientă cu cei de la serviciul de reintegrare


familială şi adopţie (38,18%), cu colegii din centrele de plasament (23,63%) şi cu cei din centrele
comunitare specializate pentru copii şi tineri (12,72%).

Cea mai eficientă colaborare

DMPDC 1.81

serviciul de asistenta parentala profesionala 5.45

centre de zi pentru copii cu nevoi speciale 5.45

nu stiu/nu raspund 12.72 Chişinău(%

centrele comunitare specializate pentru copii si tineri 12.72

centrele de plasament temporar 23.63

serviciul de reintegrare familiala si adoptie 38.18

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45

31
Deşi specialiştii din Iaşi apreciază cu cine au cea mai eficientă colaborare, nu pot spune cu care
instituţie şi serviciu au cea mai lungă colaborare, observându-se un număr semnificativ de non-
răspunsuri. Cei care au dau un răspuns, amintesc de centre de plasament (17,14%) şi centre de zi
(11,42%).

Cea mai longevivă colaborare

politia de proximitate 1.42


plasament in regimde urgenta 1.42
centre maternale 1.42
centre de asistenta si sprijin pentru copii cu probleme psihice si sociale 1.42
centre de primire a copilului in regimde urgenta 4.28
centre de consiliere 4.28
serviciul de asistenta maternala 5.71 Iaşi(%
DAC 5.71
DGASPC 7.14
centre educationale 8.57
centre de zi 11.42
centre de plasament 17.14
nu stiu/nu raspund 30

0 5 10 15 20 25 30 35
Respondenţii din Chişinău au cea mai longevivă colaborare cu aceleaşi servicii cu care au şi
cea mai eficientă colaborare şi anume serviciul de reintegrare familială şi adopţie (29,09%), centrele
comunitare specializate pentru copii şi tineri (14,5%) şi centrele de plasament temporar (14,5%).

32
Cea mai longevivă colaborare

scoli internat 1.81

centrele comunitare pentru copii


3.63
de la locul de trai
centre de zi pentru copii cu
9.09
nevoi speciale

centrele de plasament temporar 14.54 Chişinău(%)

centrele comunitare
14.54
specializate pentru copii si tineri

nu stiu/nu raspund 27.27

serviciul de reintegrare familiala


29.09
si adoptie

0 5 10 15 20 25 30 35

Instituţiile cu care cei din domeniul asistenţei sociale a copilului din Iaşi colaborează pentru
formare de echipe interdisciplinare sunt: centrele de zi şi serviciul de consiliere şi sprijin pentru părinţi
(23,8%) şi centrele de plasament (15,87%).

33
C o lab o ra re in e c h ip a in te rd is c ip lin a ra

c entre de primir e a c opilului in r egim de urgenta 1 1 .1 1

c entre maternale 3 .9 6

c entre de plas ament (inc lus iv c ele de tip f amilial) 1 5 .8 7

s erv ic ii de monitoriz are, as is tenta s i s prijinir e a f emeilor grav ide predis pus e s a is i abandonez e c opilul 1 0 .3 1

c entr e de as is tenta s i s pr ijin pentr u r eadaptar ea c opiilor c u probleme ps ihic e s i s oc iale 1 1 .1 1

s er v ic ii de c ons iliere s i s prijin pentr u parinti 23.

c entr e de z i 23.

0 5 10 15 20 2

Ias i (% )
În ceea ce priveşte pe specialiştii din Chişinău, se observă o constanţă în privinţa colaborării cu
serviciul de reintegrare familială şi adopţie (46,98%) şi în ceea ce priveşte formarea de echipe
interdisciplinare. Specialiştii amintesc şi de colaborarea cu centrele comunitare pentru copiii de la
locul de trai (27,71%) şi de centrele comunitare specializate pentru copii şi tineri (9,63%).

C olaborare in echipa interdiscilinara

s ervic iul de as istenta parentala profes ionala 8.43

centre de z i pentru c opii cu nevoi s pec iale 7.22

c entrele c om unitare s pec ializ ate pentru c opii s i tineri 9.63

c entrele c om unitare pentru c opii de la loc ul de trai 27.71

s ervic iul de reintegrare fam iliala s i adoptie 46.98

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 5

Chis inau (% )

Parteneriate de colaborare pentru rezolvarea cazurilor copiilor aflaţi în dificultate au fost


încheiate de către specialiştii din Iaşi cu Inspectoratul Şcolar (20,49%), Primăria/ Consiliul Local
(18.01%) şi cu ONG-urile (16,14%). În Chişinău parteneriatele de colaborare au fost încheiate cu
precădere cu şcolile (25,45%), Poliţia (20%) şi ONG-urile (18,18%).

34
Parteneriate de colaborare

Iasi (%) Chisinau (%)

2.72
AJOFM 5.59

Biserica 3.1

Poliţia de frontieră 3.72


1.81
Penitenciar 4.96
11.81
Direcţia de sănătate publică/IMSP 8.69

Ong-uri
18.18
16.14
11.81
Primăria/Consiliul local 18.01
20
Poliţia 12.42
25.45
Inspectoratul şcolar/Scoli
20.49
Instanţa pentru minori/de judecată
8.18
6.83

0 5 10 15 20 25 30

40% dintre specialiştii din Iaşi consideră comunicarea dintre instituţii satisfăcătoare, în timp
ce doar 17,40% o consideră foarte bună. În Chişinău, 40% dintre specialişti văd comunicarea dintre
instituţii ca fiind bună şi doar 1,81% ca fiind foarte rea.

Comunicareadintreinstituţii

n
ustiu
/nuraspu
nd 2.85 5.45

foarterea 1.81

rea 1.42 9.09


Iaşi(%)
Ch
işin
ău(%)
satisfacatoare 40 38.18

bu
na 38.57 40

foartebu
na 17.14 5.45

În ambele oraşe
0%
găsim un 20
număr
%
mare40de
%
non-răspunsuri
60%
atunci80%
când specialiştii
100%
trebuie să
vorbească despre problemele administrative cu care se confruntă. O mică parte dintre cei care au dat
un răspuns au menţionat, la Iaşi, resursele umane şi birocraţia, iar la Chişinău colaborarea defectuoasă.

35
Participanţii la focus-grupuri aduc în atenţie posibile schimbări care ar optimiza activitatea în
serviciile sociale, schimbări ce se pot situa la mai multe niveluri:

- instituţional (cultură organizaţională, comunicare, stil de conducere, fluctuaţia personalului,


motivaţii/ valorizarea activităţii)
„ [...] trebuie să existe valori cu care să te identifici, în care să crezi… Ideal ar fi ca fiecare instituţie,
fie că e de stat sau nonguvernamentală să aibă viziune, valori, să aibă proceduri interne, să motiveze
angajaţii[...]”(psiholog, Iaşi)
„ Eu aş schimba ceva din stilul managerial al instituţiei şi aş merge pe aceea că cei care ne conduc ar
trebui să ne cunoască mai bine, să găsească modalităţi de a vedea cum lucrăm… comunicarea, nu se
mai poate unidirecţională, de acolo în jos, să fim întrebaţi, să conteze şi părerea noastră, dar nu
numai la modul formal.” (asistent social, Iaşi)
„ Senzaţia este că este foarte multă hârţogăraie, birocraţie.” (asistent social, Iaşi)
„ [...]trebuie să justifici orice acţiune printr-o hârtie.” (asistent social, Iaşi)
„ Eu aş schimba cadrele metodologice, regulamentele de aplicare şi funcţionare a serviciilor… Pentru
fiecare serviciu trebuie să existe un cadru metodologic, aprobat de APL- Autoritatea Publică Locală,
care trebuie să aibă autonomie. Eu propun ca legea autonomiei să fie modificată în aşa fel încât să nu
fie citită şi înţeleasă diferit.” (asistent social, Iaşi).
„ În serviciile sociale este nevoie de mai mulţi oameni.” (psiholog, Iaşi)
„ Suficient personal care să lucreze pe aceste cazuri, suficient personal care să acopere numărul de
cazuri.” (asistent social, Iaşi).
„[...] fluctuaţia personalului dintr-un departament în altul e foarte frecventă.” (psiholog, Iaşi)
„[...] Din când în când să vină cineva şi să spună: „Uite cât de bine lucrezi” (asistent social, Iaşi).
„[...] cred că ar trebui să se reanalizeze atribuţiile pe diverse paliere şi să se reevalueze şi
personalul.” (asistent social, Iaşi)

„ Din păcate Ong- urile şi instituţiile statului nu sunt în colaborare strânsă, de aia am ajuns la multe
cazuri nesoluţionate, pentru că nu găseam soluţia potrivită.” (asistent social Chişinău).
„ Deseori se întâmplă aşa, organele statale fac acelaşi lucru ca şi organele neguvernamentale, adică
se suprapun, fără să se aibă o evidenţă cu ce fac eu şi ce faci tu. Nu este de competenţa mea, este de
competenţa ta şi până la urmă nu se rezolvă nimic. Eu asta aş dori: colaborare între instituţii.”
(asistent social, Chişinău)
„ O colaborare mai bună între instituţii şi mai de durată.. Autorităţile să îşi asume responsabilitatea,
după încheierea proiectului[...]” (asistent social, Chişinău)
„ [...] ar trebuie să funcţioneze mai bine, dacă s-ar putea simplifica procedura şi birocraţia” (asistent
social, Chişinău)
„ Da, aşa este, există fluctuaţie mare pentru că salariul este mic.” (asistent social, Chişinău).
„ Să fie un salariu mai mare pentru asistenţii sociali, pentru a fi serviciile mai bune şi pentru a se
evita fluctuaţia.” (asistent social, Chişinău).
„[...]să fie campanii pentru a informa ce face asistentul social, ce face psihologul.” (psiholog,
Chişinău)

36
- echipă interdisciplinară (colaborare, comunicare)

„ Sunt oameni care au potenţial şi nu îl folosesc pentru că nu li se dă ocazia, apar frustrări, mici
răutăţi şi de acolo se distruge şi respectul dintre colegi” (asistent social, Iaşi)
„ Să se practice acele teem biding-uri, nu neapărat că trebuie să ieşi undeva, dar să faci să se
cunoască angajaţii” (asistent social, Iaşi)

„ Noi ar trebui să avem câte un reprezentant de peste tot, dar e doar pe hârtie.” (asistent social,
Chişinău)
„ Aş pune mare accent pe prevenire şi aş opta pentru un asistent social şi un psiholog în şcoli. Să
se lucreze în echipă, să există educaţie parentală, pregătire pentru copii pentru viaţa de familie.”
(psiholog, Chişinău)
„ În direcţie să fie psihologi, în toate sectoarele.” (psiholog, Chişinău).

- al lucrului pe caz (încărcarea normei de lucru, calitatea serviciilor, metodologia de lucru,


birocraţie)
„ [...] greutatea cu care reuşim să deschidem procedura de adopţie la copii [...]” (asistent social,
Iaşi)
„ Metodele de intervenţie nu sunt prevăzute[...]metodologia de lucru.” (asistent social, Iaşi)
„ Eu aş vrea să schimb în primul rând numărul de cazuri, să fie mai mic, ca să pot lucra într-
adevăr.” (asistent social, Iaşi)
„ Este şi aglomerarea Direcţiei cu multe cazuri, nu e OK. Numărul de cereri în general e foarte
mare [...]se pierde din calitate.” (asistent social, Iaşi)
„ Evaluarea iniţială este deosebită, pentru că atunci poţi identifica anumite aspecte care îşi pot
avea o rezolvare fără a se ajunge la măsuri de protecţie pentru copilul aflat în dificultate[...]
Trebuie puţin urgentată în situaţiile foarte grave [...]”(asistent social, Iaşi)
„ Legat de evaluarea odată la 3 luni, când trebuie să evaluez situaţia de la domiciliul familiei,
pentru copilul căruia i s-a instituit măsura de protecţie, e prea frecvent să bat la uşa aşa de des[...]
nu se face această distincţie între Centru de Plasament, Centru de Zi[...]copilul se duce acasă în
fiecare zi, dacă e în Centru de Zi, şi eu tot odată la 3 luni, conform legii trebuie să merg.” (asistent
social, Iaşi)
„ E într-adevăr o problemă, managerul să nu aibă contact direct cu clientul [...]” (asistent social,
Iaşi)

„ Să existe un sistem de referire a cazurilor, la orice persoană fizică sau juridică, la Autoritatea
Tutelară, în cazul de faţa la Direcţia Municipală şi Direcţia Municipală să facă o evaluarea
iniţială, la evaluarea asistentului social.” (asistent social, Chişinău)
„[...]un plan de lucru cu familia şi copilului.” (asistent social,Chişinău)
„ Plasarea mai uşoară, acum e cam greu, cu foarte multe documente.” (asistent social, Chişinău)
„ Asistentul social care lucrează pe caz ar trebui să fie într-o perioadă de lucru cu familia, să
meargă frecvent la domiciliul beneficiarului, să vadă copii. Sunt asistenţi care lucrează cu copii

37
dar nu i-au văzut niciodată.” (asistent social, Chişinău)
„ Ar trebuie ca la rezolvarea unui caz, când se face un plan să participe şi familia [...]” (asistent
social, Chişinău)

Alte două aspecte importante sunt menţionate de specialiştii din Iaşi şi Chişinău în cadrul
focus-grupurilor se referă la optimizarea activităţii la nivelul serviciilor existente şi înfiinţarea de noi
servicii pentru copilul aflat în dificultate, servicii de informare, de prevenire şi educative, precum şi
limitarea dependenţei de serviciile sociale.

Iaşi Chişinău

Informare/ prevenire
„ [...] Cred că trebuie acordată o mare atenţie la „ Un sistem filtru de intrare în instituţii, o
informarea populaţiei[...] s-ar reduce foarte mult comisie independentă, la nivel de localitate,
din munca pe care ar trebui să o facă asistentul compusă din experţi care au experienţă în
social în momentul în care sesizează cazul, cel domeniul asistenţei sociale de minim 3-5 ani,
puţin pe partea de identificare. Dacă ar fi o formată din jurişti, psihologi, pedagogi.”
politică prin care să se încurajeze populaţia să (asistent social)
raporteze cazuri, munca ar fi mult mai simplă „ Ar fi foarte util deschiderea unui Centru de
prin identificarea cazurilor, iar comunitatea ar fi informare pentru familie, unde să fie un jurist, un
educată în a anunţa cazuri.” (asistent social). psiholog… care să ghideze oamenii[...] ar trebui
să fie vizibile acestea în societate.” (asistent
social)
„ [...]Este nevoie şi de servicii de prevenire
[...]”(asistent social)
„ Dacă nu ai o bază de date bună şi o
colaborare, e greu de lucrat [...] sunt beneficiari
cu care toţi dintre noi lucrăm.” (asistent social)
„ O bază de date a părinţilor care lipsesc foarte
mult, din moment ce a apărut cazul să fie în
evidenţă.” (specialist)

Servicii noi
„Un centru de plasament în regim de urgenţă
„ Un serviciu de supervizare [...] de intervizare [...]” (lucrător social)
şi supervizare.” (asistent social) „Instanţă pentru minori.” (asistent social)
„ Un serviciu de preluare, evaluare şi orientare a „ Tot aşa, un centru de plasament, unde numărul
cazurilor.” (asistent social) de copii să fie mai mic, un centru de familie, cu
„ Şcoala părinţilor în şcoală.” (psiholog) îngrijire de tip familia şi când întri să simţi că e o
„Deja s-a înfiinţat, acum din 2008, era casă [...]” (asistent social)
propunerea noastră, a apărut Serviciul de „ În fiecare internat să fie aşa un serviciu, pe

38
Reintegrare Familială care sperăm să ne ajute şi lângă cele existente, atunci când părintele pleacă
să putem colabora.” (asistent social) din ţară copilul contra plată să stea acolo.”
(asistent social).
„ Un serviciu, nu ştiu cum să se numească şi cine
să lucreze în el, care s-ar ocupa de educaţia
părinţilor[...]” (asistent social)
„Consiliere psihologică atât cu copiii cât şi cu
părinţii, trebuie[...] un serviciu parental, astfel
copiii care sunt orfani să fie plasaţi într-o familie,
ca şi cei care sunt abandonaţi la naştere.”
(lucrător social).

Servicii în mediul rural


„ [...]ar trebui dezvoltate serviciile pentru că
foarte multe situaţii de la noi ar putea fi
rezolvate la nivel local [...]Centre de zi de
cartier, sau comunitare.” (asistent social).
„ În rural mai multe Centre de Zi care ar prelua
din problemele şi nu doar pentru copii[...] şi un
Serviciu de Reprezentare Juridică.”(asistent
social).

Optimizarea celor existente


„ Ar trebui dezvoltate cele existente deocamdată „ Să se pună accept şi pe serviciile post-
[...] Subcontractarea de servicii ar trebui să se reintegrare[...]Trebuie să se ţină cont de ceea ce
realizeze.” (asistent social) am făcut, să nu apară peste câteva luni că trebuie
„[...]Direcţia va rămâne un fel de îndrumător să facem acelaşi lucru.” (asistent social).
metodologic al serviciilor care se desfăşoară în „ Alte forme de protecţie decât internatul [...], ai
comunitate şi va exista posibilitatea de face pe părinţi să îşi respecte obligaţiile. Alte
contractare a serviciilor de către ONG-uri” forme, reintegrarea, specialist în Primărie, sau
(psiholog). Direcţie.” (asistent social)
„Acreditare din exterior, contractant „ Copilul să nu fie plasat în instituţii, ci mai bine
independent” (psiholog) [...] „Nu poţi să asiguri în Asistenţa Parentală Profesională.” (asistent
calitate când verificarea o faci tot tu.” (asistent social).
social)

Atât specialiştii din Iaşi (32,85%) cât şi cei din Chişinău (43,63%) cred că există diferenţe mari
între serviciile oferite copilului aflat în dificultate în mediul urban şi rural. 28,57% dintre persoane
chestionate în Iaşi şi 29,09% dintre cei chestionaţi în Chişinău cred că există diferenţe foarte mari între
urban şi rural în ceea ce priveşte serviciile oferite copilului în dificultate şi propun ca soluţii pentru

39
estomparea diferenţelor existenţa serviciilor specializate, pregătirea personalului şi mărirea numărului
de specialişti din mediul rural.

D
iferenţeleîn
tres
e rvic
iiles
o c
ialeînu
rba
nşiru
ral

nustiu/nuraspund 14
,28 16,36

foartemic
i 1
0

Iaşi(%)
mic
i 1
4,28 10,9
Chişinău(%)

mari 3
2,85 43,63

foartemari 28
,57 29,09

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Specialiştii din Iaşi au cea mai multă încredere în ONG-uri (62,85%), iar cea mai puţină o au
în SPAS (38,57%). Cei din Chişinău au cea mai multă încredere, la fel ca şi cei de la Iaşi, în ONG-uri
(52,72%), iar cea mai puţină încredere în CPSSF (36,36%).

Încrederea în instituţiile din Iaşi(% )

70
62.85

60

48.57
50
44.28
41.42 foarte multa
38.57
40 multa
34.28
32.85 32.85
putina
28.57
30 27.14
25.71
27.14 27.14 deloc
21.42 nu stiu/nu raspun
20 15.71
14.28 14.28
12.85 12.85
11.42
10
10
4.28
2.85 2.85
1.421.428 1.42 1.42

0
ANPDC CPC DGASPC SPAS ONG-URI DAC

40
Încrederea în instituţiile din Chişinău(%)

60
52.72

50 47.27
45.45

38.18
40 36.36 38.18 foarte multa
36.36
multa
30 27.27 putina
25.45
23.63
21.81 deloc
20
20 18.18 nu stiu/nu raspund
16.36
12.72

10 7.27 7.27 7.27


5.45
3.63 3.63 3.63
1.81

0
CNPDC CPSSF DMPDC ONG-URI DAS

Atât specialiştii din Iaşi (71,42%), cât şi cei din Chişinău (58,18%) consideră că situaţia privind
protecţia copilului în ţara lor este una bună, comparativ cu situaţia de acum cinci ani.

Comparativ cu acum cinci ani cum apreciaţi situaţia privind protecţia copilului

80
71.42
70

58.18
60

50
Iaşi(%)
40
Chişinău(%)
29.09
30

18.57
20

10 4.28 5.45 5.71


3.63
1.81 1.81
0
foarte buna buna la fel rea foarte rea nu stiu/nu
raspund

41
Studiul s-a axat pe modul în care specialiştii din domeniul protecţiei sociale a copilului aflat în
dificultate din Iaşi şi Chişinău percep problematica copilului aflat în dificultate, pe modul în care
contextul legislativ este folosit şi pe modul în care serviciile sociale sunt eficiente şi au adus pentru
fiecare dintre categoriile mai sus menţionate sugestii pentru o intervenţie eficientă.
Un ultim aspect abordat în cadrul focus-grupurilor a fost cel al imaginii specialistului din
cadrul serviciilor sociale din domeniul protecţiei copilului aflat în dificultate, iar specialiştii
intervievaţi consideră că:

Iaşi
„[...]am început să fim văzuţi ca persoane de ajutor, persoane care pot schimba, pot face ceva, iar
din partea opiniei publice încă suntem oamenii care ar trebui să vină cu sacul de alimente sau
ajutoare materiale şi financiare, din păcate.” (asistent social)
„ Ca o persoană de încredere, ca o persoană pe care se pot baza[...]”(asistent social)
„ [...]se mai fac confuzii între asistent social şi asistent maternal[...]”(asistent social)
„ Un factor care contribuie la această lipsă de informare este şi faptul că noi nu am lucrat şi la
propria imagine.” (psiholog).
„ Am observat că asistenţii sociali au o imagine pozitivă, mai pozitivă decât alte categorii
profesionale.” (asistent social)

Chişinău
„ [...]asistentul social e văzut un ajutor, un punct de reper, adică o persoană la care s-ar putea
adresa cu o întrebare, este o persoană care poate să asculte toate problemele lui.” (asistent social).
„ Ca imagine asistentul social e văzut bine.” (asistent social)
„[...]nu se ştie foarte bine cu ce ne ocupăm, dar dacă le explici persoanelor despre ce este vorba, au o
imagine pozitivă.” (asistent social).

42
5. Concluzii şi recomandări pentru un model de intervenţie

5.1. Concluzii
• din categoria copiilor aflaţi în dificultate procentul cel mai mare este ocupat de copiii
neglijaţi / abuzaţi în propriile medii familiale;
• factorii de risc ce conduc la apariţia şi menţinerea stării de dificultate la copil sunt cu
precădere neîndeplinirea rolului de părinte şi neexercitarea responsabilităţilor parentale;
• sărăcia este factor favorizant, care în corelaţie cu factorii de risc, poate conduce la plasarea
unui copil în stare de dificultate / situaţie de abandon;
• în legislaţia în vigoare, termenul de abandon nu se mai întâlneşte; în practică întâlnim copiii
aflaţi în dificultate care trec prin diferite situaţii de abandon (abandonul fizic - prin lipsa din
familie temporar sau definitiv a părintelui/ părinţilor, abandonul emoţional - prin absenţa
implicării părintelui/ părinţilor în relaţia cu copilul şi trăirea sentimentului de abandon de către
copil), copilul părăsit (ai cărui părinţi sunt necunoscuţi) şi copilul adoptabil (ai cărui părinţi
sunt decăzuţi din drepturile părinteşti);
• măsurile de protecţie frecvent utilizate pentru copiii aflaţi în dificultate sunt centrate pe familie
(Iaşi), dar şi pe internarea în centre de plasament cu caracter temporar (Chişinău);
• măsurile de protecţie cel mai frecvent utilizate de specialişti sunt considerate de aceştia ca
fiind eficiente (Iaşi), sau puţin eficiente (Chişinău);
• măsurile de protecţie eficiente, dar puţin folosite sunt cele cu caracter permanent;
• cadrul legislativ din domeniul protecţiei sociale a copilului aflat în dificultate este modificat în
mare măsură şi apreciat ca eficient (Iaşi) sau modificat, dar apreciat ca puţin eficient
(Chişinău);
• colaborarea în echipă interdisciplinară este întâlnită la serviciile care au un istoric comun, iar
uneori nu este percepută ca o normă, o obligaţie profesională;
• lipseşte metodologia de monitorizare şi raportare pentru diferitele situaţii de copii aflaţi în
dificultate (ex. copiii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate);
• serviciile de prevenire a situaţiei de copil aflat în dificultate sunt tot mai necesare;

43
• intervenţia în situaţia copilului aflat în dificultate trebuie centrată pe familie şi privită din
perspectivă sistemică.

5.2. Recomandări

Pentru o intervenţie eficientă schimbările ar trebui să re realizeze la mai multe niveluri la


nivelul politicilor sociale, la nivel comunitar, la nivel instituţional şi la nivelul lucrului pe caz.

Nivelul politicilor sociale


• Realizarea unor programe coerente de prevenire a situaţiilor de abandon / a stării de
dificultate;
• Promovarea importanţei copilăriei mici, a mediului familial pentru dezvoltarea copilului, cu
scopul de a preveni plasarea copilului în situaţii de dificultate;
• Crearea unor mecanisme de prevenire a intrărilor în sistemul de protecţie socială şi/ sau
sistemul de tip rezidenţial;
• Crearea unui sistem unic de evaluare şi monitorizare a copiilor aflaţi în sistemul de protecţie /
asistenţă socială;
• Campanii de informare privind realizarea şi implementarea unor programe de educaţie
parentală şi consiliere / terapie familială;
• Campanii de informare privind activitatea de asistenţă socială / activitatea din cadrul
serviciilor sociale;
• Campanii de promovarea a principiului subsidiarităţii, a proximităţii serviciilor faţă de client;
• Campanii de sensibilizarea a opiniei publice cu privire la efectele pe termen scurt, mediu şi
lung resimţite de copil prin plasarea într-o stare de dificultate (neglijare, abandon,
instituţionalizare etc.) ;

Nivelul comunitar
• Servicii de prevenire adaptate nevoilor comunităţii după o evaluare atentă a punctelor tari/
punctelor slabe, oportunităţilor şi ameninţărilor;

44
• Dezvoltarea în mediul rural a serviciilor de intervenţie specializată;
• Dezvoltare serviciilor sociale comunitare în proximitatea familiei;
• Crearea unei baze de date unice cu beneficiarii serviciilor sociale pentru a preveni
„traseismul” instituţional şi formarea dependenţei de serviciile sociale;
• Servicii de promovare a drepturilor copilului şi a importanţei mediului familial pentru el;
• Sistem de monitorizare şi evaluare a cazurilor de copii aflaţi în dificultate din cadrul
comunităţii;
• Servicii de susţinere/ sprijin oferit familiei în asumarea responsabilităţilor faţă de copil;

Nivelul instituţional
a) servicii
• Servicii de prevenire adresate familiilor pentru a reduce/ limita numărul de copii aflaţi în
dificultate;
• Dezvoltarea / înfiinţarea serviciilor de educaţie parentală / de dezvoltare a abilităţilor
parentale;
• Dezvoltarea / înfiinţarea Centrelor de Consiliere familială/ Terapie familială;
• Dezvoltarea/ înfiinţarea serviciilor alternative (asistenţă parentală profesională, consiliere a
gravidei şi a tinerei mame, Centre de Zi, Centre de Primite în Regim de Urgenţă);
• Înfiinţarea unor servicii unice de preluare, evaluare şi referire a cazurilor;

b) colaborare
• Crearea unei reţelei profesionale cu scopul de a preveni plasarea copilului în starea de
dificultate;
• Creşterea eficienţei parteneriatelor de colaborare;
• Delimitarea clară a atribuţiilor instituţiilor partenere pentru a se evita suprapunerile;

c) resurse umane
• Motivarea personalului din domeniul social;
• Educaţia şi formarea continuă a personalului angajat;

45
• Reducerea numărului de cazuri şi implementarea unui sistem de evaluare a calităţii muncii din
domeniul copilului aflat în dificultate;

Nivelul lucrului pe caz


• Planul de servicii să devină un instrument eficient în organizarea şi implementarea serviciilor
de prevenţie;
• Realizarea unei metodologii de monitorizare şi raportare pentru diferitele situaţii de copii aflaţi
în dificultate;
• Realizarea unor instrumente standardizate (scale de evaluare a riscului) utile în etapa de
evaluare detaliată;
• Simplificarea procedurilor/ reducerea birocraţiei, mai ales pentru cazurile de urgenţă;
• Extinderea planului individualizat de protecţie a copilului cu măsuri care să vizeze familia
lărgită/ biologică, reţeaua de suport comunitar/ grupurile de suport, consiliul de familie;
• Planul de servicii va trebui să cuprindă şi măsuri imediate de susţinere a familiei până la
ieşirea din situaţia care a generat criza;
• Planul individualizat de protecţie să aibă drept finalitate o soluţie cu caracter permanent (ex.
adopţia, reintegrarea).

46
BIBLIOGRAFIE

Cojocaru, Ş., Cojocaru, D., 2008, Managementul de caz în protecţia copilului. Evaluarea
serviciilor şi practicilor din România, Editura Polirom, Iaşi
Malanciuc, I., (coordonator studiu Unicef), 2005, Abandonul copiilor în Republica Moldova,
Chişinău
Strategia Naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, România, 2008-
2013

*** Ordonanţa de Urgenţă nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, România
*** Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copiilor, România
*** Legea nr. 338-XIII din 15.12.94 privind drepturile copilului, Republica Moldova
*** Codul Familiei, Legea nr. 1316-XIV din 26.10.2000, Republica Moldova

*** www.insse.ro, site al Institutului de Statistică şi Calitatea a Vieţii


*** http://www.chisinau.md/d4, site al Primăriei Municipiului Chişinău
*** http://www.dasiasi.ro/, situl Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului, Iaşi
*** http://www.copii.ro/, situl Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copiilor

47
Anexa 1: Delimitări ale conceptelor conform Strategiei Naţionale în domeniul protecţiei şi

promovării drepturilor copilului, România, 2008-2013

Anexa 2: Delimitări ale conceptelor conform raportului UNICEF, Abandonul copiilor în

Republica Moldova, Chişinău, 2005

Anexa 3: Măsuri de protecţie, fragmente din Ordonanţa de Urgenţă nr. 26/1997 privind protecţia

copilului aflat în dificultate, România

Anexa 4: Măsuri de protecţie, fragmente din Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea

drepturilor copiilor, România

Anexa 5: Măsuri de protecţie, fragmente din Legea 338-XIII din 15.12.94 privind drepturile

copilului, Republica Moldova

Anexa 6: Măsuri de protecţie, fragmente din Codul Familiei, Legea 1316-XIV din 26.10.2000,

Republica Moldova

Anexa 7: Abrevieri la termenii folosiţi în analiză pentru Iaşi

Anexa 8: Abrevieri la termenii folosiţi în analiză pentru Chişinău

ANEXA 1

48
COPII BENEFICIARI AI SERVICIILOR SOCIALE
(cf. Strategiei Naţionale în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului,
România, 2008-2013)

Copii aflaţi la risc de separare de părinţi. Din acest grup fac parte şi copiii din familii aflate în
situaţie de criză (de ex: afectate de calamităţi naturale, lipsa unei locuinţe, pierderea veniturilor).

Copii separaţi de părinţi sunt copiii aflaţi în plasament la o persoană sau familie, la asistent maternal
sau într-un serviciu rezidenţial, copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate.

Copii părăsiţi în unităţi sanitare - copiii nou născuţi sănătoşi sau cu diferite dezabilităţi, copiii de
diferite vârste părăsiţi în diferite unităţi sanitare.

Tinerii beneficiari ai unei măsuri de protecţie. Tânărul care a dobândit capacitate deplină de
exerciţiu şi a beneficiat de o măsură de protecţie specială, dar care nu îşi continuă studiile şi nu are
posibilitatea revenirii în propria familie.

Copii abuzaţi, neglijaţi sau supuşi exploatării. Abuzul, neglijarea şi exploatarea sunt forme de rele
tratamente produse de către părinţi sau orice altă persoană aflată în poziţie de răspundere, putere sau în
relaţie de încredere cu copilul, care produc vătămare actuală sau potenţială asupra sănătăţii acestuia şi
îi pun în pericol viaţa, dezvoltarea şi demnitatea. În această categorie sunt incluşi şi copiii traficaţi,
exploataţi prin muncă, exploataţi sexual în scopuri comerciale, copiii expuşi migraţiei ilegale, copiii
neacompaniaţi aflaţi pe teritoriul altor state, copiii repatriaţi, copiii refugiaţi.

Copii străzii Din acest grup fac parte copiii care trăiesc şi/sau muncesc pe stradă, împreună sau nu cu
familia lor, respectiv: a) copiii străzii - cei care trăiesc permanent în stradă şi nu întreţin nici un fel de
legături cu familia; b) copii în stradă – cei care se află circumstanţial în stradă şi care păstrează legături
ocazionale cu familia; c) copii pe stradă – cei care se află permanent pe stradă trimişi de familie pentru
a câştiga bani prin diverse munci, cerşit sau mici furturi; d) familii cu copii în stradă.

49
Copii delincvenţi / copii în conflict cu legea. Din acest grup fac parte atât copiii care au săvârşit o
faptă penală, dar nu răspund penal, cât şi cei care răspund penal. Astfel, copiii care nu răspund penal
sunt cei care nu au împlinit vârsta de 14 ani şi cei cu vârsta între 14 şi 16, ani dacă se dovedeşte că au
săvârşit fapta fără discernământ; copiii care răspund penal sunt cei care au vârsta între 14 şi 16 ani,
dacă se dovedeşte că au săvârşit fapta cu discernământ şi cei care au împlinit vârsta de 16 ani.

Copii cu dizabilităţi, infectaţi HIV/bolnavi SIDA şi boli cronice grave. Din acest grup fac parte
copiii încadraţi într-un grad de handicap, copiii din învăţământul special şi cei integraţi în învăţământul
de masă, copiii infectaţi HIV sau bolnavi SIDA, precum şi cei cu boli cronice grave (de exemplu
cancer).

Copii cu tulburări de comportament. În contextul actual, acest grup de copii se află la risc de a fi
separaţi de familie şi, uneori, de a fi integraţi în învăţământul special din cauza lipsei de servicii
adecvate în toate cele trei sisteme cu care aceştia interferează, respectiv sănătate, educaţie şi protecţia
copilului.

ANEXA 2

COPII BENEFICIARI AI SERVICIILOR SOCIALE6


6
Malanciuc, Irina (coordonator studiu Unicef) Abandonul copiilor în Republica Moldova, Chişinău, 2005

50
Chişinău

Copil abandonat: concept utilizat pentru a descrie situaţiile când un copil rămâne fără îngrijire
părintească. Există o mulţime de forme de abandon al copilului, în funcţie de locul în care se produce,
de circumstanţe şi de înregistrarea legală a acestuia. În Republica Moldova, sunt identificate trei
modalităţi de abandon al copilului:
1) copil abandonat prin refuzul părinţilor;
2) copil abandonat prin plasament temporar;
3) abandon neformalizat care constă în acţiunea de părăsire a copilului.

Copil orfan biologic: stigmă care desemnează statutul copilului lipsit de îngrijirea părintească în urma
decesului părinţilor.

Copil orfan social: concept utilizat pentru a descrie statutul copilului care are cel puţin unul dintre
părinţi în viaţă, dar din anumite motive este lipsit de grija lor: părinţii au fost lipsiţi de drepturi
părinteşti, părinţii au fost declaraţi incapabili, părinţii au fost daţi dispăruţi sau copilul este abandonat
de părinţi etc.

Copil plasat temporar: copil plasat în instituţii de protecţia copilului la cererea părinţilor, pentru o
perioadă determinată de timp.

Copil refuzat: copil plasat în instituţii de protecţie a copilului, ca urmare a declaraţiei de refuz al
părinţilor.

Copil aflat în situaţie de risc/dificultate: copil care necesită asistenţă/protecţie socială. Copilul se
află în dificultate dacă dezvoltarea sau integritatea sa fizică şi morală este periclitată.

Copil vagabond: în contextul Republicii Moldova, înseamnă un copil fără domiciliu fix, care de
obicei trăieşte în stradă sau locuri unde îşi găseşte adăpost.

51
Neglijare: formă de abuz faţă de copil, manifestată prin lipsa de îngrijire şi comunicare adecvată cu el
sau incapacitatea adultului de a le oferi copilului în corespundere cu necesităţile biologice, emoţionale
de dezvoltare fizică şi psihică, precum şi limitarea accesului la educaţie (OMS, 1999).

Măsuri de protecţie

Case de copii de tip familial: instituţie particulară creată pe baza unei familii, ţinându-se cont de
situaţia materială şi nivelul spiritual al acesteia, în scopul întreţinerii parţiale şi educaţiei copiilor
orfani şi a celor rămaşi fără ocrotire părintească (Codul Familiei, Titlul V, cap. 20, art. 143).

Curatelă: instituţie legală pentru ocrotirea copiilor rămaşi fără ocrotire părintească în scopul educaţiei
şi instruirii acestora, precum şi al apărării drepturilor şi al intereselor lor legitime. Curatela se instituie
asupra copiilor cu vârstele de la 15 până la 18 ani.

Tutela: instituţie legală având drept scop educaţia, instruirea, ocrotirea şi administrarea intereselor
unui minor rămas fără îngrijirea părintească sau ale unui alienat. Tutela se instituie de către autorităţile
administraţiei publice locale, în termen de cel mult o lună din momentul primirii cererii, în baza
avizului scris de autorităţile tutelare.

Asistenţă parentală profesională: formă de protecţie a copilului de tip familial, acordată copilului
aflat în situaţii de risc/dificultate de o persoană/familie la domiciliul acesteia, pe o perioadă limitată de
timp, până la depăşirea situaţiei de criză, care a generat plasamentul acestuia sau până la împlinirea
vârstei de 18 ani.
ANEXA 3

Ordonanţa de Urgenţă nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate


Ultima modificare 2006-02-15 12:48 (republicată în Monitorul Oficial nr. 276/24 iulie 1998)

52
CAPITOLUL I

Dispoziţii generale
Art. 1. (1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, copilul se afla în dificultate, dacă dezvoltarea sau
integritatea sa fizică sau morală este periclitată.

(2) Prin copil se înţelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nu are capacitate deplină de
exerciţiu.

Art. 2. Copilul aflat în dificultate se bucură de protecţie şi de asistenţă în realizarea deplină şi în


exercitarea corespunzătoare a drepturilor sale, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 3. (1) Responsabilitatea de a asigura copilului aflat în dificultate protecţie şi asistenţă în realizarea
şi în exercitarea drepturilor sale revine, în primul rând, colectivităţii locale din care acesta face parte.

(2) Orice copil care, temporar sau definitiv, este lipsit de mediul său familial sau care, în propriul său
interes superior, nu poate fi lăsat în acest mediu, are dreptul la protecţie şi la un ajutor special din
partea colectivităţii locale.

(3) Statul garantează protejarea copilului împotriva oricăror forme de violenţă, inclusiv sexuală,
vătămare ori abuz fizic sau mental, de abandon sau neglijenţă, de rele tratamente sau de exploatare, în
timpul cât se află în îngrijirea părinţilor ori a unuia dintre ei, a reprezentantului sau legal sau a oricărei
alte persoane.

(4) Statul sprijină colectivitatea locală din care face parte copilul, în îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin
pentru protecţia copilului aflat în dificultate.

CAPITOLUL II

Măsuri privind protecţia copilului aflat în dificultate

Art. 7. (1) În vederea respectării interesului superior al copilului aflat în dificultate, comisia poate
stabili următoarele măsuri:

53
a) încredinţarea copilului unei familii, unei persoane sau unui organism privat autorizat;
b) încredinţarea copilului în vederea adopţiei;
c) încredinţarea provizorie a copilului către serviciul public specializat;
d) plasamentul copilului la o familie sau la o persoană;
e) plasamentul copilului la serviciul public specializat sau la un organism privat autorizat;
f) plasamentul copilului în regim de urgenţă;
g) plasamentul copilului într-o familie asistată.

(2) În alegerea uneia dintre aceste măsuri trebuie să se ţină seama, în mod corespunzător, de
necesitatea unei continuităţi raţionale în educarea copilului, precum şi de originea sa etnică, religioasă,
culturală sau lingvistică.

(3) Se va asigura copilului capabil de discernământ dreptul de a exprima liber opinia sa asupra
măsurilor de protecţie prevăzute la alin. (1).

Art. 8. (1) În cazul în care părinţii copilului sunt decedaţi, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, declaraţi
judecătoreşti morţi ori dispăruţi sau decăzuţi din drepturile părinteşti, şi nu a fost instituită tutela, în
cazul în care copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, precum
şi în cazul în care instanţa judecătorească nu a hotărât încredinţarea copilului unei familii sau unei
persoane, în condiţiile legii, drepturile părinteşti asupra copilului se exercită de către consiliul
judeţean, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, prin comisie.

(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) comisia poate hotărî încredinţarea copilului unei familii sau unei
persoane care consimte la aceasta şi care prezintă condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare
dezvoltării armonioase a copilului.

(3) Serviciul public specializat este obligat să evalueze, cu prioritate, posibilitatea încredinţării
copilului rudelor sale până la gradul al patrulea inclusiv, prezentând comisiei rapoarte şi propuneri în
acest sens.

54
Art. 9. (1) Dacă nu există familii sau persoane corespunzătoare cărora să le fie încredinţat copilul,
comisia poate hotărî încredinţarea acestuia serviciului public specializat sau unui organism privat
autorizat în condiţiile legii.

(2) În acest caz, măsura încredinţării durează până în momentul în care copilul poate fi încredinţat unei
familii sau unei persoane corespunzătoare ori până la încredinţarea acestuia în vederea adopţiei.

Art. 10. (1) Persoanele fizice sau juridice cărora le-a fost încredinţat copilul au faţă de acesta numai
drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor cu privire la persoana acestuia.

(2) Pe durata încredinţării, domiciliul copilului este la persoanele cărora le-a fost încredinţat.

(3) Educaţia şcolară a copilului nu poate fi schimbată decât în interesul acestuia, avându-se în vedere
prevederile art. 7 alin. (2) si (3), cu aprobarea comisiei. Credinţa religioasă în care a fost educat copilul
nu se poate schimba decât în cazuri excepţionale, cu aprobarea specială a comisiei.

(4) Exercitarea dreptului de a încheia acte juridice în numele copilului încredinţat ori încuviinţarea
încheierii acestor acte se face de către comisie, în condiţiile legii.

Art. 11. Părinţii pot să păstreze legături personale cu copilul, în condiţiile stabilite de comisie, dacă
este respectat interesul superior al copilului. Serviciul public specializat sau, după caz, organismul
privat autorizat va crea condiţiile necesare pentru aceasta, potrivit legii.

Art. 14. (1) Părinţii copilului îşi menţin drepturile şi obligaţiile faţă de acesta, pe toată durata
plasamentului, cu excepţia acelora care sunt incompatibile cu aplicarea acestei măsuri.

(2) Persoanele fizice sau juridice care au primit în plasament un copil sunt obligate să îi asigure
acestuia îngrijirile şi condiţiile necesare dezvoltării sale armonioase. Acordul părinţilor pentru
efectuarea actelor obişnuite, necesare îndeplinirii acestei obligaţii sau înlăturării oricărei situaţii
urgente care ar pune în pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morală a copilului, este
prezumat. Pe durata plasamentului, domiciliul copilului este la persoana la care acesta a fost dat în
plasament.

55
(3) Părinţii au dreptul să menţină un contact permanent şi nemijlocit cu copilul, pe toată durata
plasamentului. Ei au dreptul să viziteze copilul, în condiţiile legii, precum şi dreptul să corespondeze
cu acesta. Părinţii pot să viziteze copilul la domiciliul/sediul persoanei sau al familiei la care acesta a
fost dat în plasament, numai cu acordul acestora şi în prezenţa reprezentanţilor serviciului public
specializat. În lipsa acestui acord, sunt aplicabile dispoziţiile art. 17 alin. (2) lit. e).

Art. 15. (1) În situaţii excepţionale, dacă părinţii sau unul dintre aceştia pun în pericol securitatea,
dezvoltarea sau integritatea morală a copilului prin exercitarea în mod abuziv a drepturilor părinteşti
sau prin neglijenţă gravă în îndeplinirea obligaţiilor de părinte, serviciul public specializat poate decide
plasamentul copilului în regim de urgenţă într-un centru de primire care este organizat şi funcţionează
în subordinea sa sau a unui organism privat autorizat ori la o persoană sau la o familie, atestată în acest
scop. Dispoziţiile art. 14 alin. (2) se aplica în mod corespunzător.

(2) Plasamentul copilului în regim de urgenţă se poate face, în condiţiile prevăzute la alin. (1), şi în
cazul în care copilul este găsit lipsit de supraveghere sau este părăsit de părinţi.

(3) Cei care constată existenţa unor situaţii care să impună plasamentul copilului în regim de urgenţă
sunt obligaţi să sesizeze de îndată serviciul public specializat în a cărui rază teritorială se află copilul,
pentru stabilirea acestei măsuri. Organele de poliţie sunt obligate să acorde sprijinul necesar aplicării
acestei măsuri.

(4) În cazul plasamentului copilului în regim de urgenţă, serviciul public specializat care a luat aceasta
măsură va sesiza comisia în vederea încredinţării acestuia, în condiţiile legii, sau menţinerii măsurii
plasamentului până la identificarea părinţilor copilului. Comisia se pronunţă în cel mult 15 zile de la
plasamentul copilului în regim de urgenţă. Odată cu hotărârea de încredinţare, comisia va sesiza
instanţa judecătorească competentă, pentru deciderea părinţilor sau, după caz, a unuia dintre aceştia din
drepturile părinteşti.

(5) Pe durata plasamentului în regim de urgenţă şi a încredinţării copilului în condiţiile prezentului


articol se suspendă exerciţiul drepturilor pe care le au părinţii faţă de copil.

56
Art. 16. Încredinţarea copilului în vederea adopţiei se hotărăşte de către comisie, în condiţiile
prevăzute de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr.25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei.

Art. 19. (1) Încredinţarea sau plasamentul copilului în una dintre formele prevăzute în prezentul
capitol poate dura cel mult până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu de către acesta.

(2) La cererea copilului, acesta poate rămâne în centrele de plasament ori la familia sau persoana
căreia i-a fost încredinţat sau dat în plasament şi după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă
îşi continuă studiile, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.

Art. 20. (1) Pentru fiecare copil încredinţat sau dat în plasament se acordă o alocaţie lunară de
întreţinere în cuantum de 300.000 lei, care se indexează prin hotărâre a Guvernului.

(2) Alocaţia se plăteşte persoanei, reprezentantului familiei desemnat de comisie sau organismului
privat autorizat, cărora le-a fost încredinţat sau dat în plasament copilul.

(3) Persoana sau, după caz, unul dintre soţii cărora le-au fost încredinţaţi sau daţi în plasament copiii
au dreptul, pe perioada încredinţării sau a plasamentului, la un salariu la nivelul salariului brut lunar al
asistentului social cu pregătire medie, încadrat în funcţie de vechime. Perioada respectiva se consideră
vechime în muncă.

CAPITOLUL IV

Organizarea si funcţionarea Comisiei pentru protecţia copilului

Art. 32. (1) Comisia, competenta să soluţioneze cauzele privitoare la copiii aflaţi în dificultate, este
aceea în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului sau, după caz, cea în a cărei rază teritorială
copilul a fost găsit lipsit de supraveghere sau a fost părăsit.

(2) Comisia soluţionează cauza în termen de cel mult 15 zile de la data sesizării.

57
CAPITOLUL VII

Finanţarea activităţilor de protecţie a copilului aflat în dificultate

Art. 42. (1) Cheltuielile pentru protecţia copilului aflat în dificultate se finanţează de la bugetul
consiliului judeţean, respectiv de la bugetul consiliilor sectoarelor municipiului Bucureşti. În acelaşi
scop pot fi utilizate şi fonduri extrabugetare. Departamentul pentru Protecţia Copilului poate finanţa
programe de interes naţional pentru protecţia copilului aflat în dificultate, din fonduri transferate de la
bugetul de stat cu această destinaţie, din intrări de credite externe, precum şi din fonduri extrabugetare.

(2) Cheltuielile pentru plata salariilor sau a indemnizaţiilor asistenţilor maternali profesionişti, precum
şi a indemnizaţiilor de şedinţă ale preşedintelui, vicepreşedinţilor şi membrilor comisiei se suportă de
la bugetul judeţului, respectiv de la bugetul sectorului municipiului Bucureşti şi se gestionează de către
serviciul public specializat.

(3) Cheltuielile pentru plata alocaţiei prevăzute la art. 20 se suportă de la bugetul de stat şi se
gestionează de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii finale

Art. 43. (1) În aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, Departamentul pentru Protecţia Copilului
împreună cu ministerele interesate vor elabora norme metodologice şi măsuri tranzitorii, care se aprobă
prin hotărâre a Guvernului.

58
(2) Departamentul pentru Protecţia Copilului controlează, în condiţiile legii, activitatea de protecţie a
copilului aflat în dificultate, exercitată de autorităţile administraţiei publice locale.

ANEXA 4

Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copiilor

Art. 4 – În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
h) A.N.P.D.C – Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului;
i) C.P.C. – Comisia pentru protecţia copilului;

59
j) D.G.A.S.P.C.- Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului;
k) S.P.A.S. – Serviciul public de asistenţă socială;
l) O.R.A. – Oficiul Român pentru Adopţii.

Secţiunea a 2-a
Mediul familial şi îngrijirea alternativă
Art. 30. – (1) Copilul are dreptul să crească alături de părinţi.

Art. 40. – (1) Tutela se instituie în situaţia în care ambii părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi
din exerciţiul drepturilor părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub
interdicţie, declaraţi judecătoreşti morţi sau dispăruţi, precum şi în cazul în care, la încetarea adopţiei,
instanţa judecătorească hotărăşte că este în interesul copilului instituirea unei tutele.

CAPITOLUL III
Protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi
Secţiunea 1
Dispoziţii comune
Art. 50. – Protecţia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestaţiilor şi serviciilor
destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi sau
care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.

Art. 55. – Măsurile de protecţie specială a copilului sunt:


a) plasamentul;
b) plasamentul în regim de urgenţă;
c) supravegherea specializată.

Art. 56. – De măsurile de protecţie specială, instituite de prezenta lege, beneficiază:


a) copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau
cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi
judecătoreşti morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela;

60
b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive
neimputabile acestora;
c) copilul abuzat sau neglijat;
d) copilul găsit sau copilul abandonat de către mamă în unităţi sanitare;
e) copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal.

Secţiunea a 2-a
Plasamentul
Art. 58. – (1) Plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar,
care poate fi dispusă, în condiţiile prezentei legi, după caz, la:
a) o persoană sau familie;
b) un asistent maternal;
c) un serviciu de tip rezidenţial prevăzut la art.110 alin.(2) şi licenţiat în condiţiile legii.

(2) Persoana sau familia care primeşte un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în România şi
să fie evaluată de către Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului cu privire la
garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în
plasament.

Art. 59. – Pe toata durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia,
asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire.

Art. 60. – (1) Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia
extinsă sau substitutivă, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin.(1), se poate dispune plasamentul într-un serviciu de tip
rezidenţial al copilului mai mic de 2 ani în situaţia în care acesta prezintă handicapuri grave, cu
dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate.

61
(3) La stabilirea măsurii de plasament se va urmări:
a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă;
b) menţinerea fraţilor împreună;
c) facilitarea exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul şi de a menţine legătura cu
acesta.

Art. 61. – (1) Măsura plasamentului se stabileşte de către Comisia pentru Protecţia Copilului în
situaţia în care există acordul părinţilor, pentru situaţiile prevăzute la art.56 lit. b) şi e).

(2) Măsura plasamentului se stabileşte de către instanţa judecătorească, la cererea Direcţiei generale de
asistenţă socială şi protecţia copilului:
a) în situaţia copilului prevăzut la art.56 lit. a) precum şi în situaţia copilului prevăzut la art.56 lit. c) şi
d) dacă se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă dispus de către Direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului;
b) în situaţia copilului prevăzut la art.56 lit. b) şi e), atunci când nu există acordul părinţilor sau, după
caz, al unuia dintre părinţi, pentru instituirea acestei măsuri.

Art. 62. – (1) Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil se menţin pe toată durata măsurii
plasamentului dispus de către Comisia pentru Protecţia Copilului.

(2) Drepturile şi obligaţiile părinteşti în situaţia copilului pentru care nu a putut fi instituită tutela şi
pentru care instanţa a dispus măsura plasamentului sunt exercitate şi, respectiv, îndeplinite de către
preşedintele consiliului judeţean, respectiv primarul sectorului municipiului Bucureşti.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin.(2), părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti, precum şi cei
cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti păstrează dreptul de a consimţi la
adopţia copilului lor.

62
(4) Modalitatea de exercitare a drepturilor şi de îndeplinire a obligaţiilor părinteşti cu privire la
persoană şi la bunurile copilului aflat în situaţia prevăzută la art.56 lit. c) şi d) şi, respectiv, art.56 lit. b)
şi e) se stabileşte de către instanţa judecătorească.

Art. 63. – Comisia pentru Protecţia Copilului sau, după caz, instanţa care a dispus plasamentul
copilului va stabili, dacă este cazul, şi cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor la întreţinerea
acestuia, în condiţiile stabilite de Codul Familiei. Sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul
judeţului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucureşti de unde provine copilul.

Secţiunea a 3-a
Plasamentul în regim de urgenţă
Art. 64. – (1) Plasamentul copilului în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu
caracter temporar, care se stabileşte în situaţia copilului abuzat sau neglijat, precum şi în situaţia
copilului găsit sau a celui abandonat în unităţi sanitare.

(2) Dispoziţiile art.58 - 60 se aplică în mod corespunzător.

(3) Pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă se suspendă de drept exerciţiul drepturilor
părinteşti, până când instanţa judecătorească va decide cu privire la menţinerea sau înlocuirea acestei
măsuri şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. Pe perioada suspendării, drepturile şi
obligaţiile părinteşti privitoare la persoana copilului sunt exercitate, respectiv, îndeplinite, de către
persoana, familia, asistentul maternal sau de către şeful serviciului de tip rezidenţial care a primit
copilul în plasament în regim de urgenţă, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate şi,
respectiv, îndeplinite de către preşedintele consiliului judeţean, respectiv primarul sectorului /
municipiului Bucureşti.

Art. 65. – (1) Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul Direcţiei
generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care se
găseşte copilul găsit sau cel abandonat de către mamă în unităţi sanitare ori copilul abuzat sau neglijat,

63
în situaţia în care nu se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridice, precum şi a
persoanelor fizice, care au în îngrijire sau asigură protecţia copilului respectiv.

(2) Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către instanţa judecătorească în condiţiile
art.94 alin.(3).

Art. 66. – (1) În situaţia plasamentului în regim de urgenţă dispus de către Direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului, aceasta este obligată să sesizeze instanţa judecătorească, în
termen de 48 de ore de la data la care a dispus această măsură.

(2) Instanţa judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către Direcţia
generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi se va pronunţa, după caz, cu privire la menţinerea
plasamentului în regim de urgenţă sau înlocuirea acestuia cu măsura plasamentului, instituirea tutelei,
sau cu privire la reintegrarea copilului în familia sa. Instanţa este obligată să se pronunţe şi cu privire
la exercitarea drepturilor părinteşti.

(3) În situaţia în care plasamentul în regim de urgenţă este dispus de către instanţa judecătorească,
aceasta se va pronunţa în condiţiile art.94 alin.(4).

Secţiunea a 4-a
Supravegherea specializată
Art. 67. – (1) Măsura de supraveghere specializată se dispune în condiţiile prezentei legi faţă de
copilul care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal.

(2) În cazul în care există acordul părinţilor sau al reprezentantului legal, măsura supravegherii
specializate se dispune de către Comisia pentru Protecţia Copilului, iar, în lipsa acestui acord, de către
instanţa judecătorească.

64
Capitolul VI
Protecţia copilului împotriva exploatării
Art. 85. – (1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violenţă, abuz, rele
tratamente sau neglijenţă.

(2) Orice persoană fizică sau juridică, precum şi copilul pot sesiza autorităţile abilitate de lege să ia
măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricăror forme de violenţă, inclusiv violenţă
sexuală, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau
neglijenţă.

(3) Angajaţii instituţiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul şi au
suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele tratamente au obligaţia de a sesiza de
urgenţă Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.

Art. 86. – (1) Părinţii copilului sau, după caz, alt reprezentant legal al acestuia, autorităţile publice şi
organismele private au obligaţia să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita readaptarea
fizică şi psihologică şi reintegrarea socială a oricărui copil care a fost victima oricărei forme de
neglijenţă, exploatare sau abuz, de tortură sau pedeapsă ori tratamente crude, inumane sau degradante.

(2) Persoanele menţionate la alin.(1) vor asigura condiţiile necesare pentru ca readaptarea şi
reintegrarea să favorizeze sănătatea, respectul de sine şi demnitatea copilului.

Secţiunea 1
Protecţia copilului împotriva exploatării economice
Art. 87. – (1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării şi nu poate fi constrâns la o
muncă ce comportă un risc potenţial sau care este susceptibilă să îi compromită educaţia ori să îi
dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.

65
(2) Este interzisă orice practică prin intermediul căreia un copil este dat de unul sau de ambii părinţi ori
de reprezentantul lui legal, în schimbul unei recompense sau nu, în scopul exploatării copilului sau a
muncii acestuia.

(3) În situaţiile în care copiii de vârstă şcolară se sustrag procesului de învăţământ, desfăşurând munci
cu nerespectarea legii, unităţile de învăţământ sunt obligate să sesizeze de îndată Serviciul public de
asistenţă socială. În cazul unor asemenea constatări, Serviciul public de asistenţă socială, împreună cu
inspectoratele şcolare judeţene şi celelalte instituţii publice competente sunt obligate să ia măsuri în
vederea reintegrării şcolare a copilului.

(4) Inspecţia Muncii, în colaborare cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului au
obligaţia de a promova campanii de conştientizare şi informare:
a) pentru copii - despre măsurile de protecţie de care pot beneficia şi despre riscurile pe care le implică
cazurile de exploatare economică;
b) pentru publicul larg - incluzând educaţie parentală şi activităţi de pregătire pentru categoriile
profesionale care lucrează cu şi pentru copii, pentru a-i ajuta să asigure copiilor o reală protecţie
împotriva exploatării economice;
c) pentru angajatori sau potenţiali angajatori.

Secţiunea a 3-a
Protecţia copilului împotriva abuzului sau neglijenţei
Art. 89. – (1) Prin abuz asupra copilului se înţelege orice acţiune voluntară, a unei persoane care se
află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care este periclitată
viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică
sau psihică a copilului.

(2) Prin neglijarea copilului se înţelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are
responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului, de a lua orice măsură subordonată acestei

66
responsabilităţi, fapt care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau
socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.

Art. 90. – Este interzisă aplicarea pedepselor fizice sub orice formă, precum şi privarea copilului de
drepturile sale de natură să pună în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau
socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie cât şi în orice
instituţie care asigură protecţia, îngrijirea şi educarea copiilor.

Art. 91. – (1) Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupaţiei sale, lucrează direct cu un copil
şi are suspiciuni în legătură cu existenta unei situaţii de abuz sau neglijare a acestuia este obligată să
sesizeze Serviciul public de asistenţă socială sau Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia C
opilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv.

(2) Pentru semnalarea cazurilor de abuz sau neglijare a copilului, la nivelul fiecărei Direcţii generale
de asistenţă socială şi protecţia copilului se înfiinţează obligatoriu telefonul copilului, al cărui număr
va fi adus la cunoştinţa publicului.

Art. 92. – În vederea asigurării protecţiei speciale a copilului abuzat sau neglijat, Direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată:
a) să verifice şi să soluţioneze toate sesizările privind cazurile de abuz şi neglijare, inclusiv cele venite
din partea asistenţilor familiali;
b) să asigure prestarea serviciilor prevăzute la art.107, specializate pentru nevoile copiilor victime ale
abuzului sau neglijării şi ale familiilor acestora.

Art. 93. – Pentru verificarea sesizărilor privind cazurile de abuz şi neglijare a copilului, reprezentanţii
Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţiei copilului au drept de acces, în condiţiile legii, în
sediile persoanelor juridice, precum şi la domiciliul persoanelor fizice, care au în îngrijire sau asigură
protecţia unui copil. Pentru efectuarea acestor verificări, organele de poliţie au obligaţia să sprijine
reprezentanţii Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

67
Art. 94. – (1) Reprezentanţii persoanelor juridice, precum şi persoanele fizice, care au în îngrijire sau
asigură protecţia unui copil, sunt obligaţi să colaboreze cu reprezentaţii Direcţiei generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului şi să ofere toate informaţiile necesare pentru soluţionarea sesizărilor.

(2) În situaţia în care, în urma verificărilor efectuate, reprezentanţii Direcţiei generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii
de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului şi neglijării, şi nu întâmpină opoziţie din partea
persoanelor prevăzute la alin.(1), directorul Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului
instituie măsura plasamentului în regim de urgenţă. Prevederile art.58 - 60, art.64 alin.(3) şi art.66 se
aplică în mod corespunzător.

(3) În situaţia în care persoanele prevăzute la alin.(1) refuză sau împiedică în orice mod efectuarea
verificărilor de către reprezentanţii Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, iar
aceştia stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent
pentru copil, datorată abuzului şi neglijării, Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului
sesizează instanţa judecătorească, solicitând emiterea unei ordonanţe preşedinţiale de plasare a
copilului în regim de urgenţă la o persoană, la o familie, asistent maternal sau într-un serviciu de tip
rezidenţial, licenţiat în condiţiile legii. Prevederile art.58 - 60 şi art.64 alin.(3) se aplică în mod
corespunzător.

(4) În termen de 48 de ore de la data executării ordonanţei preşedinţiale, prin care s-a dispus
plasamentul în regim de urgenţă, Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sesizează
instanţa judecătorească pentru a decide cu privire la: înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu
măsura plasamentului, decăderea totală sau parţială din exerciţiul drepturilor părinteşti, precum şi cu
privire la exercitarea drepturilor părinteşti.

Art. 95. – (1) În cadrul procesului prevăzut la art.94 alin.(3) şi (4), se poate administra, din oficiu, ca
probă, declaraţia scrisă a copilului referitoare la abuzul sau neglijarea la care a fost supus. Declaraţia
copilului poate fi înregistrată, potrivit legii, prin mijloace tehnice audio-video. Înregistrările se
realizează în mod obligatoriu cu asistenţa unui psiholog.

68
(2) Acordul copilului este obligatoriu pentru realizarea înregistrării declaraţiei sale.

(3) Dacă instanţa judecătorească apreciază necesar, aceasta poate chema pe copil în faţa ei, pentru a-l
audia. Audierea are loc numai în camera de consiliu, în prezenţa unui psiholog şi numai după o
prealabilă pregătire a copilului în acest sens.

Art. 96. – În cazul în care abuzul sau neglijarea au fost săvârşite de către persoane care, în baza unui
raport juridic de muncă sau de altă natură, asigurau protecţia, creşterea, îngrijirea sau educaţia
copilului, angajatorii au obligaţia să sesizeze, de îndată, organele de urmărire penală şi să dispună
îndepărtarea persoanei respective de copiii aflaţi în grija sa.

Art. 97. – În instituţiile publice sau private, precum şi în serviciile de tip rezidenţial, publice sau
private, care asigură protecţia, creşterea, îngrijirea sau educarea copiilor, este interzisă angajarea
persoanei împotriva căreia a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă pentru
săvârşirea, cu intenţie, a unei infracţiuni.
Secţiunea a 5-a
Protecţia copilului împotriva altor forme de exploatare

Art. 99. – (1) Copilul are dreptul la protecţie împotriva oricărei forme de exploatare.

(2) Instituţiile şi autorităţile publice, potrivit atribuţiilor lor, adoptă reglementări specifice şi aplică
măsuri corespunzătoare pentru prevenirea, între altele:
a) transferului ilicit şi a nereturnării copilului;
b) încheierii adopţiilor, naţionale ori internaţionale, în alte scopuri decât interesul superior al copilului;
c) exploatării sexuale şi a violentei sexuale;
d) răpirii şi traficării de copii în orice scop şi sub orice formă;
e) implicării copiilor în conflicte armate;
f) dezvoltării forţate a talentelor copiilor în dauna dezvoltării lor armonioase, fizice şi mentale;
g) exploatării copilului de către mass-media;

69
h) exploatării copilului în cadrul unor cercetări ori experimente
ştiinţifice.

CAPITOLUL VII
Instituţii şi servicii cu atribuţii în protecţia copilului
Secţiunea 1
Instituţii la nivel central
Art. 100. – Monitorizarea respectării principiilor şi drepturilor stabilite de prezenta lege şi de
Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea
nr.18/1990, republicată, precum şi coordonarea şi controlul activităţii de protecţie şi promovare a
drepturilor copilului se realizează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului,
organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea
Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

Art. 101. – Apărarea drepturilor şi libertăţilor copilului în raporturile acestuia cu autorităţile publice cu
scopul de a promova şi îmbunătăţi condiţia copilului se realizează şi prin instituţia Avocatului
Poporului.

Art. 107. – (1) Pentru prevenirea separării copilului de părinţii săi, precum şi pentru realizarea
protecţiei speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, se organizează şi
funcţionează următoarele tipuri de servicii:
a) servicii de zi;
b) servicii de tip familial;
c) servicii de tip rezidenţial.

(2) Regulamentul-cadru pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor prevăzute la alin.(1) se aprobă


prin hotărâre a Guvernului.

70
ANEXA 5

Legea 338-XIII din 15.12.94 privind drepturile copilului

Capitolul III
FAMILIA ŞI COPILUL
Articolul 16.Dreptul la abitaţie în familie
Fiecare copil are dreptul să locuiască în familie, să-şi cunoască părinţii, să beneficieze de grija lor, să
coabiteze cu aceştia, cu excepţia cazurilor în care despărţirea de un părinte sau de ambii părinţi este
necesară în interesul copilului.

Capitolul IV
COPILUL ÎN CONDIŢII NEFAVORABILE ŞI EXTREME
Articolul 22.Ocrotirea copiilor orfani şi a copiilor rămaşi fără îngrijire părintească
(1) Copiii, care temporar sau permanent sânt lipsiţi de mediul familiei sau care, în propriul lor interes,
nu pot fi lăsat în acest mediu, se bucură de protecţie şi ajutor special din partea statului, conform
legislaţiei.

71
(2) Copiii orfani şi copiii rămaşi fără îngrijire părintească sânt înfiaţi sau plasaţi în altă familie sau în
instituţie de stat pentru copii.

(3) Adopţia de către cetăţenii străini se înfăptuieşte în conformitate cu legislaţia în cazul în care nu
poate fi găsită o soluţie potrivită în Republica Moldova. La alegerea soluţiei se va ţine seama de
necesitatea de asigurare a unei continuităţi în educarea copilului, de originea sa etnică, religioasă,
culturală, lingvistică şi de dorinţa copilului.

Articolul 23.Întreţinerea copiilor în instituţii de stat pentru Copii

(1) În cazul în care nu este posibil plasamentul copilului rămas fără familie într-o altă familie, el este
instituţionalizat în casa de copii sau în altă instituţie similară, aflându-se la întreţinere deplină de către
stat. Instituţionalizarea se înfăptuieşte în conformitate cu legislaţia.

(2) Copiilor instituţionalizaţi li se creează toate condiţiile pentru dezvoltarea fizică, intelectuală şi
spirituală, pentru păstrarea limbii materne, culturii, tradiţiilor şi obiceiurilor naţionale, cultivându-le,
totodată, deprinderi pentru o viaţă independentă.

Articolul 24.Drepturile copiilor invalizi şi copiilor cu handicap fizic sau mental

(1) Statul garantează copiilor invalizi şi copiilor cu handicap fizic sau mental asistenţă medicală
gratuită, ajutor psihologic special instruire generală şi profesională, plasare în câmpul muncii potrivit
capacităţilor, resocializare pentru a se putea bucura de o viaţă decentă în condiţii care să le faciliteze
participarea activă la viaţa socială.

(2) Statul asigură copiii invalizi cu pensii de invaliditate.

Articolul 25.Drepturile copiilor aflaţi în situaţii excepţionale

72
(1) Copiilor aflaţi în situaţii excepţionale (accidente, calamităţi naturale, epidemii, război etc.) statul le
acordă ajutor urgent şi gratuit, întreprinde măsuri de neamânat pentru evacuarea lor din zona de pericol
şi reunirea cu familia.

(2) În caz de pierdere a părinţilor copilului beneficiază de protecţie socială din partea statului, precum
şi de privilegii prevăzute de legislaţie.

ANEXA 6

Codul Familiei: Legea 1316-XIV din 26.10.2000


Monitorul Oficial al Republica Moldova nr.47-48 din 26.04.2001

Capitolul 11: DREPTURILE SI OBLIGAŢIILE PĂRINŢILOR


Articolul 67. Decăderea din drepturile părinteşti
Părinţii pot fi decăzuţi din drepturile părinteşti daca: a) se eschivează de la exercitarea obligaţiilor
părinteşti, inclusiv de la plata pensiei de întreţinere;
b) refuza sa ia copilul din maternitate sau dintr-o alta instituţie curativa, educativa, dintr-o instituţie
de asistenta sociala sau alta similara;
c) fac abuz de drepturile părinteşti;
d) se comporta cu cruzime fata de copil, aplicând violenta fizica sau psihica, atentează la
inviolabilitatea sexuala a copilului;
e) prin comportare amorala, influenţează negativ asupra copilului;
f) suferă de alcoolism cronic sau de narcomanie;
g) au săvârşit infracţiuni premeditate contra vieţii si sănătăţii copiilor sau a soţului; precum si
h) in alte cazuri când aceasta o cer interesele copilului.

73
Articolul 68. Modalitatea de decădere din drepturile părinteşti
(1) Decăderea din drepturile părinteşti are loc numai pe cale judecătoreasca.

(2) Acţiunea privind decăderea din drepturile părinteşti poate fi pornita de celalalt părinte, tutorele
copilului, autoritatea tutelara sau procurorul.

(3) Cererea privind decăderea din drepturile părinteşti se examinează cu participarea obligatorie
a autoritarii tutelare.

(4) Instanţa judecătoreasca este obligata sa transmită, în termen de 3 zile din momentul când
hotărârea privind decăderea din drepturile părinteşti a rămas definitivă, o copie a acesteia oficiului
de stare civila din raza teritoriala a instanţei.

Titlul V: EDUCAŢIA COPIILOR RĂMAŞI FĂRĂ OCROTIRE PĂRINTEASCĂ

Capitolul 17: DEPISTAREA ŞI PLASAMENTUL COPIILOR RĂMAŞI FĂRĂ OCROTIRE


PĂRINTEASCĂ

Articolul 112. Apărarea drepturilor si intereselor legitime ale copiilor rămaşi fără ocrotire părintească
(1) Apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale copiilor se pune pe seama autorităţii tutelare în
cazurile de deces al părinţilor, de decădere a lor din drepturile părinteşti, de declarare a părinţilor
ca fiind incapabili, de boala sau absenţa îndelungată, de eschivare de la educaţia copiilor, de la
apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime, inclusiv în cazul refuzului părinţilor de a-şi lua copiii
din instituţiile educative, curative sau din alte instituţii în care se afla aceştia, precum şi în alte cazuri
de lipsa a grijii părinteşti.

(2) Autorităţile tutelare depistează copiii rămaşi fără ocrotire părinteasca, ţin evidenta acestora şi,
în fiecare caz aparte, în dependenţă de circumstanţele concrete în urma cărora copiii au rămas fără
ocrotire părintească, aleg forma de plasament al copiilor în scopul protecţiei lor, asigurând controlul
sistematic asupra condiţiilor de întreţinere, educaţie şi instruire a acestora.

74
(3) Organelor, altele decât autorităţile tutelare, persoanelor fizice şi juridice le sunt interzise
activităţile de depistare şi de plasament ale copiilor rămaşi fără ocrotire părintească.

Articolul 113. Autorităţile tutelare


(1) Autorităţile tutelare sunt:
a) autoritatea centrală pentru protecţia copilului;
b) organele executive ale autoritaţilor administraţiei publice locale din unităţile administrativ-
teritoriale de nivelul II;
c) autorităţile deliberative din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul I.

Articolul 114. Depistarea şi evidenţa copiilor rămaşi fără ocrotire părintească.


(1) Persoanele cu funcţii de răspundere din instituţiile de instruire, curative, de asistenţa socială şi
din altele similare, precum şi alte persoane care deţin informaţii despre copiii menţionaţi la art.112
alin.(1) sunt obligate să le comunice, în termen de 3 zile, autorităţii tutelare de la locul aflării
copiilor.

(2) Autoritatea tutelară care a fost informată despre copilul rămas fără ocrotire părintească este
obligată, în termen de 3 zile, să efectueze un control al condiţiilor de trai ale copilului şi, dacă se
confirmă lipsa îngrijirii din partea părinţilor, să ia copilul în evidenţă, asigurând apărarea
drepturilor şi intereselor lui legitime printr-un plasament provizoriu, admis de lege, până la
determinarea, în modul prevăzut de prezentul cod, a formei de protecţie adecvate.

(3) În termen de 10 zile din momentul luării la evidenţă a copilului rămas fără ocrotire părintească,
autoritatea tutelară este obligată să comunice informaţia respectivă autorităţii centrale pentru
protecţia copilului.

(4) Activitatea autoritarilor tutelare si a autoritarii centrale pentru protecţia copilului privind
depistarea, evidenta si plasamentul copiilor ramaşi fora ocrotire părinteasca este reglementata de
prezentul cod si de alte acte normative.

75
Articolul 115. Plasamentul copiilor ramaşi fără ocrotire părintească
(1) Copiii rămaşi fără ocrotire părintească pot fi plasaţi pentru îngrijire şi educaţie:
a) adoptatorului sau soţilor adoptatori;
b) sub tutelă (curatelă);
c) în casele de copii de tip familial;
d) în instituţiile de stat pentru copiii orfani şi cei rămaşi fără ocrotire părintească, de orice tip
(educative, de instruire, curative, de asistenţă socială), dacă nu există alte posibilităţi.

(2) La alegerea tipului de plasament se va ţine cont, în mod obligatoriu, de provenienţa etnică a
copilului, de apartenenţa lui la o anumită cultură, de religia, limba, starea sănătăţii şi dezvoltarea
copilului, în vederea creării condiţiilor de viaţa care ar asigura continuitatea educaţiei acestuia.

(3) Până la plasamentul copilului rămas fără ocrotire părinteasca, responsabilitatea pentru acesta este
pusa pe seama autorităţii tutelare.

Capitolul 1: ADOPŢIA

Articolul 116. Copiii care pot fi adoptaţi


(1) Pot fi adoptaţi numai copii minori, cu excepţia celor care au obţinut capacitatea deplină de
exerciţiu sub vârsta de 18 ani.

(2) Adopţia fraţilor si surorilor de către persoane diferite este interzisă, cu excepţia cazurilor când
această cerinţă contravine intereselor copiilor sau când unul dintre fraţi (surori) nu poate fi
adoptat din motive de sănătate.

(3) Adopţia unui copil care este cetăţean al Republicii Moldova de către cetăţeni străini sau
apatrizi se admite numai în cazuri excepţionale, când nu există posibilitatea ca acest copil sa fie
adoptat sau pus sub tutela (curatela):
a) de către rudele copilului, indiferent de cetăţenia lor;

76
b) de către alte persoane cetăţeni ai Republicii Moldova.

(4) Adopţia, în cazurile prevăzute la alin.(3), se face în conformitate cu prevederile generale şi


dacă s-a dovedit că, timp de cel puţin 6 luni din momentul luării copilului la evidenţa, acesta nu a fost
acceptat pentru adopţie sau luat sub tutelă (curatelă):
a) de către rudele sale, indiferent de cetăţenia lor;
b) de către cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini sau apatrizii cu domiciliul in Republica
Moldova.

(5) Prevederile alin.(3) si (4) nu se aplică dacă:


a) soţul adoptă copilul celuilalt soţ;
b) copilul suferă de o boala gravă care necesită un tratament special ce nu poate fi acordat în
Republica Moldova.

Articolul 119. Modalitatea încuviinţării adopţiei


(1) Încuviinţarea adopţiei copilului se face de către instanţa judecătoreasca la cererea persoanelor
(persoanei) care solicita adopţia. Examinarea cererii privind încuviinţarea adopţiei se face în modul
prevăzut pentru procedurile speciale, cu respectarea condiţiilor stabilite de legislaţia procesuală
civilă.
(2) Cererea privind încuviinţarea adopţiei se examinează de către instanţa judecătorească, cu
participarea obligatorie a autorităţii tutelare.
(3) Instanţa judecătorească va expedia, în termen de 3 zile din momentul când hotărârea privind
încuviinţarea adopţiei a rămas definitivă, copia acestei hotărâri oficiului de stare civilă din raza ei
teritorială. Oficiul de stare civilă va executa hotărârea judecătorească privind încuviinţarea adopţiei,
indiferent de faptul dacă există sau nu cererea adoptatorilor sau a persoanelor împuternicite de ei în
acest sens.

Capitolul 19: TUTELA ŞI CURATELA COPIILOR

Articolul 142. Instituirea tutelei şi curatelei

77
(1) Tutela şi curatela se instituie asupra copiilor ramaşi fără ocrotire părintească în scopul educaţiei
şi instruirii acestora, precum şi al apărării drepturilor şi intereselor lor legitime.
(2) Tutela se instituie asupra copiilor care nu au atins vârsta de 15 ani. La atingerea vârstei de 15 ani,
tutela se transformă în curatelă, fără adoptarea de către autoritatea tutelara a unei hotărâri
suplimentare.

(3) Curatela se instituie asupra copiilor în vârsta de la 15 la 18 ani.

(4) Tutela si curatela se instituie de către autorităţile administraţiei publice locale, în termen de
cel mult o lună din momentul primirii cererii respective, în baza avizului scris al autorităţii tutelare.

Articolul 144. Tutela (curatela) asupra copiilor care sunt întreţinuţi şi educaţi în instituţiile de stat
(1) În cazul în care asupra copiilor întreţinuţi şi educaţi în instituţiile de stat nu este instituită tutela
(curatela), obligaţiile tutorelui (curatorului) sunt puse pe seama administraţiei instituţiei respective.

(2) Plasamentul temporar al copilului aflat sub tutelă (curatelă) în instituţia de stat nu anulează
drepturile şi obligaţiile tutorelui (curatorului) faţă de acesta.

(3) Apărarea drepturilor copiilor externaţi din instituţiile de stat este preluata de către autorităţile
tutelare.

Capitolul 20: CASELE DE COPII DE TIP FAMILIAL

Articolul 148. Noţiunea de casă de copii de tip familial


Casa de copii de tip familial este o instituţie particulară creată pe baza unei familii, ţinându-se cont
de situaţia materială şi nivelul spiritual al acesteia, în scopul întreţinerii parţiale şi educaţiei
copiilor orfani si a celor ramaşi fără ocrotire părintească.

Articolul 149. Crearea caselor de copii de tip familial

78
(1) Casa de copii de tip familial se creează conform hotărârii autoritarii administraţiei publice
locale, adoptate în baza avizului autoritaţii tutelare, a cererii părinţilor educatori şi a actelor
anexate la aceasta.
(2) În casa de copii de tip familial pot fi cel mult 10 copii, inclusiv copiii proprii ai părinţilor
educatori, dar nu mai puţin de 5 copii plasaţi.

Articolul 150. Părinţii educatori


(1) Pot fi părinţi educatori persoanele cu domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova, care au atins
vârsta de 25 de ani şi ale căror calităţi morale şi stare a sănătăţii permit îndeplinirea obligaţiilor
respective.
(2) Nu pot fi părinţi educatori persoanele:
a) decăzute din drepturile părinteşti;
b) declarate incapabile sau cu capacitate limitată de exerciţiu;
c) eliberate de obligaţiile de tutore (curator) din culpa lor;
d) care au fost adoptatori, dar adopţia a fost desfăcută din culpa lor;
e) care suferă de boli cronice grave sau contagioase.

Articolul 152. Copiii care pot fi plasaţi în casele de copii de tip familial
(1) În casele de copii de tip familial pot fi plasaţi pentru întreţinere şi educaţie copiii orfani şi
copiii rămaşi fără ocrotire părintească în vârsta de până la 14 ani.

(2) Alegerea prealabilă a copiilor pentru casa de copii de tip familial se face de către părinţii
educatori, cu concursul autorităţii tutelare, ţinându-se cont de cerinţele art.115 alin.(2).

(3) La plasarea în casele de copii de tip familial este interzisă despărţirea fraţilor şi surorilor, cu
excepţia cazurilor când aceasta o cer în interesele copiilor.

(4) Copilul care a împlinit vârsta de 10 ani poate fi plasat în casa de copii de tip familial numai cu
acordul acestuia.

79
ANEXA 7

Abrevieri la termenii folosiţi în analiză


IAŞI
• Legislaţie

Legea 18/1990- pentru ratificarea Convenţiei cu privire la drepturile copilului


Legea 416/2001- privind venitul minim garantat
Legea 326/2003- privind drepturile de care beneficiază copiii şi tinerii ocrotiţi de serviciile publice
specializate pentru protecţia copilului, mamele protejate în centre maternale, precum şi copiii
încredinţaţi sau daţi în plasament la asistenţi maternali profesionişti
Legea 111/2004- pentru modificarea Legii nr. 326/2003 privind drepturile de care beneficiază copiii şi
tinerii ocrotiţi de serviciile publice specializate pentru protecţia copilului, mamele protejate în centre
maternale, precum şi copiii încredinţaţi sau daţi în plasament la asistenţi maternali profesionişti
Legea 272/ 2004- privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
Ordinul 219/2006- privind activităţile de identificare, intervenţie şi monitorizare a copiilor care sunt
lipsiţi de îngrijirea părinţilor pe perioada în care aceştia se află la munca în străinătate
Legea 87/2007 – pentru ratificarea Convenţiei asupra relaţiilor personale care privesc copiii, adoptată
la Strasbourg la 15 mai 2003

• Instituţii

A.N.P.D.C – Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului


C.P.C. – Comisia pentru protecţia copilului
D.G.A.S.P.C.- Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului
S.P.A.S. – Serviciul Public de Asistenţă Socială
ONG- Organizaţie Non-Guvernamentală
D.A.C- Direcţia de Asistenţă Comunitară

80
AJOFM- Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Iaşi
ANEXA 8

Abrevieri la termenii folosiţi în analiză

CHIŞINĂU
• Legislaţie

Legea 338/1994- privind drepturile copilului


Legea 933/XIV/2000- privind protecţia unor categorii de populaţie
Hotărârea 1478/2002- privind indemnizaţiile familiilor cu copii
Hotărârea 450/2006- pentru aprobarea standardelor minime de calitate privind îngrijirea, educarea şi
socializarea copilului în Centrul de Plasament temporar
Hotărârea 581/2006- pentru aprobarea regulamentului cu privire la condiţiile de stabilitate şi plată a
indemnizaţiilor pentru copii adoptaţi şi cei care se află sub tutelă/curatelă
Hotărârea 432/2007- pentru aprobarea standardelor minime de calitate privind îngrijirea, educarea şi
socializarea copiilor din instituţiile de tip rezidenţial

• Instituţii

CNPDC- Consiliul Naţional pentru Protecţia Drepturilor Copilului


CPSSF- Comisia pentru Protecţie Socială, Sănătate şi Familie
DMPDC- Direcţia Municipală pentru Protecţia Drepturilor Copilului
DAS- Direcţia de Asistenţă Socială
ONG- Organizaţie Non-Guvernamentală

81
82