Comerțul mondial cu servicii

Evoluția comerțului mondial cu servicii

Serviciile au fost considerate, o lungă perioadă de timp, drept un domeniu cu slabă
productivitate, chiar o frână în calea dezvoltării economice. În prezent însă, conform majorităţii
specialiştilor, acestea au un rol important în creşterea economică şi a calităţii vieţii.
Comerţul internaţional de servicii este reprezentat de activităţile de export/import
servicii, respectiv de vânzări/cumpărări, care depăşesc efectiv frontierele vamale. Vânzarea şi
cumpărarea de servicii în afară impun deplasarea capitalului, a forţei de muncă şi a
producătorilor.
Raportat la comerţul internaţional cu bunuri, comerţul cu servicii este format din: servicii
încorporate în bunuri (filme, cărţi); servicii complementare comerţului cu bunuri (transport,
manipulare, asigurări şi reasigurări, operaţiuni bancare, publicitate); servicii care se substituie
comerţului cu bunuri (franciză, leasing, reparaţii şi întreţinere); servicii care se comercializează
independent de comerţul cu bunuri (asigurări de persoane şi alte tipuri de asigurări non-marfare;
servicii contabile; servicii juridice; servicii medicale; etc.
Totalitatea tranzacțiilor cu servicii desfăsurate la nivel mondial formează comerțul
internațional propriu-zis cu servicii, care poate fi analizat pe baza datelor din statisticile
balanțelor de plăți.
În perioada anilor 1980-2000 are loc expansiunea comerțului cu servicii.
Creșterea rolului serviciilor în cadrul comerțului mondial relevă o accentuată tendință de crestere
a specializării în cadrul diviziunii internaționale a muncii, în care țările dezvoltate ocupă o
poziție dominantă.

1
 Se constată o crestere continuă a comertului international cu servicii. Acesta are o serie
de particularități care-l deosebesc de comerțul internațional cu bunuri materiale, care sunt
produse într-o tară si exportate în altă tară.
În timp ce comerțul cu bunuri materiale implică, de regulă, miscarea fizică a bunurilor
materiale dintr-o tară în alta, prin traversarea granițelor naționale, în cazul serviciilor, deplasarea
transfrontalieră are loc doar într-un număr redus de tranzacții cu servicii, îndeosebi cele de
telecomunicații sau unele servicii bancare. Sunt însă alte numeroase servicii unde nu este
aplicabil modul de livrare transfrontalieră. Este vorba de serviciile în care consumul si producția
acestora corespund în timp si spațiu, în asemenea tranzacții internaționale cu servicii, pentru ca
ele să poată să aibă loc, sunt necesare fie deplasarea consumatorului la locul de muncă unde se
află producătorul (furnizorul) de servicii, fie deplasarea factorilor de producție la locul
consumului.
Ponderea exporturilor de servicii în totalul exporturilor mondiale a crescut de la 17% la
35%.

Analiza evoluției exporturilor mondiale de servicii în raport cu cea a exporturilor mondiale

de bunuri în ultimele trei decenii ale secolului al XX-lea demonstrează ritmuri de crestere, în
general similare, dar cu o tendință, în deceniul al 10-lea al secolului trecut, în favoarea
exporturilor mondiale de servicii.
Astfel, în ceea ce privește creșterea exporturilor mondiale de servicii, în anii 2000, 1990
și 1980, față de anul 1970, tabelul nr.3 relevă o accelerare a acestora în ultima perioadă, 1990-
2000, în comparație cu exporturile mondiale de bunuri.

2
 În ce priveste ritmul de crestere decenal al exporturilor mondiale de servicii se
evidențiază faptul că atât în perioada 1980-1990, cât si în perioada 1990-2004, acest ritm a
devansat pe cel al exporturilor mondiale de bunuri materiale.
Dinamica puțin diferită a ritmurilor de crestere a exporturilor mondiale de servicii si a
exporturilor de bunuri materiale nu a adus modificări importante în privința ponderii bunurilor si
serviciilor în exporturile mondiale totale, asa cum rezultă din tabel.

Trebuie remarcată reducerea importantă a ponderii exporturilor mondiale de servicii în

anul 1980 fată de anul 1970, explicația constând în faptul că socurile petroliere din anii '70 au
făcut să crească puternic îndeosebi prețurile la bunurile materiale, ceea ce s-a reflectat în
majorarea evidentă a valorii acestora.

3
 Conform tabelului, ritmuri peste media de crestere a exporturilor mondiale de servicii
găsim la serviciile de turism si, îndeosebi, la alte servicii si venituri private, care, de altfel,
demonstrează cel mai ridicat dinamism, îndeosebi în perioada 2000-2004, când media a fost de
8,2%; în schimb, la grupa alte servicii, respectiv acolo unde se includ toate tipurile de servicii de
producție si unde țările dezvoltate dețin ponderea cea mai mare, ritmul s-a ridicat la 10,8%.
Aceste ritmuri diferite de crestere, în ce priveste structura exporturilor mondiale de
servicii, au adus importante schimbări în ponderea celor trei mari grupe de servicii într-o
perioadă de peste 25 de ani la sfârsitul secolului al XX-lea, asa cum rezultă din tabelul următor.

4
 Semnificativ este faptul că serviciile de transport, aflate pe primul loc în structura
exporturilor de servicii mondiale, cu o pondere de 40,6% în anul 1970, au ajuns în anul 2000 pe
locul al treilea, cu o pondere de 24,5%, în schimb, de pe locul 3, grupa alte servicii, sporind de la
31,3%, ca pondere, în anul 1970, la 42,3%, în 2000 si la 45,7% în 2004, a trecut pe primul loc în
ierarhia serviciilor de export mondiale. Cât priveste grupa servicii de turism, ea s-a menținut pe
locul al doilea cu o pondere în continuă crestere, respectiv de la 28,1%, în anul 1970, la 30,1%,
în anul 1990, si 34,5% în anul 2004.
O analiză a primelor 40 de țări exportatoare si importatoare în comerțul mondial cu
servicii, în anul 2004, pe baza datelor existente, arată că acestea dețin o pondere de 91,8% în
exportul mondial si 90,4% în importul mondial. Semnificativ este faptul că primele 6 țări
exportatoare ating o pondere de 51,8% din exportul mondial de servicii comerciale, iar aceleasi 6
țări sunt si principalele importatoare, având o pondere de 50,2% din importurile mondiale de
servicii comerciale. Toate aceste ponderi importante la nivel de 40 țări, respectiv 6 țări, ies si mai
mult în relief ținând seama că pe glob există cca. 200 de state.
Pe primul loc, în anul 2004, în exportul si importul mondial de servicii se află, distanțat,
SUA, cu o pondere de 20,5%, respectiv 15,7%. Restul celorlalte 5 principale țări exportatoare si
importatoare de servicii comerciale: Germania, Marea Britanic, Franța, Japonia, Italia si Olanda
dețin si la export si la import ponderi sub 15% (de la maximum 14,6% până la 5,6%).
Este de evidențiat faptul că între primele 20 de țări exportatoare se situează următoarele
țări în curs de dezvoltare: China, Coreea de Sud, Singapore, Turcia, iar între primele țări
importatoare se înscriu țări în curs de dezvoltare: China, Coreea de Sud, Singapore, Brazilia,
După cum se poate vedea, țările în curs de dezvoltare menționate mai sus sunt, în majoritatea lor,
state din Asia de Sud-Est si Orientul îndepărtat.
Cât priveste țările în tranziție la economia de piață, acestea ocupă, la exportul de servicii
comerciale, poziții între locurile 24-38 (Rusia, Polonia, Cehia si Ungaria), iar la import, poziții
între locurile 21-40 (Rusia, Polonia, Cehia).

5
 Pentru anul 2005 se constată o pondere însemnată a populaţiei ocupate în servicii (circa
68%) iar la nivelul anului 2007 valoarea comerţului internaţional cu servicii a crescut cu 18% .
În anul 2007 principalii exportatori de servicii au fost Uniunea Europeană, Statele Unite
ale Americii, Japonia, China şi India, aceştia împreună au generat aproximativ două treimi din
exporturile globale. Cele două, Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii se menţin în
fruntea exportatorilor de servicii la nivel mondial de la un an la altul reuşind să-şi valorifice
avantajul comparativ faţă de alte naţiuni, însă Japonia şi China sunt competitorii care tind spre
aceleaşi performante.
Serviciile reprezintă una din cele mai importante componente ale comerţului la scară
mondială.Uniunea Europeană este unul din cei mai mari importatori şi exportatori de servicii,
aşadar veniturile generate de comerţul cu acestea demonstrează importanţa serviciilor pentru
economiile Statelor Membre.

Exportul de servicii de transport în lume a ajuns la 750 miliarde dolari în 2007, o creştere
de 19 la sută, ca urmare a 9 la sută creştere în 2006.

În tabelul de mai sus, remarcăm faptul că U.E.- 27 este primul exportator şi importator din
lume cu o cotă de 26,9% din total. Topul este completat de aceleaşi ţări ca şi în cazul comeţului
internaţional cu mărfuri, a doua poziţie în topul exportatorilor fiind ocupată de S.U.A. cu un
procentaj de 18,8% din toal, iar China şi Japonia se află la egalitate cu 5,3% din totalul
exporturilor.
Clasamentul marilor importatori de servicii este aproape identic cu cel al exporturilor

6
diferenţa constând în detaşarea Japoniei care importă 6,4% din total spre deosebire de 6,1%
China.

Relativ la evoluţia ulterioară anului 2008 exporturile mondiale au cunoscut scăderi

semnificative atât în trimestrul 4 al anului 2008 cât şi în trimestrul 1 al anului 2009.

În 2009 criza şi-a spus puternic cuvântul şi în ceea ce prive şte comer ţul cu servicii,astfel s-au
înregistrat scăderi semnificative comparativ cu 2008: la nivel global (13% pentru exporturi şi 12%
pentru importuri), la nivelul S.U.A. (9% pentru exporturi şi tot atâta pentru importuri) şi la nivelul
Uniunii Europene (14% pentru exporturi şi 13% pentru importuri). De notat c ă, pân ă la începutul
crizei, ritmul de creştere al exporturilor de servicii de transport a fost unul alert, UE înregistrând pân ă
în 2008 o creştere de 88% comparativ cu anul 2003.

7
 Necesitatea Modernizării Comerțului Internațional

Evoluţia comerţului internaţional în perioada 1996-2009 a fost influenţată de numeroşi

factori aflaţi într-o permanentă schimbare:

Fenomenele economice complexe din economia mondială

Creşterea preţului petrolului a avut efecte din cele mai diverse pentru economiile
sensibile la şocurile petroliere. Dacă în 2002 preţul mediu mondial al unui baril de petrol a fost
de 24,36 dolari, la sfârşitul lunii februarie 2009 acesta a ajuns la 29,56 dolari pe baril. FMI
apreciază că peste cinci ani ţiţeiul se va tranzacţiona cu circa 36 de dolari barilul.

Pentru economia americană ameninţată de reducerea rezervelor de benzină, creşterea

preţului petrolului are efecte negative: creşterea preţurilor produselor, afectarea industriei
constructoare de maşini, a transporturilor aeriene, în general, diminuarea ritmului de creştere
economică. Pericolul apariţiei unor noi atentate teroriste se menţine la cote ridicate (mai ales
după exploziile de la Madrid). Aceste aspecte reduc încrederea ţărilor participante pe piaţa
petrolieră influenţată puternic de creşterea cererii de petrol a Chinei şi a altor state asiatice cu
rate ridicate de dezvoltare. Între 2002 şi 2009 economia chineză aflată în plină expansiune, a
devenit principalul pol de creştere a cererii mondiale de energie, influenţând incontestabil
asupra evoluţiei preţului petrolului. Se pare că rezervele de petrol ale lumii sunt concentrate în
zone caracterizate de o mare instabilitate politică: Irak, Nigeria, Venezuela. Apar „noi” ţări
exportatoare: Rusia (devenită cel mai mare exportator de petrol, depăşind Arabia Saudită),
Azerbaidjan, Kazakhstan, Angola.

8
 La 49 de ani după crearea sa, OPEC (Organizaţia ţărilor exportatoare de petrol), se pare
că a pierdut întreaga influenţă asupra preţului acestui produs, ceea ce a determinat ca orice
previziune privind evoluţia acestuia să fie contrazisă de realitatea economică. Toate aceste
evoluţii au atras atenţia asupra caracterului epuizabil al resurselor naturale, asupra dimensiunii
ecologice a comerţului internaţional.

Modificarea permanentă a raportului de forţe pe plan comercial .

Comerţul internaţional tinde să fie mai important pentru ţările mai mici (în privinţa
numărului populaţiei) înconjurate de ţări vecine cu regimuri deschise spre comerţ, comparativ
cu ţările izolate şi cele dezavantajate de costurile de transport ridicate. Cea mai bună cale de a
măsura importanţa comerţului internaţional pentru economiile ţărilor lumii este de a calcula
ponderea comerţului în Produsul Intern Brut, indicator care reflectă şi gradul de deschidere al
economiilor naţionale către pieţele externe.

Timp de un deceniu ponderea medie a comerţului intern în PIB pentru toate ţările
membre OECD s-a situat în jurul valorii de 40% . Factorii care explică diferenţele existente de
la o ţară la alta ţin de cultura, istoria naţională, politica în domeniul comerţului, în domeniul
protejării proprietăţii intelectuale, structura economiei, prezenţa firmelor transnaţionale care
dirijează prea mult comerţul intra-firme, etc.

În 2009 media ponderii comerţului cu servicii pentru toate ţările membre OECD a fost
de 45%, iar pentru ţările membre UE de circa 51%. Pentru ţările mici ponderile au depăşit 50%
(Austria, Belgia, Rep. Cehă, Ungaria, Irlanda, Luxemburg, Olanda, Rep. Slovacă), iar pentru
Japonia şi SUA aceste ponderi au fost de circa 13%. În perioada analizată ponderea comerţului
în PIB pentru ţările OECD a crescut cu aprox. 2,5% în fiecare an. Creşteri substanţiale s-au
înregistrat pentru Luxemburg, Ungaria şi Belgia, ţări cu mare deschidere spre exterior.

De la un an la altul, ponderea ţărilor în comerţul mondial se modifică, pe scena

schimburilor internaţionale apărând noi câştigători şi perdanţi. De exemplu, SUA trebuie să-şi
redefinească relaţiile comerciale cu Rusia, America Latină, sau China.

9
 Ţările asiatice au de depăşit încă efectele crizei valutar-financiare. Rusia, ţară mai nou
exportatoare de petrol, trebuie să-şi reconsidere relaţiile comerciale cu fostele ţări aflate în zona
sa de influenţă şi cu puterile comerciale ale lumii.

Instituţionalizarea comerţului mondial. O.M.C. este organizaţia care stabileşte regulile de

desfăşurare a comerţului internaţional. Realizările acesteia în domeniul eliminării unor
obstacole din calea schimburilor comerciale internaţionale, în negocierea unor tratate
multilaterale sunt notabile. Funcţiile OMC sunt îndeplinite de organul supreme de decizie
reprezentat de Conferinţa Ministerială care se reuneşte la nivelul miniştrilor comerţului din
ţările membre o dată la 2 ani. Printre acestea se numără: organizarea şi desfăşurarea unor noi
runde de negocieri comerciale multilaterale, soluţionarea diferendelor comerciale care apar
între membrii săi, examinarea periodică a politicilor comerciale ale ţărilor membre, cooperarea
cu alte organisme comerciale şi financiare internaţionale (BIRD, FMI, OECD, UNCTAD,
PNUD, OMPI), punerea în aplicare a prevederilor acordurilor comerciale multilaterale, etc.
Reprezentanţii ţărilor în curs de dezvoltare sunt însă nemulţumiţi de politica promovată de
OMC.

La fiecare Conferinţă Ministerială au avut loc ample manifestaţii de protest ale unor
organizaţii ale consumatorilor sau ale altor organizaţii nonguvernamentale împotriva politicii
comerciale promovate de OMC. Unii specialişti consideră că instituţiile comerciale „au acţionat
mai mult în interesul ţărilor avansate şi al grupurilor din interiorul acestor ţări decât în cel al
ţărilor în curs de dezvoltare. Aşa cum FMI tratează cu superficialitate preocupările celor săraci –
se dau miliarde de dolari pentru salvarea băncilor, dar nu şi sumele mărunte necesare pentru
acordarea de subvenţii la produsele alimentare destinate celor daţi afară de la locurile de muncă
din cauza programelor FMI – OMC pune comerţul deasupra oricăror interese.

” Joseph Stiglitz consideră că instituţiile internaţionale publice sunt extrem de utile

pentru stabilirea regulilor comerciale, dar că acestea trebuie să treacă prin „schimbări dureroase
care să le permită să joace rolul pe care ar trebui să-l joace pentru ca procesul de globalizare să
dea roade nu doar pentru cei bogaţi şi ţările industrializate, ci şi pentru cei săraci şi ţările în curs
de dezvoltare.”

10
 Activitatea grupărilor economice regionale (UE, NAFTA, etc)

Negocierea şi aplicarea prevederilor aranjamentelor grupărilor economice regionale au

avut un impact puternic în ultimele decenii asupra fluxurilor comerciale tradiţionale,
reorientându-le spre alte zone.

Uniunea Europeană a devenit un important exportator şi importator mondial, modificând

dinamica, structura şi configuraţia geografică a schimburilor comerciale internaţionale.

Noile evoluţii tehnologice, aflate în strânsă corelaţie cu protejarea proprietăţii

intelectuale, contribuie la apariţia unor noi produse şi servicii, rod al activităţii de cercetare,
inovare, al inteligenţei umane. Foarte multe realizări ale industriei farmaceutice, ale tehnologiei
informatice contribuie la diversificarea gamei de produse care pătrund în circuitul comercial
internaţional. Din ce în ce mai mult, deţinerea unor drepturi de proprietate intelectuală conferă
firmelor avantaje competitive pe piaţa mondială, fiind necesară protejarea acestor drepturi
împotriva concurenţei.

Factorii analizaţi sunt extrem de dinamici şi au determinat o evoluţie a comerţului

internaţional extrem de diferită pe ani, pe ţări, pe regiuni ale lumii şi pe categorii principale de
bunuri şi servicii. Influenţat puternic de evoluţia rapidă a tehnologiilor informatice, de exemplu,
comerţul electronic a cunoscut o expansiune spectaculoasă. Internetul dispune de imense
oportunităţi pentru dezvoltarea unor forme noi de tranzacţii comerciale prin infrastructura
electronică pe care o pune la dispoziţia a milioane de utilizatori ce împart costurile aferente
acesteia. Însă, derularea comerţului prin Internet nu mai prezintă siguranţă, datorită dezvoltării
puternice a pirateriei software, ceea ce impune modernizarea sistemelor de proprietate
intelectuală, singura posibilitate de a asigura protecţia afacerilor derulate pe Internet.

11
 Considerăm că se impune cu necesitate modernizarea comerţului internaţional, cel puţin
din următoarele motive:

• Existenţa încă a decalajelor mari între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare în
privinţa participării la schimburile comerciale internaţionale. Ţările în curs de dezvoltare ar
trebui să depună eforturile necesare pentru realizarea unor ajustări macroeconomice deosebit de
importante, iar cele dezvoltate ar trebui să intervină pentru diminuarea datoriilor externe ale
acestor ţări (prin renegociere), să-şi relaxeze politicile fiscale, sau să încurajeze importurile din
aceste ţări.

• Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informatice, a cunoştinţelor din diferite domenii ar

trebui să permită accesul ţărilor sărace sau aflate în curs de dezvoltare la aceste cunoştinţe care
presupun, printre altele, construirea unor sisteme adecvate de proprietate intelectuală.

• Extinderea Uniunii Europene, un factor deosebit de important pe piaţa mondială,mai

ales că majoritatea schimburilor comerciale se derulează în interiorul regiunii;

• Extinderea fără precedent a fenomenelor de contrafacere, falsificare,

piraterie,concurenţă neloială – datorită dorinţei de câştig rapid a multor categorii de oameni, a
existenţei corupţiei, sau datorită lipsei de informare şi educare a unor categorii tot mai mari de
consumatori.

• Funcţionarea rigidă şi netransparentă a instituţiilor care reglementează comerţul

internaţional, sau a altor organizaţii mondiale (OMC, FMI, Banca Mondială). FMI, de
exemplu, prin programele sale, ar trebui să contribuie la reducerea inflaţiei şi la îmbunătăţirea
balanţei de plăţi a unor ţări în curs de dezvoltare, la derularea unui comerţ internaţional
echilibrat, dar tot mai mulţi economişti din aceste ţări văd în această organizaţie un „instrument

12
al ţărilor bogate pentru perpetuarea actualei structuri a pieţei mondiale care le este favorabilă”.
OMC ar trebui să vegheze la derularea mai echitabilă a comerţului mondial, astfel încât acesta
să devină accesibil ţărilor în curs de dezvoltare.

Joseph Stiglitz susţine că în structurile de conducere ale OMC problemele ţărilor sărace
nici măcar nu sunt auzite. Economiile ţărilor sărace şi ale celor în curs de dezvoltare sunt
caracterizate prin deficite mari ale balanţelor de plăţi externe, balanţe comerciale dezechilibrate,
prin existenţa firmelor naţionale care nu au nici o şansă în faţa marilor companii transnaţionale.

Modernizarea comerţului internaţional şi protejarea proprietăţii intelectuale presupun,

printre altele:

• Modificarea structurii pieţei mondiale. În cazul ţărilor dezvoltate, ponderea în totalul

exporturilor a produselor manufacturate de înaltă performanţă care înglobează tehnologie de
vârf (rezultat al investiţiilor puternice în cercetare-dezvoltare) este mare, în timp ce majoritatea
ţărilor sărace sau în curs de dezvoltare exportă majoritar bunuri primare. Continuarea ignorării
acestor decalaje ar putea accentua stările tensionate existente pe plan internaţional, sau ar putea
provoca blocaje mari în economia mondială.

Ţările dezvoltate ar trebui să înlesnească transferul de tehnologie performantă către

ţările sărace, la adăpostul sistemelor de protejare a proprietăţii intelectuale.

• Reformarea organizaţiilor internaţionale (OMC, FMI, Banca Mondială, etc).

Structura de conducere a acestor instituţii ar trebui să asigure o largă reprezentare a

ţărilor în curs de dezvoltare pentru ca interesele economice ale acestora să fie respectate.

• Apariţia în permanenţă a unor produse şi servicii noi, diversificate, cu grad ridicat de

performanţă care satisfac cele mai exigente cerinţe ale consumatorilor. Acestea sunt rezultatul
investiţiilor guvernelor statelor lumii în cercetare-dezvoltare-inovare, educaţie, dar şi al
existenţei sistemelor de proprietate intelectuală care asigură garantarea calităţii, a originii, a
denumirii produselor şi serviciilor.

13
 • Reconsiderarea rolului comerţului ca promotor al creşterii economice în economiile
naţionale; asigurarea unui mediu prielnic de derulare a afacerilor pentru atragerea investiţiilor în
comerţ (capitaluri mici cu o rotaţie rapidă ce asigură profitabilitate într-un timp scurt).

CONCLUZII

În anul 2009 evoluţia comerţului mondial cu servicii comerciale s-a păstrat în aceleaşi
tendinţe cu cele ale expansiunii comerţului cu bunuri: creşterea volumului schimburilor
comerciale internaţionale cu servicii, însă în ritmuri mult mai reduse comparativ cu 2008, ca
urmare a lentei creşteri economice înregistrate la nivel mondial, cu unele excepţii.

Ţările în curs de dezvoltare şi-au intensificat eforturile în vederea îmbunătăţirii structurii

economiilor naţionale materializate în accelerarea ritmurilor de creştere a exporturilor şi
importurilor de servicii comerciale, mai ales din categoria „alte servicii comerciale” (servicii de
comunicaţii, financiare, informatice, servicii antreprenoriale, profesionale, tehnice, cercetare-
dezvoltare, etc.). China, ţările member CSI, noile state membre ale UE şi câteva ţări africane au
înregistrat ritmuri accelerate de creştere a schimburilor comerciale internaţionale cu servicii
comerciale, contrastând cu ritmurile reduse constatate în ţările dezvoltate.

Cu toate acestea, tot statele dezvoltate continuă să deţină ponderile cele mai ridicate în
comerţul mondial cu servicii comerciale intensive în cunoaştere, inteligenţă, tehnologie
performantă.

Ritmul de expansiune al exporturilor mondiale de servicii comerciale a depăşit dinamica

PIB mondial şi a producţiei mondiale, ceea ce demonstrează o puternică deschidere a
economiilor naţionale către pieţele externe, accentuarea fenomenului de globalizare, puternic
contestat de unii economişti şi lăudat de alţii.

14
 Dezvoltarea comerţului mondial cu bunuri şi servicii comerciale asigură naţiunilor
avantaje competitive durabile întrucât, între altele, permite transferal tehnologiilor de vârf aflate
în conexiune directă cu sistemele de protejare a proprietăţii intelectuale.

Modernizarea comerţului internaţional se află în conexiune directă cu protejarea

proprietăţii intelectuale care, dealtfel constituie singura şansă a ţărilor în curs de dezvoltare de a
se impune pe pieţele internaţionale cu produse şi servicii competitive care ar trebui să
încorporeze talent şi inteligenţă autohtonă, dar şi tehnologie avansată din ţările dezvoltate.

15
 Bibliografie

1.Maria Ionica, Economia serviciilor. Teorie si practica-Editia a III-a,revazuta si adaugita

Editura Uranus, Bucureşti,2003

2.Ana Bobircă, Economia serviciilor internaţionale, Editura Economică,

Bucureşti. 2005

3.Agnes Ghibuțiu, Serviciile si dezvoltarea, Editura Expert, Bucuresti, 2000

4.Paul Krugman, Obstfeld, Maurice – Internationals Economics. Theory and Policy,

Sixth Edition, 2003

5. *** - Le Commerce International, 1988-1989, vol. I, Geneve

6. *** - Le Commerce International, 1990-1991, vol. I, Geneve

7.*** - International Trade Statistic, OMC, Geneva, 2005

8. www.wto.org

9.www.wall-street.ro

16