CAPITOLUL 1

GENERALITĂŢI
Istoria citricelor
Aparitia lamaiului si a fructelor acestuia a fost mentionata de multi calatori de-a lungul
istoriei, chiar daca lamaile nu puteau fi considerate alimente. Atat florile cat si fructele
acestui copac erau folosite pentru a parfuma camerele si pentru a omori unele insecte care
nu suportau acest miros. Aparitia lamailor in Europa a fost o intamplare naturala, insa
istoricii din zilele noastre cred ca acest pom a fost adus de catre Alexandru cel Mare din
India in Grecia, Turcia si Africa de Nord in secolul 4 inaintea erei noastre. Pe atunci
acesti pomi erau numiti „citron”.
Semne ale existentei lamailor sunt prezente in picturile de pe peretii templului Karnak din
Egipt. Exista insa si semne ale existentei lamaiului si pe teritoriile evreilor pe cand
acestia se aflau sub exilul babilonienilor. Chiar daca se spunea ca lamaii erau crescuti de
catre evrei nu exista o mentionare a acestora in Biblie. Prima mentiune a lamaiului in
istoria Europei ii apartine lui Theophrastus si dateaza din anul 350 inainte de Hristos.
Urmatoarea mentiune ii apartine lui Alexandru cel Mare.
In cele mai multe mentionari ale lamaiului in istoria europeana el este cunoscut sub
denumirea de lamai persian. Scriitorii spuneau despre el ca avea o mireasma placuta, ca
era un bun remediu pentru persoanele care au fost otravite si improspata respiratia.
Lamaiul era cunoscut si grecilor,dar si romanilor. Printre ruinele cetatii Pompei, distrusa
de o erupere a vulcanului Vezuviu, a fost gasita o bucata de tigla pe care era pictata o
lamaie. O alta dovada a existentei lamaiului in Roma este o bucata de mozaic din secolul
2 dupa Hristos pe care era pictata o lamaie care crestea pe o creanga. Alte dovezi au fost
descoperite in Turcia, mai precis in Istanbul. Ele dateaza din anul 300 dupa Hristos si
infatiseza picturi atat cu lamai cat si cu portocale care erau inconjurate de frunze verzi si
crengi care pareau proaspat taiate din pomi. Ele pot fi vazute in capitala Turciei in
moschei, locuri care pe vremuri erau bisericile imparatului Constantin.
Nu se stie inca unde, cum si cand speciile de citrice s-au diversificat atat de mult. Iata
cateva exemple de citrice: portocala dulce, lamaia, grapefruitul, grapefruitul rosu sau
mandarinele. S-a ajuns la un consens general si anume ca toti acesti copaci s-au dezvoltat
pe cai naturale sau artificiale. Este foarte bine cunoscut faptul ca romanii cresteau numai
portocali si lamai. Dupa caderea Romei invaziile barbare au raspandit cultivarea citricelor
si in nordul Africii, Spania si Siria. Raspandirea portocalelor acre si a lamilor s-a extins si
plantarea acestor pomi s-a facut prin intermediul semintelor. Din acestea cresteau pomi
similari cu cei care au produs fructele respective. Datorita cruciadelor arabe acesti pomi
au fost raspanditi si in restul Europei.
Portocala dulce sau Citrus sinensis a apurut abia in anul 1400. Cand turcii s-au luptat cu
Imperiul Roman in 1453 rutele pe care se faceau schimburi au fost inchise. Regii din
Europa au incercat sa gaseasca alternative si astfel au ajuns sa faca schimburi cu China si
India. Aparitia portocalei dulci in Europa a schimbat evolutia citricelor. Se pare ca
originile acestui tip de portocala sunt in India. Acest lucru este demonstrat de portughezul
Vasco da Gama care a intreprins o calatorie aici in anul 1498. Din aceasta cauza
portocala dulce mai este cunoscuta si sub denumirea de portocala portugheza. In 1707 se
pare ca in Spania existau crescatorii de portocale, smochini, gutui, rodii, piersici, caise,
mere, pere, duzi, nuci si alti pomi fructiferi. Aceste lucruri sunt dovedite de documentele
pe care le tineau horticultorii.
Mandarinii sau Citrus reticulata apare in istoria Chinei inca din anul 1100. In aceasta
perioada ei nu erau cunoscuti in Europa. Ei au fost adusi aici in jurul anului 1805 dintr-o
provincie din China si s-au raspandit foarte repede in toata Europa.
Grapefruitul rosu sau Citrus grandis, numit de unii marul lui Adam, crestea in Palestina in
anul 1200. El era plantat si crescut de catre arabi. Se crede ca acest fruct ar avea origini
asiatice.
Grapefruitul sau Citrus paradisi se crede ca este o mutatie a grapefruitului rosu. Ei sunt
denumiti asa deoarece cresc in ciorchi ca si strugurii. Cei mai multi cultivatori
de citrice
CAPITOLUL 2
MATERIA PRIMĂ
Particularităţi merceologice.
Din grupa fructelor citrice vom prezenta sortimentele care deţin o pondere mai mare, din
punct de vedere economic şi alimentar: portocalele Citrus Auratium, Mandarinele Citrus
Nobilis, grepfruiturile Citrus Grandis, lămâile Citru Limonum.
Ţinând seama că lămâile sunt de mai mare utilitate în consumul obişnuit al fiecărei
gospodării, ne vom referi mai întâi la unele aspecte legate de valoarea nutritivă şi
alimentară, precum şi de comercializarea acestor fructe exotice, de climat subtropical.
Prin urmare, cele mai importante calităţi ale lămâilor sunt acelea care derivă din
conţinutul acestor fructe în vitamine, zaharuri, aciyi organici şi substanţe minerale.