TERAPIA IERTARII - I

In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu ceea ce am putea
numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu
probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comisesera crime abominabile.
Violenta acestora era atat de mare incat, desi purtau catuse la maini si la picioare, personalul
medical se simtea serios amenintat de acestia, iar cei mai multi psihologi clinicieni obisnuiau sa-
si dea demisia dupa aproximativ o luna de lucru cu acest gen de pacienti. In ciuda avertismentelor
colegilor bine intentionati, care incercau sa-l convinga sa nu lucreze intr-un astfel de loc, fiindca
asta echivala cu o sinucidere in plan profesional, dr. Haleakala Lew Len a acceptat totusi postul.
Si atunci au inceput sa apara miracole. Dupa numai cateva luni, s-a dovedit ca in cazul multora
dintre acesti pacienti nu mai era nevoie de catuse. Dozele medicatiei au scazut simtitor la
majoritatea pacientilor si chiar s-au sistat in cazul unora. Dupa patru ani, pavilionul a trebuit sa
fie inchis din lipsa de.. pacienti violenti.

Partea cea mai interesanta este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbit cu nici unul dintre temutii
sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-a vazut! Cerintele sale la ocuparea postului de psiholog
clinician au fost de a i se oferi un birou si acces la dosarele criminalilor spitalizati. Tot ce a
trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane, a declarat ulterior dr. Len. Daca vrei
sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine."

In prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei sale, folosind aceasta
metoda pe mii de persoane, lucrand inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizatii internationale
prestigioase, precum UNESCO si Natiunile Unite. Dr. Len detine un doctorat in psihologie
obtinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul sau succes ca
psiholog clinician, practicilor de vindecare traditionale invatate de la Morrnah Nalamaku
Simeona, o femeie kahuna.

Cine sunt kahuna? In hawaiiana, huna se traduce prin secret, iar kahuna prin pastrator al
secretului, expert, magistru. Daca vreti, kahuna reprezinta echivalentul mesterului in sistemul de
bresle medieval. Orice meserie, arta sau mestesug avea proprii sai kahuna. Termenul a devenit
insa cunoscut ca echivalent al samanului, vraciului, preotului. Legendele abunda in descrierea
puterilor acestor kahuna, capabili sa realizeze vindecari miraculoase, sa influenteze vremea, sa
mearga pe carbuni incinsi, sa-si atraga prosperitatea etc.

Morrnah Nalamaku Simeona s-a numarat printre ultimii kahuna veritabili dinHawaii, fiind
numita oficial in 1983 de catre autoritati drept o comoara vie a Hawaii-ului (living treasure of
Hawaii). Ea a infiintat Foundation of I, o organizatie nonprofit, menita sa raspandeasca filozofia
si practicile psihologice ale vechilor kahuna, inainte ca acestea sa se piarda. Metoda traditionala
invatata de dr. Len de la Morrnah Simeona si aplicata cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii si
nu numai, poarta denumirea de ho'oponopono, care s-ar putea traduce prin a indrepta lucrurile, a
corecta o eroare.

Metoda este extraordinar de simpla, atat de simpla incat mintea noastra, fascinata de complex si
maestra in a complica masiv si inutil lucrurile, are impulsul de a o respinge imediat. Pe de alta
parte, in ciuda simplitatii ei, metoda are la baza principiile huna, care sunt destul de greu de
acceptat de noi, cei crescuti in spiritul respectului pentru rational si stiintific.
Lumea este o reflectare a gandurilor noastre. Asemeni lui Buddha, vechii kahuna considerau ca
noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intampla in viata
noastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre.

In cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se intampla in interiorul
nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam cauza in noi insine, nu in factorii
exteriori.

• Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o oglinda pentru noi si ca
agresivitatea respectivei persoane nu este decat proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati
refulate.

• Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe care il ocupam, atunci
vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi insine gandim in sinea noastra despre noi.

• Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, pentru kahuna, trupul este o casa pentru ganduri:
cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand, intr-o eroare de judecata. Nu-i nimic in
neregula cu erorile de judecata, declara cu umor dr. Len. Te pot omori, asta-i tot.

In viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile asemeni unor seminte.
Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce ganduri plantam in mintea noastra, caci,
inevitabil, vom culege ceea ce am semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau
boala pot fi corectate, lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor in afara ta.
Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decat cele pe care le poti obtine singur,
cautand in tine insuti, sustine Morrnah Simeona.

Pentru kahuna, circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de constiinta.

Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al
celor din jurul nostru reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns.

Daca nivelul nostru de constiinta se modifica, circumstantele exterioare se schimba rapid, iar
nivelul de constiinta poate creste semnificativ, daca ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se
intampla in viata noastra, pentru tot ce se intampla in jurul nostru.

Vindecarea ori schimbarea incepe cu asumarea responsabilitatii. Ce inseamna sa ne asumam

100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se intampla in viata noastra? Inseamna sa accepti
faptul ca tu insuti – si nimeni altcineva – esti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor
evenimentelor pe care le traiesti, afirma dr. Len, constient ca declaratia sa poate fi socanta sau
chiar revoltatoare pentru majoritatea oamenilor.

O idee foarte greu de digerat, intr-o societate in care ne-am obisnuit sa ne gasim scuze la tot
pasul, sa dam vina pe altii pentru ce nu merge in viata noastra, sa cultivam asiduu o mentalitate
de victima. Mai mult, aceasta idee este greu de acceptat si de catre persoanele considerate
supraresponsabile. Caci una este sa iti asumi responsabilitatea propriilor actiuni si alta este sa iti
asumi responsabilitatea pentru actele violente ale unor oameni cu care nu ai avut nimic de-a face
si cu care singura legatura pe care o ai este ca locuiti impreuna in acelasi oras. Multi psihologi ar
spune ca o astfel de gandire nu face decat sa ne culpabilizeze in mod excesiv.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoşi." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul
fericirii)

TERAPIA IERTARII – II ...

Accesul la miracol si, implicit, la supraconstient nu este posibil decat atunci cand reincepem sa
privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea
infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea,
prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta –
starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal – viata
noastra se poate schimba radical.

Nu va faceti probleme. Intreaga lume este creatia ta si acest lucru trebuie luat ad litteram, afirma
dr. Len. Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic din Spitalul de Stat din Hawaii erau
responsabilitatea lui, doar pentru faptul ca acestia aparusera in viata sa. Problemele lor erau
creatia sa si, de aceea, tot ce a trebuit sa faca pentru a-i vindeca a fost sa lucreze asupra lui insusi,
sa stearga el insusi gandurile care le-au generat. Exagerare dusa la extrem, am putea spune, chiar
daca descoperirile recente din fizica cuantica par a conduce la aceleasi concluzii. Asta inseamna
ca daca copiii nostri au o problema de sanatate, ceva din noi a produs acea problema; daca
partenerul de afaceri ne trage pe sfoara, noi am facut ca acel lucru sa se petreaca; daca sotul ori
sotia ne inseala, noi am atras asta.

Pare absurd. Totusi, evenimentele din viata noastra actualizeaza amintiri, tipare de actiune trecute
si reactii ciudate. La urma urmei, toti am experimentat reactii care ne-au surprins si pe noi, si pe
cei care ne cunosteau foarte bine – reactii in care parca nu eram noi insine, nu-i asa? Daca te
confrunti cu o problema, o situatie limita, un necaz, o suferinta, intrebarea pe care trebuie sa ti-o
pui automat este: ce anume din ceea ce se intampla in mine a generat sau a atras aceasta
problema? Apoi trebuie sa stergi gandurile care au produs respectiva problema.

Dar cum putem sti care ganduri au creat-o? Nu va faceti probleme, spune dr. Len. O parte din voi
stie. Trebuie doar sa-i dati permisiunea sa o faca."Cand judec o persoana, acea persoana devine
un "prizonier al gandurilor mele".

Cream lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metafora. Este o
realitate. In viziunea lor – care este comuna cu cea a tuturor religiilor – Dumnezeu a creat fiinte
perfecte, dar noi nu mai putem sa vedem acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in realitate si
ceea ce vedem se interpune gandul.

Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriile ganduri. Lumea este
ceea ce credem ca este, afirma Serge Kahili King, doctor in psihologie si o autoritate
internationala in materie de huna. Psihologia moderna tinde sa ajunga la aceleasi concluzii, de
vreme ce afirma ca oamenii nu reactioneaza la evenimentele in sine, ci la propria lor perceptie
asupra evenimentelor. Mai mult, studiile arata ca oamenii tind sa se conformeze perceptiilor altor
oameni. Altfel spus, daca spunem in mod repetat unui copil ca este rau, el va ajunge sa se
comporte ca atare. Daca unui angajat i se lauda in mod repetat performantele, chiar daca acestea
nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sa lucreze din ce in ce mai bine.

In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator: daca eu gandesc intr-un
anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un prizonier al gandurilor mele. Asta
inseamna ca el tinde sa se conformeze perceptiei mele si, mai devreme sau mai tarziu, se va
comporta in asa fel incat sa-mi confirme perceptia despre el. Prin urmare, actele unei persoane
sunt o consecinta a ceea ce gandesc despre ea si trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru acest
lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corecta vizavi de o alta persoana.

Daca este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezinta erorile noastre de gandire.
Asa stand lucrurile, atunci poate ca nu ar trebui sa ne mire foarte mult ca dr. Len si-a vindecat
pacientii, lucrand doar asupra lui insusi.

Ce a facut exact doctorul Len pentru a-si vindeca pacientii? Am repetat incontinuu: Imi pare rau.
Te rog, iarta-ma, a declarat senin dr. Len. Asta-i tot.

De-a dreptul socant! Banuiesc ca doctorului Len ii place sa socheze, sa surprinda printr-o lovitura
puternica si neasteptata, rutina noastra mentala. El spune ca oamenii, in special vesticii, gandesc
prea mult. Mai exact, sunt prinsi in rutina unor programe care ruleaza inconstient. Contrar a ceea
ce gandim noi, el sustine cu tarie ca intelectul nu poate rezolva problemele. Cred ca Einstein ar fi
fost de acord cu el, din moment ce a declarat ca "o problema nu poate fi rezolvata la nivelul de
gandire care a generat-o".

CERE-TI IERTARE

De aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la nivel fizic, emotional,
mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici gandirea care a atras-o, printr-un proces de cainta si
iertare. Te rog, iarta-ma ca te-am facut prizonierul gandurilor mele (si fiindca, prin negativismul
gandurilor mele, ti-am influentat in mod distructiv comportamentul) . Asa este in crestinism: ruga
trebuie precedata de cainta si de cererea iertarii. Asta este ceea ce poate face constientul: sa se
caiasca si sa ceara iertare. Restul este treaba supraconstientului, el este armonizatorul,
vindecatorul. Suntem prizonierii propriei minti si nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte –
temnicerul insusi.

Cum te poti ajuta in viata de zi cu zi?

Acest proces poate fi folosit in cele mai diverse situatii: cand suntem bolnavi, cand cineva
apropiat este bolnav, cand ne confruntam cu probleme profesionale, financiare, sentimentale etc.

Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune corpului: Imi pare rau ca ti-am facut rau prin
gandurile mele negative. Te rog, iarta-ma. Si repetam acest lucru cu sinceritate, pana problema
dispare.

Daca copilul are probleme la scoala, putem repeta mental: Imi pare rau ca ti-am creat aceste
probleme prin gandurile mele. Te rog, iarta-ma. Este esential ca trairea sa fie autentica, iar
cererea de iertare sa fie pe deplin sincera. Consecinta imediata este un sentiment de iubire, iar dr.
Len si Morrnah Simeona declara ca acesta este un semnal ca vindecarea a inceput.

Probabil ca la o prima citire vei respinge aceste lucruri, pe motivul ca sunt prostii, povesti de
adormit copiii. Dar kahuna afirma ca supraconstientul este receptiv tocmai la limbajul de copil,
ignorand formularile savante. Interesant este ca psihanaliza a ajuns la o concluzie asemanatoare:
interpretarile pretentioase, destepte, intelectualizate nu ajung la pacienti. Accesul la miracol, si
implicit, la supraconstient nu este posibil, decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii
unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema
adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica
a asumarii responsabilitatii.

Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu
suntem obsedati de castigul personal – viata noastra se poate schimba radical: renuntam la a ne
complica viata inutil si ne redobandim bucuria de a trai, devenim mai creativi, ne adaptam mai
suplu si mai eficient schimbarilor; iar calitatea relatiilor noastre se imbunatateste semnificativ.

IN LOC DE CONCLUZIE

Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte mult cu bolnavi in faza
terminala si a descris experientele si concluziile sale in doua carti devenite best-seller- uri. Una
dintre ele se numeste The Four Things that Matter Most (Cele ce patru lucruri care conteaza cel
mai mult) si se refera la cele mai frecvente declaratii pe care bolnavii le fac celor apropiati pe
patul de moarte. Acestea sunt:

IARTA-MA TE IERT MULTUMESC TE IUBESC

Dr. Ira Bylock considera ca nu trebuie sa ajungem pe patul de moarte pentru a folosi aceste
declaratii care, in opinia sa, au un potential imens in a ne vindeca relatiile si in a ne transforma
profund viata.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoşi." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul
fericirii)