Familia crestina

Potrivit invataturii de credinta ortodoxa, familia este asezamantul divin, creat de Insusi Dumnezeu
in rai, pentru perpetuarea neamului omenesc, pentru ajutorul reciproc si pentru cultivarea si
dezvoltarea darurilor cu care fiecare sot este inzestrat, in atmosfera de comuniune si de dragoste,
luminati si calauziti de harul Duhului Sfant, care binecuvanteaza si sfinteste legatura dintre barbat si
femeie. Familia se bazeaza pe dorinta lui Dumnezeu de a-l crea pe om barbat si femeie, deci pereche,
pentru a se completa sau intregi reciproc.
Nu mai putin daunatoare pentru viata de familie sunt si casatoriile mixte, adica cele care se incheie
intre crestinii ortodocsi cu parteneri apartinand altor confesiuni, catolica, protestanta sau cultelor
neprotestante sau chiar necrestini: mahomedani, evrei, budisti, hinduisti, brahmani si altii. In conditiile
in care se desfasoara viata in tara noastra, cand capata tot mai multa realitate economia de piata si
patrunderea elementului strain, mai ales in domeniul vietii comerciale, se constata si o crestere a
numarului casatoriilor mixte, incheiate intre romani, mai ales femei, si straini de toate nationalitatile si
de toate religiile sau confesiunile ori cultele crestine. Neavand aceeasi credinta, aceeasi limba si aceleasi
obiceiuri si traditii culturale si de familie, in mod firesc, aceste cupluri isi impropriaza un mod deosebit
de viata, care difera de cel obisnuit sau traditional, cu efecte negative asupra celor doi parteneri. Cei mai
multi din partenerii acestor casatorii traiesc necununati, iar copiii raman de foarte multe ori nebotezati.
Oricum, latura religioasa este cea afectata poate cel mai mult.
In privinta casatoriilor mixte, este bine ca preotii sa insiste ca acestea sa nu aiba loc, iar atunci cand
ele sunt inevitabile, mai ales ca sunt incurajate de legislatia civila, cununia religioasa sa nu se faca
decat dupa convertirea partii necrestine sau neortodoxe.
Se repeta necontenit formula: "familia este celula societatii". Se cuvine insa sa-i aducem completarile de
rigoare. Familia adevarata, care isi pastreaza la noi valentele spirituale din etnogeneza, institutie creata
de Dumnezeu, si ridicata printr-o sfanta taina la o inaltime dumnezeiasca, este mai mult decat o celula a
societatii. In calitatea ei de putere formativa a neamului nostru, este sursa creatoare si laborator sacru
in care s-a plasmuit si se mai plasmuieste, a luat chip si se intretine ca atare, in fiecare moment, neamul
si pamantul sau, carora le dam numele de Romania.
Istoriceste vorbind, familia a avut la romani ca fundament si suport Ortodoxia, adica traditia neamului. Si
tot atat de adevarat si justificat este si faptul ca doar aceasta traditie i-a permis sa-si dezvolte
completamente valentele si virtutile. Traditia crestina, avand ea insasi drept suport miracolul euharistic,
puterea tainei ce-i uneste pe soti pe vesnicie, patrunde si sustine familia, in sensul formarii unei structuri
puternice si ducand-o impreuna cu neamul pe care il intemeiaza, la inaltimea unei realitati inalterabile in
istorie si facand din ea o cetate inexpugnabila...
Vorbind chiar la modul universal al cuvantului, istoricii convin ca epocile de prosperitate si putere ale
popoarelor coincid intotdeauna cu epocile de puritate si solidaritate a vietii familiale. Dar si invers.
Coruptia si degradarea vietii sociale sunt contemporane cu decaderea morala a familiei.
Desi nu ne apartine direct, desacralizarea vietii familiale provocata de Revolutia franceza sau de cea
bolsevica ne priveste pe noi. Campaniile antireligioase au ucis sentimentul de respect, de datorie,
spiritul de devotament si sacrificiu, iubirea si fidelitatea, toate valori indispensabile pentru existenta
familiei traditionale, in care se adaposteste sufletul romanesc. Asistam in tara noastra la renasterea
unui paganism domestic, ce inainteaza progresiv si insistent, facand sa triumfe suprasolicitarea
egoismului carnal.