Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Este intalnita la ambele sexe, la subiectii activi, dar cu incidenta maxima la cei peste 40 de ani.
PSH are 5 forme clinico-anatomo-functionale dupa scoala medicala franceza si 6 conform scolii
engleze.
Cele doua clasificari sunt in mare superpozabile, o particularitate in clasificarea engleza fiind
sindromul de impingement. Deoarece este mai didactica si mai usor de inteles vom discuta in
continuare principalele forme clinice conform clasificarii engleze.
1. Impingement syndrome
Este determinat de o suferinta a tendonului muschiului supraspinos. Asupra acestuia, datorita
particularitatilor anatomice, se exercita o presiune („impingere”) care repetata poate determina
dezvoltarea unei tendinite calcifiante ce poate favoriza ruptura partiala si chiar totala de manson
(„coafa”) al rotatorilor.
Tablou clinic
• Dureri recidivante la nivelul umarului, la subiecti tineri frecvent practicanti a unor sporturi ca:
aruncare greutatii, sulitei etc.
• Debut este insidios, cu o crestere gradata a intensitatii durerii si care este accentuata de activitate.
• Durerea are un punct maxim pe fata antero-laterala a umarului, iradiaza pe brat, este exacerbata
noaptea, in somn, la schimbarea pozitiei si perceputa la ridicarea bratului mai ales intre unghiurile 90
– 120° (ridicarea bratului deasupra capului), la abductia pasiva si rotatia interna.
• Mobilitatea umarului este afectata mai ales pentru miscarile de flexie si rotatie interna
3. Capsulita retractila
Apare mai ales in decada a 5 a si a 6 a de viata, cu predominanta la sexul feminin. Se
caracterizeaza prin aparitia inflamatiei cronice (vezi cauze PSH) a capsulei glenohumerale cu
evolutie spre fibroza, capsula articulara ingrosandu-se si aderand la capul humeral.
Tablou clinic
• Debut insidios cu dureri moderate ale umarului, cu exacerbari nocturne, cu redoare si limitare
progresiva a miscarilor. In timp durerea dispare aproape complet dar mobilitatea este total abolita.
• Exista posibilitatea afectarii bilaterale concomitenta sau succesiva.
• Are evolutie lunga (3 stadii) peste 9 luni, tratament trebuind adaptat astef incat pacientul sa il poata
urma la domiciliu (inclusiv programul de recuperare).
Examen clinic local
• La palpare sensibilitate difuza
• Limitarea miscarilor (active, pasive) predominant abductia si rotatia externa
• Daca se face testul cu xilina (sd de impingement) redoarea persista nefiind vorba de contractura
musculara reflexa generata de durere.
Imagistica
• Rx umar: initial normala; osteoporoza la nivelul capului humeral, diminuarea spatiului articular.
• Scintigrafia cu disfosfonat de Tc99: hipercaptare.
• RMN: deceleaza leziuni ale tesuturilor moi.
Tratament
• Umarul trebuie mobilizat precoce
• Medicamentos: antiinflamatorii nesteroidiene, corticoterapie general si local, antialgice,
antidepresiva triciclice.
• Kinetoterapia: are ca obiectiv principal recuperarea mobillitatii care se face prin abordarea
structurilor necontractile ale umarului (capsula,ligamente, bursa, tendoane) si separat prin abordarea
structurilor contractile (muschi).
• Fizioterapia: termoterapie, electroterapie analgetica si decontracturanta (curenti diadinamici,
interferentiali, curent galvanic etc), masaj trofic, ultrasonoforeza, laserterapie, hidrokinetoterapie.
4. Umarul pseudoparalitic
Poate fi considerat drept stadiul tardiv al sindromului de impingement prezentat la primul punct.
Mansonul rotatorilor e format din tendoanele muschilor supraspinos, subspinos, subscapular si
rotund mic. La tineri ruptura mansonului este postraumatica, la varstnici degenerativa, prin
diminuarea vascularizatiei apare ischemia care conduce la tulburari trofice locale scazand rezistenta
si favorizand ruptura la traumatisme sau solicitari articulare minore. Ruptura poate fi totala sau
partiala, tabloul clinic, paraclinic si tratamentul fiind similare cu cele expuse pa punctul 1.