Istoric

Povestea eschimoșilor începe cîndva între anii 5000 şi 3500 înainte de Hristos, adică
acum 6000-7000 de ani. Numele n-a fost inventat de ei, ci de populaţiile indiene din estul
Canadei, care i-au numit pe vecinii lor eschimoşi, adică “mîncătorii de carne crudă”. Aceasta
poreclă a fost adoptată şi de exploratorii americani şi europeni, însă numele folosit des de
eschimoşi pentru ei înşişi este inuiți, care în limba lor înseamnă “oamenii cei adevăraţi”. Iar
dacă ne gîndim la temperaturile cu mult sub zero grade în care trăiesc, la casele lor din
mormane de zăpadă şi gheaţa - numite igluuri, putem spune despre aceşti băştinaşi îmbrăcaţi
în blănuri de animale că sunt oameni adevăraţi.

Aspecte generale

Populaţia totală a oamenilor de la pol este de circa 90.000, dintre care jumătate trăiesc
pe cea mai mare insula de pe glob - Groenlanda. Restul se împart între nordul Statelor Unite,
Canada şi Siberia, zona în care trăiesc fiind acoperită de tundră - o cîmpie fără copaci, doar cu
tufişuri, unde pămîntul este mereu îngheţat, cu excepţia cîtorva centimetri la suprafaţă - în
timpul verii foarte scurte, aşadar eschimoşii sunt locuitorii zonelor polare. Există şi grupuri
care trăiesc pe malurile rîurilor şi se ocupa în principal cu pescuitul, sau eschimoşi nomazi
(care nu rămîn în acelaşi loc, ci se mută cu cortul). Locul de trai al acestora din urmă depinde
de deplasarea “hranei” lor - turmele de caribu, un fel de cerbi cu coarne late. Însă, majoritatea
inuiților tradiţionali trăiesc în mici sătucuri formate din cîteva zeci de case, făcute din lemn de
plută şi pămînt.

Tradiţii

Eschimoşii sunt un popor renumit în primul rînd pentru inventivitatea cu care au reuşit
să se adapteze la cele mai grele condiţii de viaţă. Încă din cele mai vechi timpuri, eschimoşii
s-au folosit de materialele pe care le oferea natura pentru a confecţiona toate lucrurile de care
aveau nevoie. Armele pentru vînătoare - harponul (un fel de suliţa foarte uşor de mînuit),
cuţitul, arcul cu săgeţi - erau confecţionate din colţii de fildeş ai morselor, oase, cupru sau
piatră. Hainele şi le făceau din blana şi pielea uscată şi tăbăcita a cerbilor caribu, la fel
mănuşile, căciulile şi cizmele. Pentru bărci şi sănii foloseau lemnul acoperit cu piei groase de

1
morsă, rezistente la apă. Există cazuri, în special în centrul Canadei, unde lemnul lipsea, aşa
că a fost înlocuit de eschimoşi cu somoni uscaţi, legaţi laolaltă, din care îşi făceau săniile.
În timpul verii foarte scurte, eschimoşii îşi părăsesc satele şi pleacă spre malul mării,
mai aproape de hrana lor - focile, morsele, puii de balenă şi peştii. Aici se stabilesc în grupuri
mici, de cîteva familii, trăind în corturi din piei de animale sau în igluuri construite din gheaţă
şi mormane de zăpadă. Ocupaţiile de bază sunt vînătoarea de animale marine şi pescuitul la
copcă (o gaură făcută în gheaţă). În perioada dezgheţului, eschimoşii pot merge şi pe apă,
deplasîndu-se cu bărcile denumite canoe, făcute din lemn şi piei uscate de caribu. Odată cu
venirea toamnei şi a îngheţului, familiile se reîntorc în satele lor, ocupîndu-se doar cu
vînătoarea de foci sau de păsări.
Religia este, de asemenea, un lucru important în viaţa eschimoşilor. “Zeul” lor se
numeşte şaman - un fel de vrăjitor, despre care eschimoşii cred că poate influenţa spiritele
bune sau rele prin ritualuri, dansuri şi formule magice. El avea rolul de a trata bolile, de a face
vrăji pentru că vînătorii să aibă mereu succes şi de a da mereu sfaturi cînd apăreau probleme
în cadrul familiilor sau membrilor tribului. Arta tradiţională are o valoare la fel de însemnată:
decoraţiuni făcute în mînerele de fildeş ale armelor, sculpturi în fildeş, dinţi de animale sau în
piatră, cusături ornamentale pe blănuri, cîntece şi dansuri specifice ritualurilor şi măşti de
lemn.
Înspre zilele noastre, cultura şi tradiţiile eschimoşilor s-au schimbat, în funcţie de cei
care i-au descoperit, treptat, de-a lungul timpului. Vikingii au fost primii care au ajuns în
lumea inuiților acum 600 de ani, apoi exploratorii europeni - acum 250 de ani. Astfel a
început comerţul: de pe vasele de vînătoare a balenelor, numite baleniere, se ofereau puşti,
chibrituri, băuturi şi alte bunuri. Eschimoşii le dădeau marinarilor în schimb oase de balenă,
ulei, fildeş şi blănuri de animale. În secolul trecut, datorită contactului cu lumea civilizată,
modul lor de viaţă se schimbă radical. Eschimoşii încep să lucreze în localităţile din Alaska,
mai ales în domeniul construcţiilor, mulţi dintre ei stabilindu-se definitiv la periferiile acestor
oraşe. Vînătoarea şi pescuitul se dezvolta în asociaţii, datorită apariţiei armelor de foc şi a
echipamentelor moderne. Eschimoşii îşi fac casele exclusiv din lemn, copiii lor încep să
meargă la şcoală, au spitale, biserici etc.
Sania tradiţională trasă de cîini este înlocuită de boburi cu motor sau maşini de tip
jeep, iar printre ocupaţiile de bază începe să-şi facă loc agricultură şi creşterea animalelor.
Dieta eschimoşilor era formată din carne de focă, somon, cod, balene şi alte fructe de mare ce
se găsesc în acea zonă. În timpul verii, atunci cînd preferau zonele uscate mîncau carne de
ren, gîşte şi plante. Vilhjalmur Stefansson relatează în 1913 ca eschimoşii mănîncă atît carne

2
crudă cît şi gătită. Carnea este gătită în timp ce grăsimea şi peştele se mănîncă crud. Tot el
spune că pentru a o găti se folosea tot grăsime de animal. Eschimoşii nu erau totuşi 100%
carnivori, în timpul verii aceştia culegeau şi mîncau vegetale. Se presupune că eschimoşii au
început să gătească pentru a elimina toxinele din plantele consumate.

Obiceiuri

În ceea ce priveşte obiceiurile care sunt întîlnite în rîndul eschimoşilor atunci voi
vorbi despre înmormîntare. Atunci cînd o persoană moare, trupul său este introdus pe teren,
astfel ca sufletul poate găsi calea spre lumea cealaltă. Cu toate acestea, dacă o persoană moare
din cauza unor boli sau de boală, organismul este dezmembrat şi apoi părţile separate sunt
aruncate în locuri diferite. Eschimoşii asiatici ard morţii, în timp ce eschimoşii din
Groenlanda sunt cunoscuţi că aruncă morţii în mari. Ceilalţi dintre eschimoşi din Alaska îşi
îngroapă morţii lor şi apoi se pune un morman de pietre pe mormînt.
Atunci cînd o persoană moare, toate bunurile sale sunt scoase din casă, astfel încît cei
vii să nu fie infectaţi. Chiar şi membrii familiei celui decedat scot toate lucrurile afară şi le
lasă la aer liber. Corpul persoanei decedate nu este scos prin uşă pentru a fi înmormîntat. În
schimb, corpul este scos fie printr-o fereastră sau pe partea din spate a cortului. Oameni care
ajută la transportarea corpului persoanei decedate la mormînt sunt considerate a fi infectate şi
trebuie sa ştia departe de a face anumite lucruri.
În perioada de doliu, femeile nu se spală şi nu se îmbraca bine. Chiar şi anumite
produse alimentare nu sunt consumate în perioada de doliu.
Deasemenea în cadrul înmormîntării corpul persoanei morţi este tăiat în jumătate şi
apoi se pune cadavru pe o parte într-o cutie. Această cutie este ridicată apoi trei-patru metri
deasupra solului, prin intermediul a patru suporţi. Cutiia este apoi pictată cu păsări, peşti şi
alte animale. Uneori, cutia este învelită cu piei. Elemente cum ar fi haine, ustensile şi arme de
foc sunt plasate în interiorul cutiei.
Un alt obicei interesant este că femeile eschimoşilor sunt tatuate pe faţă ca semn de
frumuseţe, prin trecerea unui os subţire de peste îmbibat în grăsime de focă şi funingine.
Căsătoriile printre eschimoşi nu sunt strict monogame, multe relaţii inuite sunt implicit sau
explicit sexual. Căsătoriile deschise, poligamia, divorţul, şi recăsătorirea sunt deasemena
întîlnite. Printre unele grupuri de inuiţi, care au copii, pentru a divorţa este necesară
aprobarea a comunităţii şi în special acordul bătrînilor. Căsătoriile au fost adesea aranjate,
uneori, în copilărie, şi ocazional perechea este forţată de către comunitate. Femeile se

3
căsătoresc la pubertate, iar bărbaţii, atunci cînd devin vînători productivi. Structura familială
este flexibilă: o gospodărie ar putea consta dintr-un bărbat şi soţia lui (sau soţii) şi copii, s-ar
putea include părinţii săi sau părinţii soţiei sale, precum şi copiii adoptaţi. Fiecare gospodărie
are capul ei, un bătrîn sau un om deosebit de respectat. Una din obiceiurile naşterii este că
atunci cînd se naşte un copil şamanul trebuie să plaseze un fildeş mic sculptat de balenă în
gura copilului, în speranţa că acest lucru ar face copilul bun la vînătoare. Cîntecele gălăgioase
şi dansurile sunt , de asemenea, obişnuite, după o naştere.

Simboluri etnice

Printre simbolurile etnice ale eschimoşilor se enumeră ursul alb care trăieşte la Polul
nord, eschimoşii îi vînează pentru hrană dar şi pentru blana acestuia , din care confecţionează
diferite blănuri şi haine, un laţ simbol carcteristic acestei etnii sunt căsuţele iglu, sunt nişte
construcţii mici construite din blocuri tăiate uniform de zăpadă şi care servesc drept adăpost
pe o perioadă scurtă pentru nomazi, sau pentru pescari şi vînători. Într-o căsuţă iglu pot
încăpea pînă la 4-5 persoane.

Caracterul etnic

Eschimoşii sunt consideraţi o etnie foarte muncitoare, sunt nişte persoane rigide cu un
intelect de limită după cum arată cercetările făcute în baza testelor de inteligență, cercetătorii
au găsit la eschimoşi cam 73,7- 89,6 QI (cotient de inteligență). Cu toate acestea sunt
consideraţi o etnie foarte ospitalieră , sunt un popor liniştit , mai mult melancolici şi holerici.
Eschimoşii sunt în marea lor majoritate oameni mici de statură, cu mîini şi picioare
scurte ceea ce constituie o adaptare la condiţiile climaterice extrem de aspre.
În limba eschimoşilor nu există cuvinte, ci rădăcini de cuvinte, la care se adaugă
particulele adjectivale şi verbale, transformîndu-se în cuvinte compuse cu aspect de
propoziţie. Numărul rădăcinilor de cuvinte este realtiv mic, dar numărul posibilităţilor de a le
descrie este practic nelimitat. Limba inuit (a eschimoşilor) cuprinde un foarte mare număr de
termeni pentru a desemna un concept cum este zăpadă, pe cînd franceza trebuie să folosească fie
expresii compuse („neige mouillee", rom. zăpada moale, „neige lourde", rom. zăpada grea,
„neige poudreuse", rom. zăpada afînată), fie metafore („soupe", rom ciorofleaca, „poudre",
rom. pulvar, „carton", rom.carton etc).

4
 Eschimoşii nu suferă de atîtea boli digestive ca noi pentru că au un corp adaptat traiului
în acele condiţii (aşa cum sunt mai scunzi, au o digestie mult mai rapidă decît un european, un
sistem cardio-respirator adaptat). Eschimoşii nu sufereau de scorbut deoarece multe din
vitaminele de care are nevoie corpul uman se găseau în dieta lor (inclusiv vitamina C). Gătitul
cărnii nu face decît să distrugă din vitamine. De exemplu, vitamina C se găseşte în pielea
balenei albe (Beluga) pe care eschimoşii o numeau muktuk în aceeaşi cantitate ca în
portocale.

Superstiţii
Legendele eschimoşilor, vorbesc de marea deschidere din nord, de un neam care trăieşte
sub scoarţa Pămîntului, precum şi de faptul că strămoşii lor ar fi venit din acea ţara
paradisiacă.
Majoritatea celor care au scris despre acest subiect afirmă că interiorul Pămîntului
este locuit de un neam de oameni mici de statură, cu pielea cafenie şi mai spun ca eschimoşii,
a căror origine rasială este diferită de cea a tuturor celorlalte rase de pe suprafaţa Pămîntului,
provin din această rasă subterană.
Nansen, citează un scriitor norvegian din secolul al XIII-lea, conform căruia
eschimoşii, în acea vreme, erau consideraţi un popor supranatural. Tradiţia eschimoşilor înşişi
spune că ei au venit dintr-un ţinut cu Soare veşnic, dintr-o ţară aflată mult dincolo de bariera
de gheaţa nordică.
Eschimoşii oferă nevestele lor în scopuri religioase, la sugestia unui şaman, şi se
urmăresc scopuri exterioare ca o vreme mai bună sau condiţii de vînătoare mai bune.
Mai există şi alte modalităţi prin care nevestele sunt oferite drept partidă de sex , ca de
exemplu co-mariajul, ce poate avea loc între două familii căsătorite de eschimoşi, în care
bărbaţii îşi oferă unui altuia nevestele. Acest co-mariaj are un scop social, pentru a întări
legăturile economice şi de prietenie între cele două familii. Cum funcţionează această
practică? Bărbatul se mută în casa prietenului său şi viceversa, pentru o anumită perioadă,
făcînd treburile gospdaresti şi îndatoririle de soţ, împreună cu nevasta prietenului său. Astfel
se spune că legăturile dintre cele două familii devin foarte puternice.
O altă superstiţie conform credinţelor eschimoşilor, este că oameni precum şi animalele
au un suflet în plus faţa de trup, dar sufletul este independent de corp. Sufletul poate părăsi
corpul temporar şi apoi să se întoarcă. Cu toate acestea, după ce o persoană moare, sufletul
continuă să trăiască în acelaşi mod ca atunci cînd persoana a fost în viaţa.

5
 O explicaţie complet diferită deasemenea o dau eclipselor, eschimoşii spun că este
vorba despre zeii lor Padli ( Soarele ) şi Amarok ( Luna ), care fac dragoste.

Stereotipuri

De-a lungul timpului eschimoşii au fost consideraţi una din cele mai neobişnuite etnii ,
care au surprins pe mulţi prin originalitatea şi felul lor de a fi. Astfel datorită modului cum au
fost văzuţi ei de întregul mapamond , lumia şi-a creat multe ideii şi păreri despre aceştia, iată
cîteva stereotipuri despre eschimoşi:

• Eschimoşii cred în fantome.

• Eschimoşii fac sex rar, din cauza frigului.
• Eschimoşii trăiesc în case făcute numai din gheaţă.
• Eschimoşii niciodată nu dorm dezbrăcaţi.
• Eschimoşii se săruta cu nasurile.
• Eschimoşii nu mănîncă produse vegetariene.
• Eschimoşii sunt foarte buni pescari.
• Sărutul eschimoşilor - se spune că, pentru a nu-şi mai scoate gura şi bărbia din
blănurile şi fularele protectoare, oamenii gheţurilor au început să-şi atingă
nasurile cînd se întîlneau.
• Eschimoşii sunt josuti.

Relaţia majoritate-minoritate

În timp ce în Canada şi în S.U.A. ei reprezintă doar o minoritate, ca şi pe teritoriile

nordice ale Siberie, de altfel, în Groenlanda, care aparţine Danemarcei, ei au obţinut
autonomia. Însă Kalaalit Nunaat ("Ţara oamenilor"), cum îşi numesc groenlandezii țara,
primeşte încă ajutor financiar din partea Danemarcei.

Conflicte etnice

Eschimoşii, din nordul Canadei şi din Alaska, îşi văd ameninţat modul de viaţă din
cauza încălzirii globale, eschimoşii au dat în judecată SUA pentru poluare şi emitere de gaze
excesiv, motiv pentru care îşi prezintă cazul în faţa unei comisii internaţionale pentru apărarea

6
drepturilor omului. Populaţiile nordice au şanse foarte mici de reuşită în demersul lor, însă
după cum susţin reprezentanţii lor, această acţiune are mai mult o valoare de simbol,
însemnînd în acelaşi timp o importantă victorie morală împotriva Washingtonului. Cazul este
prezentat în faţa Comisiei inter-americane pentru drepturile omului (Inter-American
Commission on Human Rights), o instituţie formată din 34 de membri ce reprezintă toate
statele din federaţia americană în litigiile privind nerespectarea drepturilor omului. În ultimii
zece ani condiţiile de mediu afectează terenurile de vînătoare pe care eschimoşii îşi duc traiul
de mii de ani.

Bibliografie

o Kaplan, Lawrence D. (1990). "The Language of the Alaskan Inuit"

o Roger Frison Roche (1971). ”Popoare de vînători din Arctica”
o http://en.wikipedia.org/wiki/Eskimo
o http://wapedia.mobi/ro/Eschimo%C5%9Fi