Ouale de Paste

Ouale de Paste, potrivit traditiei, erau adunate din cuibar in miercurea din a patra , numita si
„miercurea Paresimilor". Exista obiceiul ca de la lasatul secului si pana in aceasta zi, gospodinele
sa nu stranga ouale. Era credinta ca ouale alese in aceasta zi nu se stricau pana la Paste. Acum se
alegeau ouale pentru mancarea de Pasti si ouale ce urmau sa fie inrosite.
Chiar daca ele erau stranse in aceasta zi, vopsitul lor avea loc in joia din saptamana de dinaintea
Pastelui, insa, niciodata in Vinerea Mare.
Oul vopsit este simbolul Mantuitorului, care paraseste mormantul si se intoarce la viata, precum
puiul de gaina iesit din gaoace.
Ouale rosii sunt numite in Bucovina merisoare, iar cele cu ornamente sunt numite incondeiate,
inchistrite sau impistrite.
Ornamentica oualor decorative este extrem de variata, ea cuprinde simboluri geometrice,
vegetale, animale, antropomorfe si religioase. Iata cateva simboluri si semnificatii utilizate:
- linia dreapta verticala = viata ;
- linia dreapta orizontala = moartea ;
- linia dubla dreapta = eternitatea ;
- linia cu dreptunghiuri = gandirea si cunoasterea ;
- linia usor ondulata = apa, purificarea ;
- spirala = timpul, eternitatea ;
- dubla spirala = legatura dintre viata si moarte.
Folclorul conserva mai multe legende crestine care explica de ce se inrosesc ouale de Pasti. Una
dintre ele relateaza ca Maica Domnului, care venise sa-si planga fiul rastignit, a asezat cosul cu
oua langa cruce si acestea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Hristos.
Ciocnitul oualor se face dupa reguli precise: persoana mai in varsta (de obicei barbatul) ciocneste
capul oului de capul oului tinut in mana de partener, in timp ce rosteste cunoscuta formula
"Hristos a inviat", la care se raspunde "Adevarat a inviat".
In Bucovina, cojile oualor de Pasti, sunt aruncate in rau, pentru ca apa sa le poarte la "Blajini"
(fiinţe imaginare, incarnari ale copiilor morti nebotezaţi, al caror loc de vieţuire se afla la
"capatul lumii", aproape de Apa Sambetei). In felul acesta, si Blajinii stiu ca pentru toti crestinii
a venit Pastele. La tarani, mai exista obiceiul ca, in dimineata din duminica Pastelui, sa-si spele

1
fata cu apa noua sau apa neinceputa, in care pun un ou rosu, avand credinta ca astfel vor fi tot
anul frumosi si sanatosi ca un ou rosu. Dupa consumarea oualor, cojile rosii sunt pastrate pentru
a fi puse in brazde, la arat, crezandu-se astfel ca pamantul va da rod bun.

Obiceiuri de Sfintele Pasti

Ciclul pascal
Cea mai mare sarbatoare a crestinilor, Invierea Domnului, este prilejul, pentru romani, de a trai
clipe de bucurie sfanta, dar si de a sarbatori in cadrul comunitatii.
Pastele, cum denumesc romanii sarbatoarea Invierii, isi are etimologia in cuvantul ebraic pesah,
trecere. Pastele evreilor marca trecerea poporului ales prin Marea Rosie, din robia Egiptului, in
pamantul fagaduintei, Canaan. Pastele crestinilor este, in primul rand, , dupa al carui model vor
invia toti crestinii.
Dar inainte de a face o discutie aprofundata asupra , trebuie sa spunem ca ea nu este una izolata.
Antreneaza un intreg ciclu de sarbatori si evenimente, care fac sa se individualizeze, clar, in
calendarul romanilor, momentul pascal. Acesta cuprinde mai multe sarbatori, de la intrarea in
Postul Mare pana la (Rusaliile), adica perioadele numite, in termeni bisericesti, a Triodului si a
Penticostarului.
Pe planul culturii populare, inceperea Postului Mare este marcata prin distractia care se face
inainte de post. In Vestul tarii, dar si in zonele cu populatie catolica, aceasta poarta numele de
farsang, fasanc sau fashing. Este, de fapt, un carnaval al intregului sat, la care tinerii se
mascheaza, iar cei mai in varsta asista. Mastile sunt fie confectionate ad-hoc, din materiale
existente prin gospodarie - haine vechi, perdele, obiecte vechi, etc. - fie sunt consacrate prin
traditie, cum e cazul "berbecilor" de la Slatina - Timis, din judetul Caras - Severin.
Cele mai des intalnite scenarii la farsang, nelipsite din cele mai multe locuri, sunt "nunta",
"medicul" si, obligatoriu, "inmormantarea". Aceasta din urma mimeaza ceremonialul unei
inmormantari traditionale, numai ca mortul este ... farsangul - o papusa din paie, imbracata in
straie vechi. Ea este arsa, la sfarsitul carnavalului, ca semn al mortii iernii si al venirii primaverii.
Momentul marcheaza si sfarsitul carnavalului, care se desfasoara in ultima zi a saptamanii
branzei. Mascatii umbla pe strada, sau joaca, sau colinda pe la casele oamenilor, jucand mici
scenete improvizate, sau doar urand ceva gazdei. Deoarece multi dintre ei sunt feciori de

2
insuratoare "spargerea carnavalului" se soldeaza, de regula, cu o petrecere, la care sunt invitate si
fetele din sat.
Intre datinile de Lasata Secului, se individualizeaza obiceiul "Cucii", specific Dobrogei (mai
demult) si satelor din sesul Dunarii. Astazi obiceiul este sporadic intalnit, cel mai spectaculos
carnaval fiind in comuna Branesti, langa Bucuresti.
Acum obiceiul este o parada a mastilor de cuci si cucoaice, urmat de o bataie si de hora. In
vechime este atestat un obicei mai amplu, in trei parti. Prima se desfasura in dimineata zilei de
Lasata Secului, cand cucoaicele (flacai travestiti in femei), cutreierau satele simuland bataia cu
chiuliciul (un bici in varful caruia atarna o opinca rupta). A doua parte a obiceiului o constituia o
piesa care o avea in centru pe "bunica cucilor", in jurul careia se adunau, in mijlocul satului, miri
si mirese, ciobani si ciobanite, vanatori si vraci, constituind o parada zgomotoasa. Dupa ce
trageau trei brazde simbolice, in forma de cerc, unul dintre ei (de obicei mirele) era udat cu vin.
Seara se desfasura ultima parte a carnavalului, cand mastile erau rupte de pe cap, se tranteau la
pamant, se calcau in picioare si se striga:
"Sa piara cu tine
Tot ce-i rau in mine
Si sa fie luminat
Cum am fost inturnat" [1]
Sfarsitul era, fireste, hora.
Dar acestea nu sunt singurele manifestari consemnate in . Pe langa ele, au existat si alte obiceiuri
la prinderea postului, numite "Refenele" [2] sau "Vergel", Alimori, Hodaite (in Hunedoara) sau
Priveghi (in Banat), strigarea peste sat sau alte obiceiuri.
"Refenelele" sunt petreceri ale tinerilor din duminica dinaintea Lasatului de Sec. Ei se adunau pe
la unele case, unde petreceau (dansau) aceleasi jocuri ca la hore, dar insotite de chiuituri
(strigaturi). Dupa ce se infierbantau putin feciorii, se luau de fetele suparate ca au trecut caslegile
prea repede si le ironizau:
"Lucra, mama, ce-i lucra
Si-mi porneste ursita
Doara ma pot marita,
Ca-s batrana ca si tine
Si rad oamenii de mine.

3
Vinde, mama, gastele,
Risipeste-mi gatele,
Ca sa trec Caslegile!
Dup ce-oi trece pe prag,
Mi-o iesi grija din cap,
Oi pune furca-n carare,
Mai mult nu te-oi supara." [3]
Feciorii necasatoriti, luati in batjocura, se dezvinovateau astfel:
"Socotit-am sa ma-nsor,
S-aduc maicii ajutor;
Socotit-am sa ma las,
Sa nu-i fac maicii necaz".
La Lasatul Secului de branza, pe inserate, tinerii aprindeau focuri pe dealul din jurul satului.
Dansau in jurul lor, sau sareau peste foc, iar baietii cu un taciune sau cu un bat aprins la un capat,
faceau cercuri in aer, strigand: "Alimori! Alimori!".
In alte zone, in prima duminica a Postului Mare, feciorii satului strangeau doua carute cu paie, de
la fiecare gospodarie cate o furca. Afara din sat puneau deasupra paielor o figura de barbat si una
de femeie, facute din lemn, ca doi indragostiti. Apoi aprindeau niste roti de lemn puse in varful
unor bete si le roteau. Alti tineri faceau un fel de pod, de care se loveau rotile aprinse si sareau in
sus, strigand: "Asta am aruncat-o in norocul Mariei!". Iar cu cat roata sarea mai sus, cu atat se
spunea ca va fi norocul mai mare.
In muntii Apuseni se practica o sarbatoare a focului viu, numita Hodaite, varianta locala a
Alimorilor. Ea avea loc intr-o zi din saptamana alba (a branzei) sau in prima zi a Postului Mare.
Pe dealurile sau pe muntii dimprejurul satelor, copiii mai maricei (peste 12 ani) dadeau drumul
unor manunchiuri de nuiele impletite cu foi de porumb si paie, strigau:
"Pazea, ca vine roata de foc,
Cu belsug, cu noroc;
Pazea, ca vine soarele
Si va arde picioarele,
Pazea, pazea!" [4]

4
[1] R. Vulcanescu, Mitologie romana, Ed. Academiei R.S.R., Buc., 1987, p. 434
[2] M. Pop, Obiceiuri traditionale romanesti, Buc., 1976, p. 85
[3] S. Fl. Marian, Sarbatorile la romani, vol. 1, Ed. Grai si suflet - Cult. nat., Buc., 2001, p. 205
[4] R. Vulcanescu, Mitologie romana, Ed. Academiei R.S.R., Buc., 1987, p. 382

Tot la Lasata Secului se facea strigarea peste sat. Flacaii se urcau pe un deal sau intr-un copac,
vestind in tot satul numele fetelor care nu s-au maritat si pricina. Sau se imparteau in doua cete,
ce urcau pe dealuri opuse si se faceau ca intreaba si raspund despre fetele care nu s-au maritat si
pricina acestui fapt. Prin Maramures, la poarta fetelor batrane se puneau matahai, papusi de lemn
sau de paie cu organele genitale supradimensionate, care purtau bilete satirice la adresa
defectelor fetei sau a pricinii pentru care nu s-a maritat.
In sud, la Calarasi si acum se merge cu prajituri, tort si alte bunatati la nasi sau la parinti,
srigandu-se: "Urlaria! Urlaria! Urlaria, c-a murit baba Maria!" pentru alungarea spiritelor rele dar
si pentru ca se lasa sec de oua si branza si incepe Postul Mare.
Prima zi dupa Lasata Secului se numea Lunea curata, cand batranele incepeau a tese panza din
care se faceau camasile de Paste. Tot in aceasta zi, oamenii obisnuiesc sa purifice spatiul in care
traiesc, prin diferite ritualuri.
In Banat, ziua aceasta se numeste Spolocanie, iar oamenii se spala cu bautura, la carciuma
satului, de mancarea de dulce. In alte parti ale tarii, de Spolocanie, vasele din care s-a mancat de
dulce se spalau cu lesie si se urcau in pod, unde se pastrau pana la Paste.
Jumatatea Postului Mare (miercurea din saptamana a patra) era numita Miezul sau Miaza Paresii
(de la cuvantul Paresimi, care insemna Postul de 40 de zile) sau Paretii (aceasta sarbatoare era
socotita ca un perete care desparte Postul Mare in doua). Ziua era tinuta cu sfintenie de femei,
care nu munceau si mai ales, nu ungeau peretii ca sa nu se imbolnaveasca de "dansele", ori sa nu
innebuneasca ele sau familia. Era credinta ca tot ce se lucra in aceasta zi se strica, nici un lucru
neputand fi dus la bun sfarsit.
Un singur lucru se putea face in acesta zi: numaratul oualor si al calupelor de in, cinepa si lana.
Pe vremuri, nu se luau oua din cuibar, de la Lasata Secului pana in acesta zi. Atunci se strangeau
si se numarau, ca sa nu se strice pana la Paste si ca gainile sa faca mai multe oua. In Oltenia,
copiii isi ajutau mamele la alesul celor mai bune oua, care urmau a fi inrosite sau inchistrite. Se

5
spune ca ouale de gaini negre, numite "harapesti", avand coaja galbuie, sunt mult mai tari. Ceea
ce ii ajuta pe posesorii lor sa castige mai multe oua de Pasti.
Ziua Sfantului Toader (prima sambata din Postul Mare) este momentul in care se aduc prescuri si
coliva la biserica. Dupa sfintirea de catre preot, ele se dau de pomana pentru morti. De atunci, in
fiecare sambata a postului trebuie duse prescuri, pana in Joia Mare.
In sudul tarii obiceiul se cheama "sarindar" si consta in ducerea la biserica a gaului (arpacas, in
zilele noastre). In fiecare sambata, pana in sambata lui Lazar, se pomenesc mortii. La "spartul
sarindarului" se face coliva din acest grau si cate o masa pentru intreaga comunitate, ca pomana
pentru morti. Exista chiar si obiceiul necanonic de a-si "purta sarindarele" de viu; pana la
parastasul de sapte ani, care se face dupa ce moare un om. Acesta, fiind inca in viata, si le face
singur, cu pomenile necesare. Obiceiul este practicat mai ales in Sudul tarii, in Oltenia.
Dar sa revenim la ziua lui San’ Toader, in care etnologii vad o ramasita a cultului hipic sau a
curselor de cai care anuntau venirea primaverii. Tot in aceasta zi se tundeau vitele. Fetele
culegeau buruieni (radacina de urzica, frunze de nuc) cu care isi spalau parul, zicand:
"Toadere, San-Toadere,
Da cosita fetelor
Cat codita iepelor" [5]
Baietii isi taiau parul si-l ingropau la o salcie, zicand: "San-Toadere, na-ti parul meu si da-mi
coama calului tau". [6]
Tot in acesta zi, baietii se infrateau, iar fetele se prindeau surate, pe paine si sare, rostind:
"Eu ti-oi fi frate
Pana la moarte,
M-oi lasa de paine
Si de sare mai bine,
Decat sa ma las de tine". [7]
In ziua de Mucenici (Macinici; sarbatoare cunoscuta sub denumirea bisericeasca de Sfintii 40 de
mucenici din Sevastia Armeniei si sarbatorita la 9 martie) gospodarii dadeau foc la gunoaie.
Femeile afumau casa si pomii din gradina cu petice aprinse, ca sa le fereasca de ganganiile si
jivinele care le pericliteaza.
In zilele noastre este obiceiul sa se faca "macinici". In Moldova se fac copti, din aluat insiropat,
uns cu miere si presarat cu nuca. In Sudul tarii se fac fierti in apa si arome (rom, scortisoara,

6
coaja de portocale). Asa e obiceiul, in amintirea celor 40 de sfinti mucenici inghetati in iezerul
Sevastiei. Mucenicii, in forma cifrei 8, se dau de pomana pentru morti si se consuma si de cei ai
casei.
Obiceiul de a da martisoare si de a le purta in piept este de data mai recenta. In mod traditional,
martisorul era o ata de culoare rosie, sau realizata prin impletirea unui fir rosu cu unul alb, care
se purta la mana ca semn al venirii primaverii. Tot de data recenta este sarbatorirea femeilor, la 8
martie. Am amintit si aceste sarbatori deoarece ele fac parte din calendarul acestei perioade, fiind
serbate de romani prin schimburi de daruri. Sunt insa sarbatori laice, care nu au de-a face cu
ciclul pascal.
Buna - Vestire (Blagovestenia) simbolizeaza inceputul mantuirii neamului omenesc. In aceasta
zi, Arhanghelul Gavriil i-a binevestit Sfintei Fecioare Maria zamislirea lui Mesia, cel de veacuri
asteptat.
In calendarul ortodox este zi de dezlegare la peste. La romani exista credinta ca pana si cel mai
sarac om trebuie sa manance peste, ca sa fie sanatos si iute ca pestele tot anul. Dar exista si
credinta de a lua intai anafura de la biserica si a merge apoi la pescuit, unde se zice ca pescarul
va prinde mult peste. Se mai spune ca, asa cum e vremea de Bunavestire, va fi si la Pasti.
In trecut, in aceasta zi, inainte de rasaritul soarelui, se afumau pomii cu tamaie si pleava de
canepa, pentru a fi feriti de insecte. Dupa momentul zilei in care se arata soarele, se spune ca vor
fi frumosi papusoii semanati devreme, la mijloc sau tarziu. [8]

[5] S. Vrabie, De civitate Rustica. Studii si cercetari de etnologie si literatura populara romana,
Ed. Grai si suflet-Cult. Nat.,Buc., 1999, p. 194
[6] Idem
[7] S. Fl. Marian, Op. cit. , Vol. II, p.84
[8] S. Fl. Marian, Op. cit. , p.1

Se crede ca de Blagovestenie pamantul este binecuvantat, caci inviaza toata musca si incepe a
creste iarba. Iar cine doarme in aceasta zi va fi somnoros tot anul. [9] Tot acum se spune ca se
dezleaga limba pasarilor cantatoare si cucul, care a fost uliu toata iarna, redevine cuc, [10] pana
la Sanziene sau la Sfantul Petru. Cei ce il aud cantand pentru prima data il intreaba cat mai au

7
pana la moarte sau pana la casatorie. [11] Iar raspunsul cucului este interpretat ca de cate ori
canta, atatia ani mai sunt pana la evenimentul respectiv.
Sfantul Gheorghe este, pentru crestini, sarbatoarea Sfantului Mare Mucenic militar, care a fost
chinuit si omorat pentru Hristos, pe vremea imparatului Diocletian. Este considerat sfant purtator
de biruinta si reprezentat in iconografia ortodoxa calare pe un cal alb si omorand un balaur,
simbol al raului.
In calendarul popular, sarbatoarea se regaseste cu numele de Sangeorz. Ea coincide cu triumful
primaverii, dar si cu perioada delicata din viata culturilor, cand acestea sunt amenintate de
"strigoii de bucate", sau loajnice, cum li se spune prin Muntii Apuseni. De aceea, se fac felurite
ritualuri de aparare impotriva strigoilor, de care se spune ca pot fi afectati si oamenii, dar si
vitele, carora li s-ar putea lua mana in aceasta perioada.
Femeile si fetele seamana busuioc, ca sa miroase frumos; busuioc bun de dragoste, credeau
taranii. Fetele sunt udate de flacai. Unii privegheau noaptea, uitandu-se in varful dealurilor, sa
vada jucand comorile. In comunitatile pastoresti acum se angajau ciobanii, paznicii si slugile la
stani. Era ziua sambrei oilor, a alcatuirii tarlei, insotita de o petrecere colectiva, avand un farmec
aparte.
Sambata dinaintea Floriilor poarta numele de sambata lui Lazar, in amintirea lui Lazar cel inviat
de Mantuitorul din morti. Acum este ziua de dezlegare a sarindarelor, cand se pomenesc mortii.
Femeile faceau, mai demult, placinte, ca sa nu moara de dorul lor, asa cum a patit mama lui
Lazarel (Lazarica). In sesul Munteniei si, mai rar, in Dobrogea, fetele umbla cu Lazarita
(Lazarelul). Colinda din casa in casa, in timp ce mireasa (Lazarita) merge inainte si inapoi in
cercul lor, cantand cantecul lui Lazar. Se spune ca Lazar i-a cerut mamei sa-i faca azima, dar ea a
refuzat. Apoi el a plecat cu oile, s-a suit in copac sa le scuture frunze si, cazand, a murit. Surorile
lui l-au scaldat in lapte dulce, apoi l-au inmormantat. Colindul se sfarseste cu bocirea lui Lazar
de catre surori si de mireasa. Obiceiul este intalnit si astazi, mai rar, in Sudul tarii.
Duminica Floriilor (numita si a Stalparilor) marcheaza momentul primirii triumfale pe care i-a
facut-o multimea Mantuitorului, la intrarea in Ierusalim. In aceasta zi e obiceiul de a se sfinti, la
biserica, ramuri de salcie, care simbolizeaza stalparile de finic cu care multimea l-a intampinat pe
Hristos. O legenda, pe care am intalnit-o atat in Bucovina, cat si in Maramures, spune ca salcia a
fost aleasa si binecuvantata, pentru ca si-a plecat crengile, oferindu-i o ramura Maicii Domnului,
care mergea spre Golgota si voia sa-i duca Fiului Ei rastignit o cununa fara de spini. Mai demult,

8
era obiceiul ca aceste ramuri sfintite sa fie puse langa tetrapod, pentru a putea fi luate de
credinciosii care se inchinau la icoana praznicului. Restul erau pastrate si impartite celor ce nu au
putut fi prezenti. Tot mai demult ele se tineau in mana, cu evlavie, pana dupa Liturghie. Apoi
erau duse acasa si se atingeau cu ele vitele, ca sa creasca si sa infloreasca precum "matisoarele".
[12]
In cursul anului, salcia se pastra la icoane, facuta cerc. Se spune ca era buna de leac pentru galci,
friguri, dureri de gat. Cand fulgera si trasnea, se aprindea pentru izbavirea de frica. [13] Astazi se
pastreaza o vreme la porti si usi, apoi fiind arsa.

[9] E. Niculita Veronca, Datinile si credintele populare romanesti adevarate si asez. in ordine
mitologica, Ed. Polirom, Iasi, 1998, p. 277
[10] D A. Vasiliu, Obiceiuri, credinte si datini de Pasti, Buc., 1940
[11] S. Fl. Marian, Op. cit. , Vol. I, p.229
[12] S. Fl. Marian, Op. cit. , Vol. II, p. 250
[13] A. Gorovei, Credinte si superstitii ale poporului roman, Ed. Grai si suflet - Cultura
Nationala, Buc., 2003, p. 211

Dupa cum mentionam si mai sus, putine dintre aceste obiceiuri se mai pastreaza astazi. Cele mai
prezente sunt pomenirea mortilor, care se face in fiecare sambata a Postului Mare, frecventarea
sfintei biserici mai des, spovedania. Obiceiurile populare se tin mai putin si mai sporadic. Nu se
poate vorbi despre o generalizare a acestora nici in ce priveste sarbatorirea, nici in privinta
teritoriului romanesc.
Pentru romani, Postul Mare este cel mai important si mai sfant post de peste an. Fiecare incearca
sa posteasca dupa putere, mai ales prima saptamana si Saptamana Mare, sa faca milostenie si
fapte bune, sa se impace cu cei cu care s-a certat. Datinile populare, ele se mai pastreaza doar in
unele localitati. Cu trecerea anilor, parca timpul e tot mai putin ingaduitor cu oamenii, grijile
vietii lipsindu-i tot mai mult de bucuria sarbatorii. Sau, poate ca se vede tot mai mult influenta
crestinismului, care considera Postul Mare drept o perioada de adanca pocainta si tanguire,
pentru ca acum a fost chinuit si omorat Creatorul lumii. Iar la rastignirea Lui, ne facem cu totii
partasi, prin pacatele noastre. De aceea, din punct de vedere crestin, sunt interzise petrecerile si
serbarile de orice fel.

9
Postul Mare dureaza 40 de zile, amintind de postul lui Moise, dar mai ales al Mantuitorului.
Ultima saptamana (Saptamana Mare) este dedicata insa, in afara Postului, patimilor, rastignirii si
punerii in mormant a Domnului. Este cea mai aspra saptamana de post. In toate bisericile se
slujesc, seara, Deniile, iar dimineata slujbe speciale, care predispun la meditatie asupra vietii
crestine si a patimilor Domnului.
Deniile (slav. denii = zilnic) sunt slujbe specifice Postului Mare; Utrenii ale zilei urmatoare. Ele
se desfasoara in prima, a cincea si ultima saptamana a Postului, fiind cele mai frecventate de
romanii de astazi. Randuiala este de a se imbraca in haine cernite sau, macar, femeile sa-si
acopere capul cu o naframa neagra. E regula ca pana la deniile din saptamana a cincea sa fie gata
curatenia prin case si ograzi.
Batranii obisnuiau sa manance putin in seara de Florii, apoi nu mai mancau pana in Joia Mare,
cand se spovedeau si se impartaseau. Tinerii mancau in aceasta saptamana paine si poame uscate,
band doar apa de izvor. In sat se pastra o liniste si o atmosfera de reculegere, de tristete
evlavioasa. Se faceau focuri rituale, se ingrijeau si curatau gospodariile, se intrerupea munca la
camp si lucrarile mai importante. Se confectionau haine noi pentru sarbatoare. Se taiau vite si
pasari pentru Paste. Se tocmeau lautari pentru hora satului. Oamenii se spovedeau si se iertau
reciproc.
Chiar daca azi nu se mai practica vechile obiceiuri, romanii cinstesc in mod deosebit sfintele
slujbe din Saptamana Patimilor. Fiecare zi din Saptamana Mare are semnificatia sa. Luni se
pomeneste Iosif cel cu bun chip, care a fost vandut de fratii sai pe 30 de arginti, ca si
Mantuitorul. E pomenit si smochinul neroditor pe care Hristos l-a blestemat si s-a uscat. Marti se
pomenesc cele zece fecioare-cinci intelepte si cinci nebune pentru ca nu facusera fapte de
credinta si milostenie. Miercuri se pomeneste femeia pacatoasa, care a spalat cu mir picioarele
Mantuitorului, spre ingroparea Sa.
In Joia Mare se praznuieste spalarea picioarelor ucenicilor de catre Mantuitorul, Cina cea de
Taina, rugaciunea din gradina Ghetsimani si vinderea Domnului de catre Iuda. In seara acestei
zile crestinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. Prin Sudul tarii, fetele fac cate 12 noduri unei
ate, punandu-si la fiecare cate o dorinta si dezlegandu-le cand dorinta s-a implinit. Acesta ata si-o
pun sub perna seara, crezand ca-si vor visa ursitul. Tot aici se pastreaza obiceiul de a spala
picioarele celor din casa (copii) de catre femeile mai in varsta.

10
In Vestul tarii, o familie care prepara painea pentru Paste, pentru biserica, o aduce acum cu vase
noi, cu lumanari si vin, pentru a ramane pana la Pasti. Din Joia Mare pana in ziua de Pasti se zice
ca nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se toaca.
In traditiile romanilor, Joia Mare se mai numeste Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagra, Joimarita.
Ea este termenul pana la care femeile trebuiau sa termine de tors canepa. La cele lenese se
spunea ca vine Joimarita sa vada ce-au lucrat. Iar daca le prinde dormind, le va face
neputincioase a lucra tot anul. Uneori, o femeie batrana mergea pe la casele cu fete mari si dadea
foc canepii netoarse. Sau copiii, unsi pe fata cu negreala, mergeau sa le indemne la lucru pe
fetele de maritat si sa primeasca oua pentru incondeiat de Paste, zicand: "Catii / Matii / Toarse
caltii; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate tolul sa ti-l vaz! / Si de-l ai, / Sa te - nduri si sa ne dai /
Cele oua - ncondeiate / De acolo din covate". [14]
Joia Mare este considerata binefacatoare pentru morti. Acum se face ultima pomenire a mortilor
din Postul Mare. In Oltenia si acum se fac in zori, in curti si / sau la morminte focuri pentru morti
din boz sau nuiele [15]; se spune ca ele inchipuiesc focul pe care l-au facut slujitorii lui Caiafa in
curtea arhiereasca, sa se incalzeasca la el, cand Iuda l-a vandut pe Hristos, sau focul unde a fost
oprit Sfantul Petru, cand s-a lepadat de Hristos [16] .
In unele locuri (Zona Clujului) de Joia Mare se striga peste sat. Dar strigarea o facea Voevoda
Tiganilor - un flacau caruia i se comunicau abaterile fetelor si feciorilor din Postul Mare. [17]
Joia Mare este cunoscuta mai ales, in cultura populara actuala, ca ziua in care se inrosesc ouale;
pentru ca se spune ca ouale inrosite sau impistrite in aceasta zi nu se strica tot anul. De
asemenea, oamenii cred ca aceste oua sfintite si ingropate la mosie o feresc de piatra [18].
Ouale se spala cu detergent, se clatesc, se lasa la uscat, apoi se fierb in vopsea. Pe langa oua
rosii, romanii contemporani mai vopsesc ouale si in galben, verde, albastru. Unele gospodine pun
pe ou o frunza, apoi il leaga intr-un ciorap subtire si asa il fierb, ca sa iasa "cu model".
Mai demult, ouale se vopseau cu coji de ceapa, cu sunatoare (pojarnita), cu coaja de crin rosu sau
cu flori de tei; luciul li se dadea stergandu-le, dupa ce s-au fiert, cu slanina sau cu untura.
Spiritualitatea romaneasca pastreaza si cateva legende referitoare la inrosirea oualor. Cea mai
cunoscuta spune ca, intalnindu-se cu jidanii, Maria Magdalena le-a spus ca Hristos a inviat. Iar ei
au raspuns ca atunci va invia Hristos, cand se vor inrosi ouale din cosul ei. Si pe data, ouale s-au
facut rosii. Se mai spune ca, dupa Inviere, jidanii au aruncat cu pietre in Maria Magdalena. Iar
pietrele se prefaceau in oua rosii. Alta legenda spune ca, sub crucea pe care a fost rastignit

11
Hristos, Maria Magdalena a pus un cos cu oua si ele s-au inrosit de la sangele ce cadea din ranile
Domnului. Exista si alte legende care povestesc despre originea acestui obicei. El este atat de
raspandit pe teritoriul romanesc, asa cum era si in trecut, ceea ce l-a facut pe un calator turc din
secolul al XVIII-lea sa numeasca Pastele sarbatoarea de oua rosii a ghiaurilor (crestini) valahi.
[19]

[14] Tudor Pamfile, Mitologie romaneasca, Editura Alfa, Bucuresti, 1977, pag.100
[15] I. Muslea, Cercetari etn... si de folclor, Vol. II, Ed. Minerva, Buc., 1972, p. 224
[16] I. Nicolau, Credinte si superstitii romanesti, Ed. Humanitas, Buc., 2000, p. 107
[17] I. Ghinoiu, Sarbatori si obiceiuri romanesti, Ed. Elion, Buc., 2003, p. 195
[18] G. Poboran, Sarbatorile romane si romane, Slatina, 1914, p. 116
[19]

Dar oul, simbol al fecunditatii si al formei aproape desavarsite, era folosit si de alte popoare, in
ritualurile lor de sarbatori. Popoarele Asiei si Europei, care serbau Anul Nou la echinoctiul de
primavara, ofereau in dar, prietenilor si vecinilor, oua rosii. Acest obicei, mult practicat in Italia,
Spania, Franta, Rusia si chiar in Persia, s-a transmis crestinilor de la pagani. Si romanii se zice ca
foloseau ouale rosii la sarbatoarea lui Janus. La persi, egipteni, greci si gali oul era emblema
universului, opera divinitatii supreme. La crestini se credea ca el il reprezinta pe Creator, care
creeaza tot si contine in sine totul. La romani este nelipsit in ultimele zile ale Postului Mare, fiind
consumat de Paste, dupa ce este sfintit si toata familia ciocneste oua. In dimineata primei zile de
Paste, e obiceiul, in Bucovina, de a te spala cu ou rosu si cu bani, ca sa ai fata rosie ca oul si sa fii
bogat tot anul.
Ouale colorate in alte culori (galben, verde, albastru) vestesc bucuria primaverii. Cele colorate in
negru simbolizeaza chinul si durerea pe care le-a suferit Hristos pe cruce dar, daca vrem sa
vorbim despre arta populara in privinta ornarii oualor de Paste, trebuie sa ne referim la
incondeiatul oualor. Ouale inchistrite sunt simbolul Mantuitorului, care a iesit din mormant si a
inviat, precum puiul din gaoace. In Bucovina (si nu numai) ele se numesc si "oua muncite",
dedicand stradania de a le face frumoase patimilor pe care le-a suferit Hristos pentru lume.
Tehnica difera in functie de zona, timp, creatorul popular. Cea mai raspandita si mai renumita
traditie a incondeiatului oualor este in Bucovina. Mai intai, aici se incondeiau oua crude, apoi

12
fierte, iar azi se inchistresc oua golite de continut. Instrumentul cu care se "scriu" ouale se
numeste chisita (un varf ascutit de tabla de arama, fixat intr-o maciulie a unui bat plat). Tehnica
traditionala spune ca la incondeiat se misca oul, iar nu instrumentul. Acum se mai foloseste si
penita, in cazul incodeierii oualor cu tus.
Tehnicile sunt diferite. Cea mai apropiata de traditie este incondeierea prin acoperirea succesiva
cu ceara, apoi scufundarea oului in diferite bai de vopsea: intai galben, apoi rosu, verde, albastru,
negru.
In ornarea oualor se folosesc motive geometrice, fitomorfe sau zoomorfe. Dintre ele amintim
romburi, triunghiuri, zig-zag-uri, puncte, frunza de stejar, bradul, floarea de maces, graul,
coarnele berbecului, pestele, cerbul (coarnele cerbului), steaua magilor, cararea (calea) ratacita,
carligul ciobanului, crucea Pastelui, etc. Mai nou se intalnesc icoane pictate pe oua sau in
interiorul oului. Tot un motiv traditional il constituie incondeierea cu increteli (motive
ornamentale) de pe camasile populare.
Se mai intalnesc si alte motive: sarpele, grebla, furca, cibotica cucului, hora, closca cu pui, coada
randunicii, laba gastei, coltul porcului, strugurele, ciresica, floarea pastii, fierul plugului,
cheptenul, fraul, ferestruica, etc., prezente, mai nou, in zona Branului. Dar se mai incondeiaza
oua si in Vrancea, in Oltenia, etc.
In ziua de azi se intalnesc si alte tehnici: incondeierea cu ceara colorata, cu ceara arsa, cu tusuri,
etc. La urma, oualor li se da luciu cu lac.
In cultura populara actuala, ouale impistrite sunt, mai mult, obiecte de arta. Este o adevarata
industrie a incondeierii oualor, care constituie mandria Pastelui bucovinean. Ele sunt vandute si
peste hotare (mai ales cele din Bucovina), fiind deosebit de apreciate si de straini. Insa traditia
general tinuta de romani este inrosirea oualor, care este o adevarata marca identitara si o
indeletnicire speciala a fiecarei gospodine pentru Joia Mare.
Vinerea Mare (Vinerea Pastilor, Vinerea Seaca, Vinerea Patimilor) este zi de mare doliu a
intregii crestinatati pentru ca in aceasta zi a fost rastignit si a murit Mantuitorul lumii. Zi
aliturgica, pentru ca Liturghia reprezinta jertfa nesangeroasa a lui Hristos, in chipul painii si al
vinului, iar cele doua jertfe nu se pot aduce in aceeasi zi. In seara acestei zile se oficiaza denia
Prohodului Domnului.
In mijlocul bisericii se scoate Sfantul Epitaf (care-l inchipuie mort pe Mantuitorul, inconjurat de
Apostoli si Maica Domnului) pe sub care toata lumea trece, pana in dupa-amiaza zilei de

13
sambata. In zorii zilei de Inviere este dus din nou in Sfantul altar si este asezat pe sfanta masa,
unde ramane pana in miercurea dinaintea Inaltarii Domnului. Se spune ca pe cei ce trec de trei
ori pe sub Sfantul Aer nu-i doare capul, mijlocul si salele in cursul anului, iar daca isi sterg ochii
cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi [20].
Acestei zile i se spune si Vinerea Seaca, pentru ca batranele posteau post negru, iar seara, la
Denia Prohodului Domnului, luau anafura de la biserica. Dupa cantarea Prohodului Domnului se
inconjoara de trei ori biserica de tot soborul, cu Sfantul Epitaf, care apoi este asezat pe masa din
mijlocul bisericii. La terminarea slujbei, femeile merg la morminte, aprind lumanari si-si jelesc
mortii. La sfarsitul slujbei, era obiceiul ca preotul sa imparta florile aduse, care erau considerate
a fi bune de leac. Lumea, in trecut, pleca acasa cu lumanarile aprinse pe drum, ca sa afle si mortii
de venirea zilelor mari. Ocoleau casa de trei ori si intrand, se inchinau, faceau cate o cruce cu
lumanarea aprinsa in cei patru pereti sau doar la grinda de la intrare si pastrau lumanarea pentru
vremuri de primejdie.
In popor se crede ca daca ploua in Vinerea Mare anul va fi manos, iar daca nu, nu va fi roditor.
Unii cred ca, daca se scufunda in apa rece de trei ori in acesta zi vor fi sanatosi tot anul. Femeile
nu umplu bors in acesta zi, sa nu se scalde Necuratul in el; nu coc paine sau altceva, sa nu arda
mainile Maicii Domnului; nu cos, ca sa nu orbeasca; nu tes, nu torc, nu spala, pentru a nu o
supara pe Sfanta Vineri; afuma casa cu tamaie, inconjurand-o de trei ori, in zorii acestei zile,
pentru ca ganganiile si dihaniile sa nu se apropie de casa si de pomi. Copiii aduna flori de pe
camp si le duc la biserica.
Inaltatoare zi de doliu, tacere si meditatie, Vinerea Mare este cinstita mai ales prin participarea la
slujba Prohodului Domnului. Asa ramane ea in constiinta romanilor contemporani.
Sambata Mare este ziua ingroparii Domnului cu trupul si a pogorarii Lui la iad, de unde a
slobozit neamul omenesc. Este ziua in care se definitiveaza pregatirile pentru marea sarbatoare a
Invierii; spre seara, crestinii se odihnesc pentru a putea participa la slujba de la miezul noptii.
Fiind ultima zi a Postului Mare, era obiceiul ca batranii si copiii sa se impartaseasca.
Ziua Invierii Domnului, cunoscuta si sub numele de Pasti incepe, din punct de vedere liturgic, in
noaptea dinainte; la miezul noptii, cand se spune ca mormantul s-a deschis si a inviat Hristos.
Chiar daca romanii participa in numar destul de mic la Sfanta Liturghie din aceasta noapte
sfanta, ei vin la Slujba Invierii, pentru a lua lumina. Apoi se duc pe la casele lor, revenind,
dimineata, la biserica, in locurile unde se sfinteste pasca si prinoasele.

14
In biserica este obiceiul ca, in aceasta noapte, sa se sfinteasca painea numita pasti, fie sub forma
de anafura sau anafura amestecata cu vin (in Vestul tarii). In Bucovina, aceasta paine, sub forma
de prescuri, o aduc la biserica femeile, in Vinerea Mare, cand se slujeste Sfantul Maslu. Iar in
zona Banatului o aduce o singura familie, in Marea Joi, ca milostenie pentru o ruda decedata in
anul care a trecut, impreuna cu vin si vase.
In Moldova mai ales, dar si in alte zone ale tarii, femeile pregatesc din grau pasca. Ea se
framanta din faina curata de grau, la care se adauga lapte, uneori si oua. Pasca are forma rotunda
pentru ca, in popor, se crede ca scutecele lui Hristos au fost rotunde. Pe margini se pune un colac
impletit in trei, iar la mijloc se face o cruce din aluat, simbolizand crucea pe care a fost rastignit
Hristos. Intre impletituri se pune branza sarata sau dulce, framantata cu ou si stafide. Pasca se
impodobeste cu ornamente din aluat - flori, spirale, frunze, etc. In anumite regiuni ale tarii, ea
este un aluat simplu, ornamentat si cu cruce; aluat de paine sau de cozonac. Inainte de a se face
pasca, femeile "se grijesc, se spala pe cap, se piaptana, imbraca straie curate, fac rugaciuni si
apoi se apuca de plamadit" [21]. Si faza coacerii este ritulizata: "cand pun in cuptor, fac cruce cu
lopata sus, pe tuspatru pereti si apoi la gura cuptorului, zicand: Cruce-n casa, / Cruce-n masa, /
Cruce-n tuspatru / cornuri de casa" [22].
Dupa cum pasca este un aliment pe care si evreii il consumau cand sarbatoreau Pastile la fel e si
mielul. La pastile evreilor, fiecare cap de familie trebuia sa aleaga din turma sa un miel sau un
ied de parte barbateasca, fara defectiuni corporale, pe care il pastra din ziua de 10 Nissan pana in
14, cand trebuia junghiat intre cele doua seri. Pragul si partile laterale ale casei unde se consuma,
se ungeau cu sangele lui, apoi se pregatea pentru a fi fript impreuna cu toate maruntaiele in
cuptor, fara ca inainte sa fie fiert sau sa i se zdrobeasca vreun os.
Legat de mielul pe care il consuma romanii de Paste in vremurile noastre, putem spune ca
preparatul traditional, drobul, s-a impus intai in lumea urbana romaneasca, apoi, prin imitatie, si
in cea rurala, ca un nou aliment, cu gust distinct, care a inceput sa aiba un consum specializat,
ritual. Pregatirea drobului presupune utilizarea unui intreg arsenal de mirodenii, - sare,
piper,enibahar, tarhon, patrunjel,marar.
Drobul a devenit, prin excelenta, alimentul care se identifica, in actualitate, aproape complet, - la
fel ca pasca si ouale rosii - cu sarbatorile Pastelui. "Taierea mielului la Paste nu este altceva
decat jertfa anuala a zeului din religiile precrestine.", spune Ion Ghinoiu (Varstele timpului, p.
166). Sau, am spune noi, are acest corespondent in religiile pagane, suferind o resemnificare in

15
crestinism. Mielul este insa, mai cu seama, semnul "blandetii, al simplitatii, inocentei si puritatii.
E unul dintre simbolurile Mantuitorului Hristos. [23]"

[20] B. Craciun, Sfintele Pasti in datini si obiceiuri, Ed. Portile Orientului, Iasi, 1994, p. 30
[21] E. Niculita, Veronca, Op. cit., Vol. I, p. 339
[22] Idem, p. 341

In cele 7 zile ale Pastilor evreiesti (14-21 Nissan) nu se consuma decat azima, painea dospita
fiind interzisa, iar cel ce o consuma, ucis cu pietre (Ies, 12-15). Aceasta paine aducea aminte de
aluatul nedospit pe care l-au copt israelitii in noaptea iesirii din Egipt si simboliza, prin lipsa
fermentilor de dospire, curatia, prevenirea starii de coruptie si chemarea fiilor lui Israel la o viata
curata si sfanta.
Traditiile populare ale romanilor, dar si ale crestinilor, inca din cele mai vechi timpuri, sunt
departe de traditia iudaica, ce presupunea o sarbatoare a durerii, la care alimentele rituale, pasca
si mielul, se consumau in graba, insotite de ierburi amare, dupa cum amara fusese si robia din
tara Egiptului. Pasca primilor crestini era o paine dulce, care se sfintea de catre preoti, apoi se
impartea saracilor. Amintirea acesteia este pasca de astazi.
La biserica pasca este dusa intr-un cos anume pregatit pentru Paste. Dupa sfintirea din dimineata
primei zile de Paste, pasca dobandeste puteri purificatoare, asemeni anafurei. Ea este sfintita si se
consuma imediat dupa anafura. Tot in cosul care se duce la sfintit, femeile pun carnati, oua rosii
si impistrite, colaci, branza, slanina, drob, usturoi, sare, prajituri si alte alimente. Acestor
alimente, sfintite, li se atribuie puteri vindecatoare.
In unele locuri se spune ca, cine mananca oua in ziua de Pasti va fi usor peste an. In trecut
albusul de ou rosu sfintit se usca, se pisa si se sufla in ochii bolnavi de albeata, ai vitelor si
oamenilor. Cu slanina se ungeau ranile sau vreun picior scrantit. De asemenea, pentru friguri,
omul se afuma cu slanina si tamaie puse pe o lespede. Slanina, consumata ca atare, se spunea ca
are proprietati tamaduitoare pentru oameni si vite. Hreanul sfintit se pastra in pamant, crezandu-
se ca el curateste apa fantanilor, vindeca de boli si friguri. Daca cineva il consuma cand vine de
la biserica, se spune ca va fi iute si sanatos tot anul.
Sarea era folosita la sfintirea fantanilor, iar azi e pusa in mancare. Cuisoarele se spunea ca sunt
bune pentru dureri de masele, iar cu faina se freca ochiul vitei bolnave de albeata. Despre

16
usturoiul sfintit se spunea ca nu se strica; dar folosea si la alungarea strigoilor sau pentru
tamaduirea celor bolnavi de vatamatura.
Puteri deosebite i se atribuie si lumanarii de la Inviere, care este pastrata sapte ani si aprinsa in
caz de grindina, furtuni, sau mari primejdii. Noaptea Invierii este deosebita, ea simbolizand
noaptea luminii, a izbavirii omului din iad, din pacat si din moarte. Spun sfintii ca intreaga
omenire va invia dupa modelul Invierii lui Hristos .
De aceea, in zilele noastre, Invierea este privita ca o sarbatoare a luminii. Seara sau la miezul
noptii, cand oamenii merg la slujba Invierii, aprind lumanari la mormintele celor morti din
neamul lor. In Bucovina e obiceiul ca, in noaptea Invierii, sa se lase luminile aprinse in toata casa
si in curte, ca sa fie luminata gospodaria, in cinstea luminii pe care a adus-o Hristos in lume, prin
Invierea Sa.
Multimile participa, in toata tara, la Slujba Invierii. In unele locuri (Moldova, Bucovina) la
miezul noptii, cand se spune ca s-a deschis mormantul si a inviat Hristos, se aud impuscaturi si
pocnituri. Dupa unii etnologi, acestea s-ar face pentru alungarea spiritelor rele, dar in acest
moment ele nu au nimic de-a face, in acest context, decat cu invierea din mormant a lui Hristos;
vestesc deschiderea mormantului Domnului.
In unele locuri era obiceiul ca, in noaptea Invierii, sa se aprinda, pe dealuri, "focurile de veghe".
In jurul lor, oamenii istoriseau intamplari din viata lui Hristos. Flacaii sareau peste aceste focuri,
pentru ca vrajitoarele si fermecatoarele sa nu aiba putere asupra lor. In zilele noastre, ele se mai
fac, sporadic, prin curtile bisericilor, ca oamenii sa prinda si momentul Invierii.
Din acest moment salutul obisnuit este inlocuit cu cel de "Hristos a-nviat", la care se raspunde
"Adevarat a-nviat", salut pastrat pana la Inaltarea Domnului. Este o forma de marturisire a
Invierii si a credintei crestine.
La intoarcerea de la slujba de Inviere, crestinii pun intr-un lighean un rosu si o moneda de argint,
peste care toarna apa neinceputa. Exista apoi datina de a se spala, dandu-si fiecare cu oul rosu
peste obraz si zicand: "Sa fiu sanatos si obrazul sa-mi fie rosu ca oul; toti sa ma doreasca si sa
ma astepte, asa cum sunt asteptate ouale rosii de Pasti; sa fiu iubit ca ouale in zilele Pastilor."
Atunci cand se da cu banul pe fata, se spune: "Sa fiu mandru si curat ca argintul. Iar fetele zic:
"sa trec la joc din mana-n mana, ca si banul", "sa fiu usoara ca si cojile de oua, care trec plutind
pe apa." In unele sate, in lighean se pune si o crenguta de busuioc existand credinta ca, daca te
speli cu el, vei fi onorat ca busuiocul.

17
Familia crestina se asaza apoi la masa pascala. Dupa aceasta masa, capul familiei ciocneste oua
cu sotia si la formula traditionala :"Hristos a inviat!" adauga: "Hai sa ciocnim oua, ca sa ajungem
si la anul Pasti frumoase, iar dupa moarte sa ne vedem iarasi in ceruri!" Apoi ciocnesc si ceilalti
membri ai familiei. De obicei, cinstea de a ciocni oul mai intai revine celui mai in varsta. Se
crede ca, facand acest lucru, membrii familiei se vor vedea si pe lumea cealalta.
Se spune ca in prima zi de Pasti nu e bine sa mananci oua rosii, pentru ca tot anul "iti va mirosi
gura ca oul clocit" sau ca e bine sa mananci ouale nesarate, caci altfel ti se vor rosi mainile. In
ziua de Paste se spune ca nu e bine sa dormi, ca-ti ia strigoiul anafura dintre dinti, o vinde
diavolului si nu mai ai noroc in casa.
Dupa credinta populara, e bine sa tii minte cu cine ai ciocnit oul prima data pentru ca, daca din
intamplare te ratacesti printr-o padure, trebuie sa-ti amintesti cu cine ai ciocnit oul de Pasti si
imediat gasesti drumul. Baiatul, daca vrea sa ciocneasca oul cu o fata, il incearca sa vada daca
este tare, ciocnindu-l usor de frunte. Fata incearca oul baiatului in dinti.
In unele locuri, atat in Bucovina, cat si in Transilvania, exista datina ca a doua zi de Pasti sa vina
baietii la udat. Dupa traditionalul "Hristos a inviat, baiatul spune ca i-ar fi sete si scoate o ulcica
cu apa pe care o varsa fie pe gatul fetei, fie pe fata ei, rostind: "Sa-ti fie inima curata ca apa si ea
sa te fereasca de orice boala." Se mai practica in ziua de astazi si udatul cu parfum, in loc de apa,
prin partile Transilvaniei si Banatului. Baiatul primeste cateva oua rosii si este invitat la masa
pascala.
Ofranda pascala pentru morti devine, elementul central al palierului popular al sarbatorii destul
de arareori. In sud-vestul tarii acest lucru se petrece atunci cand in prima zi de Paste (eventual in
a doua) "se dau hore de pomana". Fundamentala pentru hora pascala a mortului este si pomana
de haine si / sau alimente. Oferita de cea mai batrana femeie din neam (sau de o alta femeie,
chiar de o fetita, daca in familie nu mai traieste nici o femeie matura), ea este destinata, in
virtutea acelorasi analogii, doar celor de un sex cu mortul.
Joia de dupa Pasti (din sambata luminata) mai este numita Joia necurata sau Joia rea. Impreuna
cu prima joie de dupa Rusalii, formeaza, in credinta populara din Transilvania, Joile verzi, tinute
inca de femei, care cred ca, daca muncesc de aceste sarbatori, le va merge rau.
Saptamana de dupa Pasti (Saptamana luminata) era tinuta de femei aproape toata: martea pentru
boala cea rea, miercurea pentru tunete si trasnete, joia pentru grindina, vinerea pentru rodirea
pamantului.

18
Cea mai mare sarbatoare din aceasta saptamana este insa Izvorul Tamaduirii, tinuta vineri.
Sarbatoarea isi are originea in a doua jumatate a primului mileniu crestin, pe la anul 450, cand se
spune ca viitorul imparat Leon cel Mare a intalnit prin padure un orb, care i-a cerut apa. El a
cautat si a gasit un izvor, cu apa caruia s-a vindecat orbul. Iar cand a devenit imparat (asa cum ii
proorocise Maica Domnului cand cauta izvorul) a zidit o biserica langa izvorul tamaduitor, la
care s-au facut multe vindecari si minuni. In prezent, sarbatoarea se tine in cinstea Maicii
Domnului, considerata Izvorul tamaduirii, ca Cea care L-a nascut pe Hristos Dumnezeu, de la
care vine tot darul.
In aceasta zi se face, in toate bisericile, aghiazma, pentru tamaduirea de boli. In trecut, se faceau
procesiuni cu icoana Maicii Domnului la camp, pentru ploaie. Era ziua cea mai propice pentru
sfintirea izvoarelor si a fantanilor, considerate sacre in traditia populara. In unele locuri se crede
chiar ca toate izvoarele sunt sfintite si tamaduitoare in aceasta zi. In zona Dambovitei este
obiceiul sa se stropeasca, cu aceasta apa, casa, animalele, pasarile si fantana.
In unele locuri se faceau descantece pentru tamaduirea bolavilor. Se lua un petic sau ciucure, ca
semn de la bolnav. La revarsatul zorilor, se lua apa de la izvor, lasandu-se semnul luat. Se
inchina si se spunea "Maica Domnului, ajuta-ma" apoi se umpleau vasele. Cei bolnavi sareau in
apa sau isi udau partile bolnave, in speranta ca se vor insanatosi. Ritualul prevede ca, daca te-ai
departat de izvor, sa nu vorbesti cu nimeni. Iar daca esti intrebat ceva, sa raspunzi: "curand
intrebasi, curand sa fie leacul" [24]
In zilele noastre circula si alte povestiri despre izvoarele tamaduitoare de la Dervent, manastirea
Izbuc din Banat, si alte izvoare locale, la care se spune ca s-au tamaduit oameni. Ele sunt mai
mult apropiate de biserici sau locuri in care se zice ca ar fi izvorat apa prin minune.
Duminica imediat urmatoare Invierii este numita Duminica Tomii, fiind ziua in care Hristos s-a
aratat Apostolului Toma, care nu fusese cu ceilalti apostoli cand li s-a aratat Domnul, si se indoia
de Invierea Mantuitorului. In popor se crede ca raiul ramane deschis de la Inviere pana la aceasta
data pentru sufletele aflate in iad. De asemenea, se crede ca cei ce mor in aceasta perioada merg
in rai pentru ca, in acest interval, usile raiului sunt deschise, iar ale iadului, inchise. Despre cei ce
se nasc in aceasta perioada, se spune ca vor avea noroc toata viata.
Dumininica Tomei se mai numeste si Pastele mic. In aceasta zi, prin sate, inca se mai fac hore.
Mai demult, tinerii se legau frati "de sange", "pe datul mainilor" sau "pe par".

19
In prima luni din a doua saptamana de dupa Paste se serbeaza Pastele Blajinilor, Pastele
Mortilor, Pastele Rohmanilor sau Matcalaul. Despre Blajini se crede ca sunt fiinte mitice, care
locuiesc in Ostroavele Albe ale Apei Sambetei, se crede ca ar fi copiii nebotezati, morti dupa
nastere sau oamenii de demult, cu o credinta mai curata decat a pamantenilor.
La acesta sarbatoare, se impart bucate pentru morti, cu credinta ca acum sufletele lor sunt
slobode si se pot infrupta din acestea. Celor ce nu impart se spune ca le vor cere mortii noaptea.
Se faceau, in unele locuri, sarbatori campenesti, unde oamenii mancau oua rosii si incondeiate
(ale caror coji se dadeau pe apa curgatoare) sau colaci. Sarbatoarea este mai putin tinuta in ziua
de azi.
Dupa Inviere, la 40 de zile (in joia celei de a VI-a saptamani) se sarbatoreste Inaltarea Domnului,
cunoscuta, in popor si sub numele de Ispas. Este una din cele mai vechi sarbatori crestine,
serbata, in vremea crestinismului primar, odata cu Rusaliile.
De Ispas se organizau nedei, targuri (balciuri), jocuri ale tinerilor. In calendarul pastoresc,
sarbatoarea marca momentul urcarii ciobanilor la munte. In unele parti ale Moldovei, se taia din
varful cozii vitelor par, care se ingropa intr-un furnicar, ca sa se inmulteasca viteii precum
furnicile.
S. Fl. Marian mai consemneaza, in unele parti ale Moldovei si Munteniei, obiceiul tinerilor de a
culege flori de alun, despre care credeau ca sunt bune de leac si de dragoste. Doar in acesta zi se
spune ca se saturau caii de pascut doar pentru un ceas: de aceea se numea si Pastele cailor.
In zilele noastre, de Inaltare se fac pasca, oua rosii si cozonac, precum la Paste. Inaltarea este
cunoscuta ca sarbatoarea eroilor; de aceea, se fac slujbe speciale si pomeniri ale mortilor la
monumentele eroilor, in unele garnizoane militare si in biserici. In unele locuri se iese la holda si
se citesc rugaciuni pentru recolte. Mai demult se faceau si cununi de spice. Obiceiul se mai
pastreaza in Vestul tarii, unde se tin la prapurii din Biserica pana in anul urmator.
In sambata dinaintea Duminicii Mari sunt sarbatoriti Mosii de vara sau Mosii de Rusalii. Acum
se dau de pomana vase pline cu bautura si mancare si se slujesc parastase pentru morti.
Seara, baietii taiau nuiele mari de tei, pentru a fi sfintite a doua zi, de Rusalii, la biserica. Acum
se aduc, in unele locuri, ramuri de nuc, ce se sfintesc si se pastreaza la icoane, la fel ca salcia de
Florii. Aceste ramuri se crede ca sunt bune impotriva ploilor cu piatra, sau ca plante de leac. S-au
ales aceste ramuri intrucat frunzele de tei si de nuc preinchipuie limbile de foc ce s-au pogorat
peste apostoli in aceasta zi.

20
Din punct de vedere crestin, sarbatoarea are o foarte mare importanta, fiind considerata ziua de
nastere a Bisericii.
In popor se credea ca, in aceasta zi, spiritele mortilor devin agresive inainte de a se intoarce pe
lumea cealalta; exista credinta ca, din Joia Mare pana la Rusalii ele salasluiesc printre cei vii.
Cele mai agresive erau considerate Ielele (Vantoasele, Rusaliile sau Soimanele) despre care se
spunea ca incing hore pe campuri si ca il orbesc, ologesc sau amutesc pe cel pe care il gasesc
lucrand. De aceea, pentru a se feri de pocitul Rusaliilor, oamenii se feresc sa lucreze.
Bolile cauzate de iele poarta numele generic de "luatul din calus", intrucat se credea ca pot fi
vindecate prin jocul calusarilor in jurul bolnavului.
Cel mai celebru dans al romanilor, Calusul, care a fost mult exploatat in latura sa spectaculara,
este, de fapt, un joc al cetei masculine desfasurat de Rusalii. Calusarii sunt legati prin juramant si
legi caluseresti. Juramantul se depune pe steagul lor special, la hotar, si consta in fagaduinta ca
vor pastra legile caluseresti, ca vor juca cu dreptate si fara suparare, ca nu vor ascunde din banii
primiti, ca se vor avea ca fratii si vor fi supusi vatafului. In Ardeal, legamantul se face la 9
hotare, cu apa din 9 izvoare.
Ei jucau prin curtile oamenilor si se spunea ca ii tamaduiesc pe cei bolnavi. Cu acest scop
foloseau si usturoi, pelin, o basma alba, fire de grau, tamaie, etc. Pentru ca bolile de care
tamaduiau se spunea ca sunt de sorginte magica. Mamele isi dadeau copiii in bratele calusarilor
pentru a fi si ei la fel de voinici si jucausi. Se credea mai demult ca in aceasta zi trebuie sa petreci
cu calusarii; iar daca vei dormi, sa-ti pui un cutit sub cap, ca sa nu te trezesti pocit.1
Cu adanci radacini istorico-mitologice, Calusul este cel mai spectaculos dans romanesc, pastrat si
azi in zona de Sud a tarii, dar si in Ardeal, in unele locuri. Din pacate, oamenii cred ca el nu mai
are rol vindecator, nici nu mai alunga Ielele - credinta oamenilor e alta acum. Dar se pastreaza,
fie in forme mai ritualizate, la sate, fie in forme mai spectaculoase, in cadrul festivalurilor de la
orase.
Daca adaugam ca, a doua zi dupa Rusalii, este sarbatoarea Sfintei Treimi, putem spune ca asa se
incheie ciclul pascal la romani. Acesta este cel mai important ciclu de sarbatori crestine, alaturi
de care isi fac simtita prezenta si obiceiurile populare, izvorate fie din practici crestine foarte
vechi, fie din vechi ritualuri folclorice. Adunate la un loc, ele alcatuiesc perioada cea mai sfanta
din viata Bisericii si a oamenilor, constituind un important reper al comunitatii si spiritualitatii
romanesti contemporane.

21
[23] Ivan Evseev, Dictionar de simboluri si arhetipuri culturale, Timisoara, Amarcord, 1994,
p.105
[24] M. Radulescu Codin, Op. cit., p.56
1 T.Pamfile, Op. Cit. P.53

Paresimii, miercurea de la jumatatea Postului Sfintelor Pasti

Termenul "paresimi" semnifica, cu sute de ani in urma, toata perioada Pasti. Cuvantul desemna
cele , "quadragesima" insemnand "patruzeci" in limba latina. In calendarul sarbatorilor
traditionale, paresimile marcheaza acum mijlocul Postului Mare, ziua fiind numita si Mijlocul
Paresimilor. "Quaresima" era denumirea initiala latineasca pentru postul de 40 de zile. a pastrat
cuvantul pentru a desemna Postul Mare, apoi pentru mijlocul Postului mare, Miaza Paresii, care
cadea intotdeauna intr-o zi de miercuri, la mijlocul postului", dupa cum a mentionat Ovidiu
Focsa, muzeograf la Muzeul Etnografic al Moldovei.
In traditia populara romaneasca, la mijlocul , de Paresimi, in miercurea care cade in saptamana a
patra a postului, avea loc o sarbatoare a oualor, dupa cum a aratat Ovidiu Focsa de la Muzeul
Etnografic al Moldovei, din cadrul Complexului Muzeal National "Moldova" Iasi.
Despre Paresimi se spune ca "este o sarbatoare de prag, care delimita perioada Postului Mare in
doua jumatati, de aici si denumirea de Miezul Paresimilor, Paresii sau Miaza Paresii, Paresemi,
preluat de popor cu denumirea de Pareti, cu trimiterea clara spre parete, jucand rolul de
despartitura intre cele doua perioade", a precizat Ovidiu Focsa, care a aratat ca acest cuvant
provine de la latinescul "Quaresima", care insemna cele patruzeci de zile ale Postului Mare.
De la Paresimi, care reprezentau de fapt Postul Pastelui, traditia populara a pastrat denumirea
care se refera doar la mijlocul postului, momentul in care se aleg ouale care vor fi folosite pentru
inrosit si care vor intra in componenta bucatelor rituale de Paste.

Adunatul oualor din cuibar se facea de Paresimi

"Sarbatoarea aceasta este la jumatatea postului, la 24 de zile de la inceputul Postului Mare, de
obicei, in ziua de miercuri din a patra saptamana, se mai numeste si Sarbatoarea Oualor, pentru
ca trimiterea este foarte clara spre acest aliment incarcat cu o semnificatie parte ce va fi

22
consumat in perioada pascala atunci cand va fi si inrosit si incondeiat in Saptamana Mare", a
mentionat muzeograful Ovidiu Focsa.
In traditia populara, "oul sta, ca si aliment, in centrul atentiei, are conotatii rituale in alimentatia
pascala. Pe vremuri, mai ales femeile tineau aceasta zi de miercuri ca pe o sarbatoare, desi ea nu
apare specificata in vreun calendar. Astfel, femeile evitau sa munceasca in camp sau in
gospodarie. Munci precum torsul, periatul, cusutul si mai ales datul cu vopsea sau cu var, adica
unsul peretilor, erau interzise. Femeia, stapana casei, nu lucra, la fel ca si ceilalti membri ai
familiei", a precizat Ovidiu Focsa.
Totusi, desi nu se facea treaba in acesta zi de Mijlocul paresimilor, "o singura activitate era
permisa, si anume adunarea oualor din cuibar, astfel ca ne apropiem de semnificatia acestei zile,
care avea mai mult un caracter domestic. Se spunea ca de la lasatul secului si pana in aceasta zi,
miercurea din a patra saptamana a postului, gospodina nu se ducea sa stranga ouale, ele erau
lasate acolo. Era credinta ca ouale alese in aceasta zi nu se stricau pana la Paste. Se alegeau acum
ouale pentru mancarea de Pasti - oua rosii, cozonac si pasca si alte alimente".
Ouale care urmau sa fie vopsite sau utilizate la gatitul bucatelor de la sarbatoarea Pastelui se
puneau deoparte, iar de cealalta parte se alegeau ouale care erau puse pentru closca, pentru pui,
aceasta fiind ziua speciala pentru alegere, a precizat muzeograful Ovidiu Focsa.
Gospodinele preferau, atat pentru a pregatirea oualor rosii cat si pentru preparate, ouale facute de
gainile cu pene negre. Se spune ca aceste oua sunt mai gustoase si rezista mai bine, fata de ouale
facute de gainile cu pene albe. La aceasta activitate de alegere a oualor participau si copiii, ei
ajutandu-si mamele, cu care discutau despre cum vor inrosi sau decora ouale.

Gospodinele tes panza pentru hainele noi

Pentru ca era o sarbatoare a gospodariei, acum se vedea si harnicia femeii, care pregatea panza
pentru camasile noi de Paste, a precizat Ovidiu Focsa.
Acum "se numarau clapele de lana toarsa, de in, canepa, astfel fiind cantarita vrednicia
gospodinei. Era o evaluare a muncii sale de la inceputul Postului Mare pana acum, desi se spune
ca, odata cu inceputul postului, incetau si sezatorile pentru ca incepea munca afara, la camp.
Femeia era angrenata in muncile de camp, in cele ale gospodariei, fiind o perioada in care totul
se curata, spala, avand loc primenirea intregului ansamblu de locuinte, precum si a gradinii, a
pomilor. Se spune ca, odata cu inceperea postului, razboiul de tesut sau stativele erau desfacute,

23
acum inceta munca tesutului specifica perioadei de iarna. Totusi femeile isi mai rupeau din
timpul lor, pentru a tese, a toarce si pentu a face camasi, atat pentru ea, cat si pentru copii si sot.
Este si acum obiceiul ca de Inviere sa porti ceva nou, in special o camasa noua, mai ales ca in
vechime camasa mai lunga era piesa principala de imbracaminte", a precizat Ovidiu Focsa care a
adaugat ca si in ziua de azi lumea pastreaza obiceiul de a purta ceva nou de Paste, desi acum
totul se rezolva foarte simplu, prin mersul la magazin.
"Inainte, femeile trebuiau sa pregateasca aceste camasi, haine, desi mai aveau de indeplinit si
multe alte treburi. Acum se evalua, prin cantitatea de panza tesuta, harnicia si vrednicia femeii,
tesutul fiind prin excelenta apanajul femeii. Aceste munci legate de industria casnica nu incetau
defintiv odata cu inceperea muncilor agricole, iar in aceasta zi, alaturi de numaratul oualor din
cuibar, se numarau si clapile, cum se numeau valurile de panza tesuta, se vedea cata panza s-a
tesut sau tors si se aprecia cam cat mai are de lucrat fiecare gospodina pana la Paste, pana in Joia
Mare", a precizat Ovidiu Focsa.
Acum, femeile trebuiau sa grabeasca ritmul treburilor, avand in vedere ca in Saptamana Mare se
mergea mai mult la biserica si aveau loc ultimele pregatiri inainte de Paste. Ele trebuiau sa se
grabeasca foarte tare pentru a avea timp sa isi termine toate treburile, a adaugat specialistul de la
Muzeul de Etnografie a Moldovei, Ovidiu Focsa.

Cel mai lung si mai aspru post

Postul Pastilor, Paresimilor sau Patruzecimea, adica Postul dinaintea Invierii Domnului, este cel
mai lung si mai aspru dintre cele patru posturi de durata ale Bisericii Ortodoxe. De asemenea,
perioada postului aminteste, alaturi de Patimi si de Inviere si de postul de patruzeci de zile tinut
de Iisus, astfel ca a primit denumirea de Paresimi, fiind o denumire care aminteste de
inceputurile crestinismului si latinitatii din tara noastra.
Acum, Paresimile desemneaza Mijlocul Postului Mare, sarbatoarea fiind numita si Mijlocul
Paresimilor. Local, in Bucovina, denumirea acestei sarbatori a incetat sa mai exprime impartirea
Postului in parti egale, devenind Miezul Paretilor in sensul de pereti despartitori. Aceasta
sarbatoare cade intotdeauna intr-o zi de miercuri, zi de ales ouale, dar si de numarat cantitatea
totala de canepa, apreciind data aproximativa cand urma sa se termine operatia. Tot acum incepe
pusul clostilor. Tot acum, fiind Miezul Paretior, nu se varuiau sau se vopseau pereti

24
 Sarbatoarea Pastelui
 
Sarbatoarea Pastelui-Pasca. Nafora
 
Pastele falnicele,
Cu camese noua,
Cu gaoci de oua!
D-na M. Braha, Mihalcea
 His, musca, la Dumnezeu, Sa nu-ti spui un cuvant de rau: Craciunul satulul, Da Pastele fudulul!
Zise un tigan caruia i se inecase o musca in zama, alungand-o manios.
Ion Motoc, Mihalcea
 "Craciunul e satulul, iar Pastele sunt joaca copiilor."
Botosani
 
Sarbatoarea Pastelui - Datinile si credintele poporului roman
 
Coptul
Pasca sa coace joi, vineri sau sambata, dupa cum te incape timpul. La tarani, sa coace sambata.
Femeia numai o data in an poate sa bata barbatul: in sambata Pastelor. Cand ar sti ea ce putere
are atunci! Dar ce folos, ca are mult de lucru si n-are cand. Dar si de l-ar bate - mai mult nici ea
pane n-ar manca! Atunci femeia e asa de rea, ca ba nu-i dospeste aluatul, ba sa
imbla pe usa, ba nu-i prinde cuptorul - si toata ziua tot huieste si striga.
Corcesti
 Un om samana grau si tot una zicea; "Ce te-oi taia, ce te-oi manca! S-am sa te ung, s-am sa te
maninc!", si tot isi ascutea cutitul si arata cum are sa taie el pinea. La citva timp, sa duce sa vada
de e rasarit.
 Era des ca peria si inverzit. El iar isi scoate cutitul si incepe a-l ascuti pe toate partile si zice ca
mai sus. Merge sa-l secere, il imblateste, il vantura, il duce la moara - el una inainte a lui pazeste.
Vin Pastele, face femeia lui pasca. El o duce la sfintit, o aduce s-o pune pe
masa si iar ia cutitul si-l ascute - un cutit lung si lat si iar zice asa.
 

25
Apoi ia pasca, o razima in pantece si taie. Cutitul, fiind ascutit, a trecut prin pasca si prin pantece
i-a taiat matele: "Oi, de-amu nu te-oi mai manca!"
Cuciur-Mic
 
Prin satele din jurul Cernautului, pasca ce sa face pentru sfintit si la care se pune in mijloc cruce
sa numeste "nafora", ca si prescurea pe care savarseste preotul sfanta jertfa la liturghie.
In Camina, spun ca din nafora de la Pasti, din crucea pastei, a facut Dumnezeu in sambata
Pastelor, atunci cand sa coace pasca, toate florile, toate semintele cate sunt, toate panele. A
sfarmat crucea marunt si a aruncat in 4 parti si peste toata lumea au rasarit.
 Tot aice, straturile si florile sa samana injoia si sambata Pastelor, caci zic ca sa fac mai
frumoase.
 Ca sa ai canepa frumoasa, cand faci focul de pasca, sa pui sa stea samanta pe cuptor.
Mihalcea
 
Nafora se face cu cea mai mare curatenie. In Rosa, femeiele, pentru a face pasca, se grijesc, se
spala pe cap, se piaptana, imbraca camese si straie curate, bat metane spuand rugaciuni si apoi se
apuca de plamadit.
 Pasca se face in modul urmator: Se intinde o foaie rotunda de aluat , in jurul careia se pune o
cununa de aluat impletita, umplandu-se inlauntru cu branza preparata cu oua. Deasupra sa
netezeste cu lapte s-apoi cu o pana se unge cu ou, impodobindu-se apoi cu strafide, din care se
fac diferite flori. Pasca ce se face cu cas, de Ispas, sau de Sf. Gheorghe, or Duminica Mare, sa
impodobeste cu frunze de leustean. Pe pasca ce e hotarata pentru sfintit, atat in Moldova, cat si in
Bucovina, se face o cruce de aluat in mijloc, impletit ca si cununa, pasca aceasta punandu-se mai
intai in cuptor.Cand pun in cuptor, fac cruce cu lopata sus, pe truspatru paretii, si apoi la gura
cuptorului, zicand:
 
Cruce-n casa, Cruce-n masa, Cruce-n truspatru Cornuri de casa.
(in Scheia adaog:)Dumnezeu cu noi la masa,
Maica Precista la fereasta.
 

26
Din acelasi aluat sa fac si cozonacii. Aluatul de la Pasti sa face mai mult pe lapte - daca are omul,
de nu, il face si pe apa - sa pun multe oua, zahar si unt. Cozonacii ce sa faceau mai demult in
Moldova si sa mai fac de unii astazi au masura aceasta: doua parti de oua, o parte de unt si faina
cat cuprind acestea; cu lapte numai se plamadeste. Apoi sa adauge: zahar, rom, scortisoara si
coaja de lamaie. La cozonacii ce sa fac acuma, sa da la o chila de faina, 30 oua si 1/4 litru unt
topit - albusul se bate, dar nu sa pune tot, il potrivesti ca si celelalte. Forma ce o are cozonacul in
Moldova e urmatoarea: sa ia o bucata mare de aluat, pusa in lung, capetele de la margina, sa
intind ca sa fie subtiri, iar mijlocul sa lasa mare ca o pine, apoi, sucindu-se capetele de cateva ori
unul cu altul, se intorc si se pun deasupra aluatului de la mijloc. Frumuseta cozonacului este a fi
inalt, crescut si, inca daca la scos trebui sa strice gura cuptorului, atunci cucoana e mestera. La
miez trebuie sa fie moale ca scama si sa se desfaca in suvite lungi. Aceasta se dobandeste daca
aluatul e bine batut. Din acelasi aluat sa fac "ciurecurele" umplute cu mac si "mazurca" umpluta
cu dulcet. Apoi, de Pasti, sa mai fac "lucumuri", "posmagi", "bezele" si altele.
 In Rosa, cozonaci se numesc niste colaci cu doua randuri de impletituri, una deasupra alteia si
formati ca o semiluna, iar cei impletiti ca in Moldova se numesc "culuci."
 La tarani, se face numai pasca cateva cuptoare, sa aiba pe tot timpul sarbatorilor, cozonaci nu se
fac.
 Cand se pun pascele in cuptor, cei de casa minesc fiecare cate o pasca pentru sine, ba si pentru
cineva din streini, care nu se afla de fata; si a carui pasca iese frumoasa, aceluia ii va merge bine,
cu noroc; care insa va fi smintita cumva, acela trebuie sa patasca ceva
peste an.
Bahrinesti
 
Cand faci de Pasti pasca, cel dintai aluat ce-1 iai sa faci o pasca pentru vaci, s-o sfintesti si sa le
dai tot anul simbata dimineata cite o bucatica din ea, ca nu le strica nimene si au frupt mult.
Mihalcea
 
Cand faci nafora de Pasti, cea dintai pascuta s-o faci pentru "friguri" si s-o dai la un sarac de
pomana, ca n-ai friguri peste an.
Idem
 

27
Cand faci pasca de Pasti, sa iai o bucatica din aluatul cel dintai si sa faci o franzola mica; o pui
cea intai in cuptor si o scoti intai. E buna sa o sfintesti si sa o maninci, sa fii cea intai si asa
iubita, dorita si cinstita, cum e in ziua ceea pasca. De vrai, o mananci cu acel ce-ti e drag si e tare
bine.
Cuciur-Mic
 
Cand se face pasca, apa cea dintai, ce se spala pe mani, dupa ce o framanta, se sfinteste de Pasti
si se spala fetele. Cum apuca oamenii repede pasca si fug acasa, asa s-o apuce pe fata flecaii la
joc si cum fiecare isi iubeste trupul sau, asa s-o iubeasca lumea sau cutare pe dansa. Cu apa aceea
se spala in septe sambete, pana a nu rasari soarele, si o arunca pe iarba sau pe flori, ca sa fie ca
florile; nu unde se imbla sau in glod, sa fie ca glodul!
Ecaterina Pantea, Mihalcea
 
In Ardeal, pasca de Pasti nu se face. Aice, preotul da la biserica niste bucatele de pane taiate, pe
care le face preuteasa, si merg cu niste ulcute (ulcele) in care preotul li da vin.
 
Sarbatoarea Pastelui-Cu pasca la biserica
 
Pentru a merge cu pasca la biserica, trebuie sa se imbrace omul curat si, fiindca atunci s-au facut
straie de Pasti, sa imbraca in straie noua. Pasca la sfintit sa duce intr-un sarvat curat, intr-o
cosarca sau pe o tabla, puindu-se doua paste: cea cu cruce, care sa aduce inapoi acasa, si una fara
cruce, aceasta sa lasa preotului, si mai pune o bucata de slanina si patru oua rosi. Slanina sa
aduce acasa, iar doua oua sa lasa preotului.
 In Mihalcea, Siret etc, mai da fiecare cate un ou si dupa-amiaza la vecerne, cand il miruieste
preotul. Pe aicea, odata cu pasca, duc si carnate la sfintit, ba si purcelul intreg; apoi mai pun
pentru leacuri: sare, usturoi, unt, tamaie etc, care le intrebuinteaza pentru vite, pentru sanatate
sau pentru farmece. Pana si matraguna o sfintesc, o pun cumva dedesupt, sa nu sa vada. In
Broscauti, sfintesc si rasteile de la jug, sa nu se apropie diavolul. Ba - pentru interesul stiintei,
fie-ne iertat a spune - sfintesc si fundul pantalonilor unui barbat, spalat curat, care se
intrebuinteaza cand si cand la strecurat laptele, in contra diochiului.
 

28
Ba - ce e si mai urat - sfintesc, invalit intr-o peteca, o bucata din camesa unei fete, ce a avut intai
menstruatia, aceasta fiind apoi buna de afumat pentru boala cea rea, spariet si cand se umfla
piciorul si te doare, ca nu poti sa calci.
Corcesti
 Asemenea, se sfinteste si peteca cu care sa sterg ouale cele rosi, fiind buna tot de spariet si de
buboaie, infiat ura, de afumat vaca, cand sa strica etc.
General
 Cine vra sa aiba noroc la prins peste, cand ia nafora din biserica (nafora de la preot, nu pasca),
n-o mananca, dar se duce si o arunca in Prut si tot anul prinde peste; dar e pacat. Dochita
Hurghis, Mahala
 De Pasti, cine vra sa aiba noroc la impuscat si la vanat, cand zice preotul: "Hristos a inviat!", el
sa zica: "Da eu impusc!" Or, daca e pascari, zice: "Eu prind peste!" Sau femeile ce au vaci, ca sa
aiba lapte mult, zic: "Eu mulg vacile." Dar ce folos, ca e mare pacat.
Mihalcea
 
Ca sa aiba cineva noroc la impuscat, nafora ce o ia la Pasti, din biserica, sa o puie in pusca si sa
impuste cu dansa si nimereste orisice vra, dar e mare pacat. Ma rog: impusca trupul lui Domnul
Hristos! Un hutan tanar a pus nafora intr-un copac s-a impuscat si din nafora a curs sange. Dar
apoi las' ca i-a dat si lui tatal sau!
De la d-l Ilie Dulghir, Broscauti
 
Cu pasca acasa. La masa
Cand se vine cu pasca acasa, sa pune un laiceri din tinda peste prag, pana la masa; si cum trece
omul pragul, bate trei matani in mijlocul casei (un altul ii tine pasca), pe urma vine la masa si o
inchina pe masa, de trei ori la icoane, batand cu pasca de trei ori in masa si plecandu-se omul de
trei ori cu capul la masa, zicand; "Hristos a inviat!", si apoi sa pun sa manance.
Ecaterina Pantea, Mihalcea
 
Cand se vine cu pasca, o pune pe capul femeiei, pe urma pe al celorlalti, tot dupa varsta. Iar daca
este fata de maritat, cand ii pune pasca in cap, ea sa treaca pe dedesupt si sa iasa afara, ca anul
acela se marita.Elena Braha, Mihalcea

29
 
De Pasti, cand se aduce pasca, zici: "Hristos a inviat!" si vii drept la masa de o pui; si cand
mananci din pasca, sa pui piciorul pe topor, ca nu se prinde nimic de om ca de fier. Fata ce vrea
sa se marite sa guste intai si, cand intra cu pasca, sa iasa afara pe sub pasca.
Mahala
 
Cand vin cu pasca, mai intai dau: "Hristos a inviat!" In casa s-apoi o duc si-o inchina la cele
patru cornuri de casa zicind: "Hristos a inviat!"
 
In Molodia zic: "Hristos a inviat!" si pun intai pasca pe prag, apoi zic iar: "Hristos a inviat!" s-o
pun in mijlocul casei pe topor si apoi pe masa. Si de cate ori zice, de atatea ori raspund:
"Adevarat a inviat!" cei din casa. Dar mai intai, cum vin de la biserica, merg si zic: "Hristos a
inviat!" la vite si le pune pasca pe coarne; si apoi la gaini: "Hristos a inviat!" Apoi din pasca
mananca omul, da si la vite cate o gura si la gaini farmaturile. Tot astfel si in Mihalcea.
 
Cand vii cu blidul de la biserica, mai intai la vite si la gaini sa mergi si sa zici: "Hristos a inviat!",
ca se tin pe langa casa si gainele nu scurm in gradina.
 
De Pasti mai intai se mananca o bucatica de nafora - pasca - zicand: "Pe sanatate ca am ajuns".
Apoi ciocnesti oua, zicand: "Hristos a inviat!"; mananci slanina, uscaturi si apoi incepi a manca
din celelalte bucate. Unii gusta intai hrean sfintit, sa nu-i manance purecii peste an; altii, usturoi,
sa fie sanatosi, si apoi mananca slanina, oua etc.
 
Cine posteste tot postul, in ziua de Pasti trebuie sa se fereasca de a manca mult. Oua sa nu
manance deloc; sa bea o ceasca de zama limpede, de supa buna - cum sa face la Pasti, de clapon
-, iar din celelalte bucate sa manance tot cu crutare. - S-a intamplat ca au murit oameni, de multe
oua. - E pacat a taia cucosul de Pasti. Gaini sa pot taia. - In Moldova, de Pasti, e obiceiul a se
manca friptura de miel; in Bucovina, de purcel, iar altii au luat obiceiul de la nemti de a face
friptura de vitel, fiindca se mananca si rece; sau poate ca urmeaza cuvintele ce sa citesc la Pasti:
"Vitelul este gras si masa este plina!"...
 

30
Sfantul Pasti e cu par lung si tare paros pe trup! Atunci trece peste bucate, peste masa si se
bucura.Maranda Prot, Rosa
 
In toate partile romanesti, e obiceiul a merge de Pasti cu pasca, barbatii cu nevestele, la rudele
cele mai in varsta: la parinti, la frati, la nanasi etc, ducand o pasca si cateva oua pentru care, in
schimb, li se da alta pasca si mai multe oua. - Din cauza acestui obicei, femeile se silesc ca sa le
fie pasca cit mai frumoasa. In Scheia, sa duc miercuri, cu pasca, la moasa.
 
Cele 3 zile ale Pastelor, masa sta intinsa si cine iti intra in casa il poftesti la masa, asa e obiceiul
din vechime de Pasti.General
 
Petrecerile de Pasti
 
In ziua de Pasti, nu sa merge pe la case - aceasta sa spune pretutindene -, e ca si cum ai imbla cu
cerutul. Atuncea fiecare are ce bea si ce manca la casa sa si apoi fiecare e ostenit; oamenii cei
mai batrani, cum mananca, sa culca si dorm, iar care sa pot tinea sa nu doarma petrec ziua pe
linga biserica - casa lui Dumnezeu - tragand clopotele, ciocnind. In ziua de Pasti, toata ziua sa
trag clopotele. In Scheia, zic ca pentru ca sa creasca canepa. Numai putin si tineretul petrece pe
langa biserica, in Bucovina, nedandu-se voie a se face in ziua de Pasti joc. In Broscauti, sa joaca
langa biserica niste jocuri numite la un loc "chiparus." "Haideti la chiparus!", sa indeamna fetele
si flecaii unii pe altii. Unul din jocurile acestea e ca un flecau sa se suie pe umerii altuia si, tiind
un prapur in mana, sa incunjure astfel de trei ori biserica. Pe langa el stau alti doi, cu niste druci
lungi, de care el sa tine si pe care acestia ii tot muta, iar in urma lor merg droaie. Mai demult,
insa, jocul acesta era mai frumos: sa prindeau 6 flecai voinici in rand, iar altii mai usori sa suiau
pe umerele lor, pe a caror umere sa mai suiau 3, si astfel incunjurau de 3 ori biserica fara prapuri.
Pe acestia cautau sa-i strice cei ce jucau chiparus. (Se va vedea.) Alt joc este ca un flecau sa se
puie in patru labe si sa duca calare pe un altul. Altii imbla in catalige, iar altii sa joaca de-a "jocul
dracilor." Jocul acesta e astfel: sa pun in sir, la distanta, unul la spatele altuia, dracii inghebosati
si tupilati si alergand unul dupa altul sa prind de la spate de mijloc: cel din urma pe cel dinainte,
acesta pe cel de dinaintea lui si astfel sa tot alung, pana ce ajung in fata dracului celui mai mare.
Acesta tine in mani doua bete cu cate 2 cracane si cu acestea il loveste in cap pe cel ce merge in

31
frunte, ca semn ca mai departe nu pot sa mearga, si cu aceleasi bete le arata drumul, care iarasi
au sa-1 apuce si iar asa sa alung pana iarasi vin in fata lui.
 Cam la fel cu jocul acesta sa pare a fi si urmatorul: sa tin de dinapoi unul de altul, un sir lung de
flecai, cel din frunte are un bici lung in mana si, cand sunt la vro intorsatura, cel cu biciul din
frunte arde pe cel din urma strigand: "Chiparus!" Acestia cauta sa dea jos pe cei ce merg in
piramida.
 In Crisceatec, un sat intre stanci, in Muntii Bucovinei, la marginea Galitiei, sa joaca de
asemenea mai multe jocuri, imprejurul bisericei. De sunt ele de origina slava sau romana, nu sa
poate sti. Broscautul e sat numai in parte rutenisat si aceasta abia acuma, in timpul din urma.
Crisceatecul e insa rutenisat complect. Un joc e acesta: sa apuca tot o fata s-un flecau, fata in fata
de mani, tiindu-le intinse si facand astfel un sir, iar pe deasupra manelor lor merge o fata. Cei de
jos canta mai multe cantece, intre care sunt si versurele acestea:
 Imprumutati-ne un snop, Caci ducem "joca" la balta.
 Cuvantul Joca", adeca Joaca", din recitatia aceasta ruteana e romanesc.
 
Un alt joc e acesta: pun trei pietre, nu mari, in forma ce stiu ei, la distante, apoi, tinandu-se toti
de basmali, sir, trec pintre pietre, recitand strigaturi. Fac apoi o roata in jur si unul ia pe o fata si
joaca in mijloc. (Desi hora la ei nu sa joaca.) Un alt joc, numai de fete, care sa pun in doua
randuri vis-a-vis, este ca sa ceara o fata dintr-un rand, ce face pe flecaul, pe o alta din randul de
vis-a-vis, sa i sa vanda de nevasta. Mama intreaba ca la ce pane o duce? Flecaul incepe cu cea
mai rea: de ovaz. La aceasta pane n-o da. El vine de repetate ori pan' ce spune ca la "turta dulce"
si atunci o prinde, iar mama i-o arata ca asa frumoasa, cum i-o da, sa o tie si el.
 
Alta petrecere de Pasti e "scranciobul." Pentru acest scop, sa fac la unele case scranciobe (mici,
cu un scaun) si copiii, de cu ziua si pan' in noapte, tot una sa dau, pentru care distractie platesc
celui de casa cite un ou ros. Scranciobul tine pan' la Ispas. Aice e in mic, aceea ce in Moldova e
dezvoltat in mare. Petrecerea cea mai frumoasa a Pastelor in Moldova e scranciobul. Acesta sa
face la loc larg, langa crasma, avand 4, 6 sau 8 scaune, care, invartindu-se, sa ridica si sa
scoboara, iar fetele si flecaii, tot cate doi, in pareche, sa dau in scranciob, pe cand, jos, lautarii
canta si jocul joaca. Aicea sa aduna tot satul, tanar si batran, gatiti in haine frumoase si
bucurandu-se de sfintele sarbatori. Scranciobul tine pan' la inaltare.

32
In Bucovina, si anume in Rosa, isi aduc aminte batranii ca demult erau asemenea scranciobe,
obiceiul insa tot a ramas in toate satele, dupa cum am vazut.
Intre petrecerele Pastelor sunt si acestea:
In Corcesti, e obiceiul la gospodari a merge cu pasca mai intai la preotul chiar in ziua de Pasti.
Duc 3-4 paste si vro 10-12 oua. Din acestea, o pasca ia preotul si celelalte le da inapoi, precum si
din oua; ii cinsteste pe oameni si apoi sa duc cu pasca la nanasi, parinti etc. Apoi, pan' la Ispas,
tot una merg cu pasca intre ei; au zile anumite, in care face cutare sau cutare "benchete", si toti
merg cu pasca la acela de petrec.

Lasatul Secului de Paste

Miscandu-si data an de an in zona calendaristica a sezonului agrar, Lasatul Secului a asimilat
numeroase practici specifice renovarii sau schimbarii timpului, reusind sa alcatuiasca un ciclu de
sarbatori format din doua saptamani: Saptamana Nebunilor si Saptamana Caii lui Santoader. La
mijlocul ciclului se situeaza noaptea Lasatului de Sec celebrata ca un adevarat revelion. Ritualul
de innoire a timpului cuprinde, asemanator ciclului sarbatorilor de iarna, o perioada de
imbatranire si degradare a timpului, evidentiata prin practici in care apar mascati si elemente
orgiastice (Saptamana Nebunilor), si o perioada cu practici de purificare a spatiului, de
recastigare a armoniei si echilibrului (Saptamana Caii lui Santoader).
Saptamana Nebunilor
Saptamana Nebunilor se suprapune peste Saptamana Alba (Saptamana Branzei) cand "numai
nebunii pornesc a se insura, numai prostii si uratii satelor abia acum dau zor ca sa se
casatoreasca, pe cand toti cei cuminti, cati au avut de gand sa se insoare in decursul carnilegilor,
s-au insurat deja cu mult mai inainte". Obiceiul consta in mascarea barbatilor cu haine femeiesti
pentru a merge prin sezatori unde faceau "diferite nebunii si glume". Ei luau fetele si nevestele la
joc, improvizand diferite dansuri spre buna dispozitie a celor prezenti, cutreierau a doua zi satul
pentru a face alte "nerozii, nebunii si glume".
O descriere detaliata a obiceiului a fost facuta de Ion Chelcea in anul 1939 pe care o redam pe
scurt. Autorul spune ca tinerii se mascau in personajele unei nunti: mireasa, mire, popa, dascal,
nasi, "cumnat de mana", nuntasi de rand. Dupa ce se faceau "maimusi" (se mascau), porneau doi
cate doi pe ulitele satului cu "govia" (mireasa) si mirele in frunte. Pe drum, mascatii din alaiul
nuptial se repezeau dupa copii, iar fetele si nevestele tinere erau "tucate". Copiii, care urmareau

33
de la distanta aceasta nunta improvizata, dadeau in vileag, prin intermediul strigaturilor, despre a
cui casatorie era vorba: a oamenilor carora le-a trecut vremea de insurat si maritat. Cununia avea
loc, sub forma de parodie, la un pom in care se anina un clopot. De la pomul cununiei cortegiul
se indrepta spre rau, unde "tinerii casatoriti" se spalau pe maini cu apa turnata dintr-o vadra.
Dupa acest moment ritual "maimusii" mergeau pe la casele oamenilor, unde erau cinstiti cu
rachiu, ca la ospetele adevarate. Rezistand peste secole piedicilor ridicate de biserica, gratie
laturii sale distractive si glumete, obiceiul a pastrat elemente valoroase pentru reconstituirea
scenariului de renovare a anului care incepea primavara. Functia matrimoniala a obiceiului pare a
fi de data mai recenta, daca luam in considerare informatiile din alte zone ale tarii, unde mascatii
vizitau sezatorile pentru a face tot felul de "glume si narozii", fara a fi invocata casatoria. Sa fie
aceasta o urma a vestitelor cortegii dedicate lui Dionysos?
Desi lipsesc informatiile etnografice care sa ateste revenirea mortilor printre cei vii, element
important in scenariul de renovare a timpului (anul nou oficial si Anul Nou ritual), abunda
practicile de pomenire a mosilor si stramosilor, a mortilor in general: Sambata Parintilor
dinaintea Lasatului de Sec, cand se pomeneau mortii care si-au aflat sfarsitul in imprejurari
naprasnice si cei care n-au avut parte de luminare; Mosii de Iarna, numiti si Mosii de Carnelegi
in Moldova si Bucovina, Mosii de Piftii in Oltenia si Muntenia, Sacrilegi si Sacrilegiu Mic in
Banat care erau tinuti tot in sambata (ajunul) Lasatului de Sec, cand se dadeau de pomana
alimente, bauturi, vase de baut apa, piftii, diferite copturi ("pupi"), fruct alb (branza, lapte),
placinte. Spre deosebire de alte zile dedicate mortilor, Mosii de Iarna si Mosii de Toamna, care
cad sambata inainte de Samedru, erau numiti de popor si Mosii cei Mari. O alta zi dedicata
mortilor era Sambata Santoaderului, cand se impartea de obicei coliva.
Nu sunt probe etnografice ca la Lasatul Secului si in cele doua saptamani care il incadreaza s-ar
fi facut sacrificii rituale. In schimb, abunda alimentele rituale preparate in ajunul Lasatului de
Sec (oua fierte, piftii, lapte, branza) si in Sambata Santoaderului (colacei numiti "cuci",
"braduleti" si mai ales coliva). Traditia crestina, conform careia coliva a fost inventata de sfantul
Toader este infirmata de izvoarele antice, care atesta termenul "coliva", cu sensul ce-l poarta si
astazi, inca din timpul formarii civilizatiei cretane. Cultul crestin ortodox a preluat coliva din
ritualul anterior precrestin, dandu-i semnificatii legate in special de pomenirea mortilor. Coliva -
grau fiert la care s-a adaugat mai tarziu miere sau zahar, miez de nuca - a fost, probabil, forma
arhaica de sacrificiu a unei zeitati agrare. Modul de preparare extrem de simplu si importanta ce i

34
se acorda in obiceiurile familiale si calendaristice sporesc rolul ritual al colivei chiar si in raport
cu turtele si colacii.
Intre strigatul peste sat din Transilvania la Anul Nou si la Paste (Joimari sau Sambata Paste lui)
si strigatul peste sat in Tara Romaneasca practicat la Lasatul Secului nu exista deosebiri de
esenta. Scopul este acelasi: comunicarea faptelor rele petrecute de-a lungul anului, intr-un cadru
nocturn si la o data calendaristica precizata de traditie, pentru ca cei vizati sa intre in noul an
purificati si cu sanse egale de impliniri ca si ceilalti membri ai obstei. Formula cu care se incheie
strigatul peste sat in Maramures: "Cele bune sa se adune, cele rele sa se spele" este valabila
pentru multe zone romanesti unde a fost, atestat obiceiul.
Noaptea Revelion a Lasatului de Sec
Elemente orgiastice pot fi socotite atat gesturile si cuvintele licentioase ale mascatilor, cat si
jocul si consumul excesiv de mancare si bautura. Tot ce se face la Lasatul Secului este din
belsug: se joaca mult ca sa creasca canepa, se mananca si se bea din abundenta pentru a suplini
astfel severitatea postului si altele. Foarte interesanta ni se pare informatia bucovineana conform
careia veselia si petrecerea se incheia cu consumul oualor de gaina fierte sau coapte.
In Tara Romaneasca petrecerea nocturna avea loc duminica seara, in ziua Lasatului de Sec.
Petrecerea era familiala: cei mici veneau la cei mari, copiii la parinti, finii la nasi. Cei care
veneau sa faca Lasatui Secului aduceau cate un plocon, sarutau mana si cereau iertare si
impacare gazdei care era o ruda mai mare sau un nas. In Transilvania si Banat, petrecerea
nocturna purta, in functie de zona, nume diferite: Alimori (roata de foc), La Zapostit (Lasatul
Secului), Priveghi (termen care desemneaza orice petrecere nocturna a timpului), Opait (nume
primit de la un stravechi instrument de iluminat), Hodaite (nuia cu doua crengi intre care se
indeasa pai si tulei de porumb, carora li se da foc).
In forma sa arhaica, petrecerea era organizata sub cerul liber, la lumina focului, de obicei pe un
deal sau o ridicatura, si prezenta mici variatii calendaristice (sambata seara inainte de Lasatul
Secului de carne, sambata seara inainte de Lasatul Secului de branza, duminica seara inainte de
inceperea Saptamanii Albe, duminica seara inainte de inceperea Lasatului de Sec. Privegheatul la
Lasatul Secului nu era mai prejos ca Revelionul contemporan: "La Zapostitul de Paste sau la
Lasatul de Branza se face in unul sau mai multe locuri foc, fiecare partas aducand partea sa de
lemne, paie etc. Acest foc se numeste "priveghi"". Acolo canta, striga, joaca si ureaza sau chiuie
poporul adunat din tineri si batrani. Priveghiul, numit si Priveghiul cel Mare (in cursul anului

35
sunt mai multe priveghiuri, adica sarbatori nocturne), i se dadea valoare de An nou. Daca cineva
lipsea de la Priveghi, era intrebat de participanti a doua zi "din ce cauza n-a fost aseara la
priveghi, ca Dumnezeu stie mai trai-vom pana la alt an".
Fiind situat intre solstitiul de iarna si echinoctiul de primavara, Lasatul Secului era un prilej de
sarbatoare a victoriei luminii asupra intunericului. Explozia de bucurie se exprima in primul rand
prin luminatii si aprinderea focurilor. Pentru a reliefa mai bine atmosfera care domnea la
Priveghiul cel Mare, reproducem cateva informatii de teren: "tinerii iau din focul priveghiului
taciuni aprinsi in maini si-i intorc pe langa sau in jurul corpului, formandu-se din taciune sau
paiele legate si aprinse pe taciune un cerc de foc. La intoarcerea cercului se striga: Alimori!
Alimori!"; "in alte locuri fac din nuiele o roata, sau chiar iau o roata de car ori de plug, o invaluie
cu paie legate, paiele le aprind, si asa lasa roata de pe un deal pe coasta la vale, strigand si
Alimori!"; "Hodaitele ... se aprind in deal, purtandu-le in mana si facand cu ele tot felul de figuri,
incat din sat apar ca focuri artificiale"; "in ziua de Lasatul Secului de Postul Pastelui, dupa ce a
inserat bine, flacaii incep sa faca iluminatii prin sat, leaga de cumpana putului cate o dihonita de
pacura, ii dau foc si apoi lasa galeata in put, ca astfel diho-nita aprinsa sa ramana suspendata in
aer, unde se consuma". Practica confectionarii unui om din paie si incendierea lui pe camp liber
este foarte veche; ea aminteste vremurile cand innoirea timpului cerea sacrificii umane supuse
apoi incinerarii.
Asemanator noptii de Anul Nou, la Priveghiul Lasatului de Sec se efectuau diferite vraji si
farmece, mai ales pentru aflarea ursitei si grabirea casatoriei. Un interesant obicei era in
Muntenia si la macedoromani incercarea norocului copiilor in noul an prin baterea alvitei.
Saptamana Caii lui Santoader
Partea a doua a ciclului, Saptamana Caii lui Santoader, cuprindea in special practici de
purificare, de potolire a entuziasmului excesiv din perioada Caslegilor, mai ales din Saptamana
Nebunilor si noaptea Lasatului de Sec. Fiind vorba de sfarsitul iernii si inceputul primaverii,
cand pe oameni ii asteptau activitati economice ce nu puteau fi amanate, viata trebuia sa intre cat
mai repede in normal. Ordinea era adusa cu ajutorul unui temut personaj mitic romanesc,
Santoaderul. Prin practicile ce ii erau dedicate, domina saptamana ce-i poarta de altfel numele.
Prima si a doua zi a saptamanii, Lunea Curata si Martea Vaselor, erau dedicate practicilor menite
sa preintampine incalcarea interdictiilor alimentare ale postului: consumarea anumitor alimente
de post (in special borsul crud, negatit), inacrirea lui dupa un anumit ritual care va intra in

36
alimentatia cotidiana, pana la iesirea din Paresimi, spalarea vaselor cu lesie, schimbarea vaselor
de dulce cu cele de post.
Alungarea spiritului iernii
Curios este obiceiul consemnat numai in sudul tarii, numit jujeul, goana cainilor, datul cainilor in
tarbaca. In satele unde se practica obiceiul, prima zi dupa Lasatul Secului era dedicata in
intregime chinuirii sl alungarii cainilor prin mijloace violente: "Se fac cete de 10-20 de oameni,
intra prin ograzi, scot cainii la drum sau ii infunda prin stramtori, unde cu o indemnare de
admirat pun mana pe ei, ii apuca si le inclesteaza falcile, asa ca sa nu mai poata musca. [...] Deci
cainele prins se pune in franghie si se invarteste cat permite franghia. Dupa aceea trag doi insi de
lemne si franghia desucindu-se azvarle cainele ametit"; "Ziua aceasta este destinata mai mult
pentru goana cainilor, in asa chip ca, daca iesi la marginea satului, sunt tot cete de caini si, cum
vad vreun om, incep a urla; ei au o presimtire pentru aceasta zi, si mai cu seama cainii cei mai
batrani, si din cauza aceasta in zorile acestei zile ies neprigoniti de nimeni la tarcavis, adica se
retrag la camp sau se ascund prin locuri anevoie de gasit". Ipoteza conform careia obiceiul ar
reprezenta pedeapsa cainilor pentru neglijenta lor de a nu fi anuntat invadatorii gali cand s-au
apropiat de Capitoliul roman, semnalul fiind dat de gastele sacre, este o poveste ca multe altele,
ale curentului latinist. Explicatia data de batranii satului are in vedere nu istoria lumii antice, ci
practica curenta: "ca sa se faca mult malai sau mei la vara".
Pe baza unor argumente etnografice deducem ca tarbacul cainilor era un obicei specific renovarii
timpului. Lupul, ruda salbatica a cainelui, dupa ce a domnit peste anotimpul friguros, timp in
care romanii ii atribuia zeci de zile pentru implinirea unor practici, era alungat simbolic in luna
februarie, dupa incheierea imperecherii. Frigul si intunericul, aflate sub zodia lupului, trebuiau
inlocuite, prin ceremonii si ritualuri complexe (alungarea cainilor este numai un exemplu), cu
caldura si lumina, aflate sub zodia calului. In credintele si legendele romanesti, spre deosebire de
lup, care aparea ca un animal devorator al astrilor (eclipsele solare si lunare, noptile cand Luna
nu apare pe cer), calul transporta carul solar si randuia drumul Soarelui intre solstitiul de iarna si
cel de vara. Sfintii anotimpului calduros implicati in scurgerea timpului erau, in interpretarea
populara, calari pe cai: Santoaderul, Sf. Gheorghe, St. Dumitru. Faptul ca dupa ziua alungarii
cainilor, simbol domestic al lupilor, incepea imediat Saptamana Caii lui Santoader, este inca un
argument in favoarea ipotezei noastre.
Cucii

37
Ceremonialul "cucilor" este inca o datina de primavara cu valente purificatoare atestata numai in
sudul tarii. Flacaii si barbatii tineri acordau o importanta deosebita mascarii in cuci. Dificultatile
cele mai mari le ridica confectionarea glugii, "lucrata cu multa iscusinta si facuta dintr-o bucata
de sarica cusuta in forma si marimea unei traiste de cal, fiind acoperita pe deasupra cu hartie alba
sau colorata, peste care se fac ceva brodaturi cu diferite feluri de lanuri. In dreptul nasului se
pune un gat de tigva gaurita ici si colea, iar in dreptul gurii si al ochilor se lasa cate o mica
rasuflatoare. De ambele parti din dreptul urechilor se fixeaza in sus doua coarne cam de un
metru, peste care se pun alte 3-4 orizontal, formand astfel un fel de scara. Toate acestea iau
numirea de "coarnele glugii" si sunt acoperite peste tot cu fulgi si pene, iar in varf se pun 3-4
fulgi de cocos sau varf de trestie". Imbracati in fuste, cu gluga pe cap, cu un bat in mana si cu un
clopot mare in spate, cucii alergau in prima dimineata dupa Lasatul Secului, uneori in ziua
Lasatului de Sec, dupa copii, fete, femei, oameni pe care ii atingeau si adesea ii tranteau. Spre
mijlocul zilei, luau in mana cate o nuia de care legau o opinca si urmau alte alergaturi si alte
lovituri la spatele curiosilor. Seara, cucii se adunau si mergeau din casa in casa pentru a face cate
o hora in curte. Asa se desfasura acest obicei pe la sfarsitul secolului al XIX-lea; fara prea mari
schimbari poate fi intalnit si astazi in satele Independenta, Branesti jud. Calarasi. Scenariul de
desfasurare a obiceiului este insotit de numeroase credinte: "Cel ce se face cuc trebuie sa se faca
de trei ori sau de noua ori in noua ani, caci altfel se crede ca murind se va face diavol". "Fulgii
luati de la gluga cucului ii intrebuinteaza femeile ca sa afume pe cei ce sufera de frica"; "Daca
omul sau oricine nu primesc vreo lovitura de la cuci in aceasta zi, se zice ca acela nu va fi
sanatos peste an". Cucul, straveche pasare prevestitoare, atestata si la greci, era dublata de functia
purificatoare. Prin intermediul mastii, cucul alunga cu zgomotul clopotului spiritele rele, iar prin
atingerea cu opinca sau prin arderea fulgilor din gluga gonea boala. Masca ar reprezenta, in
totalitatea ei, scurgerea timpului sezonal (cucul) si a timpului diurn (cocosul).
Scalda rituala
Vinerea Santoaderului era dedicata culegerii radacinilor de iarba mare sau oman pentru a fi pus
in scalda fetelor. Scoaterea radacinilor se efectua dupa un intreg ritual care, uneori, se asemana
cu ritualul culegerii matragunei; terenul trebuia sa fie curat, nescormonit de gaini, iar in locul
radacinii scoase se puneau sare, boabe de grau, faina. In noaptea dinspre vineri spre sambata in
Muntenia si alte parti ale tarii tot poporul, mic si mare, se spala pe cap si trup cu apa in care se
tocau radacini de iarba mare. Unul din sensurile spalarii rituale a parului in noaptea sau in

38
dimineata zilei de Santoader era cel de purificare: "in muntii Apuseni fetele de la 14 ani in sus se
spala in seara de Santoader pe cap cu lesie din propivnic sau parlangina (iarba cu miros placut pe
care o poarta nevestele si fetele in san si care miroase numai primavara, pana incepe cucul a
canta) si iedera; iar dupa ce s-au spalat isi desfac chica dinainte, care era trasa peste frunte, si,
impreunand-o cu chica dindarat, se piaptana cu carare. In semn ca de aici inainte este fata mare
de maritat". Nu este vorba deci de o spalare obisnuita a parului, ci de una rituala, cu valente
purificatoare pentru intreg anul care incepea si se sfarsea la echinoctiul de primavara. Aceleasi
semnificatii rituale trebuie sa le fi avut tunsoarea barbatilor si taierea unei suvite de par de la fete.
Parul, mai ales prin ondulatia sa, simboliza fuga timpului, iar albirea si caderea lui temporalitatea
si succesiunea varstelor. Modificarea pieptanaturii la fete, ca de altfel si taierea parului, exprima
schimbarea, saltul peste pragul anului, dar si peste pragul varstelor. Schimbarea pieptanaturii
marca la fata din Apuseni implinirea varstei de 14 ani si introducerea ei in alta categorie de
varsta, a fetelor mari, cu alt statut in comunitatile satesti traditionale.
In unele zone ale tarii omanul era inlocuit cu o alta planta indragita de popor, popelnicul. "Vineri
dimineata mergeau fetele la padure dupa frunza de popelnic; plecau nespalate si nemancate.
Trebuia mers de noapte, sa n-o vada gainile, ca nu-i creste parul sa-l faca chica. Se ducea fiecare
unde stia ca e popelnic in padure; il cauta sub zapada. Sambata dimineata o fierbea si se spala cu
apa aia pe par; se spalau toate femeile din casa, fete ori batrane. Cand o culege din padure se
zice:
"Popelnice, Popelnice,
Eu li dau pita si oua,
Tu sa-mi dai cosita noua".
Ducea o tara de pita si un ou, si le lasa acolo de unde lua mana aia de popelinc. Numai cinci-sase
fire daca gasea, uneori si cu trei fire venea, cateodata nu gasea ca era zapada mare"; "Cand
mergeam in padure dupa popelnic, duceam o bucatura de pita cu sare si le lasam sub tufa unde
gaseam frunza. Niciodata nu m-am pieptanat in saptamana lui Santoader fara sa-mi spal parul cu
frunze de popelnic. Cand luam frunza spuneam:
"Popelnice, popelnice,
Eu iti dau pita cu sare,
Tu sa-mi dai cosita mare!"

39
Painea si sarea sunt plata frunzei. Cum sa tot iei si sa nu dai? Nu se mai face daca nu dai!".
Frunza de popelnic, asemanator rizomului de oman, avea valoare magica, cu calitati neobisnuite.
Culegerea frunzelor se efectua, in conditii speciale: fata pleca de acasa fara sa se spele si sa
manance, inainte de ivirea zorilor, pronunta o formula prin care se propunea un schimb simbolic
intre lumea vegetala si lumea umana, intre popelnic si tanara care-si dorea "cosita mare", se facea
plata locului pe care a crescut planta cu produse alimentare prezente in numeroase practici rituale
(oul, sarea, painea), urma apoi intoarcerea spre casa si spalatul ritual. In alte zone etnografice, de
pilda in Muscel, fetele care scormoneau pamantul pentru a gasi rizomi si radacini' de oman
invocau nu puterea plantei, ci a Santoaderului:
"Toadere, Santoadere,
Da cosita fetelor,
Cat e coada iepelor!"
Insuratitul si infartatitul
La data cand era sarbatorit Santoaderul se separau nu numai varstele, ci, de cele mai multe ori, si
sexele. Printr-un ritual complex, numit "prinsul Suratelor" in Muscel, Arges, Dambovita,
"infratitul si insuratitul" in unele zone ale Olteniei, "insotirea" in Tara Hategului, "prinsul verilor
si varutelor" in sudul Transilvaniei, se realiza despartirea copilariei de tinerete.
Insuratitul si infartatitul este un legamant juvenil legat pana la moarte de puberi (sapte-
paisprezece ani), pe alte criterii decat cele de rudenie (prietenie, sex, afinitate sufleteasca), la
Santoader dar si la alte sarbatori, precum Mosii de Vara, Matcalau, Rapotinul Testelor.
Ceremonia, care are o bogata sinonimie zonala (prinsul Verilor si Varutelor, Datul de-a
Verisoarele, insotirea, Matcutatul fetelor, Matcalau si altele), se desfasoara cu sau fara martori, in
camp, la fantana, in cimitir, in casa, in jurul unui brad impodobit, in gradina, in jurul unui pom
care infloreste si rodeste, pe grupe mici, de doi copii (doua fetite sau doi baieti), sau pe grupe
mari, de 10-20 de copii, fete si baieti laolalta. Legamantul cuprinde mai multe momente rituale si
ceremoniale: pronuntarea cu voce tare a juramantului, schimbul colacului si al altor obiecte cu
valoare simbolica, de obicei o oala sau o strachina din lut, imbratisarea frateasca, ospatul care
consta in mancarea alimentelor rituale (colaci, grau fiert), joaca sau zbenguiala copiilor.
Ceremonia se repeta, in unele zone etnografice, anual, la aceeasi data, pana la intrarea in joc a
fetelor si baietilor. Persoanele legate veri, varute, surate, frati de cruce etc. se intalneau anual,
dupa casatorie, de obicei la sarbatoarea cand s-au insuratit sau infartatit. Dupa incheierea

40
solemna a legamantului copii si apoi oamenii, tineri si batrani, isi spun, pana la moarte, surata,
vere, fartate, soala (verisoara) si se comporta unul fata de altul ca adevarati frati si surori: se
sfatuiesc in cele mai intime si grele probleme ivite in viata, isi impartasesc tainele, nu se
casatoresc cu sora sau fratele suratei sau fartatelui, se ajuta si se apara reciproc pana la sacrificiul
suprem etc. La moartea suratei sau fartatelui, sora sau fratele de legamant purta doliu si, local,
implinea un ritual de dezlegare, asemanator oamenilor lunatici.
Incuratul cailor
In unele sate din sudul tarii avea loc obiceiul alergarii sau incurarii cailor cu dublu rol: ritual si
practic. Indiferent daca se organizau intreceri intre calaretii flacai sau caii erau lasati singuri "sa
se incure" in vatra sau mosia satului, gonirea cailor avea drept scop alungarea, in ultima zi a
ciclului de innoire a timpului calendaristic, a spiritelor rele cuibarite in timpul iernii. Obiceiul
avea insa si un caracter practic: cu acest prilej obstea putea sa aprecieze vrednicia feciorilor dupa
modul cum au scos caii din iarna, in societatea arhaica romaneasca erau zile de examen atat
pentru harnicia fetelor, cat si a baietilor.
Dupa perioada carnavalului, dar mai ales dupa Saptamana Nebunilor, cand erau admise libertati
neintalnite in cursul anului, de pilda sarutatul fetelor si nevestelor pe ulite de catre "maimusi", se
impunea cu necesitate aducerea linistii si orientarea tuturor energiilor spre activitati cu caracter
practic. Cine altul putea sa faca adevarata ordine decat Santoaderul cu caii sai? Acestia instituiau
un control sever asupra tineretului, mai ales asupra fetelor, carora le interziceau tinerea
sezatorilor. Lasatul serii trebuia sa prinda toate fetele acasa, iar intalnirile cu baietii erau excluse.
O frica de nedescris semanau aceste intruchipari cabaline serbate de popor cu mai mare sfintenie
decat eroul calare, recunoscut de biserica, Sf. Gheorghe. Pedepsele erau foarte aspre: " ... daca
vreo fata mare necinsteste prin vreun lucru femeiesc nepotrivit ziua aceasta, atunci Santoader
trimite pe caii sai, care, prefacuti in cei mai voinici si mai frumosi feciori, o pandesc si, sub
pretext ca vor s-o petreaca la joc, o rapesc ... Din cauza aceasta apoi nici o fata mare nu paraseste
bucuroasa casa in ziua Santoader"; ; "in decursul Santoaderilor nu numai ca nu e bine de a coase
si de a toarce, dar nici macar a-si petrece ori a merge in sezatoare nu este iertat, caci vin caii lui
Santoader si taie capul tuturor ce s-ar afla in sezatoare ori la alta petrecere".
Ca sarbatoare echinoctiala, moment-cheie in calculul timpului calendaristic si al sarbatorilor,
Santoaderul randuieste nu numai Soarele, ci si distanta si locul sarbatorilor de primavara: "de la
Baba Dochia, cea mai strasnica dintre babe, sunt noua zile pana la Santoader, si de la Santoader

41
sunt noua zile pana la Alexa si de la Alexa noua zile pana la Bunavestire"; "Santoaderul vine
intotdeauna infocat si calduros ca un Fat-Frumos, iar Baba Dochia plouata si morocanoasa ca o
baba". in Tara Almajului se credea ca Rusaliile, erau rupte din Santoaderi. Atat saptamana
Rusaliilor cat si saptamana Santoaderilor tineau opt zile, iar personajele mitologice (feminine in
primul caz masculine in al doilea) pedepseau oamenii intr-un mod asemanator: "luatul din
Santoader sau "lovitul din Santoader" sadeau aceeasi teama ca "luatul din Rusalii". Sunt unele
indicii ca jocul Calusarilor a fost transferat de la Santoader, care era sarbatorit la echinoctiul de
primavara, la Rusalii.
Santoaderul si Sangiorzul, desi se afla la oarecare distanta calendaristica, prezinta unele
asemanari: apar intotdeauna calari pe cai; Santoaderul omoara, uneori, un sarpe naprasnic, scena
obisnuita pusa in iconografia crestina pe seama Sfantului Gheorghe; sunt cei mai venerati sfinti
ai primaverii. Atatea merite i se puneau in spatele lui Santoader incat i s-a facut loc si in
bisericile crestine, unde apare, uneori, pictat calare pe cal si omorand balaurul in locul Sf.
Gheorghe. Elena Niculita-Voronca scria ca insusi preotul manastirii Sucevita i-a spus ca in
pridvor, in partea dreapta, este zugravit Santoaderul calare pe cal omorand balaurul si scapand
fata imparatului.
In Martea Mare din Saptamana Patimilor Domnului, Sfintii Parinti au randuit sa se citeasca Pilda
celor zece fecioare.  Aceasta pilda ne prezinta zece fecioare, cinci "intelepte" si cinci
"neintelepte", care se pregatesc pentru nunta. In Noul Testament, intalnirea cu Hristos este
asemanata unei nunti. Hristos se numeste pe sine "mire", iar Apostolii poarta numele de
"prietenii mirelui". Mireasa lui Hristos este Biserica.

In aceasta pilda, Imparatia cerurilor este asemanata cu zece fecioare, care luandu-si candelele, au
iesit in intampinarea mirelui. Mentionam ca la evrei exista obiceiul ca la casatorie, mirele sa
mearga in casa miresei, unde era asteptat de ea si de prietenele ei. De aici se pleca spre casa
mirelui, iar acolo se organiza ospatul de nunta.

Astfel, prin cuvintele "fecioarele au iesit in intampinarea mirelui", nu trebuie sa intelegem ca

fecioarele au iesit pe strada, ci doar din incaperea unde se aflau, in mod firesc alaturi de mireasa,
asteptandu-l pe mire.

42
Mirele intarzie, iar fecioarele adorm. La miezul noptii, se vesteste sosirea lui. Fecioarele se
trezesc sa-l intampine. Untdelemnul din candelele celor nebune este pe sfarsite. Fecioarele
"neintelepte" (nebune) vor cere celor intelepte sa le imprumute dintr-al lor. Acestea nu vor, pe
motiv ca si candelele lor se pot stinge prin acest imprumut. Astfel, fecioarele nebune merg sa
cumpere untdelemn. In timp ce ele lipsesc, soseste mirele. Acesta intra la nunta impreuna cu
fecioarele "care erau gata de nunta" si usa se inchide. Vor ajunge si fecioarele nebune, dar vor
gasi usa inchisa. Vor striga: "Doamne, Doamne, deschide-ne noua". Mirele le raspunde:
"Adevarat zic voua: Nu va cunosc pe voi". Pilda se incheie cu aceste cuvinte: "Privegheati si va
rugati, ca nu stiti ziua, nici ceasul cand vine Fiul Omului".Hristos a dorit ca prin aceasta pilda sa
ne descopere importanta pregatirii in vederea judecatii de apoi. Candelele aprinse simbolizeaza
faptele bune, care trebuie sa arda pana la sfarsitul lumii, adica pana la sfarsitul fiecaruia sau pana
la Parusie. Flacara este alimentata de untdelemn. Prin untdelemn, intelegem credinta. Ea nu se
poate imprumuta altora, fiind un dar strict personal. sustine ca lampile goale simbolizeaza
absenta darurilor Sfantului Duh din inima lor. Lumina lor s-a stins din cauza lipsei unei credinte
puternice, care sa se manifeste prin fapte bune. Fecioarele nebune, fara sa fi facut un rau
aproapelui, au pacatuit pentru ca nu s-au ingrijit de lumina din suflete.
Nu exista osanda mai grea decat aceea de a-I ramane necunoscut lui Hristos.Sfantul Ioan Gura de
Aur spune ca somnul reprezinta moartea, iar strigarea de la miezul noptii, "Iata, mirele vine",
reprezinta trambita arhanghelului (I Tesaloniceni 4, 16) prin care suntem chemati la judecata.
Pilda celor zece fecioare este un indemn la o neincetata priveghere: "De aceea si voi fiti gata, ca
in ceasul in care nu ganditi Fiul Omului va veni".

Obiceiuri din Saptamana Mare

se incheie cu Saptamana Mare, a patimilor lui Hristos. In Saptamana Mare se face curatenie
generala in gospodarii. Curtile sunt maturate, surile sunt curatate de gunoaie, gardurile sunt
reparate, santurile sunt curatate de namol si adancite. Casele trebuie sa straluceasca de curatenie
pentru ca ele "te blestema daca Pastile le prind necuratate". 
In lunea Saptamanii Mari se scoate totul la aerisit, se lipesc si se varuiesc casele iar mobilierul
este spalat si reparat.

43
Pana miercuri, inclusiv, sunt permise muncile in camp. Dupa aceasta zi barbatii trebaluiesc pe
langa casa, ajutandu-si nevestele la treburile gospodaresti.
In Joia Mare, data limita slujbelor speciale dedicate mortilor, fiecare familie duce la biserica
colaci, prescuri, vin, miere de albine si fructe pentru a fi sfintite si impartite, apoi, de sufletul
mortilor, parte preotului, parte satenilor aflati la biserica, in cimitir sau pe la casele lor.
Pana la Joia Mare, femeile se straduiau sa termine torsul de frica Joimaritei care, in imaginarul
popular era o femeie cu o infatisare fioroasa ce pedepsea aspru lenea nevestelor sau a fetelor de
maritat. Uneltele de tortura ale Joimaritei erau caldura, oala cu jaratec, vatraiul sau carligul
pentru foc. Aceasta fiinta mitologica folosea mijloace cumplite de tortura: ardea degetele si
mainile fetelor si femeilor lenese, le parlea parul si unghiile si incendia fuioarele de canepa gasite
netoarse. De multe ori nici flacaii lenesi, cei care nu terminau de reparat gardurile sau nu
ingrijeau bine animalele pe timpul iernii, nu erau iertati de aceste pedepse. De fapt, Joimarita era,
la origini, o zeitate a mortii care supraveghea focurile din Joia Mare si care, treptat, a devenit un
personaj justitiar ce pedepsea lenea si nemunca.
Conform traditiei, in noaptea ce premerge Joia Mare sau in dimineata acestei zile se deschid
mormintele si sufletele mortilor se intorc la casele lor. Pentru intampinarea lor se aprindeau
focuri prin curti, in fata casei sau in cimitire, crezandu-se ca, astfel, ei aveau posibilitatea sa se
incalzeasca. Focurile de Joi-Mari erau ruguri funerare aprinse pentru fiecare mort in parte sau
pentru toti mortii din familie si reprezentau o replica precrestina la inhumarea crestina din
Vinerea Mare.
Aceste focuri se deosebesc de focurile ritualice de peste an - focurile de Mucenici, de Lasatul
Secului, de San - George sau de Sanziene. Ele se faceau din plante considerate a avea virtuti
magice ( alun, boz, tei) ce erau adunate de catre copii sau de catre tinerele necasatorite. Focurile
se inconjurau cu tamaie si agheasma, in jurul lor se asezau scaune "pentru mortii ce urmau sa
soseasca" si se dadea de pomana copiilor, vecinilor si rudelor. Obiceiul se mai pastreaza in unele
sate din zona montana a Bucovinei (Moldovita, Paltin, Argel, Vama, Brodina de Sus etc),
purtand denumirea de "incalzitul mosului" dar, de cele mai multe ori, semnificatiile sale nu mai
sunt cunoscute, el avand mai ales caracter de divertisment.
Joia Mare este ziua in care, de regula, se prepara cele mai importante copturi pascale:
pasca,cozonacii cu mac si nuca si babele coapte in forme speciale de ceramica. Pasca cea mai
importanta coptura rituala a Pastelui, se face din faina de grau de cea mai buna calitate, cernuta

44
prin sita deasa, si are, cel mai adesea, forma rotunda. Aluatul dospit se pune in tavi speciale
pentru pasca, dupa care, de jur imprejur, se aseaza aluatul impletit din doua sau trei sucituri si se
lasa totul la crescut.

In mijlocul tavii se aseaza, apoi, branza de vaca, pregatita cu zahar, oua, mirodenii si stafide.
Peste branza se face o cruce, din acelasi aluat impletit, impodobita cu ornamente in forma de
floare. Se unge totul cu ou si se coace in cuptorul incalzit. Alta data, cojile oualor folosite la
pasca nu se aruncau si nici nu se ardeau. Ele se strangeau cu multa grija intr-un vas special si se
aruncau in Sambata Pastelui pe o apa curgatoare crezandu-se ca, astfel, gainile si puii aveau sa
fie paziti de uliu peste vara. Se mai credea ca, in felul acesta, se dadea de stire Blajinilor - popor
mitic care traia sub pamant - ca se apropie cea mai mare sarbatoare a crestinilor. 
Ultima vineri din Postul Mare este numita in Bucovina Vinerea Pastilor, Vinerea Patimilor,
Vinerea Neagra, Vinerea Seaca sau Vinerea Mare. Conform traditiei crestine, este, ziua in care
Iisus a fost rastignit si a murit pe cruce pentru rascumpararea neamului omenesc de sub jugul
pactului stramosesc. Din aceasta cauza Vinerea Mare este zi de post negru.
In Vinerea Mare este interzis a se face copturi. Exista credinta ca daca cineva se incumeta a
coace in aceasta zi face mare pacat iar coptura nu este mancata nici macar de pesti.
In Vinerea Mare, dimineata, inainte de rasaritul soarelui, oamenii alergau desculti prin roua sau
se scaldau tainic in ape curgatoare crezand ca, in felul acesta, vor fi sanatosi pe tot parcursul
anului. Seara, insa, intreaga suflare a satului bucovinean mergea la biserica pentru a participa la
slujba de scoatere a aerului si pentru a trece pe sub acesta. in scopuri terapeutice.
Sambata Mare este ultima zi de pregatire a Pastilor, cand sa pregateasca marea majoritate a
mancarilor, sa deretice prin incaperi si sa faca ultimele retusuri la hainele noi pe care urmau sa le
imbrace in zilele de Pasti. De obicei, in Sambata Mare are loc si sacrificiul mielului, din carnea
caruia se pregatesc mancari traditionale: drobul, numit in Bucovina cighir, friptura si borsul de
miel.
Spre deosebire de Craciun, pentru Pasti nu se pregatesc prea multe feluri de mancare, de unde si
zicerea: "Craciunul este satul iar Pastele este fudul". Principala grija a oamenilor, inaintea
Pastilor, este aceea de a-si primeni hainele, fiecare gospodina trebuind sa aiba o camasa noua,
cusuta in mod special, iar barbatii macar o palarie noua.

45
Sambata seara fiecare gospodina isi pregateste cu grija cosul ce urmeaza a fi dus la biserica,
pentru sfintire.
In el asterne un stergar curat si aseaza o lumanare alba, apoi oua rosii, pasca, cozonac,oua
incondeiate, o bucata de slanina, muschi de porc, sunca special preparata, zahar, faina, salata de
hrean cu sfecla rosie fiarta, sare, cativa catei de usturoi, o ramura de busuioc, un fir-doua de
breaban (numit brebanoc sau barbanoc), carnati, un miel din aluat copt intr-o forma speciala etc.
Totul se acopera cu cel mai frumos stergar pe care il are gospodina, semn de pretuire a sarbatorii
pascale dar si de mandrie personala.
Sarbatoarea Floriilor este cunoscuta in Bucovina sub denumirea de Duminica Stalparilor. De
Florii praznuim intrarea Mantuitorului in Ierusalim.

Obiceiuri de Florii - Obiceiul Lazaritelor

Inainte de a intra in Ierusalim, Hristos l-a inviat pe Lazar. Invierea lui Lazar este simbolul
invierii viitoare a neamului omenesc.

In popor se crede ca Lazar era un fecior tanar, fratele fetei care s-a casatorit cu Dragobete, Cap
de Primavara. Potrivit traditiei, intr-o sambata Lazar a plecat cu oile la pascut, lasand-o pe
mama-sa sa faca placinte. Urcand intr-un copac sa ia muguri pentru animale, isi aduce aminte de
placinte. Se grabeste sa coboare, cade si moare.

Potrivit legendei ca Lazar ar fi murit de dorul placintelor, exista obiceiul ca in aceasta sambata,
femeile de la tara sa faca ofranda de pomenire a mortilor impartind placinte de post.

Profesorul Ion Ghinoiu afirma ca in ajunul sau sambata Floriilor, se efectua un ceremonial
complex, numit Lazarita, care era structurat dupa modelul colindelor. Ion Ghinoiu afirma ca
Lazarita era un ceremonial la care participau numai fetele. "Una din fete, numita Lazarita, se
imbraca in mireasa si colinda impreuna in fata ferestrelor caselor unde au fost primite. Lazarita
se plimba cu pasi domoli, inainte si inapoi, in cercul format de colindatoarele care povestesc, pe
o melodie simpla, drama lui Lazar sau Lazarica: plecarea lui Lazar de acasa cu oile, urcarea in
copac pentru a da animalelor frunza, moartea neasteptata prin caderea din copac, cautarea si
gasirea trupului neinsufletit de catre surioarele lui, aducerea acasa, scaldatul ritual in lapte dulce,

46
imbracarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci".

Obiceiri de Florii - ramurile de salcie

In ziua Floriilor, oamenii merg cu ramuri de salcie la biserica, pentru a-L intampina tainic pe
Hristos. Ele sunt sfintite si puse la icoane. Se credea ca nu e bine sa renunti la aceste ramuri daca
nu au venit celelalte Florii. Oamenii le puneau si pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta sa rodeasca.
Exista credinta ca abia acum pomii prind putere sa rodeasca. De aceea, nu se plantau pomi
inainte de Florii, de teama ca acestia sa nu ramana fara rod.
In ziua de Florii, stupii erau impodobiti cu ramurile de salcie sfintite, ca albinele sa se bucure de
binecuvantarea divina.
In unele sate, matisorii erau aruncati in curte cand incepea sa bata grindina. Insa, ramurile de
salcie aveau in principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate.

Ramura de salcie sfintita era utilizata si in scopuri terapeutice. Oamenii inghiteau matisori de pe
ramura de salcie, pentru a fi feriti de diferite boli. Batranele se incingeau cu salcia ca sa nu le mai
doara salele. Exista si obiceiul ca parintii sa-si loveasca copiii cu nuielusa de salcie, cand veneau
de la biserica. Credeau ca asa vor creste sanatosi si intelepti.

Obiceiuri din Postul Mare

Pregatirea spirituala pentru sarbatoarea Pastelui incepe din ultima saptamana a Caslegilor de
iarna, numita de popor si Saptamana Alba. In acest interval de timp nu se mananca came, este
permis a se consuma oua, lapte si produse obtinute din lapte dar nu se fac nunti sau alte petreceri
cu muzica.
 
Saptamana Alba se termina cu Duminica Lasatului de Sec care, candva, era o adevarata
sarbatoare familiala si chiar comunitara, inca din preziua acestei duminici, femeile pregateau
bucate pentru masa nocturna la care participau toti membrii familiei si invitatii acesteia: vecini,
rude, prieteni. Petrecerea nocturna purta numele de si continua pana catre miezul noptii, moment
in care fiecare mesean manca in mod ritualic cate un ou zicand: "ousor, ousor, sa-mi fie postul
mai usor".

47
 
In Duminica Lasatului de Sec fetele si flacaii ramasi necasatoriti in caslegile de iarna erau luati
in deradere in cadrul unui obicei numit strigarile de peste sat. Flacaii se adunau in cete, se urcau
pe inaltimile satului de unde slobozeau roti mari din paie aprinse si-i satirizau, prin strigaturi sub
forma de dialog, pe cei ramasi necasatoriti.
 
Prima zi de dupa Lasatul Secului se numea Lunea curata, zi in care femeile nu lucrau nimic in
afara de spalatul ritual al vaselor pe care, mai apoi, le urcau in podul caselor. Tot in aceasta zi,
dupa petrecerea bahica nocturna, unul dintre membrii familiei se scula mai de dimineata, lua fata
de masa cu firimiturile ramase de la ospat, iesea cu ea afara si arunca resturile de mancare
pasarilor din curte zicand: "Veniti pasari sa va dau si voua din bucatele mele cu care prind
postul, dar si voi sa prindeti post de la bucatele de vara". Acest ritual avea scop profilactic si
apotropaic, de aparare a viitoarelor recolte de atacul pasarilor.
 
Martea din prima saptamana a Postului Mare era numita si Martea stramba sau Spolocania. In
aceasta zi femeile luau furca de tors si mergeau la crasma satului pentru a se "clati" cu tuica de
mancarea de frupt (de dulce). Aici, ele beau rachiu fiert cu piper in credinta ca le va creste
canepa mare, iar pentru a fi sigure de aceasta reusita aruncau cu paharul de bautura in tavan
zicand: "atata sa creasca canepa in vara".
 
In aceasta zi se manca doar paine nedospita si se bea moare de varza acra.
 
In prima sambata din Postul Mare se sarbatorea Ziua lui San - Toader, sfant care a fost canonizat
de catre biserica ortodoxa datorita faptelor sale dar pe care traditia populara il tine de teama
pedepselor aplicate tuturor celor care nu-l respectau. San - Toader si caii ce-l insoteau rupeau,
conform traditiei, lantul lui Sant - Ion pentru a lasa drum liber anotimpului calduros. Ei pazeau
Soarele pentru a evita fuga acestuia catre miaza - noapte si pentru a salva, astfel, omenirea de la
noaptea,vesnica.
 
Cailor lui San-Toader le erau consacrate de la cinci pana la douasprezece zile, incepand cu Lunea
Curata, Saptamana Alba fiind cunoscuta si sub numele de Saptamana Cailor lui San - Toader.

48
Conform credintei populare, caii lui San -Toader sunt fiinte mitice hipomorfe, cu aspect de flacai
dar care au coada, ascunsa in itari, si copite, ascunse in opinci. Ei introneaza ordinea la inceputul
Postului Mare, inchizand sezatorile si petrecerile. In noptile Cailor lui San - Toader, fetele nu
mergeau la sezatori, se inchideau in case si rasturnau cu gura in jos toate vasele pentru a
impiedica aceste spirite naprasnice sa se ascunda in ele.
 
Cel mai important, dar si cel mai temut, dintre cai este San - Toaderul cel Schiop sau San -
Toaderul cel Mare celebrat in sambata Saptamanii Albe.
 
In saptamana numita a Cailor lui San - Toader, femeile nu urzeau,"pentru a nu li se incurca
firele", si nu torceau, ca "sa nu te calce caii".
 
In sambata lui Toader, inainte de rasaritul soarelui, fetele se duceau in padure, in locuri curate,
"unde nu ajung gainile si nu se aud cainii", si cautau radacini de iarba mare sau popalnic. Cand
sapau aceste plante, in locul de unde luau radacinile puneau sare, faina sau alte produse. Intoarse
acasa, fetele fierbeau aceste radacini iar cu lesia rezultata se spalau pe cap in credinta ca le va
creste parul mare si frumos. Dupa spalarea capului, in timp ce se pieptanau, fiecare zicea:
"Toadere, San - Toadere,/Da cosita fetelor cat coada iepelor/Si chica pruncilor cat coama cailor".
 
Tot in dimineata Sambetei lui San - Toader, se mai obisnuia ca fetele sa adune din ieslea cailor
strohul de fan, il fierbeau in vase curate si se spalau cu fiertura astfel obtinuta pe cap, in credinta
ca vor avea parul frumos si bogat si vor fi placute flacailor.
 
Un alt obicei din aceasta zi, pastrat pana tarziu in Bucovina, era acela al tunderii coamei la vitei
si manji si al cozilor la iepe (actiune cunoscuta sub numele de costrujire), parul rezultat fiind pus
in musuroaiele de furnici pentru ca "animalele din gospodarie sa se inmulteasca precum
furnicile".
 
In sambata de San - Toader se facea coliva de grau (Coliva lui San - Toader) care se ducea la
biserica unde se sfintea si se impartea copiilor sau oamenilor saraci. Din aceasta sambata

49
incepeau slujbele speciale pentru morti, slujbe ce aveau loc in fiecare sambata din Postul Mare si
se terminau in Joia Mare.
 
In Sambata lui San - Toader se desfasura, astfel, un scenariu complex de innoire simbolica a
timpului calendaristic, celebrat alta data, mai ales in mediile pastorale, la inceput de primavara.
 
Din martea de dupa Lasatul Secului incepe Postul Mare propriu-zis, ce dureaza sapte saptamani,
etapa calendaristica in care nu se consuma carne, lapte, branza si oua, alimentatia bazandu-se
integral pe produsele vegetale. In aceasta perioada in gospodariile traditionale se desfasura o
intensa activitate in domeniul industriei textile casnice. Se torcea de zor, se tesea iar femeile
tinere si fetele isi coseau, pe ascuns, frumoasele camasi cu care se imbracau in ziua de Pasti.
 
Mijlocul Postului Mare este marcat prin ziua numita Miezul Paresimilor. Local, in Bucovina,
denumirea acestei sarbatori a incetat sa mai exprime impartirea Postului in parti egale, devenind
Miezul Paretilor in sensul de pereti despartitori.
 
Aceasta sarbatoare cade intotdeauna intr-o zi de miercuri. Ziua oferea, alta data, gospodinelor
prilejul de a numara ouale stranse pana atunci si de a evalua numarul de oua de care aveau
nevoie pentru buna pregatire. a Sarbatorii Pascale De asemenea, femeile socoteau acum cat s-a
tors din cantitatea totala de canepa, apreciind data aproximativa cand urma sa se termine
operatia, intrucat era obligatoriu ca aceasta activitate sa se incheie pana la Joia Mare.

Obiceiuri de Buna Vestire

Potrivit calendarului crestin ortodox, de Buna Vestire (Blagovestenia) - praznuita in fiecare an in
ziua de 25 martie - Biserica celebreaza vestea cea buna a intruparii Mantuitorului, adusa
Fecioarei Maria de Arhanghelul Gavril. Sarbatoarea Buna Vestire este numita in calendarul
popular si Ziua Cucului.
Preziceri de Buna Vestire
Legat de ziua de Blagovestenie - Ziua Cucului, omul societatii traditionale romanesti a dezvoltat
o serie de credinte, obiceiuri si practici aflate sub semnul "prezicerii" norocului, a rodului
pomilor fructiferi, a timpului probabil etc.

50
In acest sens, o marturie a unui taran roman consemnata de Simion Florea Marian, in lucrarea
"Sarbatorile la romani", specifica: "Blagovestenia o asteapta oamenii cu mare bucurie ca sa auda
cucul cantand. Cucul cam pe la Buna Vestire pana la San Petru avea multe misiuni de indeplinit;
el trebuia sa ne spuna viitorul sau sa ne aduca stiri despre iubitii si iubitele noastre".
Toti oamenii satului asteaptau sa auda cucul cantand insa era nevoie sa indeplineasca trei
conditii: sa aiba banii la ei, sa nu fie flamazi si sa nu fie suparati.
Cand il auzeau pentru prima oara cantand, atunci il intreabau, zicand:
"Cucule,
Puiucule!
Cati ani imi vei darui
Pana ce eu voi muri?"
Flacaii si fetele tinere adaugau:
"Cucule
Voinicule!
Cati ani imi vei da
Pan m-oi insura (marita)?
Apoi, fiecare cantat al cucului se numara ca insemnand un an.
In conceptia celor mai multi romani, cucul canta de la Buna Vestie pana la Sanziene sau San
Petru, cand se ineaca cu orz si nu mai poate canta, prefacandu-se in uliu si petrecand astfel pana
la Buna Vestire viitoare.
Se mai credea ca asa cum este timpul de Buna Vestire asa va fi de Pasti.
Cum era tinuta Buna Vestire?
In Bucovina, Blogovestenia este o sarbatoare tot atat de mare precum Pastile, deoarece daca n-ar
fi Buna Vestire, n-ar fi nici Pastile.
Cat de mare sarbatoare e Buna Vestire si cat de mare e pacatul celui ce lucreaza in decursul ei, se
poate cunoaste potrivit taranului roman, din imprejurari ca acestea: "daca macina cineva in ziua
aceasta, si din faina macinata face mamaliga, si mamaliga aceasta o arunca apoi in apa, pestii nu
o mananca; daca ia faina de aceasta si o presara pe un pom, pomul respectiv nu face poame anul
acela." (Simion Florea Marian)
Buna Vestire se tine cu cea mai mare sfintenie mai ales de catre femei, pentru ca vestea cea
imbucuratoare, a fost adusa de Arhanghelul Gavriil Fecioarei Maria.

51
Unele femei din Bucovina fac in dimineata acestei zile foc in ograda inaintea usii si pun alaturi
paine, sare si apa ca sa se incalzeasca, sa manance si sa bea apa ingerii. Painea si sarea o dau mai
apoi de pomana.
Cei mai multi romani din Bucovina cred ca incepand cu Buna Vestire va fi mai cald si mai
frumos, de aceea se urca ciobanii in ziua aceasta pe stogul de fan si ameninta cu toporul asupra
iernii ca sa fuga, ca iarba-i inverzita si ei au acum unde paste oile lor.
In Transilvania, fiecare familie pregatea in seara de dinaintea Bunei Vestiri clopotei, chibrituri
si tamaie. In zori de zi, primul membru al familiei care se trezea mai de timpuriu, lua o oala cu
jar, pe care pune tamaie, iesea afara spre a inconjura de trei ori cladirile si a afuma vitele. In
timpul acesta facea zgomot cu clopotelii legati la picior. Dupa aceasta mergea la pomi, si, facand
sub ei focuri slabe, cauta sa vada care va da semne de rodire. Pe pomul ce i se parea ca nu va rodi
il atingea de trei ori cu taisul toporului, zicand: "Daca nu rodesti, te tai!"
Simion Florea Marian aminteste faptul ca potrivit acestei credinte "focul din oala atrage caldura
verii, tamaia alunga si departeaza serpii de pe langa casa, iar focul de sub pomi dezmorteste si
readuce in fire organele nutritive deja pierdute."
O alta credinta foarte raspandita spune ca daca in aceasta zi oua vreo gaina, gasca sau rata, atunci
"ouale nu sunt bune de pus sub closca, pentru ca nu ies pui cumsecade dintr-insele. Tot in aceasta
zi se scot afara stupii care nu s-au scos in ziua de Alexii, si se scot afara vitele de prin grajduri si
se lasa la soare, ca sa fie sanatoase peste tot anul.
Incepand cu Buna Vestire, femeile din Banat se duc in padure si aduc lemne pe care le pastreaza
apoi pentru Joia cea Mare.
Blagovesnicul - Sfantul Arhanghel Gavriil
Sarbatoarea Bunei Vestiri continua, a doua zi (26 martie), cu sarbatoarea Sfantului Arhanghel
Gavriil, cel care i-a adus Fecioarei Maria vestea cea buna a intruparii Domnului. Sfantul
Arhanghel Gavriil este numit de catre cei mai multi romani din Bucovina, Blagovesnicul.
Este o sarbatoare tinuta mai ales de catre femei pentru ca Arhanghelul a adus vestea Maicii
Domnului. Femeile nu lucreaza in aceasta zi, mai ales prin casa, pe cand barbatii lucreaza afara.
Ca si Blagovestenia, sarbatoarea era considerata neprielnica pentru rodul pasarilor, animalelor si
plantelor: nu se puneau clostile sau se credea ca din ouale ouate in aceasta zi nu ies pui; vacile nu
se "goneau"; nu se semana porumbul (Moldova, Bucovina).

52
Un alt obicei, prevedea ca oamenii sa continue a manca peste si in aceasta zi, "nu numai pentru
hrana, ci pentru a fi sanatosi ca pestele in tot timpul anului.
Semnificatia religioasa si semantica a mielului pascal
Sarbatorile religioase sunt pentru credinciosi momente sfinte de preamarire a lui Dumnezeu si de
innoire spirituala. Ele sunt tinute de oameni, deoarece inca de la creatie, Dumnezeu le-a sadit in
fire predispozitia de a fi in legatura cu El, adica de a fi o faptura religioasa care cauta pe
Creatorul sau pentru a-l binecuvanta si a-i intari puterile sale spirituale si fizice.
Pentru poporul roman, sarbatorile principale si de inalta simtire spirituala sunt Pastile si
Craciunul, care in fiecare an sunt intampinate cu o negraita bucurie spirituala. Din cauza
secularizarii si a miscarii ateiste care urmarea inlocuirea lor cu niste obiceiuri omenesti, cum ar fi
serbarea lui Mos Gerila in loc de Mos Craciun sau a sarbatorii de primavara cu nelipsitul iepuras
ca simbol al poftei si fricii in loc de Sfintele Pasti.
Credinciosii au nevoie de o cunoastere corecta a semnificatiei lor religioase, in cadrul sarbatorii
Pastilor este prezenta si jertfirea mielului pascal creata de Dumnezeu la iesirea evreilor din robia
egipteana, cand s-a nascut un popor ales care sa traiasca in libertate.
Aceasta sacrificare a mielului pascal a prefigurat jertfa Mantuitorului de pe Golgota, care a adus
eliberarea omenirii din robia pacatului. Sacrificiul mielului pascal a trecut si la crestini care, in
fiecare an de Sfintele Pasti, jertfesc un miel a carui semnificatie religioasa cei credinciosi n-o mai
cunosc si se multumesc doar sa spuna ca asa au pomenit ca de acest mare praznic sa se taie un
animal.
Atat in Vechiul, cat si Noul Testament este prezenta jertfa mielului pascal, ceea ce denota si din
acest punct de vedere o legatura fireasca dintre cele doua Testamente. Pentru a intelege acest
lucru si a sublinia mai mult semnificatia mielului pascal este nevoie ca inainte de a expune datele
despre semnificatia religioasa a mielului pascal la romani sa prezentam in acest sens datele
biblice.
1. Jertfa mielului pascal dupa Vechiul Testament
Sacrificarea mielului in ziua de 14 Nisan cand incepe Pastele iudaic, este instituita de Dumnezeu,
ceea ce atesta originiea sa dumnezeiasca (Ies 12, 1-11).
La primul sacrificiu pascal, fiecare israelit a luat din sangele animalului si cu el a uns amandoi
usorii si pragul de sus al casei, in care vor consuma carnea fripta cu azima si ierburi amare (Ies.
12, 8). Cu privire la varsta, se precizeaza ca animalul sa fie de un an, ceea ce inseamna sa nu fie

53
nici prea tanar si nici prea batran, la care mai adauga integritatea corporala si sa fie de parte
barbateasca (Ies. 12, 5-6).
La iesirea din robia egipteana, se permitea ca in loc de miel sa fie adus chiar un ied, animal pe
care evreii nu l-au mai folosit atunci cand au intrat in Tara Sfanta si dupa aceea (Lev. 23, 12).
Din prevederile legate de modul cum sa pregateasca si sa consume jertfa, reiese rolul acestui,
sacrificiu in cadrul sarbatoririi Pastelui iudaic, care se praznuieste in prima din Cele 12 luni ale
anului (Ies. 12, 1).
Precizarea ca toti copiii de familie dintre fiii lui Israel trebuie ca in ziua a 10-a a lunii Nisan sa
aiba cate un miel de un an (Ies. 12, 2) are in vedere obligativitatea aducerii lui, intrucat chiar in
noaptea zilei de, 14 Nisan sangele animalului va fi semnul ca in locuinta respectiva este o familie
de evrei (Ies. 12, 13) si o va ocoli Domnul si nu va ingadui pierzatorului ca sa o loveasca (Ies.
12, 23).
Momentul jertfirii mielului precede iesirea israelitilor din robia egipteana la care se adauga
credinta politeista, de aceea Sfantul Chiril al Alexandriei spune ca fara acest sacrificiu care
prefigureaza pe Hristos, nu avea loc nici eliberarea din Egipt si nici crutarea primilor nascuti
dintre evrei (Sfantul Chiril al Alexandriei, De adoratione in spiritu et veritate, P. G. 68, col. 261).
Acelasi Sfant Parinte mai spune ca cine participa la binecuvantarea mistica sunt biruitorii mortii
spirituale.
Jertfa mielului este strans legata,de Paste, care a marcat inceputul unei vieti noi si nasterea unui
popor liber (Ies. 14, 4). Desemnarea acestui animal a fost facuta de Dumnezeu, deoarece mielul
cu chipul sau exprima blandetea si inocenta pe care le-a observat pe buna-dreptate Sfantul
Grigorie de Nazianz. Tot el ne mai spune ca vesmantul necorupt al mielului prefigureaza pe cel
al lui. Mesia, iar precizarea biblica pentru sexul masculin al animalului este pentru a expia
greseala lui Adam, cat si pentru a preinchipui pe Fiul Fecioarei prezis de profetul Isaia (7, 14).
In continuare se face o exegeza interesanta pe marginea, textelor vechi-testamentare de Sfantul
Grigorie de Nazianz care se refera si la varsta de un an a victimei, pentru a pune in lumina
activitatea de rascumparare pe care o va realiza Mesia, sau la integritatea fizica a mielului, asa
cum va fi Hristos care va purta consecintele pacatului.
O alta talcuire a aceluiasi Sfant Parinte priveste timpul de seara pentru aducerea mielului care va
prevesti pe cel al jertfirii Domnului Hristos pe Golgota, la plinirea vremii. De asemenea, frigerea

54
animalului in foc arata ca invatatura despre viitorul miel pascal, adica doctrina lui Mesia este
dreapta si stabila (Sfantul Grigorie de Nazianz, Oral XLV in Pascha, in P. G. 36, col. 640-652).
Daca Sfintii Parinti au vazut in cele relatate de Moise cu privire la ritualul mielului pascal niste
referiri la lucrarea mantuitoare a lui Mesia, Mielul lui Dumnezeu, Care ridica pacatul lumii (Isaia
1, 29), unii teologi moderni au infirmat originalitatea si istoricitatea datelor scripturistice.
Datele vechi-testamentare despre sacrificiul mielului pascal, cat si sarbatoarea Pastilor iudaic au
fost legate de sarbatori pagane care ar fi fost imitate de catre evrei si care nu ar avea nimic demn
de crezare.
Astfel, dupa unii critici moderni care incearca sa gaseasca contraziceri in cele relatate in cartea
Iesirea despre momentul exodului evreilor (Ies. 12, 15-21), cu situatia evenimentelor din Egipt,
originea sacrificiului mielului pascal ar fi in jertfirea berbecului care se aducea in fiecare an la
Teba de sarbatoarea primaverii inchinata zeului Amnu reprezentat cu corp de berbec.
Asemanarile sunt numai formale si nu de fond, deoarece mielul pascal a fost randuit de
adevaratul Dumnezeu - Iahve si prin acest sacrificiu nu se avea in vedere cinstirea divinitatii, ci
marcarea unui eveniment important - iesirea din Egipt a evreilor.
Chiar daca si berbecul zeului Amnu se aducea primavara, deoarece era o sarbatoare a tebanilor
inchinata acestui anotimp, mielul pascal se jertfeste tot in aceasta perioada de timp, care pentru
Israel a insemnat o noua viata libera.
La pagani, accentul sarbatoririi cade pe revenirea naturii la o noua stare de lumina si caldura,
favorabile vegetatiei. Sarbatoarea primaverii de la Teba nu poate sta la baza Pastilor evreilor,
intrucat acestia nu venereaza niste stari naturale din natura, ci tocmai nasterea lor la o viata noua,
pe care o putem intalni si in natura care intinereste in aceste conditii climatice.
Jertfirea berbecului in cinstea lui Amnu care reprezinta primavara si aducerea pieii animalului
unei alte divinitati Heracles, reprezentat de soare si exprimand puterea divina, nu atesta izvorul
din care s-au inspirat evreii pentru sacrificiul pascal pus in legatura atat cu iesirea din robia
egipteana, cat si de crutarea primilor nascuti ai lor.
Motivele religioase care stau la baza celor doua sarbatori sunt deosebite radical si la acestea se
adauga si faptul ca in religia mozaica berbecul se aducea numai pentru cazurile de culpa; de
aceea mielul pascal se aducea ca jertfa de expiere si de pace.
Expierea nu are insa caracter cosmic, asa cum au inteles unii rationalisti, care au amestecat
monoteismul cu politeismul privitor la sacrificiile sangeroase.

55
Renuntand la datele scripturistice, cat si la traditia iudaica, unii teologi s-au lansat in opinii
fanteziste, inexacte si atunci cand au asemanat Pastile iudaic cu sarbatoarea pagana a primaverii
si a soarelui, crezand ca ebraicul pesah (trecere), se refera la momentul astronomic al trecerii
astrului zilei in constelatia berbecului.
Imaginatia lor ajunge pana acolo ca sa lege sacrificiul mielului pascal de un obicei de curatire
babilonean care consta din ungerea cu sange de miel a pragului de sus si a usorilor portii regale.
Acest ritual in asiriana poarta denumirea de pesahu (a unge), din care a iesit ebraicul pasach (a
trece). Atat ca forma, cat si ca sens, cei doi termeni semiti se deosebesc si lucrul acesta este
valabil si pentru cei ce mai incearca sa sustina ca Pastile iudaic a fost imprumutat de la
babilonieni (pr. prof. dr. Vasile Tamavschi, Arheologie biblica, Cernauti, 1930, p. 647- 649).
Diferitele opinii ale criticilor rationalisti considera originea sarbatoririi Pastilor in sacrificarea
intailor nascuti din animale, pentru a le ocroti de fortele intunericului. Aceste pareri care pretind
a fi corecte, nu iau in seama faptul ca daca la primul sacrificiu pascal Dumnezeu a nimicit pe
primii nascuti dintre oameni si animale, crutand primii nascuti ai evreilor, sarbatoarea pastilor a
fost instituita nu pentru cei intai nascuti dintre oameni, ci pentru eliberarea israelitilor.
Cu Israel Iahve va incheia un legamant special pe Muntele Sinai si l-a pregatit pentru infaptuirea
planului de mantuire a lumii de sub osanda pacatului. In amintirea crutarii-intailor nascuti ai lui
Israel in pamantul Egiptului si dupa aceea, Dumnezeu a randuit ca sa fie inchinati Lui (Ies. 13,
11-12) si sa fie rascumparati cu 5 sicii de argint la locasul sfant (dr. Mircea Chialda, Sacrificiile
Vechiului Testament, Caransbes, 1945, p. 355).
Prima jertfa a mielului pascal a fost adusa de toti fiii lui Israel, ceea ce inseamna ca toti au fost
chemati la viata cea noua si ei sunt alesi ai lui Iahve. Potrivit poruncii divine, fiecare familie va
consuma mielul pascal in asa fel incat sa nu-i zdrobeasca oasele si carnea sa nu o mai consume a
doua zi. Ceea ce va ramane din carne a doua zi trebuie sa se arda in foc (Ies. 12, 10).
Tot ceea ce se relateaza despre mielul pascal s-a descoperit de Dumnezeu - Iahve, de aceea orice
incercare de a vedea in acest ritual o mostenire pagana este de fapt o negare a relatarilor expuse
in Pentateuh al carui autor, Moise, a fost inspirat cand le-a consemnat in scrierile sale.
Acest ritual s-a savarsit mai intai in zona Egiptului si va continua in cei 40 de ani prin pustiul
Sinai. El va cunoaste un nou stadiu cand se va savarsi in Tara Sfanta pana in anul robiei
babiloniene (587 i. Hr.) si se va continua dupa perioada postexilica (anul 538 i. Hr.) cand se vor
adauga multe obiceiuri sub influenta rabinilor.

56
Eliberarea israelitilordin robia egipteana a avut loc in luna Abib sau spicelor, in anotimp de
primavara cand se coceau spicele. In cadrul acestei luni se serbeaza Pastile cand se jerfea mielul
de un an (Ies. 12, 6), iar locasul sfant se tamaia si se aprindeau candelele (Ies. 30, 8).
Momentul serii este prevazut pentru sacrificarea mielului pascal, adica aproximativ orele 18:00-
19:00 (V. Tarnavschi, Comentariu la Exod, Cernauti, 1913, p. 48). Dupa cartea Deuteronom,
timpul junghierii Pastilor, adica al mielului este prevazut dupa apusul soarelui (Deuteronom 16,
6) precizare care va fi ulterior respectata de generatiile de israeliti.
Samarinenii fixeaza timpul pentru jertfa mielului pascal din momentul trecerii soarelui de la
orizont si pana la aparitia intunericului. In ceea ce priveste calculul timpului de catre rabini,
acesta ar fi intre orele 15:00-16:00 si el este consemnat de Iosif Flaviu (De bello iudaica VI, 9, 3)
si in Misna (Pesach 5, 3).
Unii teologi afirma ca timpul jertfei mielului ar corespunde cu orele dinaintea si dupa apusul
soarelui. O data cu celebrarea mielului pascal se mai serba Sfanta Cina, se aprindeau candelele si
se aducea jertfa (Ies. 29, 41). Alti teologi opineaza ca mielul pascal a fost junghiat la orele 15:00,
timp in care Mantuitorul Hristos a murit pe lemnul Sfintei Cruci (Dr. V. Szmigelski, Istoria Legii
vechi, vol. I, Blaj, 1905, p, 142).
Timpul sarbatoririi pascale este fixat in fiecare an primavara, cand se coc spicele, de aceea de la
acestea i s-a dat si numele Abib, care mai poarta si denumirea de Nisan, de la babiloneanul
nisanri, fiind folosit si de evreii intorsi din robia babiloniana.
Daca data de 14 Nisan este respectata intocmai de evreii biblici si apoi de urmasii lor pana in
zilele noastre, acelasi lucru se poate constata si cu privire la pregatirea carnii pentru cina pascala.
Carnea mielului trebuia bine fripta ca si capul si maruntaiele care mai inainte sunt spalate de
orice necuratenie (Ies. 12, 9).
Dupa Sfantul Iustin Martirul si Filosoful, mielul era asezat pentru frigere la foc in forma de
cruce, iar cu sangele sau se ungeau casele evreilor, in chip simbolic reprezentand locuintele
sufletelor lor (Sfantul Iustin Martirul si Filosoful, Dialogul cu iudeul Trifon, in P.G. 6, col. 561-
564).
La aceste talcuiri interesante se adauga si cuvintele lui Lactantiu care considera ca evreii faceau
ungerea in forma de cruce, iar prin Moise Dumnezeu a poruncit poporului Israel ca sa celebreze
dinainte Pastile adevarat. Pentru acest mare ganditor crestin, mielul pascal prefigureaza pe

57
Mantuitorul Hristos care patimeste pentru mantuirea lumii (Lactantiu, Divin, institut. 6, in P. L.
6, col. 530-531).
In gandirea Sfintilor Parinti, sacrificiul pascal este explicat in spiritul mesianic. Jertfa se aduce
seara, deoarece preinchipuie pe Hristos, adevaratul Miel si Pastor, Care se sacrifica de buna voie
pentru curatirea de pacate a intregii omeniri.
La sfarsitul zilei urmeaza seara si apoi noaptea care este simbolul mortii, al odihnei pentru
refacerea fortelor fizice ale omului. In intervalul dintre zi si noapte se jertfeste mielul pascal, care
a prefigurat pe Mesia. El se aduce in perioada lunii pline, deoarece lumina astrului de noapte
simbolizeaza divinitatea, iar corpul lunar reprezinta umanitatea lui Hristos. Dupa cum lumina
lunii inlatura intunericul si guverneaza noaptea, la fel si Hristos lumineaza pe cei din intuneric si
restaureaza toala firea. De aceea, Dumnezeu a randuit ca Hristos sa moara, in timpul lunii pline,
ca sa inlature negura pacatelor care cuprinsesera toata lumea (Fotius, Ad. Amphilochium quaest.
CCXLV, in P.G. 101, col. 1128).
Timpul sacrificarii mielului este stabilit, dupa cartea Deuteronom, la asfintitul soarelui (Deut. 16,
7), ceea ce ne face sa intelegem ca el este legat in mod simbolic si de apusul, stapanirii
faraonului care divinizeaza astrul zilei (Ra).
Vremea exploatarii si umilintei este pe sfarsit si despre aceasta incetare a robiei prevesteste chiar
sacrificiul mielului pascal, adus in Egipt de evrei, inainte de a-l parasi. La consumarea carnii, ei
ierau imbracati, cu toiege in maini si incaltati, pentru ca erau gata de drum (Ies. 12, 11).
Mielul este junghiat de capul familiei si consumat de toti membrii acesteia (Ies. 12, 4), iar cele
prevazute cu privire la modul de consumare a carnii, ca si cum ar fi gata de drum nu s-au mai
respectat ulterior (Dr. Mircea Chialda, op. cit, p. 364).
In cartile canonice vechi-testamentare gasim prescriptii legate de ritualul mielului pascal. Intre
acestea se numara si mentiunea ca milelul trebuie fript si nu fiert, ceea ce a dus la felurite
interpretari. Dupa unii teologi, mielul se frigea din cauza ca era socotit intre jertfele prea sfinte
(Lev. 6, 29) sau pentru ca israelitii erau gata de calatorie.
In cartea Iesirea se spune de ostirea lui Dumnezeu care a iesit noaptea din Egipt (Ies. 12, 41) si
care se va indrepta spre tara Canaan ca sa o ia in stapanire. Intrucat iesirea din Egipt s-a petrecut
intr-un timp scurt, era firesc ca in acest ragaz, israelitii sa-si pregateasca hrana de calatorie cat
mai repede si cel mai eficient mijloc a fost frigerea carnii. Acest obicei de a frige intreg corpul
animalelor se pastreaza la popoarele orientale (Dr. M. Chialda, op. cit, p. 360-361).

58
Un sens mai adanc asupra frigerii mielului pascal il intalnim la Isidor Pelusiotul care vede prin
aceasta marele mister al incarnarii focului divin. El vede in acest ritual pascal prefigurarea
aducerii Mielului lui Dumnezeu care uneste in chip tainic focul divin cu carnea ca sa aduca
stergerea pacatului (Isidor Pelusiotul, Epistola 7, 1 in P.G. 78, 320-321).
Dupa frigerea carnii, urma cina pascala, la care se consuma carnea impreuna cu painea nedospita
(azima, matoh) si ierburile amare (Ies. 12, 2). Intrucat la prima cina pascala Dumnezeu a cerut
israelitilor ca sa manance in graba (Ies. 12, 11), acestia n-au avut timpul necesar ca sa
pregateasca painea dospita si au folosit azima, adica painea nedospita. Folosirea azimei nu s-a
datorat grabei israelitilor de a iesi din Egipt, ci ea este pusa in legatura cu caracterul sacru al
sarbatorii. Ea este simbolul sfinteniei si curatiei, de aceea erau exclusi de la sacrificiul si cina
pascala toti cei necircumcisi (Ies. 12, 43) precum si cei intinati trupeste (Num. 9, 9).
De asemenea, azima este numita painea durerii (Deut. 16, 3), ceea ce vine in contrast cu simbolul
ei de, bucurie pentru mantuire (Isaia 53, 7). Denumirea ei de paine a durerii amiteste de timpul
celor 400 de ani cand israelitii au consumat-o intr-o epoca de robie care s-a inasprit inainte de
salvarea lor de sub stapanirea egiptenilor.
Ajungand in Tara Sfanta, israelitii au continuat sa jertfeasca mielul pascal care are in plus doua
momente mai deosebite privind mai intai junghierea animalului la Cortul sfant sau la templul
sfant din Ierusalim si apoi darul de snop de orz din parga secerisului pe care obstea lui Israel il
aducea a doua zi de Pasti.
Ajunsi in pamantul fagaduintei, credinciosii israeliti sacrificau numai miei, fara a mai folosi iezi.
Denumirea de miel - "Se(h)" - este exprimata prin sinonimul "imra" (Dr. M. Chialda, op. cit., p.
363). Biblicul "se(h)" se traduce nu numai prin miel, ci si cu ied (Sander-Trenel, Dictionnaire
hebreu - francais, Paris, 1859, p. 707).
In vocabularul ebraic, cuvantul ied este redat prin termenul de "ez" care diferi ca forma de
"se(h)" si sinonimul sau "imra" inseamna, de fapt, cuvant. Avand in vedere acest nume, putem
spune ca Sfantul Ioan Botezatorul s-a adresat ucenicilor sai vestind cuvantul lui Dumnezeu care
ridica pacatele lumii. Insa traducerea lui "imra" si cu miel este la fel de adecvata, mai ales ca in
Vechiul Testament se vorbeste de rolul sau prefigurativ in iconomia mantuirii.
Impreuna cu azimele care se consumau timp de 7 zile, credinciosii evrei mai consumau ierburile
amare (Ies. 12, 8), care, dupa traditia iudaica se ridicau la un numar de cinci plante: lactuca,

59
inthybigenera, parthenium, urtica si lactuca amara (Handbuch der biblischen Archaologie, ed. II,
Frankfurt am Main, 1870, p. 403-405).
Din aceasta mentiune se poate deduce caracterul religios al cinei pascale care nu se poate reduce
doar la consumul de carne. Cifra cinci care reprezinta cele 5 ierburi amare simbolizeaza cele 5
simturi cu care a fost creat omul dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. In alfabetul ebraic
este reprezentat de litera "he" care este atat forma articolului, dar si a numelui divin prescurtat de
la "hassem".
Totodata, ierburile amare amintesc evreilor de zilele grele petrecute in Egipt si, in general,
greutatile acestei lumi care trebuie invinse. La fiecare Paste iudaic, sangele mielului ii curateste
pe evrei de pacate, ca sa poata invinge necazurile lumii, iar cina ii uneste cu Dumnezeu. Icoana
vietii curate o exprima painea nedospita care nu contine aluat.
Exegetii evrei ca Rabi ibn Esra au identificat in ierburile amare obiceiul egiptean de intarire a
stomacului pe care evreii il respingeau ca fiind defavorabil vietii lor. Aceasta parere, ca si altele,
nu sunt adecvate sensului biblic in care se vede clar ca ierburile amare simbolizeaza viata grea a
evreilor in Egipt (Dr. M. Chialda, op. cit, p. 374).
Semnificatia religioasa care implica caracterul simbolic si tipic al mielului pascal se poate
desprinde din faptul ca acest ritual aduce israelitilor renasterea la o viata noua si sfanta, care se
va perpetua in toate generatiile devenind, astfel: "Imparatie preoteasca si neam sfant" (Ies. 19, 6).
De Pastele lor, evreii, cand consuma din carnea mielului pascal isi aduc aminte de legamantul
incheiat cu Dumnezeu, marturisind ca sunt un popor sfant si curat, de aceea in fiecare an isi
exprima aceasta recunostinta la cina pascala. Luna praznuirii Pastilor iudaic este Abib, al carui
radical deriva de la eb - care inseamna verdeata (Sander - Trenel, op. cit., p. 2) si ea simbolizeaza
prezenta vietii, luna de bucurie si de odihna. Aceasta luna devine prima dintr-un an calendaristic,
pentru ca ea se face inceputul vietii celei noi si sfinte a lui Israel. De numele sau se leaga
inceputul istoriei poporului ales si cu ea se implineste treptat planul iconomiei divine.
Tot in luna spicelor coapte - Abib - are loc alegerea mielului in ziua de 10 nisan, cu 4 zile inainte
de a fi injunghiat, pentru ca in acest rastimp, israelitii sa se pregateasca pentru cele necesare
amintirii eliberarii lor din Egipt: Cu privire la semnificatia celor 4 zile, unii exegeti evrei vad in
acestea in mod simbolic 4 generatii care au trait in Egipt si au trecut de la iesirea din robia
egipteana.

60
La fel, ziua a zecea a lunii Abib e inteleasa ca simbol al incheierii timpului petrecut de evrei in
Egipt De fapt cifra 10 este si simbolul perfectiunii divine si ea reprezinta chiar litera cu care
incepe tetragramul biblic Iahve, care este numele specific al lui Dumnezeu.
Din acest moment, Dumnezeu a hotarat eliberarea care a dus la instituirea Pastilor cand se
sacrifica,mielul de un an. Varsta mielului implica si un evident simbolism si anume puterea vietii
tinere, de sex masculin si fara metehne corporale. Aceste insusiri isi afla implinirea perfecta in
persoana lui Iisus Hristos care ne-a curatit prin sangele Sau ca un Miel nevinovat si fara prihana,
care nu si-a deschis gura si a suferit moartea pentru faradelegile poporului (Isaia 53, 7-8; I Petru
1, 19).
Pana la instituirea preotiei levitice, poporul prin capii de familie si apoi intai nascuti, a sacrificat
mielul pascal, ceea ce dupa Filon Alexandrinul era firesc, intrucat de Pasti toti israelitii aveau
chemare preoteasca (Dr. C. Bahr, op. cit, p. 632).
Traditia iudaica acorda o mare importanta acestei chemari preotesti prin care poporul se curata
de pacate. Cu sangele mielului se ungeau usorii si pragul usii, pentru a fi implinita curatirea si
sfintirea, care se va realiza mai tarziu prin turnarea acestuia la altarul locasului sfant (Dr. M.
Chiaida, op. cit:, p. 396).
In ritualul mielului pascal un rol important il are sangele, care, asa cum spune Sfanta Scriptura,
cuprinde viata in sine si acesta curateste sufletul (Lev. 17, 11). Sangele marcheaza caracterul
expiator la orice sacrificiu, inclusiv cel al mielului pascal, care are drept scop curatirea si
sfintirea omului. De aceea, prin aducerea lui se mijloceste intrarea in comuniune cu Iahve
asigurara prin cina pascala in care este prezenta nu numai ideea de purificare si sfintire, ci si
spiritul de pace ce trebuie sa caracterizeze relatiile dintre Dumnezeu si poporul sau.
Dupa unii teologi, jertfa mielului pascal ar apartine exclusiv sacrificiilor de pace, deoarece este
prezenta cina sacrificiala specifica acestora (Dr. Bahr, op. cit., p. 632). Parerea acestora limiteaza
sensul mult mai cuprinzator al sacrificiului pascal pe care altii il situeaza in sfera sacrificiilor
pentru pacat sau pentru expiere.
Bogata semnificatie a actelor care insotesc ritualul sacrificiului pascal include si actul ungerii cu
sange a usorilor si pragului de sus al usii casei. Prin acest act se exprima curatirea intregii
locuinte, iar in chip figurativ, trupul omului in care salasluieste sufletul (Sfantul Iustin Martirul si
Filosoful, op. cit, col. 561-564). Dupa cum se stie, potrivit Legii mozaice era fixat tot pe usorii

61
usii un text biblic care trebuie neaparat respectat de toti membrii casei, adica ai familiei (Deut. 6,
9).
Ideea religioasa de unitate si comunitate a israelitilor se reda prin aducerea unui miel de un an
pentru fiecare casa sau familie de credinciosi evrei, care aveau indatorirea sa-l consume intr-o zi
si sa nu treaca peste drum nici o parte din el. La aceasta notiune de unitate si comunitate se aduga
integritatea mielului pascal care reprezenta icoana legaturii interne dintre Dumnezeu si popor.
Integritatea trupului e asigurata de frigerea carnii si interzicerea de a se frange vreun os din
corpul sau (Ies. 12, 10).
Spiritul de comunitate intr-o atmosfera de curatie si sfintenie se desprinde cu claritate din cina
pascala care simbolizeaza Cina cea de Taina la care toti sunt chemati sa intre in legatura unii cu
altii si toti cu Dumnezeu. in felul acesta jertfa devine sacrament, iar carnea drept mijloc de a intra
in comunitate cu Dumnezeu, Care ii sfinteste pe oameni. Aceasta cina pascala va prefigura Cina
cea de Taina din Noul Testament, cand a fost instituita Sfanta Euharistie in joia mare de
Mantuitorul Hristos. Elementele jertfei euharistice sunt nesangeroase fata de sacrificiul sangeros
al.mielului pascal si prin mijlocirea acestora oamenii, in chip tainic se unesc cu Dumnezeu.
Dupa cum mielul pascal a preinchipuit pe Mantuitorul Hristos, la fel si cina care a precedat
iesirea din Egipt a prefigurat Cina cea de Taina din care se impartasesc crestinii pentru a intra in
imparatia cerurilor in care este viata cea adevarata si lipsita de urmarile pacatului.
La Cina cea de Taina in loc de miel, avem painea si Sangele lui Hristos care era prezent simbolic
in Vechiul Testament, iar in Noul Testament in chip real Trupul si Sangele Domnului (I Cor. 10,
16-17). Asa cum cina pascala purifica si unea pe toti cu Dumnezeu, la fel Sfanta Euharistie,
hrana spirituala a crestinilor, aduna, curateste si uneste prin Trupul si Sangele lui Iisus Hristos cu
Dumnezeu.
Daca in Vechiul Testament mielul pascal unea in chip simbolic pe toti cu Iahve, in Noul
Testament, prin painea si vinul transfigurate toti crestinii se unesc cu acelasi Dumnezeu in mod
real, Sfanta Euharistie fiind cina crestinilor prin care in mod real se unesc cu Dumnezeu, avand
caracter expiator si de legatura cu Domnul (V. Tarnavschi, Arheologia.. p. 645-647).
Din referirile vechitestamentare reiese clar caracterul religios al ritualului pascal in care
sacrificarea mielului a precedat iesirea din Egipt, dupa care a urmat trecerea minunata a
israelitilor prin Marea Rosie.

62
Tinand seama de caracterul pre-figurativ al acestui ritual, in Noul Testament el se plineste in
Iisus Hristos Mielul lui Dumnezeu al carui sacrificiu expiator va fi urmat de apa botezului. Daca
dincolo de Marea Rosie era pregatita prin jertfa mielului pascal mantuirea sau salvarea si
sfintirea lui Israel, in Noul Testament, dincolo de Botez este Hristos prin care ne invesmantam cu
harul mantuirii devenind fiii lui Dumnezeu (Dr. M. Chialda, op. cit, p. 357).
Sfintirea lui Israel este legata de sacrificiul mielului pascal si prin acest ritual, poporul lui Israel
devine sfant care se desparte de lumea idolatra a Egiptului cu o multime de credinte desarte si
obiceiuri straine religiei adevarate - monoteiste. De acum inainte, poporul va intra in comunitate
sfanta cu Dumnezeu, care ii va ajuta sa ajunga in Canaan unde sa pastreze adevarata credinta si
sa fie pregatita prin el intreaga omenire in vederea venirii lui Mesia.
Asadar, sacrificiul mielului pascal are un incontestabil caracter religios si ramane cea mai tipica
jertfa care a preinchipuit jertfa lui Hristos. Dumnezeu a randuit ca prin sacrificiul mielului pascal
sa salveze nu numai pe cei intai nascuti, ci si intreaga comunitate israelita care va forma poporul
ales slobozit din robia poftelor si credintelor politeiste egiptene.
Toata aceasta randuiala isi va afla implinirea deplina prin jertfa lui Hristos prin care a ales un
nou popor, sau noul Israel, care va cuprinde toata lumea, chemand-o spre credinta in Dumnezeu
din care izvoraste iubirea adevarata si iubirea dintre oameni.
Sacrificiul mielului pascal se incadreaza in mod firesc in sarbatoarea Pastelui a carui originalitate
mozaica a fost contestata de teologii rationalisti care au alaturat-o de asa-zisa sarbatoare a lunii
pline (Dr. J. Benzinger, Hebraische Archeologie, ed. II, Tfbingen, 1907, p. 78) sau de un dans al
serviciului divin (Ed. Konig, Geschichte der Alttestamentlischen Religion, Gotersloh, 1924, p.
292).
Din textele vechitestamentare reiese ca Pastele, ca si sacrificiul mielului au fost instituite de
Dumnezeu in timpul lui Moise, fara nici o influenta din ritualurile pagane contemporane sau
antemozaice. Ele au fost tipul celor din Noul Testament in care Pastele crestin cat si sacrificiul
pascal au o evidenta originalitate si nu reprezinta nici o increstinare a unor obiceiuri pagane din
primul secol al Bisericii primare.
2. Jertfa mielului pascal dupa Noul Testament
In vremea Mantuitorului, Pastele iudaic cunoaste cel de al treilea stadiu de sarbatorire care
incepe dupa perioada postexilica (sec. VI. i. Hr.) cand s-au introdus din cauza influentei
rabinilor, obiceiuri noi, ceea ce a dus la savarsirea unui nou ritual pascal.

63
La randuiala acestui ritual se pastreaza aspectul sacrificial constand din carne de miel, azima si
ierburi amare la care se adauga fructe amestecate cu otet si consumarea celor patru pahare de vin,
binecuvantate de capul familiei in timp ce se citesc texte din Psalmi (113-118).
Bucuria pascala aducea in fiecare an pe credinciosii evrei la Ierusalim, unde veneau in pelerinaj
la templul sfant; prezenta lor la locasul sfant insemna manifestarea dreptei credinte si amintirea
de iesirea minunata a stramosilor lor din robia egipteana.
Aceasta datina evreiasca a fost respectata si de Mantuitorul Hristos, Care la varsta de 12 ani s-a
suit la Ierusalim, unde a fost ascultat de invatatorii iudei care s-au minunat de raspunsurile si
priceperea Sa (Luca 2, 41-43). Fiul lui Dumnezeu a venit cu Sfintii Apostoli la Ierusalim pentru a
serba Pastele iudaic, cand avea varsta de 33 de ani si jumatate, insa nu l-a mai tinut, deoarece a
fost vandut de Iuda Iscarioteanul pe 30 de arginti (Matei 26, 15), dupa ce a plecat de la Cina cea
de Taina (Ioan 13, 25-28).
Din relatarile despre Cina cea de Taina, instituita in joia Sfintelor Patimi, se pot desprinde niste
caracteristici comune intre acestea si obiceiurile pascale iudaice. Mai intai amintim spalarea
picioarelor, pentru a participa intr-o stare de puritate fizica la cina sacrificiala, iar la Cina cea de
Taina numai a picioarelor Sfintilor Apostoli (Ioan 13, 5). Apoi folosirea paharelor cu vin
binecuvantat de capul familiei si numai unul la Cina cea de Taina sfintit de Fiul lui Dumnezeu,
precum si folosirea imnelor scripturistice de unii (Ps. 113-114) si cantari de lauda de altii (Matei
26, 30).
Jertfa cea noua si nesangeroasa profetita cu cinci secole inainte de Hristos de profetul Maleahi
(1, 11) s-a plinit la Cina ce de Taina Cand Mantuitorul a instituit1 Jertfa Euharistica,
binecuvantand si sfintind painea si vinul care nu sunt simboluri, ci insesi Trupul si Sangele Sau
(Matei 26, 28). Cele doua elemente euharistice reprezinta Trupul Mielului lui Dumnezeu care S-
a jertfit o singura data si deplin pentru, toata lumea.
In spiritul invataturii Sfantului Ambrozie al Milanului, sacrificiul mielului pascal a prefigurat
jertfa de pe Golgota a Mantuitorului Hristos. Din aceasta jertfa, crestinii isi hranesc sufletul si
trupul prin Taina Sfintei Euharistii. Potrivit comentariilor sale, animalul oferit de Dumnezeu lui
Avraam in locul fiului sau, Isaac, a preinchipuit mielul pascal, care elibereaza pe Israel dintr-o
stapanire inumana si vazuta si este tipul adevaratului Miel care Se va jertfi pentru salvarea
intregii omeniri de sub osanda pacatului, adica dintr-o stapanire nevazuta (Sfantul Ambrozie al
Milanului, De Abraham, I, 5, in P. L. 14, col. 437).

64
Daca sangele inielului pascal in Vechiul Testament avea o putere purificatoare si aducatoare de
pace omului credincios cu Dumnezeu, acest lucru se realizeaza intr-o stare perfecta in Noul
Testament, prin rastignirea Mantuitorului, care se aduce pe Sine ca un miel spre jungiere si ca o
oaie fara de glas (Isaia 53, 7).
Cuvintele profetice ale Evanghelistului Vechiului Testament s-au adeverit de Sfantul Ioan
Botezatorul, care s-a adresat astfel ucenicilor Sai: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica
pacatul lumii" (Ioan 1, 29). Daca cu sangele inielului pascal se curatau pacatele unui singur
popor, el insa nu stergea pacatul stramosesc al lumii, asa cum va purifica numai sangele lui Iisus
Hristos - Mielul lui Dumnezeu. In acest fel, Fericitul Augustin arata clar ca mielul pascal a
prefigurat pe Mantuitorul Hristos (Fer. Augustin, Quaest. in Heptateuch, in P, L. 34, col. 608-
609).
Acelasi mare ganditor al Bisericii apusene arata ca Sfantul Ioan Botezatorul L-a numit miel,
deoarece acest animal exprima in mod cert inocenta, care, la modul superlativ, se atribuie numai
Fiului lui Dumnezeu (Fer. Augustin, In Ioan Ev., R L. 135, col. 1410).
Cuvintele Sfantului Ioan Botezatorul se refera la Mielul lui Dumnezeu, prefigurat de mielul
pascal in Vechiul Testament (Ies. 12, 3). Origen face o apropriere intre Mielul lui Dumnezeu si
sacrificiul mielului pascal, avand, totodata, in vedere si cele spuse de Isaia despre tipul mielului
pascal (Origen, Comment. in Ioan, VI, 32-35, P. G. 14, col. 289-293).
Deosebirea dintre Pastele iudgic si cel crestin consta in diferenta dintre mielul pascal adus
odinioara de israeliti si cel sacrificat de crestini la praznicul lor. Este stiut faptul ca mielul pascal
din Vechiul Testament a prefigurat pe cel din Noul Testament, care este Mielul lui Dumnezeu si
S-a jertfit pe Sine din iubire nemasurata pentru rascumpararea lumii din pacat. Toate jertfele
Vechiului Testament, inclusiv cea a mielului pascal n-au avut eficacitatea celei aduse o singura
data si pentru totdeauna de Fiul lui Dumnezeu.
Nici chiar jertfele aduse de arhiererul Legii Vechi in ziua impacarii nu au adus ispasirea de pacat,
asa cum s-a implinit de Mantuitorul Hristos prin patimile, rastignirea si moartea Sa pe altarul
Sfintei Cruci. El a intrat o singura data si pentru totdeauna in Sfanta Sfintelor cu insusi sangele
Sau purificator si nu cu sange de animale (Evr. 9, 12).
Dupa Sfantul Apostol Pavel, jertfa de pe Golgota a fost "fara prihana si ea curata cugetul omului
de faptele cele moarte ca sa slujeasca Dumnezeului Celui viu" (Evr. 9, 14).

65
Din relatarile Sfintelor Evanghelii reiese ca Mantuitorul Hristos, la Cina cea de Taina, n-a serbat
Pastile iudaic, intrucat nu se aminteste nimic de mancarurile specifice acestui moment, inclusiv
nelipsita carne de miel.
O alta marturie a nerespectarii praznicului iudaic este ca Mantuitorul, atunci cand a binecuvantat
painea, aceasta nu era azima (matot), ci paine dospita (lehaem, artos - Matei 2, 6, 26). La acestea
se mai, adauga si cele descrise cu privire la judecata Mantuitorului vineri dimineata, cand iudeii
n-au intrat in pretoriu ca sa nu se spurce si sa manance Pastile (Ioan 18, 28) si unii dintre ei tot in
seara aceleiasi zile au cerut lui Pilat ca trupul Domnului si al celor doi talhari sa fie coborate de
pe cruce si sa nu mai ramana sambata, fiindca incepea Pastile iudaic (Ioan 19, 31).
In lumina Noului Testament, sarbatoarea Pastelui este legata de patimile, Rastignirea si Invierea
Domnului, ceea ce subliniaza specificul acesteia fata de Pastile iudeilor. Crestinii l-au praznuit
de la inceput, insa cu o anumita particularitate, in sensul ca tineau doua Paste, unul odata cu
evreii, la 14 Nisan ca Pastile Crucii si altul la 16 Nisan ca Pastile invierii.
Daca prima comunitate crestina a fost dintre iudei, era normal ca acestia sa aiba in vedere Pastile
mozaic, inclusiv cu sacrificarea mielului pascal care a avut un rol prefigurativ pentru Noul
Testament. Practica iudaizanta de a tine Pastile crestin la 14 Nisan, chiar daca nu cadea duminica
a fost combatuta si abandonata de cei ce credeau in Iisus Hristos (Pr. Prof. Ene Braniste,
Liturgica generala, Bucuresti, 1993, p. 175). Pentru ei, obiceiul de sacrificare a mielului pascal a
fost pastrat, intrucat in felul acesta se facea trecerea de la Pastile Legii Vechi la cel al Legii Noi,
unde simbolul mielului este folosit de aghiografii Noului Testament si in special in Apocalipsa
(Apoc. 5, 6-14, 14, 1).
Vorbind despre biruinta impotriva fiarei savarsita de Mantuitorul Hristos, Sfantul Ioan
Evanghelistul il mai numeste, pe langa apelativul de Miel si Cuvantul lui Dumnezeu (Apoc. 19,
13), apelativ care pune in lumina puterea Mielului, deci a Cuvantului, de a birui pacatul din
lume. Pacatul a adus raul in firea creata, aducand lumea in robia diavolului, din care va fi
eliberata numai prin sacrificiul Mielului lui Dumnezeu.
Identificarea Mielului lui Dumnezeu cu Cuvantul lui Dumnezeu este in spiritul scripturistic,
cunoscut fiind ca o parte din minunile savarsite de Mantuitorul Hristos s-au facut doar prin
Cuvant (Matei 15, 28). Aceasta realitate a fost confirmata si de cei doi ucenici, Luca si Cleopa,
care, atunci cand au fost intrebati de Mantuitorul Hristos in drumul lor spre Emaus, fara sa-L

66
recunoasca, I-au raspuns despre Iisus ca: "era prooroc puternic in fapta si in cuvant inaitea lui
Dumnezeu si a intregului popor" (Luca 24, 19).
Cuvantul este chiar denumirea data Mantuitorului in prologul Evangheliei dupa Ioan (1, 1),
termen al cartii corespondent grecesc este Logos, iar in ebraica Davar. In varianta ebraica,
termenul nu inseamna doar vorbire, invatatura care se apropie de notiunea greaca, ci si lucru,
fapta ce pune in evidenta puterea Cuvantului de a se concretiza sau actiona. Un cuvant omenesc
neacoperit sau necorespunzator cu fapta duce la promisiuni neimplinite, la demagogie fariseica
care inseamna numai a spune si nu a face (Matei 23, 3).
Lucrarea Mielului lui Dumnezeu sau a Cuvantului lui Dumnezeu, prefigurata in Vechiul
Testament de mielul pascal se incheie cu rastignirea si cu moartea Sa pe Sfanta Cruce si invierea
Sa izbavind omenirea din robia nevazuta a diavolului. Apostolul Pavel exprima fara echivoc
realitatea lucrarii mantuitoare a Fiului lui Dumnezeu cand afirma ca "Hristos este Pastile nostru,
intrucat S-a jertfii pentru noi" (1 Cor. 5, 7).
Prin invierea Sa care este temelia credintei noastre (I Cor. 15, 14), Hristos S-a facut incepatura
celor adormiti si cei morti intru El vorinvia (I Cor. 15, 20; I Tes. 4, 16). Aceeasi afirmatie despre
activitatea salvatoare a lui Mesia, prefigurata de sacrificiul mielului pascal cel nevinovat o
intalnim si la Sfantul Apostol Petru (I Petru 1, 19-20; E. Mangenot, op. cit, col. 582; F.
Vigouroux, Agneau de Dieu, in Dictionnaire de la Bibley Paris, 1895, t. I, A-B, col. 271 -273).
Pentru intreaga suflare crestina, Hristos, Mielul lui Dumnezeu, este Pastile care inseamna
sarbatoarea luminii si a bucuriei. Acum Mielul Hristos lumineaza pe toti in mod deplin si-i
conduce spre libertatea si viata cea adevarata si netrecatoare. Bucuria invierii Domnului
copleseste toate tristetile si in ea se concentreaza vestea cea buna adusa intregii omeniri.
Existenta umana se umple de starea bucuriei reale, depline si durabile (Pr. Prof. Dumitru
Staniloae, Pastile, sarbatoarea luminii in Ortodoxie, in Studii Teologice, 1975 nr. 5-6, p. 350-
351).
In fiecare an, Pastile crestin imprimavareaza sufletele credinciosilor si sarbatoarea o percep ca un
act de transcendere a creatiei in Hristos Cel inviat. Biserica exprima aceasta transcendere
minunata in cuvinte miscatoare ca "Pastile cele noua si sfintite, Pastile cele de taina" (Idem, p.
356).
Adevarul despre invierea Domnului nu a putut fi stavilit de cei ce i se impotriveau si el va fi
propovaduit de Sfintii Apostoli si urmasii lor chiar cu pretul vietii lor. Lumea iudeo-greco-

67
romana s-a opus cu vehementa si cu toata impotrivirea nu a oprit mesajul invierii Domnului. De
aceea prin mesajul Jertfei si invierii Domnului se va da un sens adanc al vietii si omul va fi
readus la frumusetea firii celei dintai (Prof. Ioan Gh. Savin, Iconomia si roadele Invierii
Domnului, in "Studii Teologice", 1962, nr. 5-6, p. 277, 281).
Cina mielului pascal are o eficienta limitata fata de cea euharistica in cadrul careia se petrec
lucruri tainice, de comuniune a omului cu Dumnezeu. Dupa Sfantul Chiril al Alexandriei,
participarea la cina euharistica prin comuniune face sa locuiasca in noi Hristos in chip tainic
(Sfantul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, in P.G. 72, col. 909 CD; drd. Ion Caraza,
Doctrina euharistica a Sfantului Chiril al Alexandriei, in Studii Teologice 1968, nr. 7-8, p. 536).
Insemnatatea religioasa a jertfei euharistice este covarsitoare si folositoare omului credincios,
intrucat un prim efect al impartasirii sale cu trupul si sangele Domnului este nemurirea. In Sfanta
Euharistie ne impartasim cu trupul lui Hristos care are ca scop sa ne transmita intrega putere a Sa
de a ne da viata mai bogata si fara nici o urma de coruptie (Sfantul Chiril al Alexandriei,
Comentariu la Ioan XI, P.G. 73, col. 577 D-581 BC).
Despre importanta Sfintei Euharistii, Mantuitorul a vorbit iudeilor inainte de a fi instituita,
spunand ca "cel ce mananca trupul Meu si bea Sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el"
(Ioan VI, 56). Celor care murmurasera impotriva Lui, fiindca le spusese: "Eu sunt painea ce s-a
pogorat din cer" (Ioan VI, 49) le-a raspuns ca "El este painea vietii care s-a pogorat din cer si ca
cine mananca din ea va fi viu in veci" (Ioan 6, 48, 51). Cei ce nu primesc trupul si sangele lui
Hristos raman, asa cum invata Sfantul Chiril al Alexandriei, fara nici o participare la viata plina
de sfintenie si fericire (Sfantul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Ioan IX, 2, P.G. 73, col. 577
AB).
In cuvantarea Sa euharistica, Mantuitorul aminteste de mana care a fost data de Dumnezeu si nu
de Moise, pentru hrana israelitilor. Aceasta nu este nici pe departe painea care pogoara din cer si
da viata lumii, aratand clar celor ce-L ascultau ca "El este painea vietii" (Ioan VI, 31-35).
Taina Sfintei Euharistii care a fost prefigurata de mana, de jertfele nesangeroase si de azimile pe
care le consumau evreii in cele 7 zile pascale, este superioara acestora, pentru ca depaseste
caracterul de jertfa si ofera omului posibilitatea de a se uni cu Dumnezeu. Ea a fost instituita in
Joia Sfintelor Patimi cand Sfintii Apostoli L-au intrebat, zicand: "unde voiesti sa-Ti pregatim sa
mananci Pastile?" (Matei 26, 17).

68
Imprejurarile in care a fost instituita Sfanta Taina nu denota ca deja incepuse sarbatoarea Pastelui
mozaic, iar Mantuitorul a zis Sfintilor Apostoli ca nu va mai bea din rodul vitei pana in ziua cand
il va bea cu ei nou in imparatia Tatalui Sau. Ea se delimiteaza de Pastile mozaic, cand a avut loc
invierea Mantuitorului Hristos, iar trupul si sangele Sau le ofera crestinilor printr-o prefacere
tainica.
De aceea, Sfanta Euharistie este nu numai Sfanta Taina prin care se ofera darurile Sfantului Duh,
ci si jertfa pentru c a elementele vazute - painea si vinul sunt schimbate in mod real in trupul si
sangele lui Hristos. Cel ce se impartaseste cu ele primeste puterea de viata facatoare si
sfintitoare, pe care nici o jertfa sau act religios vechitestamentar nu putea sa o ofere
credinciosului evreu (Sfantul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Matei XXVI, 27, P.G. 72, col.
452 CD).
Sfanta Euharistie este o jertfa nesangeroasa a Mielului lui Dumnezeu prin care se impartaseste
celui credincios, sub chipul painii si al vinului trupul si sangele lui Hristos, Care a biruit cu
moartea Sa boldul mortii ca plata a pacatului. Prin consumarea elementelor euharistice,
credinciosul se impartaseste cu trupul si sangele Mantuitorului Hristos. Ca urmare a acestei
impartasiri cu Hristos, credinciosul primeste nestricaciunea care ii aduce eliberarea din robia
diavolului (Idem, Comentariu la Luca, P.G. 72, col 552, BC).
Din texte noutestamentare reiese ca jertfa Mielului lui Dumnezeu a fost prefigurata de cea
ardeiului pascal, crestinii pastrand-o pentru praznicul Sfintelor Pasti, care pentru ei este Hristos
(I Cor. 5, 7). Obiceiul lor de a sacrifica mielul de Sfintele Pasti nu substituie insa in nici un fel
jertfa euharistica.
De asemenea, Sfantul Apostol Petru arata ca Hristos este mantuirea si jertfa noastra, Care si-a
varsat scump sangele Sau "ca un miel nevinovat si neprihanit" (I Petru 1, 19; E. Mangenot, op.
cit, col. 582).
Prin urmare, obiceiul crestin de Pasti al sacrificarii mielului are un temei biblic incontestabil si
nu este o simpla sacrificare de animal. in catacombele romane el este reprezentat cu un potir,
ceea ce inseamna ca din primele secole: crestine se cunostea semnificatia sa simbolica oferita de
Sfanta Scriptura. Semnificatia sa religioasa simbolica o intalnim si la poporul roman, care i-a dat
un nume special a carui semantica trebuie inteleasa corect, atat de crestini, cat si de necrestini.
3. Semnificatia semantica a termenului "miel"

69
Cunoasterea temeiurilor scripturistice ale sacrificiului mielului pascal care apare atat in Vechiul
Testamet cat si in Nou! Testament in cadrul sarbatorii Pastilor, este cel mai bun lucu din partea
unui crestin pentru a nu fi derutat de feluritele ipoteze referitoare la originea acestui ritual.
In locul acestor marturii biblice la care am adaugat exegeza Sfintilor Parinti si a teologilor, isi fac
loc pareri cu rea vointa sau care incearca sa infirme originalitatea si obarsia divina a celor doua
sarbatori praznuite in fiecare primavara in decorul revenirii naturii la viata.
Originea divina a acestor sarbatori este de necontestat si cunoasterea semnificatiei semantice a
cuvantului miel este edificatoare. In dictionarele filologice romanesti se mentioneaza provenienta
sa dintr-un cuvant latinesc care, probabil, a existat doar in latina populara, nu si in cea culta, el
fiind absent in dictionarele latine. Dupa cum se stie, limba, prin specificul sau, este spirituala, iar
cuvintele sunt instrumente ale omului de a-si exprima mesajele care trebuie cunoscute si nu
reduse la fenomene mitologice.
Daca limba romana s-a nascut in scolile religioase din tinda bisericilor si din manastiri, i s-a
imprimat un evident caracter religios-spiritual, aspect peste care se trece cu usurinta si se
apeleaza la notiuni omonime sau sinonime prezente in alte culturi. S-ar putea spune pe buna
dreptate ca o data cu nasterea poporului, a aparut si o limba adecvata in care sunt exprimate niste
realitati sau simtaminte religios-morale.
Tezaurul nostru lingvistic are nenumarati termeni religiosi a caror origine este din Sfanta
Scriptura, asa cum este cazul cuvantului miel, mostenit pe filiera biblica si alcatuit din doua parti
de cuvant: prepozitia mi = din, de la, si numele divin El - Dumnezeu, care la randul sau este
inrudit cu cu verbul ui = a fi puternic, a fi tare. Termenul romanesc raportandu-l la izvorul biblic,
exprima un lucru foarte interesant si anume ca jertfa pascala este legata de "Mielul lui
Dumnezeu,, Cel ce ridica pacatul lumii".
Stramosii nostri pentru a crea acest termen specific limbii romane nu au folosit ebraicul "Se(h)",
deoarece insenina nu numai miel, ci si ied. Era firesc ca acest cuvant romanesc sa fie mai
aproape ca forma de cel ebraic, asa cum este termenul "amin" sau sa vina pe filiera greaca in care
echivalentul este substantivul "amnos" care se inrudeste eu denumirea divinitatii Amnu din Teba.
O alta varianta veche a textului biblic este si textul latin cu radicalul agnus, care ca forma este
departe de denumirea romaneasca pentru jertfa pascala adusa de Pastile mozaic de evrei si de
invierea Domnului - Sfintele Pasti, de catre crestini. La fel de deosebita este si forma slavona de

70
agnet, deoarece pentru romani nu exprima notiunea de miel pascal, ci pe cea de miel euharistie
care'se jertfeste ori de cate ori se savarseste Sfanta Liturghie.
Constatam ca poporul roman a creat acest termen pentru a desemna atat jertfa adusa de
Mantuitorul, cat si pe cea care a prefigurat-o in Vechiul Testament. La Sfanta Proscomidie se
aduce jertfa nesangeroasa din paine la care preotul zice: "Junghie-Se Mielul lui Dumnezeu", ceea
ce inseamna ca substantivul consacrat "miel" se refera si la trupul euharistie al Mantuitorului.
Acest miel care inseamna "din Dumnezeu" ne lamureste bucuria deosebita care o aduce
crestinilor in fiecare an si, totodata, numele sau este conform cu invatatura scripturistica despre
Dumnezeu Fiul, Care S-a nascut din Tatal.
Bucuria spirituala este exprimata prin sacrificiul mielului care in fiecare an este prezent la masa
pascala a crestinilor. Trupul care are nevoie de jertfa Mielului lui Dumnezeu se hraneste de
Sfintele Pasti cu carnea animalului. Acestui sacrificiu i se imprima astfel un caracter religios,
fara a se substitui jertfei euharistice, in care Hristos, sub forma painii si a sangelui; se ofera
tuturor care-l primesc spre iertarea pacatelor, sanatate sufleteasca si trupeasca si spre viata de
veci.
Pastrarea corecta a sarbatorilor religioase si in special a Pastelui mozaic pentru evrei a fost
totdeauna benefica pentru asigurarea unitatii de credinta si de neam a lui Israel. Atunci cand au
neglijat aceasta indatorire, au cazut in idolatrie care a avut urmari dezastruoase pentru israeliti,
de aceea cand s-au organizat religios si social sub regi credinciosi, a fost nevoie de revenirea la
datina lor pascala: "Savarsiti Pastele Domului Dumnezeului vostru, dupa cum este scris in
aceasta carte a Legii" (IV Regi 23, 21).
Cele consemnate in Vechiul Testament despre pastrarea corecta a sarbatorii Pastilor sunt o pilda
pentru crestini, care trebuie sa tina Pastile crestin, sarbatoare cu o mare importanta in pastrarea
unitatii de credinta, cat si in intarirea si dezvoltarea vietii spirituale. Urmarile benefice, pentru
om si societate constau numai in tinerea lor conform randuielilor fixate de Biserica din care
rezulta originea lor divina.
Sfanta Lumina de la Ierusalim
In mod suprafiresc ea este o minune dumnezeiasca necuprinsa de mintea noastra, care se repeta
din an in an, in Sambata Mare, de aproape 20 de veacuri. Este cea mai mare minune din zilele
noastre vazuta atat de credinciosi, cat si de necredinciosi. Este minunea care uimeste toata mintea

71
si dovedeste oamenilor pana la sfarsitul veacurilor ca Hristos, lumina lumii si Mantuitorul
sufletelor noastre, a inviat din morti a treia zi, daruind tuturor viata vesnica.
Despre felul cum se savarseste aceasta minune a aprinderii sau mai corect spus, a venirii Sfintei
Lumini pe Mormantul Domnului, s-a scris prea putin. Nici in zilele noastre nu se vorbeste cat s-
ar cuveni despre aceasta negraita minune. Poate tocmai pentru ca este o minune publica, vazuta
de toti si verificata, asupra careia ortodocsii nu au nici o indoiala! Sau, poate, peentru a nu crea
discutii si controverse omenesti inutile asupra acestei, sfinte minuni, Biserica Ortodoxa din
Ierusalim nu accepta nici un fel de publicitate zgomotoasa, nici discutii si scrieri polemice despre
. Cine crede in Hristos si voieste sa vada o mare minune a zilelor noastre, cine doreste sa se
intareasca mai mult in dreapta credinta, sa mearga la Mormantul Domnului de si va vedea
minune negraita.
                          
Si acum sa relatam pe scurt cum se aprinde Sfanta Lumina la Sfantul Mormant. Sfanta Lumina
se aprinde pe Mormantul Domnului nostru Iisus Hristos in Sambata Mare, ziua, intre orele
12.30-13.30, in timpul Vecerniei Mari. Se stie ca, de-a lungul secolelor, Sfanta Lumina nu se
aprinde decat numai la ortodocsi, ca o dovada incontestabila ca numai ei pastreaza dreapta
credinta apostolica. Este cea mai puternica dovada care marturiseste ca Ortodoxia este credinta
cea adevarata.
este controlat inca din noaptea Vinerii Mari, dupa prohod, de catre cativa politisti civili necrestini
- un arab, un turc si o persoana din partea statului Israel. Ei verifica toate obiectele din interior sa
nu aiba vreo sursa de foc, verifica lespedea Sfantului Mormant si controleaza corporal pe
arhiereul grec care presara vata pe mormantul Domnului. Apoi se sting toate luminile si se
pecetluieste usa Sfantului Mormant cu doua mari peceti, benzi de panza alba cu ceara si sigilii la
capete, in forma de X. Gardienii raman de paza la usa Mormantului pana cand se aprinde Sfanta
Lumina.

                            
Procesiunea pentru Vecernia Sambetei Mari se formeaza la sediul Patriarhiei Ortodoxe. Toti
slujitorii se imbraca in odajdii albe. La ora 9 dimineata procesiunea se porneste spre Biserica
Sfantului Mormant. Inainte merg patru "dragomani", civili greci, in tintita speciala, cu toiege
metalice in maini, pentru a anunta inceperea procesiunii: apoi urmeaza doi diaconi care duc pe

72
maini Sfanta Cruce care are in ea lemn din Crucea Mantuitorului. Apoi urmeaza cortegiul sutelor
de slujitori, care strabate culoarul viu al miilor de inchinatori, ce umplu toate ulitele, curtea,
biserica, galeriile.
In biserica, slujitorii, in frunte cu Patriarhul, se opresc in fata Sfantului Mormant pecetluit. Apoi
inconjoara de trei ori Sfantul Mormant pe partea dreapta, in sunetul clopotelor, cantand "invierea
Ta, Hristoase. Mantuitorule, ingerii o lauda in ceruri si pe noi, pe pamant, ne invredniceste cu
inima curata sa Te slavim". La a treia ocolire se canta imnul vecerniei de la vohod "Lumina lina
a sfintei slave". Apoi patriarhul cu toti slujitorii se retrag in altarul bisericii ortodoxe de vizavi si
stau in asteptare. Intre timp, vin diferiti delegati oficiali, autoritati locale si bisericesti armene,
romano-catolice si copte. Miile de credinciosi stau cu felinarele speciale in maini sa duca acasa,
in tara lor, Sfanta lumina. Cei mai multi insa, tin in maini cate un manunchi de 33 de lumanari
albe, legate intre ele, pe care este imprimata icoana Invierii Domnului, ca sa le aprinda la vreme.

                               
Acest manunchi simbolizeaza numarul anilor pe care i-a trait Mantuitorul pe pamant. Se face o
tacere mormantala! Fiecare se roaga, fiecare asteapta cu emotie Lumina divina, fiecare sta
concentrat in sine insusi, cuprins de fiorul tainic al minunii.
Pe la orele 11.30 vin de la Betleem cateva sute de arabi ortodocsi, sa ia Sfanta Lumina. Ei sunt
foarte evlaviosi, dar si galagiosi in acelasi timp, inconjoara Sfantul Mormant, se roaga tare cu
mainile in sus, se urca unii pe umerii altora, se agata de peretii baldachinului Sfantului Mormant,
de jur-imprejur, ca albinele pe fagur, si ridica mainile, cerand Sfanta Lumina: "Doamne, trimite-
ne din cer Lumina!".
                             
In jurul orei 12, in timp ce preotii stau la vohod de la altarul Bisericii Invierii pana la Sfantul
Mormant, patriarhul se dezbraca de omofor, de sacos si de mitra, si ramane numai in stihar alb,
cu epitrahil, manecute si brau. Apoi este condus de doi diaconi si de eclesiarhul bisericii in fata
Sfantului Mormant. Aici, mai intai este controlat peste tot de politisti necrestini, in prezenta
reprezentantilor oficiali armeni, romano-catolici si copti, sa nu aiba vreo sursa de foc. Apoi
patriarhul desigileaza usa Sfantului Mormant, prin ruperea pecetilor si intra in prima incapere,
numita "Capela Ingerului", insotit, dupa traditie, de un arab musulman. Diaconii si eclesiarhul

73
raman afara, la usa. Ceara de la cele patru sigilii se aduna intr-o cupa de argint si se duce la altar,
unde se pastreaza pana la Pastele anului urmator.
Patriarhul intra apoi in a doua incapere si ingenuncheaza in fata lespedei Sfantului Mormant, iar
musulmanul ramane in Capela Ingerului si supraveggheaza. Se sting toate lumanarile, candelele,
luminile, in biserica se face o mare tacere. Emotia minunii cuprinde pe toti. Numai arabii agatati
deasupra fac mereu semne de implorare a Sfintei Lumini. Se zice ca daca nu vin arabii sa se
roage, intarzie venirea Sfintei Lumini. Tooti se roaga strigand "Doamne, da-ne Lumina!" "Sa
vina Lumina!", "Trimite-ne din cer lumina!"
Dupa 15-20 de minute de fierbinte rugaciune, toata lumea din biserica observa o lumina
puternica, ca o scanteie luminoasa de fulger, coborand in zigzag prin cupola mare a Bisericii, in
multime se aud glasuri de emotie in toate limbile. Scanteia dumnezeiasca coboara deasupra
Capelei Sfantului Mormant, ca un glob de lumina ce se sfarama in mici bucaati. Apoi intra
inauntru ca o subtire raza de foc. coboara pe lespedea Mormantului si aprinde vata presarata
deasupra. Deja vata si lespedea se incarca de o roua divina, in timpul rugaciunii. In aceasta clipa
Sfanta Lumina a venit! Minunea s-a savarsit! Multimile asteapta cu nerabdare Sfanta Lumina, cu
mainile intinse. Fruntile si obrajii tuturor sunt transpirate de emotia minunii! O mare bucurie si
trezire spirituala se savarseste in inimile si constiintele tuturor.
                                
Patriarhul aduna cu mainile vata aprinsa de o flacara galben-verzuie, care timp de cateva minute
nu arde. Apoi pune vata aprinsa in doua cupe de aur cu gauri si iese in Capela Ingerului. Aici
aprinde doua buchete maari de cate 33 de lumanari, in prezenta musulmanului, iar cupele aprinse
le da, pe doua ferestre mici, afara, la cei doi diaconi ortodocsi. Acestia duc o cupa la Sfantul
Altar, iar a doua la biserica Sfintilor Imparati Constantin si Elena de la Patriarhie. Apoi
patriarhul iese in fata Sfantului Mormant cu cele doua faclii aprinse si striga de trei ori: "Veniti
de luati lumina!"
Minunea continua, in clipa cand patriarhul iese din Sfantul Mormant, se aprind singure cele sase
candele ale ortodocsilor de deasupra, o parte de lumanari din sfesnice si candelele din Altarul
Bisericii Mari, sub privirile uimite ale tuturor. Apoi, doi diaconi iau pe patriarh si il duc in
Sfantul Altar, in cel mult trei minute, toti credinciosii adunati aprind felinarele si buchetele de
cate 33 de lumanari. Biserica este parca o flacara vie. Multi se ating de flacara cu fata, cu
mainile, cu hainele, pentru binecuvantare, fara a se arde. Abia dupa cateva minute flacara arde in

74
mod normal. Tot acum iau Sfanta Lumina de la patriarh, romano-catolicii, armenii si coptii si o
duc in altarele lor. unde o pastreaza tot anul. La urma, patriarhul tine o scurta predica de
multumita Mantuitorului si de intarire a credintei ortodoxe. Timp de doua ore se scurg zeci de
mii de pelerini prin fata Sfantului Mormant, cu Sfantta Lumina in maini si cu caldura credintei in
inimi. La orele 3 dupa amiaza Vecernia si procesiunea Sfintei Lumini iau sfarsit. Pelerinii se
intorc la gazdele lor, cu fetele luminate si cu faclii aprinse, zicand fiecare in limba sa: "Slava Tie.
Mantuitorule, pentru aceasta negraita minune!" In noaptea de Sfintele Pasti la ora 11 se pornesc
din nou in mare procesiune, de la patriarhie spre Biserica Sfantului Mormant, toti slujitorii in
frunte cu patriarhul, inainte merg cei patru dragomani, apoi saisprezece diaconi cu prapuri, doi
diaconi cu Crucea mare de procesiuni, in care se afla lemn din Crucea Mantuitorului si, in
continuare, preotii, episcopii, patriarhul si mii de credinciosi.
La intrarea in marea biserica, intai se inconjoara de trei ori Sfantul Mormant cu crucea si cu faclii
aprinse din Sfanta Lumina, cantand "Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand si
celor din mormanturi viata daruindu-le". Apoi se citeste Evanghelia Invierii in fata Sfantului
Mormant si se incepe slujba Invierii, dupa randuiala. In timpul cantarii fiecarei pesne, un
arhiereu, cu cativa preoti si diaconi, cu Crucea si cu Sfanta Lumina in maini cadeste si inconjoara
Mormantul Domnului. Dupa slujba Invierii se face in continuare pe Sfantul Mormant. Slujeste
patriarhul cu mai multi preoti si diaconi. Slujba este mareata, dumnezeiasca! Inimile tuturor simt
din belsug bucuria Invierii. La ora 2 dupa miezul noptii. Liturghia Invierii ia sfarsit.

75