Sunteți pe pagina 1din 5

TEMA 7A. Libertatea de exprimare.

Limite si garantii
(dl. prof. Grad)

Libertatea de exprimare este acea libertate garantata de Constitutie, prin care orice
PJ sau PF, inclusiv agentul media, isi poate exterioriza gandurile, creatiile, opiniile,
credintele sau poate transmite informatii prin viu grai, prin imagini si sunete sau prin
orice alt mijloc de acest fel. Potrivit art. 30 din Constitutia Romaniei "Libertatea de
exprimare a gandurilor, opiniilor si a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin
viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in
public sunt inviolabile." Adica libertatea oricarei persoane de a avea o anumita opinie
intr-o anumita problema este inviolabila, insa aceasta ramane o simpla posibilitate atata
timp cat aceasta nu poate sa o comunice si celor din jur. De aceea, orice societate umana
politiceste organizata se afla confruntata cu problema de a sti care forme de exprimare
trebuie permise si care forme de exprimare trebuie limitate sau total suprimate, in
principiu, in interesul general si al opiniei publice. Insa, asa cum pe buna dreptate
sublinia juristul si profesorul Tudor Draganu, nu poate fi vorba de democratie daca
cetatenii nu au dreptul sa-si exprime opiniile sau conceptiile lor prin viu grai (libertatea
cuvantului) sau prin presa (libertatea presei) daca ei nu au dreptul de a se aduna pentru a
discuta anumite probleme, probleme legate de viata lor in societate si in stat. In aceeasi
ordine de idei, Tudor Draganu sustine ca libertatea constiintei, atunci cand are ca obiect
opinia catatenilor in anumite probleme sociale si de stat, este garantata in manifestarile ei
exterioare printr-un numar de libertati ca:
- libertatea cuvantului
- libertatea presei
- libertatea intrunirilor, a mitingurilor, etc.
prin care se asigura o participare activa a cetatenilor la viata politica si sociala a tarii lor.
Libertatea de exprimare, indiferent de forma, este mai mult sau mai putin limitata,
in functie de mediul privat sau public de exprimare.
Din acest punct de vedere libertatea cuvantului in mediul intim este nelimitata, iar
in mediul familial este limitata de unele reguli care asigura moralitatea si buna cuviinta in
familie. Pe de alta parte, situandu-se in mediul public, este normal ca libertatea de
exprimare sa fie limitata de libertatile celorlalti si de necesitati de aparare a interesului
public. Aceste limitari insa trebuie sa fie dimensionate in asa fel incat sa garanteze
libertatile si drepturile tuturor. Intr-o societate democratica libertatea cuvantului
1
presupune comunicarea de informatii, dar si exprimarea opiniilor prin discursuri, luari de
cuvant si chiar prin strigate si cantece. Aceasta libertate se poate manifesta cu ocazia
adunarilor publice, a sedintelor de dezbatere a activitatii cu autoritatile publice,
organizatii si asociatii si in general, in toate ocaziile in care exista un auditoriu sau un
public.
In acelasi timp libertatea cuvantului este un mijloc eficient de participare a
cetatenilor la viata sociala, precum si un mijloc de dezvoltare al constiinteti civice, insa
exprimarea opiniilor, a gandurilor si a creatiilor prin presa ramane partea cea mai
consistenta a libertatii de exprimare. Nu intamplator, in acest sens, unii juristi francezi
definesc libertatea de exprimare ca fiind "dreptul de a exprima opiniile prin imprimate
scrise, fara a fi necesare autorizatia sau cenzura prealabila, insa cu responsabilitatea
penala si civila a autorilor acestor scrieri."
De asemenea, prof. roman Nestor Prisca considera libertatea presei ca fiind
"dreptul cetatenilor de a-si exprima opinia sub forma scrisa sau vorbita".
Problema limitelor libertatii presei nu este o problema noua. Cercetatorii in
domeniu spuneau in acest sens ca "presa este un caine de garda ale carui latraturi trebuie
tolerate intrucat multe abuzuri sunt dezvaluite cu ajutorul ei si multe altele sunt
impiedicate de frica publicitatii".
Nu intamplator, in acest sens foarte multi ganditori si autori (Voltaire, Emille de
Gi…….) au sustinut ca libertatea presei nu trebuie supusa la nici o restrictie. Dupa alti
autori, libertatea fara limite este discreditarea libertatii. O libertate care nu este
responsabila este funesta. Dupa alti autori, libertatea presei nu poatefi nelimitata pentru
ca prin limitele ce se impun libertatii presei s-ar stabili de fapt responsabilitatile acesteia.
Pe aceasta limita, pentru a garanta libertatea presei pe langa alte drepturi si libertati
constitutionale sunt prevazute unele reguli cu putere de norme……
Astfel, cenzura de orice fel este interzisa.
Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii. Nici o publicatie nu
poate fi suprimata. De asemenea, legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa
obligatia de a face publica sursa finantarii. Pe aceasta linie, in conformitate cu art.10, pct.
2 din CEDO trebuie garantata libertatea presei, iar exercitarea libertatii de exprimare,
inclusiv a presei, comporta indatoriri si responsabilitati putand fi pusa in fata unor reguli
si putand fi supusa unor conditii sau constrangeri prevazute de lege, care sunt in fond
masuri necesare:
- masuri pentru securitatea nationala
2
- masuri pentru integritatea teritoriala
- masuri pentru siguranta publica
- masuri pentru apararea ordinii si prevenirea conflictelor
- masuri pentru protectia sanatatii si a moralei
- masuri pentru drepturile altora
- masuri pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale
- masuri pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.
De asemenea, coroborat cu dispozitiile art. 30, 31 si 49 din Constitutia Romaniei,
limitarea libertatii de exprimare se face astfel:
1. folosirea nejustificata a libertatii de exprimare in detrimentul drepturilor si
libertatilor celorlalti este un abuz de drept care poate da nastere la
responsabilitati si raspundere in fata legii.
2. Orice formalitate, orice conditie si ……….., in general orice constrangere nu
poate fi instituita decat prin lege si in limitele constitutiei.
In acest caz, prin lege trebuie sa intelegem numai actul normativ emis de
parlament sub forma legii organice sau ordinare, precum ordonantele de urgenta ale
guvernului, aprobate de parlament.
3. Parlamentul nu poate restrange libertatile de exprimare prin lege, decat daca
sunt intrunite alte conditii cumulativ care daca …..
Ca urmare, restrangerea libertatii de exprimare trebuie sa se incadreze intr-un scop
legitim, in conformitate cu art 10 din CEDO. Pe aceasta linie, legimitatea scopului
restrangerii libertatii de exprimare se fundamenteaza pe apararea de prejudicii morale sau
materiale cauzate prin incalcari ale onoarei, vietii particulare a persoanelor si a dreptului
la propria imagine.
De asemenea, tot in scop legitim sunt interzise de lege defamarea tarii si a natiunii,
indemnul la razboi si la terorism, la ura rasiala si nationala, la ura de clasa si religioasa, la
separatism sau la violenta publica, precum si manifestari obscene contrare bunelor
moravuri.
4. O alta conditie cumulativa pentru a putea restrange libertatea de exprimare este
ca restrangerea sa se efectueze "numai daca se impune" ceea ce inseamna numai atunci
cand nu exista o alta posibilitate decat restrangerea.
Aprecierea acestei conditii este limitata de art. 10 din CEDO prin folosirea
expresiei "daca este necesara intr-o societate democratica" - adica presupune indeplinirea
tuturor conditiilor care decurg din cerintele unei societati democratice. O societate
3
democratica presupune pluralism, toleranta, spirit deschis, precum si o serie de principii
specifice. Intr-o astfel de societate libertatea prsei furnizeaza opiniei publice unul din cele
mai bune mijloace de cunoastere si de judecare a ideilor si opiniilor conducatorilor, iar
acest mijloc este informatia si opinia de presa.
In legislatia franceza, din care autorii constitutiei Romaniei s-au inspirat, libertatea
presei este limitata de urmatoarele interziceri care sunt considerate ca avand la baza
principiile unei societati democratice:
a) este interzisa publicarea de stiri false, fabricate, falsificate care tulbura opinia
publica sau sunt facute cu rea credinta sau aduc atingeri prestigiului tarii sau
natiunii sau duc la determinarea sufragiului public ori la antrenarea
absenteismului in campaniile electorale.
b) Este interzisa difuzarea de informatii, chiar si exacte, daca se refera la
informatii militare care sunt facute publice de guvern, la informatii despre
secretele nationale, mai ales ale apararii nationale, informatii care se refera la
secretele de stat pe care conducerea tarii tine sa le apere pentru un anumit timp.
De asemenea, legislatia franceza interzice si unele informatii legate de justitie.
In conformitate cu Codul penal, se pedepsesc persoanele care incearca sa
discrediteze o decizie juridica, mai ales in presa. Se permit doar comentarii sau
actiuni care pot duce la revizuirea sentintei
De asemenea, se interzice:
1. publicarea de imaginii referitoare la delictul de ultraj la bunele moravuri, amenintarea
cu moartea
2. publicarea de elemente care pot permite identificarea victimei unui viol sau atentat la
pudoare fara ca victima sa o ceara
3. publicarea sau transmiterea de informati prin care s-ar putea exercita presiuni asupra
martorilor sau deciziilor juridice
4. publicarea de documente in materie de propagare a anarhiei
5. publicarea inaintea deciziei judecatoresti a oricarei informatii privind constituirea
partilor civile intr-un proces
6. publicarea oricarui act de procedura criminala sau corectionala inainte de a fi citite in
public
7. fotografierea inregistrarilor sau dezbaterilor din tribunal, acest lucru fiind permis
numai dupa inceperea procesului
8. publicarea de informatii de la procesele cu usile inchise
4
9. publicarea de informatii din procesele militare
De asemenea, aceeasi legislatie, interzice unele informatii referitoare la minori:
1. publicarea de informatii care permit identificarea minorilor care si-au parasit parintii
2. publicarea de informatii privind sinuciderea unui minor fara autorizarea scrisa a
procurorului republicii
3. publicarea de informatii si ilustratii pentru identificarea unui minor prins, cercetat
pentru crima sau alte delicte.
4. publicarea de rezumate ale proceselor minorilor delincventi, aici nefiind permise nici
macar initialele numelor acestora.
5. publicarea in ziarele dedicate minorilor de articole sau imagini care sa puna in lumina
favorabila unele delicte.
In ceea ce priveste opiniile din presa, si in Romania, sunt susceptibile de a fi urmarite
penal activitatile urmatoare:
1. provocarea directa a uneia dintre infractiunile: furt, crima, incendieri, incitarea
militarilor la nesupunere chiar daca acestea nu au avut efecte.
2. Provocarea de orice fel de crima sau delict daca au fost urmate de efecte, chiar si de
tentativa.
3. Provocarea de dezastre, demoralizarea armatei sau a militarilor pentru a trece in
serviciul dusmanului
4. Propaganda politica din fonduri nedeclarate
5.