SEMNALE CU M.L.

Problema 1.
Fie semnalul modulat în cuadratură:
s(t ) = g 1 (t )cos ω 0 t + g 2 (t )sin ω 0 t
unde
g1 (t ) = U 0 [1 + m1 cos ω1t ]
g 2 (t ) = U 0 [1 + m 2 cos ω 2 t ]
iar m1 < m2 < 1 ; ω1 < ω 2 << ω 0
a) Să se determine şi să se deseneze spectrul de amplitudini şi de faze al
semnalului modulat.
b) Să se calculeze lărgimea de bandă ocupată. Care este puterea disipată
pe o rezistenţă de 1Ω?
c) Să se indice un procedeu de demodulare separată a celor 2 semnale
informaţionale, şi să se explice funcţionarea acestuia.

Rezolvare

a) Semnalul modulat în cuadratură se poate rescrie sub forma

s(t ) = U 0 [1 + m1 cos ω1t ]cos ω 0t + U 0 [1 + m2 cos ω 2t ]sin ω 0t =
U m
= U 0 [cos ω 0t + sin ω 0t ] + 0 1 [cos(ω 0 + ω1 )t + cos(ω 0 − ω1 )t ] +
2
U 0 m2
+ [sin (ω 0 − ω 2 )t + sin (ω 0 − ω 2 )t ] = (1.1)
2
 π U m
= U 0 2 cos ω 0t −  + 0 1 [cos(ω 0 + ω1 )t + cos(ω 0 − ω1 )t ]
 4 2
U m   π  π 
+ 0 2 cos (ω 0 − ω 2 )t −  + sin (ω 0 − ω m )t −  
2   2  2 
Spectrele de amplitudine şi de faze sunt reprezentate în figura 1.1.

1
 U0 2
A U 0 m2
2
U 0 m1
2

ω
ω0-ω2 ω0-ω1 ω0 ω0+ω1 ω0+ω2

Fig. 1.1.a Spectrul de amplitudini al semnalului modulat în cuadratură

ω0- ω2 ω0 ω0+ ω2
ω
π
−
π 4 π
− −
2 2
Fig. 1.1.a Spectrul de faze al semnalului modulat în cuadratură

b) Banda ocupată de semnal este diferenţa dintre frecvenţa componentei

spectrale cu frecvenţa cea mai mare şi a celei cu frecvenţa cea mai mică,
deci
2ω 2
B= = 2 f2 (1.2)
2π
Puterea este dată de jumătate din suma pătratelor tuturor
componentelor spectrale, respectiv
2 2
2 1 U m   1 1  U m   1 1 
P = 2U 0 +  0 1   +  +  0 2   +  =
2  2   2 2  2   2 2
(1.3)
2 m1 + m2 
2 2
= U 0 1 + 
 2 
c) Pentru demodularea separată a celor dou componente se înmulţeşte
semnalul recepţionat cu purtătoarea refăcută la recepţie, respectiv cu

2
valoarea sa decalată cu 900 după care cele două semnale produs se filtrează
trece jos. O schemă posibilă de demodulare este reprezentată în figura 1.2.

x1(t) x2(t) x3(t)

FTJ

cos ω0t
s(t)
π/2

FTJ

Fig. 1.2. Demodularea semnalului modulatîn cuadratură

Funcţionarea sa se poate demonstra, de exemplu, pentru ramura de

sus. Astfel, semnalul la ieşirea circuitului de produs este
x1 (t ) = s(t ) cos ω 0 t = g1 (t ) cos 2 ω 0 t + g 2 (t ) sin 2 ω 0 t =
1 1  sin 2ω 0 t (1.4.)
= U 0 [1 + m1 cos ω1t ] + cos 2ω 0 t  + U 0 [1 + m2 cos ω 2 t ]
2 2  2
Spectrul de amplitudini al semnalului x1(t) este reprezentat în figura 1.3.

A
U0 U0 2
2 FTJ 2
U 0 m2
U 0 m2
U 0 m1 4
4
2
U 0 m1 U 0 m1
4 4

ω
2ω0-ω2

2ω0-ω1

2ω0

2ω0+ω2
2ω0+ω1
ω1

ωt

Fig. 1.3. Spectrul de amplitrudini al semnalului x1(t)

Filtrul trece jos separă componentele de joasă frecvenţă (în cazul

nostru componenta continuă şi cea situată pe frecvenţa ω1). Frecvenţa de
3
tăiere a sa trebuie să fie, deci, între ω1 şi 2ω0-ω2. Semnalul la ieşirea
filtrului trece jos este
U
x 2 (t ) = 0 (1 + cos m1 cos ω1t ) (1.5)
2
Condensatorul elimină componenta continuă, rezultând semnalul
U m
x3 (t ) = 0 1 cos ω1t (1.6)
2
Se observă că s-a extras semnalul informaţional transmis pe componenta în
fază. În mod analog se poate demonstra că, în cazul ramurii de jos, se va
obţine semnalul transmis pe compinenta în cuadratură.

Se poate observa că modulaţia în coadratură permite transmiterea a 2

semnale informaţionale folosind aceeaşi purtătoare şi aceeaşi bandă de
frecvenţe, pe baza ortogonalităţii dintre sin(ω0t) şi cos(ω0t). Principala
problemă care poate apare la acest tip de modulaţie este aceea că, dacă la
demodulare purtătoarea nu este refăcută cu exactitate din punct de vedere
al fazei apare fenomenul de interferenţă inter-canal. De exemplu dacă
eroarea de fază este de π/2 cele 2 semnale sunt practic inversate.

Problema 2

Fie semnalul cu modulaţie polară:

s(t ) = g1 (t ) − g 2 (t ) + [g1 (t ) + g 2 (t )]cos ω 0 t
unde
g1 (t ) = U 0 [1 + m1 cos ω1t ]
g 2 (t ) = U 0 [1 + m2 cos ω 2 t ]
iar m1 < m2 < 1 şi ω1 < ω 2 << ω 0
Se cere:
a) Să se determine şi să se deseneze forma semnalului în domeniul
timp. Pe baza acesteia să se indice un procedeu de demodulare
separată a celor 2 componente

4
b) Să se deseneze spectrul de amplitudini al semnalului,care este banda
ocupată de semnal? Comentaţi avantajele şi dezavantajele acestui tip
de modulare.

Rezolvare

a) Pentru determinarea formei în timp a semnalului se determină anvelopa

superioară şi inferioară, astfel:
s + (t ) = s(t ) cos ω t =1 = 2 g1 (t ) = 2U 0 [1 + m1 cos ω1t ] (2.1)
0

s − (t ) = s(t ) cos ω t =−1 = −2 g 2 (t ) = −2U 0 [1 + m2 cos ω 2 t ] (2.2)

0

Forma semnalului este reprezentată în figura 1.4.

s(t)

2U0(1+m1)
s+(t)
2U0

2U0(1-m1)

-2U0(1-m2)

-2U0

-2U0(1+m1)
s-(t)

Fig. 1.4. Forma în timp a semnalului cu modulaţie polară

Se observă că anvelopa superioară este proporţională cu g1(t) iar cea

inferioată cu g2(t) deci demodularea se poate face folosind 2 detectoare de
anvelopă, unul pentru alternanţe pozitive celălalt pentru alternanţe
negative, aşa cum ese reprezentat în figura 1.5..

5
 C0 g1(t)
R0

s(t)
C0 g2(t)
R0

Fig. 1.5. Demodularea semnalelor cu modulaţie polară

Avantajul acsutui tip de modulaţie este este acela că structura

demodulatorului este foarte simplă, nefiind necesară refacerea purtătoarei
la recepţie, ceea ce implică şi un cost redus al receptorului.

b) Pentru a determina spectrul semnalului, acesta se poate scrie sub

forma
s(t ) = U 0 m1 cos ω1t − U 0 m2 cos ω 2 t +
+ [2U 0 + U 0 m1 cos ω1t + U 0 m2 cos ω 2 t ]cos ω 0 t (2.3)
După descompunerea produselor de tip cos() cos() în sume se poate
reprezenta spectrul ca în figura 1.6.
A 2U 0
U 0 m2 U 0 m2
U 0 m1
2

U 0 m1
2

ω
ω1 ω2 ω0-ω2 ω0-ω1 ω0 ω0+ω1 ω0+ω2

Fig. 1.6. Spectrul de amplitudini al semnalului cu modulaţie polară

Banda de frecvenţe ocupată este

ω + ω 2 − ω1
B= 0 = f 0 + f 2 − f1 (2.4)
2π

6
 Dezavantajul acestui tip de modulaţie este că banda ocupată este
foarte mare (de ordinul frecvenţe purtătoare f0 – deci zeci sau sute de Hz).
In plus, din cauza faptulu că componentele de joasă frecvenţă se propagă
diferit faţă de cele de înaltă frecvenţă, semnalul este puternic distorsionat la
recepţie. Din acest motiv, deşi schema prezintă un avantaj potenţial (acela
de a putea transmite simultan 2 semnale informaţionale şi a le putea
demodula separat cu o structură simplă) în practică ea nu poate fi folosită
din cauza lărgimii de bandă foarte mari ocupate şi existenţei
componentelor de joasă frecvenţă în spectrul semnalului.

Problema 3

3) Fie circuitul acordat derivaţie cu prize din figura 1.7.

C1
L,
R
nL
i(t) ue(t)
C2 RS
R1

Fig. 1.7. Circuit acordat derivaţie

Se cunosc L=1 mH
C1=C2=2 nF
Rs=50 kΩ
R=100 kΩ
R1=12.5 kΩ
nL= 1/4.
Curentul aplicat la intrarea circuitului este
( ) ( )
i (t ) = 10 1 + 0.707 cos10 4 t cos 10 6 t mA
Se cere:
a) Să se deseneze schema echivalentă fără prize.
b) Să se determine tensiunea la ieşirea schemei ue(t).
c) Să se determine ue(t) dacă valoarea bobinei L creşte cu 2.03%
7
Rezolvare

a) Aplicând regulile de echivalare a prizelor, rezultă schema

echivalentă din figura 1.8.

i(t ) RS ue (t )
L R C
nL nc 2 nc

Fig. 1.8. Schema echivalentă fără prize.

Factorul de priză capacitiv este dat de
C1 1
nc = = (3.1)
C1 + C2 2
Rezistenţa achivalentă a circuitului este
1 1 1
Re = = = = 50kΩ
1 n L nC
2 1 1 1 1 1 1
+ + + + + +
R R R 100 16 × 12 . 5 4 .5 100 200 200
1 s
(3.2)
Frecvenţa de rezonanţă, factorul de calitate şi lărgimea de bandă la 3 dB a
circuitului sunt date de
1 1 rad
ωr = = = 10 6 (3.3)
LC −3
10 × 10 −9 s
Q = ω 2 RC = 10 6 × 50 × 10 3 × 10 −9 = 50 (3.4)
ω2 10 6 rad
πB = = = 10 4 (3.5)
2Q 2 × 50 s
b) Deoarece componentele spetrale ale semnalului MA sunt în interiorul
(la limita) benzii de trecere a circuitului, tensiunea la ieşirea circuitului
acordat se determină folosind metoda armonică şi factorul de transfer de
bandă îngustă al schemei echivalente fără prize
~ Re 50 ⋅ 103
Z (ω ) = = (3.6)
ω − ωr ω − 10 6
1+ j 1+ j
πB 10 4

8
Volumul de calcul se poate reduce dacă se foloseşte determinarea
răspunsului circuitului echivalent de joasă frecvenţă şi folosind faptul că
ωr=ω0
~ ~ Re 50 ⋅ 103
Z JF (ω ) = Z (ω + ω 0 ) = = (3.6)
ω ω
1+ j 1+ j 4
πB 10
la anvelopa semnalului modulat. Oricare ar fi metoda folosită, rezultă
 
 
 0 . 707  ω 
uc (t ) = nC nL I 0 Re 1 + cos10 4 t − arctg m  cosω 0t =
 ωm 
2
 πB 
 1+    (3.7)
  πB  

=
10 × 50 
1 + 0 .5 cos
 4 π 
( )
10 t −  cos 10 t
6
4.2   4 
Se poate observa că, deoarece frecvenţa purtătoare coincide cu
frecvenţa de rezonanţă a circuitului, semnalul la ieşirea schemei este de
asemenea un semnal de tip MA, cu gradul de modulaţie redus cu 3 dB
(0.707) datorită faptului că cele două copmponente laterale din spectrul
semnalului sunt la marginea benzii la 3 dB a circuitului.
c) Noua valoare a bobinei este
 2.03 
L1 = L1 +  = 1.0203mH (3.8)
 100 
ceea ce duce la o modficare a frecvenţei de rezonanţă la
1 ω2 rad
ω r1 = = = 0.99 × 106 = ω0 − ωm (3.9)
L1C 1.0203 s
Se poate verifica faptul că factorul de calitate al circuitului variază foarte
puţin faţă de cel determinat la punctul precedent.
Considerând că echivalentul de bandă îngustă este în continuare
valabil
~ Re Re
Z1 (ω ) = = (3.10)
ω − ω r1 ω − ω0 + ωm
1+ j 1+ j
πB πB
şi descompunând curentul de intrare în
 0.707 0.707 
i(t ) = I 0 cosω 0t + cos(ω 0 + ω m )t + cos(ω 0 − ω m )t  (3.11)
 2 2 

9
se poate determina tensiunea la ieşirea schemei folosind şi de această dată
metoda armonică


 1  ω 
ue1 (t ) = n L nC I 0 Re  cos ω 0t − arctg m  +
2
 πB 
 1 +  ω m 
  πB 
0.707 1   2ω 
+ cos(ω 0 + ω m )t + arctg  m  + (3.12)
2  2ω m 
2
  πB 
1+  
 πB 
0.707 
+ cos((ω 0 − ω m )t + arctg 0 )
2 
ceea ce, după înlocuirea valorilor numerice, duce la
  7 π
[( )
ue1 (t ) = 62.60.707 cos10 t −  + 0.158 cos 10 + 10 4 t − 0.352π +
7
(3.13)
]
  4
( 7 4
+ 0.353 cos 10 − 10 t)}
Se observă că în acest caz, deoarece frecvenţa de rezonanţă a
circuitului nu mai coincide cu frecvenţa purtătoare, semnalul la ieşire nu
mai este de tip MA, cele două componente laterale fiind atenuate diferit de
către circuitul acordat.
De asemenea, în timp ce în primul caz utilizarea metodei armonice
cu echivalent de joasă frecvenţă poate duce la o reducere a volumulu de
calcul, în cel de-al doilea, deşi ea poate fi în continuare aplicată, nu mai
este eficientă deoarece frecvenţa de rezonanţă a circuitului nu mai coincide
cu frecvenţa purtătoare.
În general, pentru determinarea răspunsului circuitelor acordate la
diferite semnale de intrare se poate aplica următoarea regulă:
• dacă ne referim la semnale situate în apropierea frecvenţei de rezonanţă
(în general în zona bezii de trecere a circuitului) se utilizează
echivalentul de bandă îngustă
~ Re
Z (ω ) = (3.14)
ω − ωr
1+ j
2π
• dacă ne referim la semnale situate mult în afara benzii atunci trebuie să
lucrăm cu expresia exactă a funcţiei de transfer a circuitului acordat

10
 Re ω ωr
Z (ω ) = ;β = − (3.15)
ω − ωr ωn ω
1+ j
2π

11