Concorde

de Jack Rider

M-a intrebat ce imi place din partea mea de lume. M-am blocat atunci. As fi vrut sa leg cumva de ea ce urma
sa spun. Mi-am dat seama ca, daca i-as face un compliment, ar rade de mine. M-ar vedea cumva infantil si
incapabil sa vad dincolo de o potentiala poveste de dragoste. Cred ca aveam o privire foarte tampa in
momentul ala. Mi se intampla cand gandesc. Mi se intampla si cand ma lasa singur intr-un club si nu stiu ce
sa fac. Atunci, insa, ma concentrez pe a nu ma uita in ochii fetelor din jur. Am eu o teorie, cum ca as fi
irezistibil. Ne stim de putina vreme, insa mereu am reusit sa am un raspuns inteligent, macar dupa parerea
mea, la tot ce a intrebat ea. Intotdeauna e greu cand cineva ne intreaba ce ne place cel mai mult. Eu am fost
mereu tentat sa dau un raspuns direct si, cumva, la misto. Intrebarea e, totusi, tampitica. Din punctul meu
de vedere, Snickers si felul in care te simti dupa prima noapte cu o tipa pe care nu o cunosti, sunt raspunsuri
la fel de valide. Acum, insa, trebuia sa zic ceva. Deja ma gandeam prea mult ca sa o mai pot expedia. Uneori
imi pierd reflexele. Mi-a picat fisa! Ii spun pe un ton calm si firesc, ca si cum nu m-am gandit, ca vita,
jumatate de minut:

“Concorde!”

S-a uitat incurcata la mine. Stia ca nu fac misto, si stia ce e Concorde, insa, dat fiind faptul ca fusesem cumva
absorbit de ea, si stia asta, se astepta sa zic ceva abstract si frumos, ceva ce ar oferi un pretext suficient
pentru un sarut. Insa Concorde e ceva practic si concret. “Concorde!” si “hai sa ne pupam” nu are cum sa se
intample.

Simtind, cumva, pauza lunga sau schimbarea de subiect inevitabila, am simtit nevoia de a o lamuri.

“Concorde e o suma de idei, contradictii si varfuri, ce fac din el mult mai mult decat un avion.”

Am vazut ca pare, totusi, sa ma asculte, asa ca am continuat:

“Primul lucru care m-a fascinat la el a fost ca arata ca avioanele din hartie pe care le faceam cand eram mic.
Cand mi-am dat seama de asta nu mi l-am mai putut scoate din cap. Arata altfel decat toate conservele
zburatoare din jurul lui. Iti da senzatia ca simte asta. Ca o stie.”

A inceput sa rada. Eram putin incurcat. A adaugat:

“Asa, ca tine.”

Am continuat foarte serios:

“Asa, ca mine. Nu e nimic rau in a sti ca ceilalti pot avea functii similare, dar nu vor putea concura cu tine.
Asa era Concorde. Si ce il face cu atat mai special este ca ramane singurul supersonic de pasageri. Desigur,
mai era si Tupolev, dar Tupolev a fost doar o copie identica si proasta facuta de rusi. Concorde e unic, din
punctul meu de vedere.”

A inceput sa rada din nou.

“Sunt sigura ca ai o intreaga teorie legata de chestia asta. Iti place Concorde pentru i te asemeni. Si cum la
tine asemanarile nu pot fi acceptate decat daca persoana sau conceptul sunt plasate, cumva, deasupra ta…
Tupolev e de neacceptat.”

Are dreptate. Imi place ca ma intelege atat de bine.

“Da, asa e. Insa am uitat sa iti spun esentialul. Mai exista doua motive vitale ce fac din Concorde un lucru
perfect. Primul ar fi ca nu l-am vazut niciodata. Nu l-am auzit, nu l-am zarit. Se prea poate ca niciunul sa nu fi
zburat vreodata deasupra mea. Pentru mine, Concorde e o poveste despre un avion revolutionar ce a decolat
demult, dar nu va mai ateriza niciodata. Poate ca, daca Concorde-ul ar mai fi zburat si astazi, nu l-as fi vazut
la fel. E, insa, un dinozaur. Si asta il face fascinant.”

Se uita la mine cu drag acum. Ori ma compatimeste, ori incepe sa ma placa. Trebuie sa-mi termin in glorie
justificarea.

“Iar al doilea motiv ar fi ca era plin de defecte. Dar toate defectele astea i-au construit aura pe care o are in
mintea mea. Au explodat cateva, in teste, majoritatea, s-au si prabusit, pasagerii erau expusi la riscuri foarte
mari de iradiere pentru ca zbura mai sus decat oricare alt avion, erau ingrozitor de zgomotoase, consumau
enorm si aveau nevoie de piste speciale de aterizare. Iti dai seama? Erau minunate si, in acelasi timp,
reuseau sa fie o pacoste. Ce ar fi putut fi mai frumos? Evident ca lumea nu l-a putut tolera multa vreme.
Noua ne plac conservele impersonale. Concorde era si se comporta ca un dragon. Daca vrei sa vezi cum e sa
zbori cu un dragon, asteapta-te la complicatii. Nu te astepta sa fie o barza docila. S-ar putea sa te omoare,
dar ai trait ceva ce nu li s-a intamplat multora.”

Simteam ca poate am dus prea departe discutia. Se uita la mine ciudat. Nu imi dadeam seama daca era
ingrozita sau cucerita. Am stat, cred, un minut si ne-am uitat unul la celalalt. Se prea poate sa nu fi fost un
minut, dar timpul trece ciudat in momentele astea. Stiu ce astepti. Scena in care s-a aplecat spre mine si m-a
sarutat. Nu s-a intamplat. Insa dupa ce a trecut minutul, in care sigur a contemplate posibilitatea unui sarut,
mi-a spus calma:

“Stii ca Tupolev-ul a zburat prima oara cu doua luni inainte de Concorde?”

Iar asta a insemnat mai mult.

Din volumul nepublicat “Povesti imaginare despre relatii imaginare”