Mihai Eminescu

Membru post mortem al Academiei Române

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu în 1869, la Viena Naștere – 15 ianuarie 1850 Botoșani sau Ipotești Deces – 15 iunie 1889 (39 ani) București Profesiune – poet, jurnalist Naționalitate – român Perioadă activă 1866-1888 ca scriitor – Genuri – poezie, nuvelă Mișcare literară – Romantism Operă/e de debut – „La mormântul lui Aron Pumnul” Influențe – Folclorul românesc, Poezia egipteană, Cultura clasică, Shakespeare, Schopenhauer, Kant, Hegel, Schiller, Lenau, Goethe, Vede, Budism, Creștinism ortodox, A influențat pe – Toată literatura română ce i-a urmat (de la tradiționaliști, la marii scriitori încadrați modernismului românesc, ca și la cei neomoderniști sau scriitorii

postmoderni, optzeciști) Semnătură –

Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani sau Ipotești - d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.[1] Receptiv la marile romantisme europene de secol XVIII și XIX, poetul și-a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism târziu. Eminescu a fost activ în societatea literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.[2] A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902.[3] Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Cuprins

• • • • • •

• • • • • • •

1 Biografie o 1.1 Data și locul nașterii o 1.2 Familia Eminescu o 1.3 Copilăria o 1.4 Debut o 1.5 Sufleor și copist o 1.6 Student la Viena și Berlin o 1.7 Reîntoarcerea în țară. Rătăciri o 1.8 Boala 2 Profilul psihologic 3 Activitatea literară 4 Activitatea de jurnalist politic 5 Mitul Eminescu. Receptări extralivrești 6 Opere antume 7 Mihai Eminescu în conștiința publică o 7.1 În muzică o 7.2 Teatru și film o 7.3 Publicistică 8 Portrete 9 Fragmente audio 10 Note 11 Biografii 12 Monografii, studii critice, istorii literare. Între 1800-1947 13 Monografii, studii critice, istorii literare. Între 1947-2007. Opere selective 14 Legături externe o 14.1 Poezii și biografie o 14.2 Jurnalistul o 14.3 Teoria conspirației

în Botoșani. Giurescu și preia concluzia acestuia privind data și locul nașterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850. iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849. Data nașterii este confirmată de sora mai mare a poetului. printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani. Vasile și Ioana. iar a botezului la data de 21 în aceeași lună.un om singular 14. Aglae Drogli. Familia cobora pe linie paternă din Transilvania de unde emigrează în Bucovina din cauza exploatării iobăgești. Titu Maiorescu. provenit dintr-o familie de țărani români din nordul Moldovei. Această dată rezultă din mai multe surse. trăiesc în Călineștii lui Cuparencu. născută Jurașcu. în lucrarea Eminescu și poeziile lui (1889) citează cercetările în acest sens ale lui N. și al Ralucăi Eminovici. în acest dosar data nașterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”.5 Craterul Eminescu Biografie Data și locul nașterii Statuia lui Mihai Eminescu din Cernăuţi Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849. D. care însă susține că locul nașterii trebuie considerat satul Ipotești. nu departe de . obligațiilor militare și a persecuțiilor religioase. fiică de stolnic din Joldești.[4] Familia Eminescu Mihai Eminescu este al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici.o o 14.[necesită citare] Bunicii săi. Totuși.4 Eminescu .

A suferit de boala Basedow-Graves. A urmat clasa a III-a la „Nationale Hauptschule“ din Cernăuți. Ilie. Niculae. (n. în 1884. data nașterii sau a morții nefiind cunoscute. unde Mihai Eminescu a studiat în perioada 185860. Primul născut. hepatită erau frecvente. tuberculoză. Iorgu. Șerban (n. stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O. născut mult mai târziu. Mihai a fost cel de-al șaptelea fiu. tatăl poetului. într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura. Nu s-a simțit legat. n. 1852. încercând să împiedice publicarea operei postume. Este ridicat la rangul de căminar și își întemeiază gospodăria sa la Ipotești. epidemiile de tifos. Ruxandra se naște în 1845. Gheorghe. a murit la un an și jumătate. probabil într-un pension particular. este singurul care a lăsat urmași direcți. trece din Bucovina în Moldova și îndeplinește funcția de administrator de moșie. și poetul. se îmbolnăvește de tuberculoză și moare alienat în 1874. de învățătorii săi și nui evocă în scrierile sale. Cadre didactice cu experiență. Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești. După el s-a născut în jur de 1854 Harieta. n. d. pe Ioan și pe George. a fost căsătorită de două ori. a urmat cu intermitențe școala primară National Hauptschule (Școala primară ortodoxă orientală) la Cernăuți. Frecventează aici și clasa a IV-a în anul scolar 1859/1860. iar pentru sifilis nu exista vreun tratament. 1848 sau 1849 trăiește doar șapte ani și jumătate. Maria. descris în mai multe poeme. boala fiind incurabilă până la inventarea penicilinei. 1846 a fost tovarășul de joacă al lui Mihai. n. cea care l-a îngrijit după instaurarea bolii.1841). Mor din cauza epidemiei de holeră din 1844. studiază medicina la Viena. Copilăria Clădirea National-Hauptschule din Cernăuți. O posibilă explicație este că în secolul al XIX-lea speranța de viață nu depășea 40 de ani. Ultimul copil. Termină școala primară cu rezultate bune la învățătură. locuiește în Ipotești și are doi băieți. 1906). rămâi). iar director pe Vasile Ilasievici. Între 1858 și 1866. 4. dar moare în copilărie. Moare în 1863 în urma unei epidemii de tifos. comuna întemeiată de emigranții transilvăneni. 1844) studiază la Academia Militară din Berlin. sora mai mică a poetului. S-a luptat cu Titu Maiorescu. Are ca învățători pe Ioan Litviniuc și Ioan Zibacinschi. primul băiat al lui Vasile. afectiv. Strada Shkilna (Școlii) nr. Aglae (n. învățătorii săi participă la viața culturală și întocmesc manuale școlare. Nu cunoaștem unde face primele două clase primare.Suceava. în Ținutul Botoșanilor. În prezent clădirea adăpostește o școală auto. născut în 1843. A studiat Politehnica la Praga și a devenit căpitan în armata română. dar moare în 1873 din cauza unei răceli contractate în timpul unei misiuni. nu-i cunoaște și nu-i evocă în scrierile sale. Vasile. în casa părintească și prin împrejurimi. 1856. Are o carieră de succes. Matei. va contracta o boala venerică și se va sinucide în Ipotești. fiind .

în ambele semestre. Se impune în cursul anilor prin buna organizare administrativă și marea severitate în procesul de învățământ. școala generală nr. Se înființează și o catedră de română. fiind clasificat al 11-lea în primul semestru și al 23-lea în cel de-al doilea semestru. Franko. Tot aici a predat Aron Pumnul.clasificat al 15-lea între 72 de elevi. I. Nicolae. după care a făcut două clase de gimnaziu. M. În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile. succesorul lui Aron Pumnul la catedră. unde poetul și-a făcut studiile în perioada 1860-63. colț cu str. Frecventează cursurile la Ober Gymnasium și frații săi. nu s-a mai întors la școală. Se găsește pe str. cu precădere. Șerban. Nu are notă la română pe primul semestru și este clasificat de Miron Călinescu. Termină clasa I cu rezultate bune la învățătură. În prezent. Aron Pumnul l-a calificat. Între 1860 și 1861 a fost înscris la Ober-Gymnasium. Gheorghe și Ilie. Avea note foarte bune la toate materiile. întocmesc studii și colaborează la publicațiile vremii. cea dintâi istorie a literaturii române în texte. Sbiera. Ion G. pe ambele semestre (la matematică). erudit în istoria bisericii ortodoxe române. A obținut insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner (la limba latină) și la Johann Haiduk. culegător din creație populară și autor de studii de ținută academică. În clasa a II-a. tipărit la Viena între 1862 și 1865. A terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi. Plecând de vacanța Paștelui la Ipotești. Clădirea Ober-Gymnasium din Cernăuți. deși avea o situație bună la învățătură. liceu german din Cernăuți înființat în 1808. destul de târziu. În medalion ar putea fi Eminescu . pe care a repetat-o. singura instituție de învățământ liceal la acea dată în Bucovina anexată de Imperiul habsburgic în 1775. Este ocupată de Aron Pumnul. în patru tomuri. Elevul Eminovici Mihai a promovat clasa I. Mai târziu a mărturisit că îndepărtarea sa de matematică se datora metodei rele de predare. Promoţia 1864 a gimnaziului din Cernăuţi. Cunoscut prin Lepturariu românesc. cu note maxime la română. din Austria. l-a avut ca profesor pe Ion G. după 1848. Eminescu. Profesorii se recrutau. Sbiera i-a dat la română calificativul vorzüglich (eminent). 1.

a fost . De fapt. cu rugămintea ca salariul cuvenit pe luna februarie să fie înmânat fratelui său Șerban. La 5 martie 1865. un pelerinaj transilvănean al cărui autor moral a fost Aron Pumnul. 19) 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. Elevii scot o broșură. privatist. Sufleor și copist Din 1866 până în 1869. „nefiind nici un loc vacant de bursier“. a lui Iosif Vulcan. însă. Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști (Lăcrimioare. cât de cert este că drumul lui Eminescu în Transilvania. „Cât de clar este. În 11 martie tânărul M. Iosif Vulcan îl convinge să-și schimbe numele în Eminescu și mai târziu adoptat și de alți membri ai familiei sale. 9816 către gimnaziul din Botoșani.în fond . a fost copist la comitetul permanent județean. a obiceiurilor și a realităților românești. cu strategie . În 21 martie 1864. respectând adevărul istoric atât cât există în ele. Aron Pumnul. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul. după ce..În 1864 elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerul Învățământului din București o subvenție pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. în care apare și poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată M. i s-a promis că va fi primit „negreșit la ocaziune de vacanță. departe de a fi o «împrejurare boemă». respectând documentele epocii cernăuțene. va îndeplini condițiunile concursului“. a limbii. În același an îi mai apar în „Familia” alte cinci poezii. Eminovici a demisionat. apoi. Cunoștea însă biblioteca lui Pumnul până la ultimul tom. la mormântul prea-iubitului lor profesoriu). peste puțin timp. unde a locuit o perioadă și Mihai Eminescu (strada Aron Pumnul nr. În toamnă s-a aflat în gazdă la profesorul său. cu poezia De-aș avea. Elevul Eminovici a plecat la Cernăuți unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentații. Eminovici a solicitat pașaport pentru trecere în Bucovina.. A fost refuzat. prin adresa nr. din Pesta. a pribegit pe traseul Cernăuți – Blaj – Sibiu – Giurgiu – București. sunt ani de cunoaștere prin contact direct a poporului. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista Familia. La 5 octombrie 1864. Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoșani. Eminoviciu. «un imbold romantic al adolescenței». ca îngrijitor al bibliotecii acestuia.încheierea sublimă a unei lecții pentru toată viața: ideea unității naționale și a culturii române aplicată programatic și sistematic. Situația lui școlară era de „privatist“. Debut Casa din Cernăuţi a lui Aron Pumnul.

după toate normele și canoanele unei campanii ideologice. dar nu s-a prezentat la examene. a făcut traduceri din germană (Arta reprezentării dramatice. Densușianu. L. fragmente de roman (Geniu pustiu). pe Veronica Micle. căminarul Gheorghe Eminovici află de soarta fiului său. a părăsit Blajul și a mers la Sibiu. debutează ca publicist în ziarul Albina. scrisă pe mai multe sute de pagini. Eminescu semnează contractul legal în această calitate. se împrietenește cu Ioan Slavici. Timișoara. la recomandarea acestuia. Văzând aceste poezii în Familia.28 august 1866. Eminescu a făcut cunoștință cu I. Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți). Pascaly. dar nu și-a realizat proiectul. A urmat cu regularitate două semestre. începe colaborarea la Convorbiri literare. Galați. De aici a trecut munții și a ajuns la București. Giurgiu. rămase în manuscris. care concentrase mai multe forțe teatrale: Matei Millo. Sibiu. o cunoaște. A continuat să publice în Familia. În perioada 27 . Junimea i-a acordat o bursă cu condiția să-și ia doctoratul în filozofie. apoi secretar în formația lui Mihail Pascaly și. se obligă să traducă pentru marele actor Arta reprezentării dramatice . 367) A intenționat să-și continue studiile. fiind mulțumit de Eminescu. Activează în rândul societății studențești (printre altele. L. Heinrich Theodor Rotscher (după ediția a II-a). Lugoj. Între 1872 și 1874 a fost student „extraordinar” la Berlin. În timpul verii. participă la pregătirea unei serbări și a unui Congres studențesc la Putna. în schimb. În toamnă.Dezvoltată științific și în legătura ei organică de profesorul dr. la Viena. În iunie 1866 a părăsit Bucovina și s-a stabilit la Blaj cu intenția mărturisită de a-și reîncepe studiile. rătăcitor în lume. sufleor și copist la Teatrul Național. Traducerea. Caragiale. Apar primele semne ale "bolii". se află printre manuscrisele rămase. drame (Mira). Iosif Vulcan l-a întâlnit cu ocazia acestui turneu și a obținut de la Eminescu poeziile La o artistă și Amorul unei marmure. . aceasta trupă a jucat la Brașov. Fanny Tardini-Vladicescu și actori din trupa lui Iorgu Caragiale. Stabilit în București. unde a fost prezentat lui N. În 1867 a intrat ca sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale. Caragiale. din Pesta. Student la Viena și Berlin Între 1869 și 1872 este student la Viena.” (Sânziana Pop în Formula AS nr. a participat la adunarea anuală a ASTREI. Arad și alte orașe bănățene. la Alba Iulia. Th. cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ștefan cel Mare). unde îl cunoaște pe I. publicate apoi în Familia din 18/30 august și 19 septembrie/1 octombrie. însă. Este angajat în 1868 ca sufleor în trupa lui Mihail Pascaly. Obține de la Pascaly o cameră de locuit. l-a angajat ca sufleor a doua oară și copist al Teatrului Național. Cu această trupă face turnee la Brăila. Ploiești. Rötscher). În 29 septembrie. a scris poezii. Acum începe și proiectul său de roman Geniu pustiu.și tactică. de H. neterminată.

Se plânge și de lipsa unui pardesiu. intenționează să se mute la o altă universitate. „poet în toată puterea cuvântului“. la Viena. i se adresează din Ipotești lui Titu Maiorescu.România jună. Aici a făcut cunoștință cu Ioan Slavici și cu alți studenți români din Transilvania și din Bucovina. În schimb. Împreună cu o delegație de studenți. ca simplu auditor deci. prin poeziile publicate de acesta în Convorbiri literare. A reluat legăturile cu vechii colegi de la Cernăuți și de la Blaj. care apoi s-au contopit într-una singură . din cauza unor curente contradictorii în sânul societății România jună. În vară se întâlnește întâmplător în Cișmigiu cu fratele său Iorgu. ofițer. când a urmat două semestre consecutive. Amândoi sunt acuzați că sunt atașați ideilor Junimii din Iași. 1870. La 16 decembrie 1871. care se afla în țară. Sosit incognito la Viena. În data de 29 iunie. care l-a sfătuit să reia legăturile cu familia. . strângerea basmelor. În toamna anului 1871. Îl preocupau și unele probleme cu care avea să iasă în publicistică. agravată și de știrile triste primite de acasă. Titu Maiorescu evidențiază meritele de poet. a ajuns să constate că „anul acesta e într-adevăr un an nefast“ din cauza bolii și a lipsurilor de tot felul. S-a înscris în cele două societăți studențești existente. se fixează comisiile de membri ale Orientului. Iacob Negruzzi îi comunică lui Eminescu impresia puternică provocată de poet în sânul societății Junimea din Iași. apoi „la birt. care urmau să viziteze diferitele provincii. Eminescu nu s-a mai înscris până în iarna lui 1871-1872. setea lui de lectură era nepotolită. Cu ocazia ultimului turneu.Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" Iaşi La 1 aprilie 1869. Eminescu era repartizat pentru Moldova. ale lui Eminescu. a înființat împreună cu alți tineri. deoarece i-a lipsit bacalaureatul. În studiul său despre Direcția nouă. Eminescu se împacă cu familia. având datorii pentru chirie. În 2 octombrie. Eminescu s-a înscris la Facultatea de Filosofie ca student extraordinar. citându-l imediat după Alecsandri. pretutindenea“. între altele. Printre tinerii de talent. În data de 10 februarie a aceluiași an. dându-i oarecare relații privitoare la organizarea serbării. pe fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza. s-au remarcat pictorul Epaminonda Bucevski și compozitorul Ciprian Porumbescu. Frecventa. Studiul se tipărește cu începere din acest an în Convorbiri literare. poeziilor populare și a documentelor privitoare la istoria și literatura patriei. Poetul a refuzat hotărât. din care cauză se află într-o stare sufletească foarte rea. iar tatăl său i-a promis o subvenție regulată pentru a urma cursuri universitare la Viena. la cafenea. într-o scrisoare către Șerban. unde se aflau mai toți colegii lui de la Cernăuți. cercul literar Orientul. A început să crească numărul scrisorilor și telegramelor către părinți pentru trimiterea banilor de întreținere. la Döbling. După aceasta. Eminescu îl vizitează de Anul Nou. Eminescu demisionează împreună cu Slavici din comitetul de conducere. La 6 august 1871. a plecat cu trupa Pascaly în turneu la Iași și Cernăuți. Din această cauză. iar în 8 aprilie a cerut bani pentru a se înscrie în semestrul al II-lea. În vară. În 18 martie. 1872 este anul probabil al întâlnirii cu Veronica Micle. care avea ca scop. Îi propune ca după terminarea studiilor să se stabilească la Iași. în fine. participanți activi la serbare. se plânge că a fost bolnav. cu mult interes. În semestrul de iarnă 1869-1870 Eminescu a urmat cu oarecare regularitate cursurile. i-a scris necăjit că duce o mare lipsă de bani. într-o scrisoare către părinți. biblioteca Universității. în provincie.

În 18 decembrie s-a înscris la Universitatea din Berlin. din partea Junimii. Ministrul Învățământului i-a trimis la Berlin suma de 100 galbeni pentru depunerea doctoratului. fratele poetului. documentele din Königsberg. a avut loc o bogată corespondență între Maiorescu și Eminescu. În 26 iulie 1873 i s-a eliberat certificatul dorit. Reîntoarcerea în țară. fiind oprit de întâmplări grave în familie: două surori se îmbolnăviseră de tifos la băi în Boemia. agenția din Berlin a anunțat moartea lui Șerban. ajuns aici cu ajutorul unei subvenții lunare de 10 galbeni. erau foarte variate: din domeniul filozofiei. În 10 octombrie. economiei și dreptului. în care i se propunea poetului să-și obțină de urgență doctoratul în filosofie pentru a fi numit profesor la Universitatea din Iași. care dăduse semne de o alienație mintală. prin mărirea salariului. Șerban. Lambrior că Eminescu nu poate pleca așa curând în străinătate ca să facă doctoratul. Maiorescu a luat cunoștință prin Al. iar în 8 noiembrie a promis că va veni într-o joi la serata literară de la Veronica Micle. a motivat de ce a abandonat această sarcină și de ce a luat drumul către țară. Pe lângă sarcinile de la bibliotecă. În perioada 17/29 ianuarie . istoriei. În 7 octombrie. Cursurile la care se înscrisese. Rătăciri . Rosetti i-a înlesnit însă rămânerea mai departe la Berlin. pentru statul român. printr-o scrisoare adresată secretarului agenției diplomatice din Berlin. S-a întors în noiembrie 1874 la Berlin pentru examene. În timpul verii i s-a dat sarcina de a cerceta oficial. În 8 decembrie s-a reînscris la Universitate pentru semestrul de iarnă. găzduit la Samson Bodnărescu. s-a internat în spital prin intervenția agenției române din Berlin. Eminescu a predat acum lecții de logică la Institutul academic în locul lui Xenopol. Toamna a petrecut-o în tovărășia lui Ioan Slavici. fratele poetului. Poetul a început să sufere de o inflamație a încheieturii piciorului. În 28 noiembrie. În 1 septembrie a fost numit în postul de director al Bibliotecii Centrale din Iași. pentru a citi o poezie cu subiect luat din folclor.Mihai Eminescu în prima jumătate a anilor 1870 În aceste împrejurări a părăsit Viena și s-a întors în țară.7 mai 1874. În 19 septembrie. pe baza unui certificat de absolvire de la liceul din Botoșani. De data aceasta Eminescu era înmatriculat ca student. sau pe care și le notase să le urmeze.

schimbându-se guvernul. într-un raport adresat lui Maiorescu. Rămas fără serviciu. D. În 10 august a înaintat Ministerului un raport asupra constatărilor făcute cu ocazia conferințelor cu învățătorii din județul Iași. s-a împrietenit cu Mite Kremnitz. În 20 septembrie 1877. Tot în acest an a început traducerea din germană a unei gramatici paleoslave. În 5 septembrie a trimis un raport cu propuneri de reorganizare a școlilor din județul Vaslui. iar în 14 martie. Eminescu a primit postul de corector și redactor al părții neoficiale la ziarul local Curierul de lași. În 15 august s-a stins din viată la Ipotești. fost bibliotecar. L-a introdus pe Ion Creangă în societatea Junimea. unde numeroase rubrici redactate de el au fost publicate fără semnătură. Petrino a cerut ca Eminescu. să fie urmărit pentru obiecte și cărți „sustrase“. prin Maiorescu. În 1 iulie a fost invitat să-și ia în primire noul post de revizor. În 26 mai a înaintat Ministerului un raport elogios asupra unei cărți didactice alcătuită de Ion Creangă și alții. ministrul Învățământului. idolul său. Tot în această vreme a fost înlocuit și la școală. mama poetului. însă. Ministerul a înaintat raportul Parchetului din Iași. iar în 17 decembrie. către același. Iași. Petrino. A frecventat cu regularitate ședințele Junimii. a înaintat o listă bogată de tipărituri și manuscrise vechi pentru achiziționare. iar în ziua următoare a predat biblioteca lui D. unde. În 6 martie. De multe ori l-a vizitat pe Creangă în bojdeuca sa. Petrino. Veronica Micle a rămas. A făcut un drum la București. În 3 iunie. a declarat că „nu este loc de urmare“. iar în 12 octombrie a precizat. prin raportul său către Ministerul Învățământului. În 15 iunie a primit scrisoarea lui Maiorescu prin care i s-a propus funcția de revizor școlar pentru districtele Iași și Vaslui. 1013. 2 din Păcurari. Raluca Eminovici. Eminescu a fost pus în disponibilitate prin decretul domnesc nr. autorul broșurii criticate de Eminescu prin articolul său O scriere critică. din cauza grevei declarate de elevii unor clase. că Iașii i-au . În 22 iunie. A remarcat pe institutorul Ion Creangă de la Școala nr. în cadrul prelegerilor publice ale Junimii a rostit conferința pe care a tipărit-o în Convorbiri literare din 1 august sub titlul Influența austriacă asupra românilor din principate.Timbru poştal românesc din 1958 În prima parte a anului 1875 a pus ordine în bibliotecă și a propus îmbogățirea ei cu manuscrise și cărți vechi românești. judecătorul de instrucție în cazul raportului înaintat la Parchet de către D. i-a comunicat lui Slavici că se simte din ce în ce mai singur.

în absența poetului. Reorganizarea redacției este însă inoperantă. fiind invitat să intre în redacția ziarului Timpul. etc. . În a doua jumătate a lunii octombrie. apoi redactor-șef (în 1880) la ziarul Timpul. unde până în 1883 a fost redactor. Eminescu este flancat de un director și un comitet redacțional care urmau să-i tempereze avântul său polemic. dar mai mult sufletește. Situația lui materială era nesigură. Din partea familiei a primit numai imputări. revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui. redactor la ziarul Curierul de Iași.1884 Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882. În 13 septembrie. Nu a publicat decât o poezie. i-a murit și mama). Acum a scris marile lui poeme (seria Scrisorile. A continuat să publice în Convorbiri literare. S-a îndrăgostit de Veronica Micle. În 6 august 1879. se citesc „iarăși vecinic frumoasele poezii de Eminescu” în casa lui Maiorescu. A renunțat la căsătoria proiectată cu Veronica Micle. În 1877 s-a mutat la București.). la gazetă. probabil. Nu a avut nici timp. A desfășurat o activitate publicistică excepțională. sora sa.devenit „nesuferiți“. unde s-a dedicat gazetăriei. Este semnalat adeseori în casă la Maiorescu. Împreună au făcut planuri de căsătorie nerealizabile. nici dispoziție să-l felicite măcar pe Matei. Negruzzi îi scrie imputându-i că nu-i mai trimite nici o colaborare. a avut necazuri în familie (i-au murit mai mulți frați. S-a reîntors în țară. fiindcă poetul continuă să scrie în stilul său propriu. În 1 ianuarie. pe care l-a determinat să scrie și l-a introdus la Junimea. a murit Ștefan Micle. profesor suplinitor. Luceafărul. care i-a ruinat însă sănătatea. Văduva lui Micle a venit la București și l-a rugat să intervină pentru urgentarea pensiei sale. în ședințele Junimii de la Titu Maiorescu. Într-o scrisoare din 1880 către Henrieta. trăind la Iași între 1874-1877. Eminescu a părăsit Iașii și a venit la București. Boala Poesii . care-i trimisese invitație de nuntă. în special adresate de tatăl său. s-a plâns că are mult de lucru și că este bolnav trupește. A fost director al Bibliotecii Centrale. A devenit bun prieten cu Ion Creangă. În schimb a citit în mai multe rânduri „Luceafărul” pe care Mite Kremnitz l-a tradus în germană.

care au lansat liste de subscripție publică pentru întreținerea și îngrijirea poetului. cu același însoțitor. este transportat la ospiciul de la Mânăstirea Neamț.000 lei. Henrieta. În 15 martie. cu diagnosticul de psihoză maniaco-depresivă. Eminescu a sosit la București în 27 martie. pe o căldură înăbușitoare. au fost adăugate contribuției amicilor pentru plecarea lui Eminescu. iar în 15 iulie Eminescu a plecat înspre destinațiile recomandate.august 1885 a urmat o cură la Liman. primit la gară de mai mulți amici. diverse circulare pentru restituirea cărților împrumutate și pentru convocarea comisiei bibliotecii. În aceeași zi a fost internat în sanatoriul doctorului Șuțu. În lipsa lui se citește la Maiorescu. Maiorescu a fost vizitat în 12 august de Gheorghe Eminovici și de fratele poetului (locotenentul). În timpul acesta. adresele pentru înaintarea lor. în 23 iunie. A plecat în 7 aprilie la Iași. Neculai Eminovici (Nicu) s-a sinucis prin împușcare. A fost înlocuit în 9 noiembrie din postul de la bibliotecă și. exprimându-i aceeași dorință. Fondurile strânse din vânzarea biletelor. unde a stat sub îngrijirea doctorului Iszak și a sorei sale. C. si chiar binedispus. Aceștia au recomandat trimiterea pacientului la Viena și Hall. și a fost internat în spitalul local Sfântul Spiridon. În 1 septembrie s-a întors de la Hall la Botoșani. În anul 1886 a fost menținut în serviciul bibliotecii. În perioada iulie . care l-a gasit in deplinatate putere creatoare. Spiridon. iar în 4 februarie i-a scris lui Maiorescu. La începutul lunii septembrie încă nu venise la Iași. nicidecum ceva incurabil. Popazu. Editura Socec i-a dat 500 lei în contul volumului de poezii. la sora sa Henrieta. „Luceafărul” în limba germană. În 12 ianuarie Eminescu i-a scris lui Chibici că dorește să se întoarcă în țară. Gheorghe Eminovici. În 26 februarie Eminescu a plecat în călătoria recomandată. Alexandru Chibici Revneanu. Eminescu a fost trimis la Viena în 20 octombrie și internat în sanatoriul de la Ober-Dobling. Eminescu este internat pentru o vreme în spital. În 1 ianuarie 1884 Eminescu a fost vizitat de Maiorescu și de vărul acestuia. unde a îndeplinit roluri șterse: a scris statele de plată. însoțit de Chibici. Trupa de teatru a fraților Vlădicescu. din Viena. Doctorul Obersteiner a recomandat la 10 februarie ca pacientul să facă o călătorie prin Italia. În luna decembrie a primit vizita lui Vlahuță. lângă Odessa. În primăvara lui 1887. iar în noiembrie a fost internat în spitalul Sf. Eminescu a dat semne de depresie. în urma unui consult medical. tatăl poetului. În 25 octombrie a fost prezent la banchetul anual al Junimii. Albumul literar al societății studenților universitari Unirea i-a publicat poezia Nu mă-nțelegi. Eminescu a plecat la Botoșani. fiind însoțit pe drum de un vechi prieten. iar la 28 iunie. de unde a scris cerând bani pentru plata taxelor. cunoscuți poetului. la Iași s-au organizat comitete de ajutorare. a dat în luna decembrie la Botoșani.În luna ianuarie a anului 1883. care aveau sarcina să-l vadă cât mai des la sanatoriu. . însoțit de doctorandul Grigore Focșa. La București. în două rânduri. un spectacol în beneficiul bolnavului. În 8 ianuarie a murit la Ipotești. În 13 iulie a mers la Iași pentru un consult medical. "boala" a izbucnit din plin. În 24 septembrie a fost numit în postul de sub-bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iași. care au cerut relații asupra bolnavului. În 7 martie la Ipotești. în valoare de 2.

Aici a avut un modest început de activitate literară. Legea s-a votat abia în luna aprilie a anului următor. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate. împreună cu dr. Iacob Negruzzi a depus pe biroul Camera Deputaților o petiție din partea unui număr de cetățeni din toate părțile țării. G. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. la 20 martie 1889. I-a amintit Henrietei de gramatica limbii sanscrite. stare care reclamă șederea sa într-un institut”. Propunerea a fost susținută și de Mihail Kogălniceanu. Despre moartea poetului. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Școala normală de institutori din București. unde a fost susținut de Nicolae Gane ca raportor. pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată. Alexandru Șuțu.[6]” Tudor Vianu a spus: "fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci" Cauza exactă a morții sale rămâne însă învăluită în mister. Veronica Micle a venit la Botoșani și l-a determinat pe Eminescu să se mute definitiv la București. Ziarul Românul anunța ziua următoare la știri: Eminescu nu mai este. . Călinescu a scris: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet. Criticul însă nu a dat niciun răspuns acestei scrisori. poate. pentru un proiect de lege prin care să se acorde poetului. în jurul orei 4 dimineața. l-a examinat pe Mihai Eminescu. rămasă în manuscris la Biblioteca Centrală din Iași. vezi: Eminescu văzut de Caragiale. În 23 noiembrie proiectul de lege a trecut la Senat. București. [7] Profilul psihologic Pentru detalii. și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări.Mormântul lui Mihai Eminescu Eminescu a dorit în 1888 să-și termine unele lucrări de care și-a amintit că le-a lăsat în manuscris. o pensie viageră. pământul românesc. În data de 15 iunie 1889. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. de către stat. Camera a votat un ajutor lunar de 250 lei. existând suspiciunea că ar fi murit ucis. poetul s-a stabilit definitiv la București. Mihail Eminescu este atins de alienație mintală în formă de demență. În 15 aprilie. Concluzia raportului medical a fost următoarea: “dl. [5] În 13 aprilie s-a instituit o curatelă pentru asistența judiciară a bolnavului. Medicul Zaharia Petrescu. poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu din strada Plantelor. până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale. Prin scrisoare recomandată i-a cerut lui Maiorescu să-i trimită biblioteca și manuscrisele rămase la București.

cel care l-a sprijinit moral și material pe parcursul întregii vieți dar mai ales după tragicul moment al declanșării bolii sale. în străinătate.L. așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist. întrun sanatoriu din Viena. mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate. Direcția nouă în poezia și proza românească(1872). Ironie și Două note. și Epigonii și va reveni ulterior după moartea poetului asupra întregului set de poezii publicate antum în studiul Eminescu și poeziile sale. Dar poate documentul cel mai uman. nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. comunicativ și ursuz. publicat la scurtă vreme după moartea sa prematură. Mortua Est. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist. aci de o abstinență de pustnic. nefericită pentru om!” Criticul Titu Maiorescu. Elveţia Cea mai realistă analiză psihologică a lui Eminescu i-o datorăm lui I. se bucură de o bună recepție. fiind citit atît de locuitorii mahalalei Tirchileștilor cît și de . în care va analiza doar cîteva poezii publicate în revista Convorbiri literare pînă în momentul tipăririi articolului. s-a ocupat de poezia sa în două dintre articolele sale. Viața lui Eminescu a fost o continuă oscilare între atitudini introvertite și extravertite. blând și aspru. aci apoi lacom de plăcerile vieții. Caragiale care după moartea poetului a publicat trei scurte articole pe această temă: În Nirvana. fugind de oameni și căutându-i. După părerea lui Caragiale trăsătura cea mai caracteristică a lui Eminescu era faptul că „avea un temperament de o excesivă neegalitate”[8]. asigurîndu-l că volumul său de Poesii. cel mai cald este scrisoarea pe care i-o trimite în perioada în care poetul se îngrijea de sănătate. editat de Socec în ediție princeps în 1883. este vorba despre Venere și Madonă.Bustul lui Mihai Eminescu din Constanţa Bustul lui Mihai Eminescu in Vevey.[9] „Așa l-am cunoscut atuncea.

Eminescu era de multe ori sub influența unor impulsuri inconștiente nestăpânite. Activitatea de ziarist a lui Eminescu a început în vara anului 1876. încât lumea în care trăia el după firea lui și fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce și le însușise și le avea pururea la îndemână. descoperit tot de Mihai Eminescu la Viena. organizată la propunerea societății "României june". Veronică. cît și sărbătoarea consacrată serbării de la Putna. care nu suferea din cauza condițiilor materiale în care trăia. numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul. avere sau neavere. funcție obținută cu sprijinul ministrului conservator al învățământului. caracteristica lui principală fiind „seninătatea abstractă”[10]. Fericit pe deplin nu aș fi cu tine. participarea la întâlnirile Junimii sau ziaristica de la Timpul. pentru care râsul tău nu are prețul ce il dau eu și nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul. un alt mare scriitor junimist. ca legătura cu Veronica. convenție socială. Maiorescu a promovat imaginea unui visător rupt de realitate. Ciclurile puteau dura de la câteva ore sau zile. te urăsc presupunând că ai putea dărui din ceea ce e averea mea.” În realitate. Viața lui Eminescu a fost o suprapunere de cicluri de diferite lungimi formate din avânturi alimentate de visuri și crize datorate impactului cu realitatea. în funcție de importanța întâmplărilor. că pe cât te iubesc. activitatea politică din timpul studenției. rang sau nivelare obștească și chiar soarta externă a persoanei sale ca persoană îi era indiferentă. până la săptămâni sau luni. și așa cum își amintește Caragiale. din care cei doi au făcut parte în epoca studiilor lor la Universitatea din Viena. Titu Maiorescu. . așa cum se poate constata din poeziile sau scrisorile sale. unde numai eu să am intrarea. sau puteau fi chiar de mai lungă durată când erau legate de evenimentele care i-au marcat viața în mod semnificativ. În aceeași proporție tot ce era caz individual. vezi: Opera poetică a lui Mihai Eminescu. cea care a intervenit pe lîngă regele Carol I pentru a-i fi acordată distincția "Bene merenti". singura mea avere. refuzată totuși de poet din motive politice. Dăm ca exemplu caracteristic acestor crize felul în care descrie el însuși accesele sale de gelozie.doamnele de la Curtea Reginei Carmen Sylva. o altă admiratoare declarată a poetului. În portretul pe care i l-a făcut poetului în studiul Eminescu și poeziile sale(1889). decât departe de lume. te urăsc fără cauză. ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-și întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în perioadele bolnave declarate). Te urăsc uneori pentru că te știu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit. indiferent la ironiile și laudele semenilor. tot așa – uneori – te urăsc. Titu Maiorescu accentuează trăsăturile introvertite ale lui Eminescu. „Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o așa covârșitoare inteligență.” Ioan Slavici. Activitatea de jurnalist politic Pentru detalii.[11] „Tu trebuie să știi. care de altfel erau dominante. Imediat după preluarea conducerii ministerului de către liberalul Chițu. întâmplare externă. când trupul tău e al meu exclusiv și fără împărtășire. a evocat în cîteva texte cu caracter memorialistic atît amintirile din perioada prieteniei lor vieneze. unde să n-am nici a te arăta nimănui și liniștit nu aș fi decât închizându-te într-o colivie. Până atunci el fusese revizor școlar în județele Iași și Vaslui. vezi: Eminescu jurnalist politic. Activitatea literară Pentru detalii. nevoit să o practice din cauza schimbărilor prilejuite de căderea guvernului conservator. fără cuvânt.

La inițiativa lui Maiorescu și Slavici. Eminescu a fost angajat în octombrie 1877 ca redactor la cotidianul Timpul. Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-și câștige pur și simplu existența. Rosetti. dar la cea de a doua sufletul meu ține ca la el însuși.Eminescu a fost demis din funcția de revizor școlar și a lucrat ca redactor la Curierul de Iași.A. înființarea Băncii Naționale. Majoritatea articolelor scrise de Eminescu fac parte dintr-o polemică continuă dusă cu ziarele liberale și în principal cu Românul condus de C. în linia întâia. a satisfacerii condițiilor impuse de Congresul de la Berlin pentru recunoașterea independenței și proclamarea regatului. Eminescu nu dorea să constrângă cetățenii de altă etnie să devină români sau să-i excludă din viața publică. în care nu oblig pe nimeni de-a crede. liberalii aflându-se atunci la guvernare. etc. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică. Ceea ce își dorea era ca interesul național să fie dominant. Mitul Eminescu. noua constituție și legea electorală. elemental național și că e scris în cartea veacurilor ca acest element să determine soarta și caracterul acestui stat. Prin atitudinea sa. Nu caut adepți la ideea cea întâi. chiar dacă și mijlocul și calea n-ar fi conforme cu civilizația și umanitarismul care azi formează masca și pretextul sub care apusul se luptă cu toate civilizațiile rămase îndărăt sau eterogene. Receptări extralivrești Opere antume Opera Anul apariției Din 1870 Observații . cu orice mijloc și pe orice cale. căci pentru adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. a proclamării independenței. de predispozițiile ei psihologice”.” [14] Publicistica lui Eminescu acoperă perioada Războiului de Independență. întemeiați pe vorbele bătrânului Matei Basarab e că țara este. „Dar ceea ce credem. așa cum își propusese. Pe lângă aceste mari evenimente politice și sociale el s-a ocupat în articolele sale de toate problemele societății românești din acea vreme: răscumpărarea căilor ferate. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. publicație aflată atunci în proprietatea unui grup de junimiști. „Părerea mea individuală.” [13]” De aceea o politică eficientă putea fi realizată numai ținând seamă „de calitățile și defectele rasei noastre. e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă. organul oficial al conservatorilor. inamovibilitatea magistraților. dările. unde a rămas în următorii șase ani. bugetul. politica externă.[12]” Pentru Eminescu legea supremă în politică era conservarea naționalității și întărirea statului național: „ … toate dispozițiile câte ating viața juridică și economică a nației trebuie să rezulte înainte de toate din suprema lege a conservării naționalității și a țării. Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări. nu exclusiv.

. „Convorbiri literare“ 1 septembrie 1876. „Convorbiri literare“ 15 iunie 1871. iubito. „Convorbiri literare“ 1 februarie 1879.... „Convorbiri literare“ 1 septembrie 1876... Afară-i toamnã. Pajul Cupidon O.. Atât de fragedã.. „Convorbiri literare“ Lacul Dorința Povestea codrului Singurătate Departe sunt de tine.. „Convorbiri literare“ A apărut fără titlu 1 februarie 1879.. „Convorbiri literare“ . „Convorbiri literare“ martie 1878. „Convorbiri literare“. „Convorbiri literare“ Crăiasa din povești 1 septembrie 1876. rămâi De câte ori. „Convorbiri literare“ septembrie 1879. „Convorbiri literare“ septembrie 1879. Floare albastră Melancolie 15 aprilie 1870. „Convorbiri literare“ martie 1878. octombrie 1879. 1 septembrie 1876. „Convorbiri literare“ martie 1878.Venere și Madonă Mortua est! Noaptea. „Convorbiri literare“ 1 martie 1871. „Convorbiri literare“ 1 aprilie 1873.

Adio Doină . „Familia“ Nr. octombrie 1879. 20 5/17 iunie 1883..Sunt ani la mijloc. „Convorbiri literare“ Când însuși glasul. „Convorbiri literare“ octombrie 1879. „Convorbiri literare“ 1 septembrie 1881. „Convorbiri literare“ aprilie 1883. „Convorbiri literare“ octombrie 1879. „Convorbiri literare“ 1 februarie 1881. 33 1 iulie 1883. 18 15/25 mai 1883. mamă.. „Convorbiri literare“ 1 mai 1881.. Scrisoarea I Scrisoarea II Scrisoarea III Scrisoarea IV 1 aprilie 1880... „Familia“ Nr.... „Familia“ Nr. „Convorbiri literare“ Luceafãrul S-a dus amorul.. „Convorbiri literare“ octombrie 1879. „Convorbiri literare“ 1 aprilie 1881.. „Almanahul Societății Academice România jună“ 24 aprilie/6 mai 1883. Când amintirile. Freamăt de codru Revedere Despărțire octombrie 1879. „Convorbiri literare“ Din 1880 O.

46 Poeziile au fost scrise începând cu anul 1876. „Familia“ Nr. 7 1 iulie 1885. „Convorbiri literare“ 1 ianuarie 1886. 28 august/9 septembrie 1883. „Epoca“ Nu mă înțelegi 15 martie 1886... „România liberă“ februarie 1887. 1883/84. 1883/84. „Familia“ Nr. Trecut-au anii. Și dacă..... 1883/84. Sara pe deal Scrisoarea V Dalila 1883/84. „Familia“ Nr. „Convorbiri literare“ La steaua De ce nu-mi vii . Din Noaptea. Veneția Iubind în taină. 1883/84. 12/24 februarie 1884. Criticilor mei 1883/84 Mai am un singur dor Somnoroase păsărele.....Pe lângă plopii fără soț... 35 13/25 noiembrie 1883. „Album literar“ al Asociației studențești Unirea 25 octombrie 1886.

„Convorbiri literare“ 1 februarie 1890.Kamadeva Oricâte stele. altul cu Eminescu .. Albumul 1 iulie 1887. realizat la Viena în 1869. unul din 1878. După emigrarea autorului în America. realizat de Nestor Heck la Iași. de Jean Bielig. scris in 1966 de scriitorul Cristian Petru Bălan și achiziționat oficial de Centrul Cinematografic București.. Se pare că pe acesta din urmă l-a rupt Titu Maiorescu atunci când i-a fost arătat. scenariul a fost publicat în 1996. la editura Western Publishing din Chicago. Publicistică Portrete În urma lui Mihai Eminescu au rămas patru portrete fotografice.). „Convorbiri literare“ iulie 1892. și după acesta s-a făcut o litografie de către Th. realizat de Frantz Dushek la București. Mayerhofer. în 1967. se pare că e un portret neretușat al unui fotograf austriac. „Convorbiri literare“ Mihai Eminescu în conștiința publică În muzică Vezi și: Listă de compoziții pe versurile lui Mihai Eminescu Teatru și film Geniu sublim (Eminescu). secția scenarii film. Primul. Biblioteca Universității din București ș. realizat in 1887. cel mai cunoscut și pe baza căruia s-a construit și mitul geniului. Mai sunt alte trei portrete retușate.[15] 1869 1878 1885 1887 . câteva exemplare existând și în România (Biblioteca Academiei Române. unul din 1884-1885.a. scenariu de film.