Mihai Eminescu

Membru post mortem al Academiei Române

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu în 1869, la Viena Naștere – 15 ianuarie 1850 Botoșani sau Ipotești Deces – 15 iunie 1889 (39 ani) București Profesiune – poet, jurnalist Naționalitate – român Perioadă activă 1866-1888 ca scriitor – Genuri – poezie, nuvelă Mișcare literară – Romantism Operă/e de debut – „La mormântul lui Aron Pumnul” Influențe – Folclorul românesc, Poezia egipteană, Cultura clasică, Shakespeare, Schopenhauer, Kant, Hegel, Schiller, Lenau, Goethe, Vede, Budism, Creștinism ortodox, A influențat pe – Toată literatura română ce i-a urmat (de la tradiționaliști, la marii scriitori încadrați modernismului românesc, ca și la cei neomoderniști sau scriitorii

postmoderni, optzeciști) Semnătură –

Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani sau Ipotești - d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.[1] Receptiv la marile romantisme europene de secol XVIII și XIX, poetul și-a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism târziu. Eminescu a fost activ în societatea literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.[2] A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902.[3] Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Cuprins

• • • • • •

• • • • • • •

1 Biografie o 1.1 Data și locul nașterii o 1.2 Familia Eminescu o 1.3 Copilăria o 1.4 Debut o 1.5 Sufleor și copist o 1.6 Student la Viena și Berlin o 1.7 Reîntoarcerea în țară. Rătăciri o 1.8 Boala 2 Profilul psihologic 3 Activitatea literară 4 Activitatea de jurnalist politic 5 Mitul Eminescu. Receptări extralivrești 6 Opere antume 7 Mihai Eminescu în conștiința publică o 7.1 În muzică o 7.2 Teatru și film o 7.3 Publicistică 8 Portrete 9 Fragmente audio 10 Note 11 Biografii 12 Monografii, studii critice, istorii literare. Între 1800-1947 13 Monografii, studii critice, istorii literare. Între 1947-2007. Opere selective 14 Legături externe o 14.1 Poezii și biografie o 14.2 Jurnalistul o 14.3 Teoria conspirației

născută Jurașcu. în lucrarea Eminescu și poeziile lui (1889) citează cercetările în acest sens ale lui N. Vasile și Ioana. Aglae Drogli. Data nașterii este confirmată de sora mai mare a poetului. care însă susține că locul nașterii trebuie considerat satul Ipotești. iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849. Totuși. și al Ralucăi Eminovici. Titu Maiorescu. fiică de stolnic din Joldești. D. nu departe de . obligațiilor militare și a persecuțiilor religioase.un om singular 14. iar a botezului la data de 21 în aceeași lună.o o 14. în acest dosar data nașterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”. în Botoșani. Familia cobora pe linie paternă din Transilvania de unde emigrează în Bucovina din cauza exploatării iobăgești. provenit dintr-o familie de țărani români din nordul Moldovei. printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani.[necesită citare] Bunicii săi. Giurescu și preia concluzia acestuia privind data și locul nașterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850.4 Eminescu .5 Craterul Eminescu Biografie Data și locul nașterii Statuia lui Mihai Eminescu din Cernăuţi Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849. trăiesc în Călineștii lui Cuparencu. Această dată rezultă din mai multe surse.[4] Familia Eminescu Mihai Eminescu este al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici.

născut mult mai târziu. 1856. unde Mihai Eminescu a studiat în perioada 185860. Maria. 1846 a fost tovarășul de joacă al lui Mihai.1841). în casa părintească și prin împrejurimi. a fost căsătorită de două ori. Primul născut. în Ținutul Botoșanilor. Nu s-a simțit legat. dar moare în copilărie. iar pentru sifilis nu exista vreun tratament. S-a luptat cu Titu Maiorescu. data nașterii sau a morții nefiind cunoscute. Între 1858 și 1866. d. tatăl poetului. descris în mai multe poeme. 1844) studiază la Academia Militară din Berlin. fiind . Este ridicat la rangul de căminar și își întemeiază gospodăria sa la Ipotești. Niculae. încercând să împiedice publicarea operei postume. Copilăria Clădirea National-Hauptschule din Cernăuți. afectiv. este singurul care a lăsat urmași direcți. primul băiat al lui Vasile. studiază medicina la Viena. Gheorghe. epidemiile de tifos. Aglae (n. Mihai a fost cel de-al șaptelea fiu. n. Termină școala primară cu rezultate bune la învățătură. A studiat Politehnica la Praga și a devenit căpitan în armata română. 1852. Ilie. Ultimul copil. n. Vasile. locuiește în Ipotești și are doi băieți. 4. Matei. învățătorii săi participă la viața culturală și întocmesc manuale școlare. A suferit de boala Basedow-Graves. în 1884. boala fiind incurabilă până la inventarea penicilinei. tuberculoză. Șerban (n. se îmbolnăvește de tuberculoză și moare alienat în 1874. (n. hepatită erau frecvente. trece din Bucovina în Moldova și îndeplinește funcția de administrator de moșie. stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O. După el s-a născut în jur de 1854 Harieta. Cadre didactice cu experiență. Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești. O posibilă explicație este că în secolul al XIX-lea speranța de viață nu depășea 40 de ani. va contracta o boala venerică și se va sinucide în Ipotești. Are ca învățători pe Ioan Litviniuc și Ioan Zibacinschi. A urmat clasa a III-a la „Nationale Hauptschule“ din Cernăuți. Frecventează aici și clasa a IV-a în anul scolar 1859/1860. În prezent clădirea adăpostește o școală auto. a urmat cu intermitențe școala primară National Hauptschule (Școala primară ortodoxă orientală) la Cernăuți. de învățătorii săi și nui evocă în scrierile sale. comuna întemeiată de emigranții transilvăneni. 1906). Nu cunoaștem unde face primele două clase primare. Moare în 1863 în urma unei epidemii de tifos. a murit la un an și jumătate. și poetul. Mor din cauza epidemiei de holeră din 1844.Suceava. dar moare în 1873 din cauza unei răceli contractate în timpul unei misiuni. nu-i cunoaște și nu-i evocă în scrierile sale. Strada Shkilna (Școlii) nr. Ruxandra se naște în 1845. Iorgu. cea care l-a îngrijit după instaurarea bolii. 1848 sau 1849 trăiește doar șapte ani și jumătate. pe Ioan și pe George. rămâi). iar director pe Vasile Ilasievici. probabil într-un pension particular. n. sora mai mică a poetului. Are o carieră de succes. născut în 1843. într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura.

Frecventează cursurile la Ober Gymnasium și frații săi. pe ambele semestre (la matematică). Se înființează și o catedră de română. fiind clasificat al 11-lea în primul semestru și al 23-lea în cel de-al doilea semestru. Nu are notă la română pe primul semestru și este clasificat de Miron Călinescu. după care a făcut două clase de gimnaziu. Cunoscut prin Lepturariu românesc. Termină clasa I cu rezultate bune la învățătură.clasificat al 15-lea între 72 de elevi. Se impune în cursul anilor prin buna organizare administrativă și marea severitate în procesul de învățământ. Sbiera i-a dat la română calificativul vorzüglich (eminent). după 1848. Este ocupată de Aron Pumnul. deși avea o situație bună la învățătură. Plecând de vacanța Paștelui la Ipotești. În prezent. succesorul lui Aron Pumnul la catedră. pe care a repetat-o. întocmesc studii și colaborează la publicațiile vremii. Sbiera. culegător din creație populară și autor de studii de ținută academică. Profesorii se recrutau. Promoţia 1864 a gimnaziului din Cernăuţi. I. erudit în istoria bisericii ortodoxe române. În clasa a II-a. cea dintâi istorie a literaturii române în texte. cu precădere. M. 1. Se găsește pe str. l-a avut ca profesor pe Ion G. din Austria. în ambele semestre. nu s-a mai întors la școală. tipărit la Viena între 1862 și 1865. Ion G. în patru tomuri. Franko. școala generală nr. În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile. Gheorghe și Ilie. Avea note foarte bune la toate materiile. Tot aici a predat Aron Pumnul. Eminescu. Șerban. Aron Pumnul l-a calificat. Între 1860 și 1861 a fost înscris la Ober-Gymnasium. Nicolae. Elevul Eminovici Mihai a promovat clasa I. liceu german din Cernăuți înființat în 1808. singura instituție de învățământ liceal la acea dată în Bucovina anexată de Imperiul habsburgic în 1775. cu note maxime la română. Mai târziu a mărturisit că îndepărtarea sa de matematică se datora metodei rele de predare. A obținut insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner (la limba latină) și la Johann Haiduk. Clădirea Ober-Gymnasium din Cernăuți. În medalion ar putea fi Eminescu . destul de târziu. colț cu str. unde poetul și-a făcut studiile în perioada 1860-63. A terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi.

În 1864 elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerul Învățământului din București o subvenție pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. La 5 octombrie 1864. va îndeplini condițiunile concursului“. Eminovici a demisionat. a fost copist la comitetul permanent județean. «un imbold romantic al adolescenței». În același an îi mai apar în „Familia” alte cinci poezii. a limbii. „Cât de clar este. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul. prin adresa nr. după ce. În 21 martie 1864. Eminovici a solicitat pașaport pentru trecere în Bucovina.în fond . „nefiind nici un loc vacant de bursier“. cu poezia De-aș avea. din Pesta. unde a locuit o perioadă și Mihai Eminescu (strada Aron Pumnul nr. cât de cert este că drumul lui Eminescu în Transilvania. Iosif Vulcan îl convinge să-și schimbe numele în Eminescu și mai târziu adoptat și de alți membri ai familiei sale.. i s-a promis că va fi primit „negreșit la ocaziune de vacanță. respectând adevărul istoric atât cât există în ele. Cunoștea însă biblioteca lui Pumnul până la ultimul tom. În toamnă s-a aflat în gazdă la profesorul său. ca îngrijitor al bibliotecii acestuia. Debut Casa din Cernăuţi a lui Aron Pumnul. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista Familia. sunt ani de cunoaștere prin contact direct a poporului. La 5 martie 1865. Situația lui școlară era de „privatist“. departe de a fi o «împrejurare boemă». 19) 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu.încheierea sublimă a unei lecții pentru toată viața: ideea unității naționale și a culturii române aplicată programatic și sistematic. Elevii scot o broșură. 9816 către gimnaziul din Botoșani. a obiceiurilor și a realităților românești. cu rugămintea ca salariul cuvenit pe luna februarie să fie înmânat fratelui său Șerban. a fost . un pelerinaj transilvănean al cărui autor moral a fost Aron Pumnul. A fost refuzat. a lui Iosif Vulcan. însă. Aron Pumnul.. În 11 martie tânărul M. Elevul Eminovici a plecat la Cernăuți unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentații. Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoșani. respectând documentele epocii cernăuțene. în care apare și poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată M. Sufleor și copist Din 1866 până în 1869. la mormântul prea-iubitului lor profesoriu). privatist. Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști (Lăcrimioare. De fapt. peste puțin timp. cu strategie . a pribegit pe traseul Cernăuți – Blaj – Sibiu – Giurgiu – București. Eminoviciu. apoi.

367) A intenționat să-și continue studiile. A continuat să publice în Familia. scrisă pe mai multe sute de pagini. Heinrich Theodor Rotscher (după ediția a II-a).” (Sânziana Pop în Formula AS nr. a făcut traduceri din germană (Arta reprezentării dramatice. o cunoaște. fiind mulțumit de Eminescu. Acum începe și proiectul său de roman Geniu pustiu. rătăcitor în lume. În 29 septembrie. însă. Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți). l-a angajat ca sufleor a doua oară și copist al Teatrului Național. sufleor și copist la Teatrul Național. după toate normele și canoanele unei campanii ideologice. căminarul Gheorghe Eminovici află de soarta fiului său. Caragiale. rămase în manuscris. se împrietenește cu Ioan Slavici. Obține de la Pascaly o cameră de locuit. din Pesta. dar nu și-a realizat proiectul. drame (Mira). A urmat cu regularitate două semestre. se obligă să traducă pentru marele actor Arta reprezentării dramatice . a participat la adunarea anuală a ASTREI. care concentrase mai multe forțe teatrale: Matei Millo. Giurgiu. L. unde îl cunoaște pe I. Timișoara. cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ștefan cel Mare). publicate apoi în Familia din 18/30 august și 19 septembrie/1 octombrie. la Viena. Galați. Sibiu. Activează în rândul societății studențești (printre altele. de H. Student la Viena și Berlin Între 1869 și 1872 este student la Viena. dar nu s-a prezentat la examene. fragmente de roman (Geniu pustiu). În timpul verii. Stabilit în București. Fanny Tardini-Vladicescu și actori din trupa lui Iorgu Caragiale. L. Junimea i-a acordat o bursă cu condiția să-și ia doctoratul în filozofie. apoi secretar în formația lui Mihail Pascaly și. neterminată. Apar primele semne ale "bolii". a scris poezii. Arad și alte orașe bănățene. Rötscher). Ploiești. În 1867 a intrat ca sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale. Între 1872 și 1874 a fost student „extraordinar” la Berlin. începe colaborarea la Convorbiri literare. Este angajat în 1868 ca sufleor în trupa lui Mihail Pascaly. Th. debutează ca publicist în ziarul Albina. pe Veronica Micle. se află printre manuscrisele rămase. aceasta trupă a jucat la Brașov. În toamnă. Lugoj. Pascaly. Eminescu semnează contractul legal în această calitate. În iunie 1866 a părăsit Bucovina și s-a stabilit la Blaj cu intenția mărturisită de a-și reîncepe studiile. unde a fost prezentat lui N. . Eminescu a făcut cunoștință cu I. Densușianu. De aici a trecut munții și a ajuns la București. Iosif Vulcan l-a întâlnit cu ocazia acestui turneu și a obținut de la Eminescu poeziile La o artistă și Amorul unei marmure. a părăsit Blajul și a mers la Sibiu. Cu această trupă face turnee la Brăila. la Alba Iulia. Traducerea.și tactică. în schimb. Caragiale. participă la pregătirea unei serbări și a unui Congres studențesc la Putna. la recomandarea acestuia. În perioada 27 . Văzând aceste poezii în Familia.Dezvoltată științific și în legătura ei organică de profesorul dr.28 august 1866.

s-au remarcat pictorul Epaminonda Bucevski și compozitorul Ciprian Porumbescu. ca simplu auditor deci. Se plânge și de lipsa unui pardesiu. Frecventa. Eminescu demisionează împreună cu Slavici din comitetul de conducere. intenționează să se mute la o altă universitate. din cauza unor curente contradictorii în sânul societății România jună. într-o scrisoare către părinți. Poetul a refuzat hotărât. Îl preocupau și unele probleme cu care avea să iasă în publicistică. care l-a sfătuit să reia legăturile cu familia. Sosit incognito la Viena. . Printre tinerii de talent. În toamna anului 1871. În vară. pretutindenea“. într-o scrisoare către Șerban. având datorii pentru chirie. Îi propune ca după terminarea studiilor să se stabilească la Iași. participanți activi la serbare. În semestrul de iarnă 1869-1870 Eminescu a urmat cu oarecare regularitate cursurile. iar în 8 aprilie a cerut bani pentru a se înscrie în semestrul al II-lea. S-a înscris în cele două societăți studențești existente. În studiul său despre Direcția nouă. În 2 octombrie.Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" Iaşi La 1 aprilie 1869. a înființat împreună cu alți tineri. iar tatăl său i-a promis o subvenție regulată pentru a urma cursuri universitare la Viena. dându-i oarecare relații privitoare la organizarea serbării. În vară se întâlnește întâmplător în Cișmigiu cu fratele său Iorgu. a ajuns să constate că „anul acesta e într-adevăr un an nefast“ din cauza bolii și a lipsurilor de tot felul. i-a scris necăjit că duce o mare lipsă de bani. citându-l imediat după Alecsandri. prin poeziile publicate de acesta în Convorbiri literare. Eminescu se împacă cu familia. Iacob Negruzzi îi comunică lui Eminescu impresia puternică provocată de poet în sânul societății Junimea din Iași. În data de 29 iunie. „poet în toată puterea cuvântului“. între altele. care se afla în țară. ofițer. i se adresează din Ipotești lui Titu Maiorescu. care apoi s-au contopit într-una singură . la Viena. a plecat cu trupa Pascaly în turneu la Iași și Cernăuți. se plânge că a fost bolnav. care urmau să viziteze diferitele provincii. Împreună cu o delegație de studenți. După aceasta. 1872 este anul probabil al întâlnirii cu Veronica Micle. În schimb. biblioteca Universității. în fine. cu mult interes. Din această cauză. când a urmat două semestre consecutive. Eminescu nu s-a mai înscris până în iarna lui 1871-1872. în provincie. la cafenea. Aici a făcut cunoștință cu Ioan Slavici și cu alți studenți români din Transilvania și din Bucovina. Titu Maiorescu evidențiază meritele de poet. din care cauză se află într-o stare sufletească foarte rea. setea lui de lectură era nepotolită. strângerea basmelor. La 6 august 1871. 1870. Cu ocazia ultimului turneu. Eminescu s-a înscris la Facultatea de Filosofie ca student extraordinar. cercul literar Orientul.România jună. În 18 martie. apoi „la birt. se fixează comisiile de membri ale Orientului. agravată și de știrile triste primite de acasă. Amândoi sunt acuzați că sunt atașați ideilor Junimii din Iași. În data de 10 februarie a aceluiași an. A început să crească numărul scrisorilor și telegramelor către părinți pentru trimiterea banilor de întreținere. La 16 decembrie 1871. Eminescu îl vizitează de Anul Nou. unde se aflau mai toți colegii lui de la Cernăuți. la Döbling. A reluat legăturile cu vechii colegi de la Cernăuți și de la Blaj. care avea ca scop. pe fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza. Studiul se tipărește cu începere din acest an în Convorbiri literare. Eminescu era repartizat pentru Moldova. deoarece i-a lipsit bacalaureatul. ale lui Eminescu. poeziilor populare și a documentelor privitoare la istoria și literatura patriei.

Rătăciri . pentru statul român. agenția din Berlin a anunțat moartea lui Șerban. În perioada 17/29 ianuarie . În 18 decembrie s-a înscris la Universitatea din Berlin. economiei și dreptului. iar în 8 noiembrie a promis că va veni într-o joi la serata literară de la Veronica Micle. fiind oprit de întâmplări grave în familie: două surori se îmbolnăviseră de tifos la băi în Boemia. În timpul verii i s-a dat sarcina de a cerceta oficial. Maiorescu a luat cunoștință prin Al. documentele din Königsberg. Șerban. a motivat de ce a abandonat această sarcină și de ce a luat drumul către țară. prin mărirea salariului. găzduit la Samson Bodnărescu. În 28 noiembrie. Cursurile la care se înscrisese.Mihai Eminescu în prima jumătate a anilor 1870 În aceste împrejurări a părăsit Viena și s-a întors în țară. fratele poetului. În 7 octombrie. care dăduse semne de o alienație mintală. erau foarte variate: din domeniul filozofiei. s-a internat în spital prin intervenția agenției române din Berlin.7 mai 1874. printr-o scrisoare adresată secretarului agenției diplomatice din Berlin. S-a întors în noiembrie 1874 la Berlin pentru examene. Rosetti i-a înlesnit însă rămânerea mai departe la Berlin. pentru a citi o poezie cu subiect luat din folclor. în care i se propunea poetului să-și obțină de urgență doctoratul în filosofie pentru a fi numit profesor la Universitatea din Iași. din partea Junimii. sau pe care și le notase să le urmeze. În 19 septembrie. pe baza unui certificat de absolvire de la liceul din Botoșani. a avut loc o bogată corespondență între Maiorescu și Eminescu. Toamna a petrecut-o în tovărășia lui Ioan Slavici. În 26 iulie 1873 i s-a eliberat certificatul dorit. istoriei. De data aceasta Eminescu era înmatriculat ca student. Reîntoarcerea în țară. Eminescu a predat acum lecții de logică la Institutul academic în locul lui Xenopol. fratele poetului. În 8 decembrie s-a reînscris la Universitate pentru semestrul de iarnă. În 1 septembrie a fost numit în postul de director al Bibliotecii Centrale din Iași. În 10 octombrie. ajuns aici cu ajutorul unei subvenții lunare de 10 galbeni. Ministrul Învățământului i-a trimis la Berlin suma de 100 galbeni pentru depunerea doctoratului. Poetul a început să sufere de o inflamație a încheieturii piciorului. Pe lângă sarcinile de la bibliotecă. Lambrior că Eminescu nu poate pleca așa curând în străinătate ca să facă doctoratul.

din cauza grevei declarate de elevii unor clase. L-a introdus pe Ion Creangă în societatea Junimea. În 22 iunie. într-un raport adresat lui Maiorescu. Veronica Micle a rămas. A remarcat pe institutorul Ion Creangă de la Școala nr.Timbru poştal românesc din 1958 În prima parte a anului 1875 a pus ordine în bibliotecă și a propus îmbogățirea ei cu manuscrise și cărți vechi românești. să fie urmărit pentru obiecte și cărți „sustrase“. Eminescu a primit postul de corector și redactor al părții neoficiale la ziarul local Curierul de lași. În 5 septembrie a trimis un raport cu propuneri de reorganizare a școlilor din județul Vaslui. A frecventat cu regularitate ședințele Junimii. către același. Iași. În 20 septembrie 1877. iar în 17 decembrie. ministrul Învățământului. unde. autorul broșurii criticate de Eminescu prin articolul său O scriere critică. schimbându-se guvernul. În 15 iunie a primit scrisoarea lui Maiorescu prin care i s-a propus funcția de revizor școlar pentru districtele Iași și Vaslui. Ministerul a înaintat raportul Parchetului din Iași. În 15 august s-a stins din viată la Ipotești. iar în ziua următoare a predat biblioteca lui D. că Iașii i-au . În 6 martie. idolul său. Petrino. 2 din Păcurari. Tot în această vreme a fost înlocuit și la școală. mama poetului. judecătorul de instrucție în cazul raportului înaintat la Parchet de către D. A făcut un drum la București. În 26 mai a înaintat Ministerului un raport elogios asupra unei cărți didactice alcătuită de Ion Creangă și alții. De multe ori l-a vizitat pe Creangă în bojdeuca sa. i-a comunicat lui Slavici că se simte din ce în ce mai singur. În 3 iunie. a declarat că „nu este loc de urmare“. iar în 14 martie. iar în 12 octombrie a precizat. fost bibliotecar. a înaintat o listă bogată de tipărituri și manuscrise vechi pentru achiziționare. D. unde numeroase rubrici redactate de el au fost publicate fără semnătură. Petrino. Tot în acest an a început traducerea din germană a unei gramatici paleoslave. 1013. Rămas fără serviciu. În 1 iulie a fost invitat să-și ia în primire noul post de revizor. însă. Raluca Eminovici. prin Maiorescu. prin raportul său către Ministerul Învățământului. În 10 august a înaintat Ministerului un raport asupra constatărilor făcute cu ocazia conferințelor cu învățătorii din județul Iași. în cadrul prelegerilor publice ale Junimii a rostit conferința pe care a tipărit-o în Convorbiri literare din 1 august sub titlul Influența austriacă asupra românilor din principate. Eminescu a fost pus în disponibilitate prin decretul domnesc nr. Petrino a cerut ca Eminescu. s-a împrietenit cu Mite Kremnitz.

unde până în 1883 a fost redactor. unde s-a dedicat gazetăriei. Situația lui materială era nesigură. Într-o scrisoare din 1880 către Henrieta. S-a reîntors în țară. i-a murit și mama). În a doua jumătate a lunii octombrie. pe care l-a determinat să scrie și l-a introdus la Junimea. În schimb a citit în mai multe rânduri „Luceafărul” pe care Mite Kremnitz l-a tradus în germană. apoi redactor-șef (în 1880) la ziarul Timpul.). care-i trimisese invitație de nuntă. sora sa. Boala Poesii . În 1 ianuarie. a murit Ștefan Micle. trăind la Iași între 1874-1877. A desfășurat o activitate publicistică excepțională. se citesc „iarăși vecinic frumoasele poezii de Eminescu” în casa lui Maiorescu. Este semnalat adeseori în casă la Maiorescu. A devenit bun prieten cu Ion Creangă. revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui. s-a plâns că are mult de lucru și că este bolnav trupește. Acum a scris marile lui poeme (seria Scrisorile. Luceafărul. probabil. fiind invitat să intre în redacția ziarului Timpul. dar mai mult sufletește. Eminescu este flancat de un director și un comitet redacțional care urmau să-i tempereze avântul său polemic. în special adresate de tatăl său. Eminescu a părăsit Iașii și a venit la București. profesor suplinitor. În 13 septembrie. A renunțat la căsătoria proiectată cu Veronica Micle. fiindcă poetul continuă să scrie în stilul său propriu. În 1877 s-a mutat la București. Din partea familiei a primit numai imputări. În 6 august 1879. Împreună au făcut planuri de căsătorie nerealizabile. Văduva lui Micle a venit la București și l-a rugat să intervină pentru urgentarea pensiei sale. nici dispoziție să-l felicite măcar pe Matei. Reorganizarea redacției este însă inoperantă. redactor la ziarul Curierul de Iași. care i-a ruinat însă sănătatea. A fost director al Bibliotecii Centrale. . la gazetă. Nu a avut nici timp.1884 Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882. Negruzzi îi scrie imputându-i că nu-i mai trimite nici o colaborare. etc. S-a îndrăgostit de Veronica Micle.devenit „nesuferiți“. A continuat să publice în Convorbiri literare. în absența poetului. în ședințele Junimii de la Titu Maiorescu. a avut necazuri în familie (i-au murit mai mulți frați. Nu a publicat decât o poezie.

iar în noiembrie a fost internat în spitalul Sf. În 1 septembrie s-a întors de la Hall la Botoșani. A fost înlocuit în 9 noiembrie din postul de la bibliotecă și. adresele pentru înaintarea lor. care l-a gasit in deplinatate putere creatoare. În 1 ianuarie 1884 Eminescu a fost vizitat de Maiorescu și de vărul acestuia. exprimându-i aceeași dorință. Popazu. Albumul literar al societății studenților universitari Unirea i-a publicat poezia Nu mă-nțelegi. nicidecum ceva incurabil. iar în 15 iulie Eminescu a plecat înspre destinațiile recomandate. Trupa de teatru a fraților Vlădicescu. fiind însoțit pe drum de un vechi prieten. și a fost internat în spitalul local Sfântul Spiridon. În 8 ianuarie a murit la Ipotești. a dat în luna decembrie la Botoșani. Fondurile strânse din vânzarea biletelor. cu același însoțitor. În 7 martie la Ipotești. au fost adăugate contribuției amicilor pentru plecarea lui Eminescu. însoțit de Chibici. care au cerut relații asupra bolnavului. si chiar binedispus. tatăl poetului. iar în 4 februarie i-a scris lui Maiorescu. C. unde a îndeplinit roluri șterse: a scris statele de plată. În anul 1886 a fost menținut în serviciul bibliotecii. Alexandru Chibici Revneanu. Eminescu a dat semne de depresie. Spiridon. primit la gară de mai mulți amici. În aceeași zi a fost internat în sanatoriul doctorului Șuțu. În 26 februarie Eminescu a plecat în călătoria recomandată. însoțit de doctorandul Grigore Focșa. iar la 28 iunie. În 13 iulie a mers la Iași pentru un consult medical. la Iași s-au organizat comitete de ajutorare. în valoare de 2. În luna decembrie a primit vizita lui Vlahuță.În luna ianuarie a anului 1883. Doctorul Obersteiner a recomandat la 10 februarie ca pacientul să facă o călătorie prin Italia. cunoscuți poetului. unde a stat sub îngrijirea doctorului Iszak și a sorei sale. În 25 octombrie a fost prezent la banchetul anual al Junimii. "boala" a izbucnit din plin. care au lansat liste de subscripție publică pentru întreținerea și îngrijirea poetului. Eminescu a plecat la Botoșani. . cu diagnosticul de psihoză maniaco-depresivă. din Viena. pe o căldură înăbușitoare. În perioada iulie . Maiorescu a fost vizitat în 12 august de Gheorghe Eminovici și de fratele poetului (locotenentul). În timpul acesta. în urma unui consult medical. în 23 iunie. A plecat în 7 aprilie la Iași. La București. Eminescu a sosit la București în 27 martie. Eminescu a fost trimis la Viena în 20 octombrie și internat în sanatoriul de la Ober-Dobling. În 15 martie. Aceștia au recomandat trimiterea pacientului la Viena și Hall. În lipsa lui se citește la Maiorescu. Henrieta. care aveau sarcina să-l vadă cât mai des la sanatoriu. Eminescu este internat pentru o vreme în spital. Gheorghe Eminovici. În 24 septembrie a fost numit în postul de sub-bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iași. În primăvara lui 1887. un spectacol în beneficiul bolnavului. lângă Odessa. Neculai Eminovici (Nicu) s-a sinucis prin împușcare.august 1885 a urmat o cură la Liman.000 lei. „Luceafărul” în limba germană. Editura Socec i-a dat 500 lei în contul volumului de poezii. este transportat la ospiciul de la Mânăstirea Neamț. în două rânduri. La începutul lunii septembrie încă nu venise la Iași. de unde a scris cerând bani pentru plata taxelor. diverse circulare pentru restituirea cărților împrumutate și pentru convocarea comisiei bibliotecii. În 12 ianuarie Eminescu i-a scris lui Chibici că dorește să se întoarcă în țară. la sora sa Henrieta.

vezi: Eminescu văzut de Caragiale. I-a amintit Henrietei de gramatica limbii sanscrite. Legea s-a votat abia în luna aprilie a anului următor. la 20 martie 1889. [7] Profilul psihologic Pentru detalii. rămasă în manuscris la Biblioteca Centrală din Iași. în jurul orei 4 dimineața. pentru un proiect de lege prin care să se acorde poetului. Concluzia raportului medical a fost următoarea: “dl. stare care reclamă șederea sa într-un institut”. Camera a votat un ajutor lunar de 250 lei. Medicul Zaharia Petrescu. unde a fost susținut de Nicolae Gane ca raportor. . Aici a avut un modest început de activitate literară. pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată. [5] În 13 aprilie s-a instituit o curatelă pentru asistența judiciară a bolnavului. București. poetul s-a stabilit definitiv la București. Iacob Negruzzi a depus pe biroul Camera Deputaților o petiție din partea unui număr de cetățeni din toate părțile țării. Propunerea a fost susținută și de Mihail Kogălniceanu. poate. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate. Despre moartea poetului. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Școala normală de institutori din București. o pensie viageră.[6]” Tudor Vianu a spus: "fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci" Cauza exactă a morții sale rămâne însă învăluită în mister. existând suspiciunea că ar fi murit ucis. G. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. În data de 15 iunie 1889. Veronica Micle a venit la Botoșani și l-a determinat pe Eminescu să se mute definitiv la București. Criticul însă nu a dat niciun răspuns acestei scrisori. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. de către stat. l-a examinat pe Mihai Eminescu. În 15 aprilie. Ziarul Românul anunța ziua următoare la știri: Eminescu nu mai este. împreună cu dr. Alexandru Șuțu. Mihail Eminescu este atins de alienație mintală în formă de demență. până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale. Prin scrisoare recomandată i-a cerut lui Maiorescu să-i trimită biblioteca și manuscrisele rămase la București. pământul românesc.Mormântul lui Mihai Eminescu Eminescu a dorit în 1888 să-și termine unele lucrări de care și-a amintit că le-a lăsat în manuscris. Călinescu a scris: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet. În 23 noiembrie proiectul de lege a trecut la Senat. poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu din strada Plantelor. și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări.

asigurîndu-l că volumul său de Poesii. întrun sanatoriu din Viena. s-a ocupat de poezia sa în două dintre articolele sale. în străinătate. în care va analiza doar cîteva poezii publicate în revista Convorbiri literare pînă în momentul tipăririi articolului. Dar poate documentul cel mai uman. După părerea lui Caragiale trăsătura cea mai caracteristică a lui Eminescu era faptul că „avea un temperament de o excesivă neegalitate”[8]. fugind de oameni și căutându-i. cel care l-a sprijinit moral și material pe parcursul întregii vieți dar mai ales după tragicul moment al declanșării bolii sale. mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate. blând și aspru. așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist. nefericită pentru om!” Criticul Titu Maiorescu. cel mai cald este scrisoarea pe care i-o trimite în perioada în care poetul se îngrijea de sănătate. editat de Socec în ediție princeps în 1883. Ironie și Două note. se bucură de o bună recepție. Viața lui Eminescu a fost o continuă oscilare între atitudini introvertite și extravertite.Bustul lui Mihai Eminescu din Constanţa Bustul lui Mihai Eminescu in Vevey. Elveţia Cea mai realistă analiză psihologică a lui Eminescu i-o datorăm lui I. comunicativ și ursuz. și Epigonii și va reveni ulterior după moartea poetului asupra întregului set de poezii publicate antum în studiul Eminescu și poeziile sale. Mortua Est.[9] „Așa l-am cunoscut atuncea. aci apoi lacom de plăcerile vieții. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist. Caragiale care după moartea poetului a publicat trei scurte articole pe această temă: În Nirvana. este vorba despre Venere și Madonă.L. nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. aci de o abstinență de pustnic. fiind citit atît de locuitorii mahalalei Tirchileștilor cît și de . Direcția nouă în poezia și proza românească(1872). publicat la scurtă vreme după moartea sa prematură.

sau puteau fi chiar de mai lungă durată când erau legate de evenimentele care i-au marcat viața în mod semnificativ. o altă admiratoare declarată a poetului. Până atunci el fusese revizor școlar în județele Iași și Vaslui. care nu suferea din cauza condițiilor materiale în care trăia. când trupul tău e al meu exclusiv și fără împărtășire. organizată la propunerea societății "României june". Ciclurile puteau dura de la câteva ore sau zile. avere sau neavere. cît și sărbătoarea consacrată serbării de la Putna. Activitatea de ziarist a lui Eminescu a început în vara anului 1876. până la săptămâni sau luni.” În realitate. Activitatea de jurnalist politic Pentru detalii. care de altfel erau dominante. un alt mare scriitor junimist. descoperit tot de Mihai Eminescu la Viena. Te urăsc uneori pentru că te știu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit. și așa cum își amintește Caragiale. așa cum se poate constata din poeziile sau scrisorile sale. vezi: Opera poetică a lui Mihai Eminescu. refuzată totuși de poet din motive politice. vezi: Eminescu jurnalist politic. fără cuvânt. nevoit să o practice din cauza schimbărilor prilejuite de căderea guvernului conservator. funcție obținută cu sprijinul ministrului conservator al învățământului.doamnele de la Curtea Reginei Carmen Sylva. te urăsc presupunând că ai putea dărui din ceea ce e averea mea. Veronică. cea care a intervenit pe lîngă regele Carol I pentru a-i fi acordată distincția "Bene merenti". Eminescu era de multe ori sub influența unor impulsuri inconștiente nestăpânite. activitatea politică din timpul studenției. decât departe de lume. Titu Maiorescu. te urăsc fără cauză.” Ioan Slavici. rang sau nivelare obștească și chiar soarta externă a persoanei sale ca persoană îi era indiferentă. unde să n-am nici a te arăta nimănui și liniștit nu aș fi decât închizându-te într-o colivie. întâmplare externă. Viața lui Eminescu a fost o suprapunere de cicluri de diferite lungimi formate din avânturi alimentate de visuri și crize datorate impactului cu realitatea. pentru care râsul tău nu are prețul ce il dau eu și nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul. Dăm ca exemplu caracteristic acestor crize felul în care descrie el însuși accesele sale de gelozie. în funcție de importanța întâmplărilor.[11] „Tu trebuie să știi. că pe cât te iubesc. În aceeași proporție tot ce era caz individual. a evocat în cîteva texte cu caracter memorialistic atît amintirile din perioada prieteniei lor vieneze. Activitatea literară Pentru detalii. încât lumea în care trăia el după firea lui și fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce și le însușise și le avea pururea la îndemână. convenție socială. participarea la întâlnirile Junimii sau ziaristica de la Timpul. ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-și întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în perioadele bolnave declarate). indiferent la ironiile și laudele semenilor. Maiorescu a promovat imaginea unui visător rupt de realitate. unde numai eu să am intrarea. „Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o așa covârșitoare inteligență. caracteristica lui principală fiind „seninătatea abstractă”[10]. tot așa – uneori – te urăsc. din care cei doi au făcut parte în epoca studiilor lor la Universitatea din Viena. . singura mea avere. Titu Maiorescu accentuează trăsăturile introvertite ale lui Eminescu. Fericit pe deplin nu aș fi cu tine. ca legătura cu Veronica. numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul. Imediat după preluarea conducerii ministerului de către liberalul Chițu. În portretul pe care i l-a făcut poetului în studiul Eminescu și poeziile sale(1889).

Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. La inițiativa lui Maiorescu și Slavici. „Părerea mea individuală. Prin atitudinea sa. unde a rămas în următorii șase ani. înființarea Băncii Naționale. nu exclusiv. Mitul Eminescu. dar la cea de a doua sufletul meu ține ca la el însuși. etc. în linia întâia. așa cum își propusese. politica externă. Eminescu nu dorea să constrângă cetățenii de altă etnie să devină români sau să-i excludă din viața publică. a proclamării independenței. de predispozițiile ei psihologice”.” [13]” De aceea o politică eficientă putea fi realizată numai ținând seamă „de calitățile și defectele rasei noastre. cu orice mijloc și pe orice cale. Rosetti. e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă. Ceea ce își dorea era ca interesul național să fie dominant. în care nu oblig pe nimeni de-a crede. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică. Eminescu a fost angajat în octombrie 1877 ca redactor la cotidianul Timpul. căci pentru adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. întemeiați pe vorbele bătrânului Matei Basarab e că țara este. noua constituție și legea electorală. elemental național și că e scris în cartea veacurilor ca acest element să determine soarta și caracterul acestui stat. a satisfacerii condițiilor impuse de Congresul de la Berlin pentru recunoașterea independenței și proclamarea regatului. Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări. inamovibilitatea magistraților. „Dar ceea ce credem. chiar dacă și mijlocul și calea n-ar fi conforme cu civilizația și umanitarismul care azi formează masca și pretextul sub care apusul se luptă cu toate civilizațiile rămase îndărăt sau eterogene.” [14] Publicistica lui Eminescu acoperă perioada Războiului de Independență. dările.[12]” Pentru Eminescu legea supremă în politică era conservarea naționalității și întărirea statului național: „ … toate dispozițiile câte ating viața juridică și economică a nației trebuie să rezulte înainte de toate din suprema lege a conservării naționalității și a țării. Majoritatea articolelor scrise de Eminescu fac parte dintr-o polemică continuă dusă cu ziarele liberale și în principal cu Românul condus de C.Eminescu a fost demis din funcția de revizor școlar și a lucrat ca redactor la Curierul de Iași. liberalii aflându-se atunci la guvernare. publicație aflată atunci în proprietatea unui grup de junimiști.A. Pe lângă aceste mari evenimente politice și sociale el s-a ocupat în articolele sale de toate problemele societății românești din acea vreme: răscumpărarea căilor ferate. organul oficial al conservatorilor. bugetul. Nu caut adepți la ideea cea întâi. Receptări extralivrești Opere antume Opera Anul apariției Din 1870 Observații . Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-și câștige pur și simplu existența.

rămâi De câte ori. „Convorbiri literare“ martie 1878. „Convorbiri literare“ 1 septembrie 1876. „Convorbiri literare“ A apărut fără titlu 1 februarie 1879. „Convorbiri literare“ Crăiasa din povești 1 septembrie 1876.Venere și Madonă Mortua est! Noaptea. iubito. „Convorbiri literare“ martie 1878. „Convorbiri literare“ 15 iunie 1871.. „Convorbiri literare“ 1 septembrie 1876. octombrie 1879. „Convorbiri literare“ .. „Convorbiri literare“. „Convorbiri literare“ septembrie 1879.. Afară-i toamnã.. „Convorbiri literare“ septembrie 1879.. Floare albastră Melancolie 15 aprilie 1870.. „Convorbiri literare“ 1 martie 1871. „Convorbiri literare“ martie 1878. „Convorbiri literare“ 1 aprilie 1873. „Convorbiri literare“ Lacul Dorința Povestea codrului Singurătate Departe sunt de tine.... Pajul Cupidon O. Atât de fragedã. „Convorbiri literare“ 1 februarie 1879.. 1 septembrie 1876.

. „Almanahul Societății Academice România jună“ 24 aprilie/6 mai 1883. 20 5/17 iunie 1883.. octombrie 1879. „Convorbiri literare“ Luceafãrul S-a dus amorul. „Convorbiri literare“ Când însuși glasul... „Convorbiri literare“ 1 februarie 1881. „Familia“ Nr. mamă. Adio Doină .. „Convorbiri literare“ 1 mai 1881. „Familia“ Nr. „Convorbiri literare“ octombrie 1879. „Convorbiri literare“ 1 aprilie 1881. Când amintirile. „Convorbiri literare“ Din 1880 O. Scrisoarea I Scrisoarea II Scrisoarea III Scrisoarea IV 1 aprilie 1880.. „Convorbiri literare“ octombrie 1879. 33 1 iulie 1883. Freamăt de codru Revedere Despărțire octombrie 1879. „Familia“ Nr... „Convorbiri literare“ octombrie 1879. „Convorbiri literare“ aprilie 1883. „Convorbiri literare“ 1 septembrie 1881... 18 15/25 mai 1883.Sunt ani la mijloc.

Criticilor mei 1883/84 Mai am un singur dor Somnoroase păsărele. 35 13/25 noiembrie 1883. 1883/84.. „Convorbiri literare“ La steaua De ce nu-mi vii . Sara pe deal Scrisoarea V Dalila 1883/84... „România liberă“ februarie 1887. Și dacă. „Familia“ Nr.. „Familia“ Nr. 1883/84.. 12/24 februarie 1884. 28 august/9 septembrie 1883. 46 Poeziile au fost scrise începând cu anul 1876... 1883/84. „Familia“ Nr.. 7 1 iulie 1885... Din Noaptea. „Epoca“ Nu mă înțelegi 15 martie 1886. Veneția Iubind în taină. Trecut-au anii. 1883/84. „Convorbiri literare“ 1 ianuarie 1886.Pe lângă plopii fără soț... „Album literar“ al Asociației studențești Unirea 25 octombrie 1886.

realizat de Nestor Heck la Iași.. și după acesta s-a făcut o litografie de către Th. scris in 1966 de scriitorul Cristian Petru Bălan și achiziționat oficial de Centrul Cinematografic București.a.). scenariul a fost publicat în 1996. secția scenarii film.Kamadeva Oricâte stele. altul cu Eminescu . unul din 1878. Biblioteca Universității din București ș.[15] 1869 1878 1885 1887 . se pare că e un portret neretușat al unui fotograf austriac. Mai sunt alte trei portrete retușate. unul din 1884-1885. Primul. scenariu de film. „Convorbiri literare“ Mihai Eminescu în conștiința publică În muzică Vezi și: Listă de compoziții pe versurile lui Mihai Eminescu Teatru și film Geniu sublim (Eminescu). „Convorbiri literare“ 1 februarie 1890. Se pare că pe acesta din urmă l-a rupt Titu Maiorescu atunci când i-a fost arătat. Publicistică Portrete În urma lui Mihai Eminescu au rămas patru portrete fotografice. Mayerhofer. realizat de Frantz Dushek la București. cel mai cunoscut și pe baza căruia s-a construit și mitul geniului.. în 1967. „Convorbiri literare“ iulie 1892. realizat in 1887. câteva exemplare existând și în România (Biblioteca Academiei Române. realizat la Viena în 1869. de Jean Bielig. la editura Western Publishing din Chicago. După emigrarea autorului în America. Albumul 1 iulie 1887.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful