Mihai Eminescu

Membru post mortem al Academiei Române

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu în 1869, la Viena Naștere – 15 ianuarie 1850 Botoșani sau Ipotești Deces – 15 iunie 1889 (39 ani) București Profesiune – poet, jurnalist Naționalitate – român Perioadă activă 1866-1888 ca scriitor – Genuri – poezie, nuvelă Mișcare literară – Romantism Operă/e de debut – „La mormântul lui Aron Pumnul” Influențe – Folclorul românesc, Poezia egipteană, Cultura clasică, Shakespeare, Schopenhauer, Kant, Hegel, Schiller, Lenau, Goethe, Vede, Budism, Creștinism ortodox, A influențat pe – Toată literatura română ce i-a urmat (de la tradiționaliști, la marii scriitori încadrați modernismului românesc, ca și la cei neomoderniști sau scriitorii

postmoderni, optzeciști) Semnătură –

Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani sau Ipotești - d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.[1] Receptiv la marile romantisme europene de secol XVIII și XIX, poetul și-a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism târziu. Eminescu a fost activ în societatea literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.[2] A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902.[3] Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Cuprins

• • • • • •

• • • • • • •

1 Biografie o 1.1 Data și locul nașterii o 1.2 Familia Eminescu o 1.3 Copilăria o 1.4 Debut o 1.5 Sufleor și copist o 1.6 Student la Viena și Berlin o 1.7 Reîntoarcerea în țară. Rătăciri o 1.8 Boala 2 Profilul psihologic 3 Activitatea literară 4 Activitatea de jurnalist politic 5 Mitul Eminescu. Receptări extralivrești 6 Opere antume 7 Mihai Eminescu în conștiința publică o 7.1 În muzică o 7.2 Teatru și film o 7.3 Publicistică 8 Portrete 9 Fragmente audio 10 Note 11 Biografii 12 Monografii, studii critice, istorii literare. Între 1800-1947 13 Monografii, studii critice, istorii literare. Între 1947-2007. Opere selective 14 Legături externe o 14.1 Poezii și biografie o 14.2 Jurnalistul o 14.3 Teoria conspirației

Titu Maiorescu. nu departe de . Data nașterii este confirmată de sora mai mare a poetului. în acest dosar data nașterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”.o o 14.4 Eminescu . Familia cobora pe linie paternă din Transilvania de unde emigrează în Bucovina din cauza exploatării iobăgești.un om singular 14. în Botoșani. Vasile și Ioana. în lucrarea Eminescu și poeziile lui (1889) citează cercetările în acest sens ale lui N. D. fiică de stolnic din Joldești. trăiesc în Călineștii lui Cuparencu. Totuși. născută Jurașcu. Această dată rezultă din mai multe surse. și al Ralucăi Eminovici. care însă susține că locul nașterii trebuie considerat satul Ipotești.5 Craterul Eminescu Biografie Data și locul nașterii Statuia lui Mihai Eminescu din Cernăuţi Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849. Aglae Drogli. provenit dintr-o familie de țărani români din nordul Moldovei.[4] Familia Eminescu Mihai Eminescu este al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici.[necesită citare] Bunicii săi. Giurescu și preia concluzia acestuia privind data și locul nașterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850. iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849. obligațiilor militare și a persecuțiilor religioase. iar a botezului la data de 21 în aceeași lună. printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani.

în Ținutul Botoșanilor. tatăl poetului. Matei. Are ca învățători pe Ioan Litviniuc și Ioan Zibacinschi. 1848 sau 1849 trăiește doar șapte ani și jumătate. Ilie. trece din Bucovina în Moldova și îndeplinește funcția de administrator de moșie. Primul născut.1841). n. 1856. unde Mihai Eminescu a studiat în perioada 185860. iar pentru sifilis nu exista vreun tratament. comuna întemeiată de emigranții transilvăneni. născut în 1843. în 1884. (n. afectiv. Cadre didactice cu experiență. 1844) studiază la Academia Militară din Berlin. într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura. A studiat Politehnica la Praga și a devenit căpitan în armata română. A suferit de boala Basedow-Graves. este singurul care a lăsat urmași direcți. sora mai mică a poetului. S-a luptat cu Titu Maiorescu. Iorgu. 1906). După el s-a născut în jur de 1854 Harieta. Copilăria Clădirea National-Hauptschule din Cernăuți. data nașterii sau a morții nefiind cunoscute. epidemiile de tifos. Mor din cauza epidemiei de holeră din 1844. născut mult mai târziu. Șerban (n. Gheorghe. iar director pe Vasile Ilasievici. studiază medicina la Viena. nu-i cunoaște și nu-i evocă în scrierile sale. n. boala fiind incurabilă până la inventarea penicilinei. Ruxandra se naște în 1845. Nu s-a simțit legat. locuiește în Ipotești și are doi băieți. n. fiind . Ultimul copil. dar moare în 1873 din cauza unei răceli contractate în timpul unei misiuni. 1846 a fost tovarășul de joacă al lui Mihai. Strada Shkilna (Școlii) nr. Nu cunoaștem unde face primele două clase primare. dar moare în copilărie. Maria. a murit la un an și jumătate. hepatită erau frecvente. se îmbolnăvește de tuberculoză și moare alienat în 1874. 4. 1852. a urmat cu intermitențe școala primară National Hauptschule (Școala primară ortodoxă orientală) la Cernăuți. A urmat clasa a III-a la „Nationale Hauptschule“ din Cernăuți. pe Ioan și pe George. stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O. va contracta o boala venerică și se va sinucide în Ipotești. Niculae. a fost căsătorită de două ori. descris în mai multe poeme. cea care l-a îngrijit după instaurarea bolii. și poetul. Este ridicat la rangul de căminar și își întemeiază gospodăria sa la Ipotești.Suceava. O posibilă explicație este că în secolul al XIX-lea speranța de viață nu depășea 40 de ani. Moare în 1863 în urma unei epidemii de tifos. învățătorii săi participă la viața culturală și întocmesc manuale școlare. de învățătorii săi și nui evocă în scrierile sale. Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești. primul băiat al lui Vasile. Frecventează aici și clasa a IV-a în anul scolar 1859/1860. Vasile. Are o carieră de succes. rămâi). Mihai a fost cel de-al șaptelea fiu. Termină școala primară cu rezultate bune la învățătură. Între 1858 și 1866. în casa părintească și prin împrejurimi. d. În prezent clădirea adăpostește o școală auto. tuberculoză. încercând să împiedice publicarea operei postume. Aglae (n. probabil într-un pension particular.

tipărit la Viena între 1862 și 1865. liceu german din Cernăuți înființat în 1808. în ambele semestre. Tot aici a predat Aron Pumnul. cu precădere. după 1848. Între 1860 și 1861 a fost înscris la Ober-Gymnasium. cea dintâi istorie a literaturii române în texte. Frecventează cursurile la Ober Gymnasium și frații săi. destul de târziu. În medalion ar putea fi Eminescu . Plecând de vacanța Paștelui la Ipotești. A terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi. fiind clasificat al 11-lea în primul semestru și al 23-lea în cel de-al doilea semestru. Mai târziu a mărturisit că îndepărtarea sa de matematică se datora metodei rele de predare. În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile. l-a avut ca profesor pe Ion G. Este ocupată de Aron Pumnul. pe ambele semestre (la matematică). Termină clasa I cu rezultate bune la învățătură. Cunoscut prin Lepturariu românesc. nu s-a mai întors la școală. pe care a repetat-o. întocmesc studii și colaborează la publicațiile vremii. Profesorii se recrutau. Franko. Se găsește pe str. Eminescu.clasificat al 15-lea între 72 de elevi. Avea note foarte bune la toate materiile. unde poetul și-a făcut studiile în perioada 1860-63. Sbiera. succesorul lui Aron Pumnul la catedră. 1. Aron Pumnul l-a calificat. Clădirea Ober-Gymnasium din Cernăuți. În clasa a II-a. culegător din creație populară și autor de studii de ținută academică. I. A obținut insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner (la limba latină) și la Johann Haiduk. colț cu str. deși avea o situație bună la învățătură. Nu are notă la română pe primul semestru și este clasificat de Miron Călinescu. școala generală nr. În prezent. Nicolae. singura instituție de învățământ liceal la acea dată în Bucovina anexată de Imperiul habsburgic în 1775. în patru tomuri. cu note maxime la română. Se impune în cursul anilor prin buna organizare administrativă și marea severitate în procesul de învățământ. Gheorghe și Ilie. Ion G. din Austria. Sbiera i-a dat la română calificativul vorzüglich (eminent). după care a făcut două clase de gimnaziu. Promoţia 1864 a gimnaziului din Cernăuţi. M. Elevul Eminovici Mihai a promovat clasa I. erudit în istoria bisericii ortodoxe române. Șerban. Se înființează și o catedră de română.

a lui Iosif Vulcan.. prin adresa nr. În toamnă s-a aflat în gazdă la profesorul său. departe de a fi o «împrejurare boemă». a fost . La 5 martie 1865. din Pesta. cu strategie . „Cât de clar este. sunt ani de cunoaștere prin contact direct a poporului. Debut Casa din Cernăuţi a lui Aron Pumnul. ca îngrijitor al bibliotecii acestuia. a fost copist la comitetul permanent județean. Sufleor și copist Din 1866 până în 1869. Situația lui școlară era de „privatist“. „nefiind nici un loc vacant de bursier“. Iosif Vulcan îl convinge să-și schimbe numele în Eminescu și mai târziu adoptat și de alți membri ai familiei sale. Elevii scot o broșură. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul.În 1864 elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerul Învățământului din București o subvenție pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier.încheierea sublimă a unei lecții pentru toată viața: ideea unității naționale și a culturii române aplicată programatic și sistematic. Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști (Lăcrimioare. respectând documentele epocii cernăuțene. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista Familia. În 11 martie tânărul M. În 21 martie 1864. a pribegit pe traseul Cernăuți – Blaj – Sibiu – Giurgiu – București. după ce. respectând adevărul istoric atât cât există în ele. însă. cu rugămintea ca salariul cuvenit pe luna februarie să fie înmânat fratelui său Șerban. În același an îi mai apar în „Familia” alte cinci poezii.. «un imbold romantic al adolescenței». privatist. la mormântul prea-iubitului lor profesoriu).în fond . cu poezia De-aș avea. De fapt. Eminoviciu. Elevul Eminovici a plecat la Cernăuți unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentații. Eminovici a demisionat. 9816 către gimnaziul din Botoșani. Aron Pumnul. i s-a promis că va fi primit „negreșit la ocaziune de vacanță. peste puțin timp. Cunoștea însă biblioteca lui Pumnul până la ultimul tom. unde a locuit o perioadă și Mihai Eminescu (strada Aron Pumnul nr. a limbii. apoi. A fost refuzat. un pelerinaj transilvănean al cărui autor moral a fost Aron Pumnul. Eminovici a solicitat pașaport pentru trecere în Bucovina. în care apare și poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată M. va îndeplini condițiunile concursului“. 19) 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoșani. a obiceiurilor și a realităților românești. cât de cert este că drumul lui Eminescu în Transilvania. La 5 octombrie 1864.

însă. a scris poezii. a făcut traduceri din germană (Arta reprezentării dramatice. a participat la adunarea anuală a ASTREI.” (Sânziana Pop în Formula AS nr. . la Viena. A urmat cu regularitate două semestre. se află printre manuscrisele rămase. scrisă pe mai multe sute de pagini. Heinrich Theodor Rotscher (după ediția a II-a). rătăcitor în lume. Giurgiu. la recomandarea acestuia. l-a angajat ca sufleor a doua oară și copist al Teatrului Național. rămase în manuscris. Traducerea. Arad și alte orașe bănățene. Eminescu a făcut cunoștință cu I. Obține de la Pascaly o cameră de locuit. În toamnă. debutează ca publicist în ziarul Albina.Dezvoltată științific și în legătura ei organică de profesorul dr. Activează în rândul societății studențești (printre altele. În perioada 27 . în schimb. după toate normele și canoanele unei campanii ideologice. În 1867 a intrat ca sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale. Văzând aceste poezii în Familia. unde a fost prezentat lui N. căminarul Gheorghe Eminovici află de soarta fiului său. Între 1872 și 1874 a fost student „extraordinar” la Berlin. A continuat să publice în Familia. fragmente de roman (Geniu pustiu). participă la pregătirea unei serbări și a unui Congres studențesc la Putna. Ploiești. neterminată. Galați. Th. începe colaborarea la Convorbiri literare. Junimea i-a acordat o bursă cu condiția să-și ia doctoratul în filozofie. Apar primele semne ale "bolii". sufleor și copist la Teatrul Național.28 august 1866. apoi secretar în formația lui Mihail Pascaly și. de H. În 29 septembrie. În iunie 1866 a părăsit Bucovina și s-a stabilit la Blaj cu intenția mărturisită de a-și reîncepe studiile.și tactică. care concentrase mai multe forțe teatrale: Matei Millo. L. din Pesta. cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ștefan cel Mare). a părăsit Blajul și a mers la Sibiu. unde îl cunoaște pe I. se împrietenește cu Ioan Slavici. la Alba Iulia. publicate apoi în Familia din 18/30 august și 19 septembrie/1 octombrie. Eminescu semnează contractul legal în această calitate. pe Veronica Micle. drame (Mira). De aici a trecut munții și a ajuns la București. Acum începe și proiectul său de roman Geniu pustiu. Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți). Densușianu. În timpul verii. Caragiale. Timișoara. Pascaly. 367) A intenționat să-și continue studiile. Student la Viena și Berlin Între 1869 și 1872 este student la Viena. o cunoaște. Rötscher). dar nu și-a realizat proiectul. Este angajat în 1868 ca sufleor în trupa lui Mihail Pascaly. se obligă să traducă pentru marele actor Arta reprezentării dramatice . fiind mulțumit de Eminescu. Lugoj. L. Stabilit în București. Sibiu. dar nu s-a prezentat la examene. Cu această trupă face turnee la Brăila. Caragiale. Iosif Vulcan l-a întâlnit cu ocazia acestui turneu și a obținut de la Eminescu poeziile La o artistă și Amorul unei marmure. Fanny Tardini-Vladicescu și actori din trupa lui Iorgu Caragiale. aceasta trupă a jucat la Brașov.

Printre tinerii de talent. s-au remarcat pictorul Epaminonda Bucevski și compozitorul Ciprian Porumbescu. În semestrul de iarnă 1869-1870 Eminescu a urmat cu oarecare regularitate cursurile. i se adresează din Ipotești lui Titu Maiorescu. În data de 10 februarie a aceluiași an. Împreună cu o delegație de studenți. A început să crească numărul scrisorilor și telegramelor către părinți pentru trimiterea banilor de întreținere. unde se aflau mai toți colegii lui de la Cernăuți. „poet în toată puterea cuvântului“. a ajuns să constate că „anul acesta e într-adevăr un an nefast“ din cauza bolii și a lipsurilor de tot felul. agravată și de știrile triste primite de acasă. 1872 este anul probabil al întâlnirii cu Veronica Micle. la cafenea. care urmau să viziteze diferitele provincii. În 2 octombrie. Sosit incognito la Viena. care l-a sfătuit să reia legăturile cu familia. pe fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza. Eminescu îl vizitează de Anul Nou. din care cauză se află într-o stare sufletească foarte rea. participanți activi la serbare. cercul literar Orientul. Titu Maiorescu evidențiază meritele de poet. care avea ca scop. având datorii pentru chirie. dându-i oarecare relații privitoare la organizarea serbării. Frecventa. a plecat cu trupa Pascaly în turneu la Iași și Cernăuți. În vară se întâlnește întâmplător în Cișmigiu cu fratele său Iorgu. Poetul a refuzat hotărât. într-o scrisoare către părinți. în provincie. strângerea basmelor. biblioteca Universității. În schimb. După aceasta. . apoi „la birt. S-a înscris în cele două societăți studențești existente. care se afla în țară. cu mult interes. Îl preocupau și unele probleme cu care avea să iasă în publicistică. din cauza unor curente contradictorii în sânul societății România jună. citându-l imediat după Alecsandri. Cu ocazia ultimului turneu. La 16 decembrie 1871. în fine. Aici a făcut cunoștință cu Ioan Slavici și cu alți studenți români din Transilvania și din Bucovina. care apoi s-au contopit într-una singură . a înființat împreună cu alți tineri.România jună. Eminescu se împacă cu familia. intenționează să se mute la o altă universitate. Amândoi sunt acuzați că sunt atașați ideilor Junimii din Iași. poeziilor populare și a documentelor privitoare la istoria și literatura patriei. Studiul se tipărește cu începere din acest an în Convorbiri literare. Eminescu nu s-a mai înscris până în iarna lui 1871-1872. iar tatăl său i-a promis o subvenție regulată pentru a urma cursuri universitare la Viena. Iacob Negruzzi îi comunică lui Eminescu impresia puternică provocată de poet în sânul societății Junimea din Iași. ofițer. prin poeziile publicate de acesta în Convorbiri literare. În data de 29 iunie. i-a scris necăjit că duce o mare lipsă de bani. În 18 martie. În toamna anului 1871. ale lui Eminescu. Din această cauză. Se plânge și de lipsa unui pardesiu. Eminescu era repartizat pentru Moldova. În studiul său despre Direcția nouă. Îi propune ca după terminarea studiilor să se stabilească la Iași. într-o scrisoare către Șerban. pretutindenea“.Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" Iaşi La 1 aprilie 1869. se plânge că a fost bolnav. deoarece i-a lipsit bacalaureatul. când a urmat două semestre consecutive. se fixează comisiile de membri ale Orientului. setea lui de lectură era nepotolită. la Viena. 1870. Eminescu demisionează împreună cu Slavici din comitetul de conducere. între altele. În vară. Eminescu s-a înscris la Facultatea de Filosofie ca student extraordinar. A reluat legăturile cu vechii colegi de la Cernăuți și de la Blaj. La 6 august 1871. ca simplu auditor deci. la Döbling. iar în 8 aprilie a cerut bani pentru a se înscrie în semestrul al II-lea.

În 8 decembrie s-a reînscris la Universitate pentru semestrul de iarnă. În 28 noiembrie. Maiorescu a luat cunoștință prin Al. pentru statul român. documentele din Königsberg. În 26 iulie 1873 i s-a eliberat certificatul dorit. Pe lângă sarcinile de la bibliotecă. fratele poetului. agenția din Berlin a anunțat moartea lui Șerban. a avut loc o bogată corespondență între Maiorescu și Eminescu. Cursurile la care se înscrisese. Poetul a început să sufere de o inflamație a încheieturii piciorului. care dăduse semne de o alienație mintală. s-a internat în spital prin intervenția agenției române din Berlin. În 7 octombrie. De data aceasta Eminescu era înmatriculat ca student. Reîntoarcerea în țară. găzduit la Samson Bodnărescu. în care i se propunea poetului să-și obțină de urgență doctoratul în filosofie pentru a fi numit profesor la Universitatea din Iași. Eminescu a predat acum lecții de logică la Institutul academic în locul lui Xenopol. erau foarte variate: din domeniul filozofiei. a motivat de ce a abandonat această sarcină și de ce a luat drumul către țară. pe baza unui certificat de absolvire de la liceul din Botoșani. Ministrul Învățământului i-a trimis la Berlin suma de 100 galbeni pentru depunerea doctoratului. istoriei. pentru a citi o poezie cu subiect luat din folclor. fratele poetului. În 1 septembrie a fost numit în postul de director al Bibliotecii Centrale din Iași. Rătăciri . În timpul verii i s-a dat sarcina de a cerceta oficial. ajuns aici cu ajutorul unei subvenții lunare de 10 galbeni. În 18 decembrie s-a înscris la Universitatea din Berlin. prin mărirea salariului. fiind oprit de întâmplări grave în familie: două surori se îmbolnăviseră de tifos la băi în Boemia. S-a întors în noiembrie 1874 la Berlin pentru examene. În perioada 17/29 ianuarie . Rosetti i-a înlesnit însă rămânerea mai departe la Berlin. printr-o scrisoare adresată secretarului agenției diplomatice din Berlin. Șerban. sau pe care și le notase să le urmeze. În 19 septembrie. Toamna a petrecut-o în tovărășia lui Ioan Slavici. din partea Junimii.Mihai Eminescu în prima jumătate a anilor 1870 În aceste împrejurări a părăsit Viena și s-a întors în țară. iar în 8 noiembrie a promis că va veni într-o joi la serata literară de la Veronica Micle. economiei și dreptului. În 10 octombrie.7 mai 1874. Lambrior că Eminescu nu poate pleca așa curând în străinătate ca să facă doctoratul.

L-a introdus pe Ion Creangă în societatea Junimea. a declarat că „nu este loc de urmare“. 2 din Păcurari. În 5 septembrie a trimis un raport cu propuneri de reorganizare a școlilor din județul Vaslui. Veronica Micle a rămas. De multe ori l-a vizitat pe Creangă în bojdeuca sa. însă. mama poetului. Ministerul a înaintat raportul Parchetului din Iași. iar în ziua următoare a predat biblioteca lui D. iar în 12 octombrie a precizat. În 10 august a înaintat Ministerului un raport asupra constatărilor făcute cu ocazia conferințelor cu învățătorii din județul Iași. Petrino a cerut ca Eminescu. să fie urmărit pentru obiecte și cărți „sustrase“. fost bibliotecar. Tot în această vreme a fost înlocuit și la școală. În 15 iunie a primit scrisoarea lui Maiorescu prin care i s-a propus funcția de revizor școlar pentru districtele Iași și Vaslui. În 15 august s-a stins din viată la Ipotești. A remarcat pe institutorul Ion Creangă de la Școala nr. în cadrul prelegerilor publice ale Junimii a rostit conferința pe care a tipărit-o în Convorbiri literare din 1 august sub titlul Influența austriacă asupra românilor din principate. judecătorul de instrucție în cazul raportului înaintat la Parchet de către D. autorul broșurii criticate de Eminescu prin articolul său O scriere critică. s-a împrietenit cu Mite Kremnitz. În 1 iulie a fost invitat să-și ia în primire noul post de revizor. iar în 17 decembrie. În 22 iunie. din cauza grevei declarate de elevii unor clase. 1013. ministrul Învățământului. că Iașii i-au . iar în 14 martie. Petrino. idolul său. A frecventat cu regularitate ședințele Junimii. într-un raport adresat lui Maiorescu. unde. prin Maiorescu. Raluca Eminovici. prin raportul său către Ministerul Învățământului. schimbându-se guvernul.Timbru poştal românesc din 1958 În prima parte a anului 1875 a pus ordine în bibliotecă și a propus îmbogățirea ei cu manuscrise și cărți vechi românești. În 3 iunie. Eminescu a fost pus în disponibilitate prin decretul domnesc nr. Rămas fără serviciu. Iași. către același. i-a comunicat lui Slavici că se simte din ce în ce mai singur. În 20 septembrie 1877. În 26 mai a înaintat Ministerului un raport elogios asupra unei cărți didactice alcătuită de Ion Creangă și alții. A făcut un drum la București. Eminescu a primit postul de corector și redactor al părții neoficiale la ziarul local Curierul de lași. unde numeroase rubrici redactate de el au fost publicate fără semnătură. În 6 martie. Tot în acest an a început traducerea din germană a unei gramatici paleoslave. D. a înaintat o listă bogată de tipărituri și manuscrise vechi pentru achiziționare. Petrino.

Situația lui materială era nesigură. unde s-a dedicat gazetăriei. Eminescu a părăsit Iașii și a venit la București. . A renunțat la căsătoria proiectată cu Veronica Micle. S-a reîntors în țară.). Reorganizarea redacției este însă inoperantă. Împreună au făcut planuri de căsătorie nerealizabile. Boala Poesii . În 1877 s-a mutat la București. În 13 septembrie. S-a îndrăgostit de Veronica Micle. pe care l-a determinat să scrie și l-a introdus la Junimea.devenit „nesuferiți“. dar mai mult sufletește. a avut necazuri în familie (i-au murit mai mulți frați. nici dispoziție să-l felicite măcar pe Matei. la gazetă. A fost director al Bibliotecii Centrale. redactor la ziarul Curierul de Iași. care-i trimisese invitație de nuntă. i-a murit și mama). se citesc „iarăși vecinic frumoasele poezii de Eminescu” în casa lui Maiorescu. profesor suplinitor. fiind invitat să intre în redacția ziarului Timpul. în ședințele Junimii de la Titu Maiorescu. Văduva lui Micle a venit la București și l-a rugat să intervină pentru urgentarea pensiei sale. în absența poetului. Eminescu este flancat de un director și un comitet redacțional care urmau să-i tempereze avântul său polemic. A devenit bun prieten cu Ion Creangă. probabil. s-a plâns că are mult de lucru și că este bolnav trupește.1884 Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882. în special adresate de tatăl său. a murit Ștefan Micle. În a doua jumătate a lunii octombrie. Este semnalat adeseori în casă la Maiorescu. Într-o scrisoare din 1880 către Henrieta. Negruzzi îi scrie imputându-i că nu-i mai trimite nici o colaborare. fiindcă poetul continuă să scrie în stilul său propriu. Nu a avut nici timp. trăind la Iași între 1874-1877. A desfășurat o activitate publicistică excepțională. Din partea familiei a primit numai imputări. care i-a ruinat însă sănătatea. Acum a scris marile lui poeme (seria Scrisorile. În 6 august 1879. sora sa. etc. revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui. A continuat să publice în Convorbiri literare. În 1 ianuarie. unde până în 1883 a fost redactor. Luceafărul. În schimb a citit în mai multe rânduri „Luceafărul” pe care Mite Kremnitz l-a tradus în germană. Nu a publicat decât o poezie. apoi redactor-șef (în 1880) la ziarul Timpul.

din Viena. În 24 septembrie a fost numit în postul de sub-bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iași. în 23 iunie. nicidecum ceva incurabil. care au lansat liste de subscripție publică pentru întreținerea și îngrijirea poetului. Gheorghe Eminovici. În 8 ianuarie a murit la Ipotești. Eminescu a plecat la Botoșani. iar în 15 iulie Eminescu a plecat înspre destinațiile recomandate. Popazu. Henrieta. Doctorul Obersteiner a recomandat la 10 februarie ca pacientul să facă o călătorie prin Italia. adresele pentru înaintarea lor. Spiridon. a dat în luna decembrie la Botoșani.000 lei. În 1 septembrie s-a întors de la Hall la Botoșani. iar în noiembrie a fost internat în spitalul Sf. Alexandru Chibici Revneanu.În luna ianuarie a anului 1883. A fost înlocuit în 9 noiembrie din postul de la bibliotecă și. Eminescu este internat pentru o vreme în spital. Editura Socec i-a dat 500 lei în contul volumului de poezii. C. primit la gară de mai mulți amici. Fondurile strânse din vânzarea biletelor. În aceeași zi a fost internat în sanatoriul doctorului Șuțu. pe o căldură înăbușitoare. "boala" a izbucnit din plin. Albumul literar al societății studenților universitari Unirea i-a publicat poezia Nu mă-nțelegi. au fost adăugate contribuției amicilor pentru plecarea lui Eminescu. este transportat la ospiciul de la Mânăstirea Neamț. A plecat în 7 aprilie la Iași. la Iași s-au organizat comitete de ajutorare. cu diagnosticul de psihoză maniaco-depresivă. si chiar binedispus. Eminescu a sosit la București în 27 martie. lângă Odessa. În perioada iulie . unde a îndeplinit roluri șterse: a scris statele de plată. unde a stat sub îngrijirea doctorului Iszak și a sorei sale. iar la 28 iunie. care aveau sarcina să-l vadă cât mai des la sanatoriu. Trupa de teatru a fraților Vlădicescu. Eminescu a dat semne de depresie. În anul 1886 a fost menținut în serviciul bibliotecii. de unde a scris cerând bani pentru plata taxelor. În 15 martie. în valoare de 2. La București. Maiorescu a fost vizitat în 12 august de Gheorghe Eminovici și de fratele poetului (locotenentul). în două rânduri. La începutul lunii septembrie încă nu venise la Iași. În primăvara lui 1887. În 7 martie la Ipotești. În timpul acesta. „Luceafărul” în limba germană. care au cerut relații asupra bolnavului. În luna decembrie a primit vizita lui Vlahuță. cunoscuți poetului. . fiind însoțit pe drum de un vechi prieten. Aceștia au recomandat trimiterea pacientului la Viena și Hall. În 26 februarie Eminescu a plecat în călătoria recomandată. la sora sa Henrieta. În 13 iulie a mers la Iași pentru un consult medical. exprimându-i aceeași dorință. În 1 ianuarie 1884 Eminescu a fost vizitat de Maiorescu și de vărul acestuia. în urma unui consult medical. și a fost internat în spitalul local Sfântul Spiridon. tatăl poetului. cu același însoțitor. În 25 octombrie a fost prezent la banchetul anual al Junimii. Neculai Eminovici (Nicu) s-a sinucis prin împușcare. însoțit de Chibici. Eminescu a fost trimis la Viena în 20 octombrie și internat în sanatoriul de la Ober-Dobling. În lipsa lui se citește la Maiorescu. un spectacol în beneficiul bolnavului. În 12 ianuarie Eminescu i-a scris lui Chibici că dorește să se întoarcă în țară.august 1885 a urmat o cură la Liman. diverse circulare pentru restituirea cărților împrumutate și pentru convocarea comisiei bibliotecii. iar în 4 februarie i-a scris lui Maiorescu. însoțit de doctorandul Grigore Focșa. care l-a gasit in deplinatate putere creatoare.

Mihail Eminescu este atins de alienație mintală în formă de demență. În 23 noiembrie proiectul de lege a trecut la Senat. unde a fost susținut de Nicolae Gane ca raportor. În data de 15 iunie 1889. la 20 martie 1889. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate. Medicul Zaharia Petrescu. Prin scrisoare recomandată i-a cerut lui Maiorescu să-i trimită biblioteca și manuscrisele rămase la București. până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale. Aici a avut un modest început de activitate literară. de către stat. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Școala normală de institutori din București. pământul românesc. Criticul însă nu a dat niciun răspuns acestei scrisori.[6]” Tudor Vianu a spus: "fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci" Cauza exactă a morții sale rămâne însă învăluită în mister. existând suspiciunea că ar fi murit ucis. o pensie viageră. . poetul s-a stabilit definitiv la București. pentru un proiect de lege prin care să se acorde poetului. Legea s-a votat abia în luna aprilie a anului următor. Concluzia raportului medical a fost următoarea: “dl. Camera a votat un ajutor lunar de 250 lei. [5] În 13 aprilie s-a instituit o curatelă pentru asistența judiciară a bolnavului. împreună cu dr. Călinescu a scris: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet. Alexandru Șuțu. poate. Veronica Micle a venit la Botoșani și l-a determinat pe Eminescu să se mute definitiv la București. [7] Profilul psihologic Pentru detalii. stare care reclamă șederea sa într-un institut”. București.Mormântul lui Mihai Eminescu Eminescu a dorit în 1888 să-și termine unele lucrări de care și-a amintit că le-a lăsat în manuscris. Iacob Negruzzi a depus pe biroul Camera Deputaților o petiție din partea unui număr de cetățeni din toate părțile țării. în jurul orei 4 dimineața. Despre moartea poetului. vezi: Eminescu văzut de Caragiale. l-a examinat pe Mihai Eminescu. Propunerea a fost susținută și de Mihail Kogălniceanu. Ziarul Românul anunța ziua următoare la știri: Eminescu nu mai este. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. G. rămasă în manuscris la Biblioteca Centrală din Iași. și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări. poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu din strada Plantelor. I-a amintit Henrietei de gramatica limbii sanscrite. În 15 aprilie. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată.

nefericită pentru om!” Criticul Titu Maiorescu. comunicativ și ursuz. în care va analiza doar cîteva poezii publicate în revista Convorbiri literare pînă în momentul tipăririi articolului. Direcția nouă în poezia și proza românească(1872). fugind de oameni și căutându-i. fiind citit atît de locuitorii mahalalei Tirchileștilor cît și de . nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. După părerea lui Caragiale trăsătura cea mai caracteristică a lui Eminescu era faptul că „avea un temperament de o excesivă neegalitate”[8]. Mortua Est.L.Bustul lui Mihai Eminescu din Constanţa Bustul lui Mihai Eminescu in Vevey. publicat la scurtă vreme după moartea sa prematură. mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate. Viața lui Eminescu a fost o continuă oscilare între atitudini introvertite și extravertite. este vorba despre Venere și Madonă. Elveţia Cea mai realistă analiză psihologică a lui Eminescu i-o datorăm lui I. Dar poate documentul cel mai uman. aci de o abstinență de pustnic. așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist. se bucură de o bună recepție. s-a ocupat de poezia sa în două dintre articolele sale. cel care l-a sprijinit moral și material pe parcursul întregii vieți dar mai ales după tragicul moment al declanșării bolii sale. în străinătate. editat de Socec în ediție princeps în 1883. asigurîndu-l că volumul său de Poesii.[9] „Așa l-am cunoscut atuncea. Ironie și Două note. cel mai cald este scrisoarea pe care i-o trimite în perioada în care poetul se îngrijea de sănătate. și Epigonii și va reveni ulterior după moartea poetului asupra întregului set de poezii publicate antum în studiul Eminescu și poeziile sale. întrun sanatoriu din Viena. blând și aspru. Caragiale care după moartea poetului a publicat trei scurte articole pe această temă: În Nirvana. aci apoi lacom de plăcerile vieții. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist.

activitatea politică din timpul studenției. rang sau nivelare obștească și chiar soarta externă a persoanei sale ca persoană îi era indiferentă. Eminescu era de multe ori sub influența unor impulsuri inconștiente nestăpânite. cea care a intervenit pe lîngă regele Carol I pentru a-i fi acordată distincția "Bene merenti". care de altfel erau dominante. așa cum se poate constata din poeziile sau scrisorile sale. În portretul pe care i l-a făcut poetului în studiul Eminescu și poeziile sale(1889). descoperit tot de Mihai Eminescu la Viena. Titu Maiorescu.doamnele de la Curtea Reginei Carmen Sylva. în funcție de importanța întâmplărilor. Maiorescu a promovat imaginea unui visător rupt de realitate. singura mea avere. indiferent la ironiile și laudele semenilor. când trupul tău e al meu exclusiv și fără împărtășire. a evocat în cîteva texte cu caracter memorialistic atît amintirile din perioada prieteniei lor vieneze. sau puteau fi chiar de mai lungă durată când erau legate de evenimentele care i-au marcat viața în mod semnificativ. ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-și întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în perioadele bolnave declarate). Activitatea literară Pentru detalii. încât lumea în care trăia el după firea lui și fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce și le însușise și le avea pururea la îndemână.” În realitate. că pe cât te iubesc. refuzată totuși de poet din motive politice. Titu Maiorescu accentuează trăsăturile introvertite ale lui Eminescu. . „Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o așa covârșitoare inteligență. ca legătura cu Veronica. Activitatea de jurnalist politic Pentru detalii. Viața lui Eminescu a fost o suprapunere de cicluri de diferite lungimi formate din avânturi alimentate de visuri și crize datorate impactului cu realitatea. unde să n-am nici a te arăta nimănui și liniștit nu aș fi decât închizându-te într-o colivie. Imediat după preluarea conducerii ministerului de către liberalul Chițu. întâmplare externă. o altă admiratoare declarată a poetului. vezi: Opera poetică a lui Mihai Eminescu. convenție socială.” Ioan Slavici. până la săptămâni sau luni. din care cei doi au făcut parte în epoca studiilor lor la Universitatea din Viena. tot așa – uneori – te urăsc. care nu suferea din cauza condițiilor materiale în care trăia. unde numai eu să am intrarea. avere sau neavere.[11] „Tu trebuie să știi. te urăsc fără cauză. caracteristica lui principală fiind „seninătatea abstractă”[10]. Dăm ca exemplu caracteristic acestor crize felul în care descrie el însuși accesele sale de gelozie. Activitatea de ziarist a lui Eminescu a început în vara anului 1876. decât departe de lume. te urăsc presupunând că ai putea dărui din ceea ce e averea mea. vezi: Eminescu jurnalist politic. numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul. fără cuvânt. funcție obținută cu sprijinul ministrului conservator al învățământului. un alt mare scriitor junimist. nevoit să o practice din cauza schimbărilor prilejuite de căderea guvernului conservator. Până atunci el fusese revizor școlar în județele Iași și Vaslui. cît și sărbătoarea consacrată serbării de la Putna. Fericit pe deplin nu aș fi cu tine. și așa cum își amintește Caragiale. organizată la propunerea societății "României june". Veronică. Ciclurile puteau dura de la câteva ore sau zile. Te urăsc uneori pentru că te știu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit. În aceeași proporție tot ce era caz individual. participarea la întâlnirile Junimii sau ziaristica de la Timpul. pentru care râsul tău nu are prețul ce il dau eu și nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul.

e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă.” [13]” De aceea o politică eficientă putea fi realizată numai ținând seamă „de calitățile și defectele rasei noastre. Pe lângă aceste mari evenimente politice și sociale el s-a ocupat în articolele sale de toate problemele societății românești din acea vreme: răscumpărarea căilor ferate.A. Ceea ce își dorea era ca interesul național să fie dominant. a satisfacerii condițiilor impuse de Congresul de la Berlin pentru recunoașterea independenței și proclamarea regatului. Rosetti.” [14] Publicistica lui Eminescu acoperă perioada Războiului de Independență. Nu caut adepți la ideea cea întâi. Prin atitudinea sa. publicație aflată atunci în proprietatea unui grup de junimiști. noua constituție și legea electorală. etc. Eminescu nu dorea să constrângă cetățenii de altă etnie să devină români sau să-i excludă din viața publică. în linia întâia. nu exclusiv. a proclamării independenței. Receptări extralivrești Opere antume Opera Anul apariției Din 1870 Observații . în care nu oblig pe nimeni de-a crede.Eminescu a fost demis din funcția de revizor școlar și a lucrat ca redactor la Curierul de Iași. așa cum își propusese. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică. organul oficial al conservatorilor. bugetul. Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări. căci pentru adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. unde a rămas în următorii șase ani. „Părerea mea individuală. întemeiați pe vorbele bătrânului Matei Basarab e că țara este. de predispozițiile ei psihologice”. chiar dacă și mijlocul și calea n-ar fi conforme cu civilizația și umanitarismul care azi formează masca și pretextul sub care apusul se luptă cu toate civilizațiile rămase îndărăt sau eterogene. Eminescu a fost angajat în octombrie 1877 ca redactor la cotidianul Timpul. „Dar ceea ce credem. Majoritatea articolelor scrise de Eminescu fac parte dintr-o polemică continuă dusă cu ziarele liberale și în principal cu Românul condus de C. cu orice mijloc și pe orice cale. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. dările. dar la cea de a doua sufletul meu ține ca la el însuși. Mitul Eminescu. Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-și câștige pur și simplu existența. La inițiativa lui Maiorescu și Slavici. politica externă. inamovibilitatea magistraților. înființarea Băncii Naționale. liberalii aflându-se atunci la guvernare. elemental național și că e scris în cartea veacurilor ca acest element să determine soarta și caracterul acestui stat.[12]” Pentru Eminescu legea supremă în politică era conservarea naționalității și întărirea statului național: „ … toate dispozițiile câte ating viața juridică și economică a nației trebuie să rezulte înainte de toate din suprema lege a conservării naționalității și a țării.

„Convorbiri literare“ martie 1878.. Atât de fragedã.. „Convorbiri literare“ 15 iunie 1871... „Convorbiri literare“ Lacul Dorința Povestea codrului Singurătate Departe sunt de tine. „Convorbiri literare“ Crăiasa din povești 1 septembrie 1876. Afară-i toamnã. Floare albastră Melancolie 15 aprilie 1870. „Convorbiri literare“ martie 1878. „Convorbiri literare“ 1 aprilie 1873.. „Convorbiri literare“ 1 septembrie 1876... „Convorbiri literare“ 1 februarie 1879.. „Convorbiri literare“ septembrie 1879. octombrie 1879.Venere și Madonă Mortua est! Noaptea. „Convorbiri literare“ martie 1878. „Convorbiri literare“ 1 septembrie 1876.. 1 septembrie 1876. Pajul Cupidon O. „Convorbiri literare“ . „Convorbiri literare“ 1 martie 1871. „Convorbiri literare“. rămâi De câte ori. „Convorbiri literare“ A apărut fără titlu 1 februarie 1879. iubito.. „Convorbiri literare“ septembrie 1879.

Freamăt de codru Revedere Despărțire octombrie 1879. „Convorbiri literare“ octombrie 1879. mamă. Adio Doină . „Convorbiri literare“ Din 1880 O. „Convorbiri literare“ 1 aprilie 1881. „Almanahul Societății Academice România jună“ 24 aprilie/6 mai 1883. „Familia“ Nr. 20 5/17 iunie 1883. Când amintirile. octombrie 1879. „Convorbiri literare“ 1 septembrie 1881..Sunt ani la mijloc.. „Convorbiri literare“ octombrie 1879. „Convorbiri literare“ Luceafãrul S-a dus amorul.... „Convorbiri literare“ octombrie 1879.. „Convorbiri literare“ Când însuși glasul. Scrisoarea I Scrisoarea II Scrisoarea III Scrisoarea IV 1 aprilie 1880.. „Convorbiri literare“ 1 februarie 1881. 33 1 iulie 1883.. „Familia“ Nr. „Convorbiri literare“ aprilie 1883. „Convorbiri literare“ 1 mai 1881. „Familia“ Nr... 18 15/25 mai 1883.

„Familia“ Nr.. „Familia“ Nr.. Criticilor mei 1883/84 Mai am un singur dor Somnoroase păsărele. „Convorbiri literare“ 1 ianuarie 1886.. 7 1 iulie 1885..Pe lângă plopii fără soț. „Epoca“ Nu mă înțelegi 15 martie 1886. 1883/84... „România liberă“ februarie 1887. Veneția Iubind în taină. „Convorbiri literare“ La steaua De ce nu-mi vii .. 1883/84... Sara pe deal Scrisoarea V Dalila 1883/84. 12/24 februarie 1884.. 46 Poeziile au fost scrise începând cu anul 1876. Trecut-au anii.. 1883/84. „Familia“ Nr. Și dacă. Din Noaptea. 28 august/9 septembrie 1883. „Album literar“ al Asociației studențești Unirea 25 octombrie 1886. 1883/84.. 35 13/25 noiembrie 1883.

la editura Western Publishing din Chicago. secția scenarii film. Publicistică Portrete În urma lui Mihai Eminescu au rămas patru portrete fotografice. „Convorbiri literare“ Mihai Eminescu în conștiința publică În muzică Vezi și: Listă de compoziții pe versurile lui Mihai Eminescu Teatru și film Geniu sublim (Eminescu). și după acesta s-a făcut o litografie de către Th. Mai sunt alte trei portrete retușate. altul cu Eminescu . scenariu de film.a. scenariul a fost publicat în 1996. unul din 1878.. realizat de Nestor Heck la Iași. se pare că e un portret neretușat al unui fotograf austriac. scris in 1966 de scriitorul Cristian Petru Bălan și achiziționat oficial de Centrul Cinematografic București. realizat in 1887. câteva exemplare existând și în România (Biblioteca Academiei Române. Biblioteca Universității din București ș. în 1967. „Convorbiri literare“ 1 februarie 1890.. Mayerhofer. cel mai cunoscut și pe baza căruia s-a construit și mitul geniului. Albumul 1 iulie 1887. Se pare că pe acesta din urmă l-a rupt Titu Maiorescu atunci când i-a fost arătat.Kamadeva Oricâte stele. unul din 1884-1885. realizat la Viena în 1869. realizat de Frantz Dushek la București.[15] 1869 1878 1885 1887 . După emigrarea autorului în America. Primul.). „Convorbiri literare“ iulie 1892. de Jean Bielig.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful