Mihai Eminescu

Membru post mortem al Academiei Române

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu în 1869, la Viena Naștere – 15 ianuarie 1850 Botoșani sau Ipotești Deces – 15 iunie 1889 (39 ani) București Profesiune – poet, jurnalist Naționalitate – român Perioadă activă 1866-1888 ca scriitor – Genuri – poezie, nuvelă Mișcare literară – Romantism Operă/e de debut – „La mormântul lui Aron Pumnul” Influențe – Folclorul românesc, Poezia egipteană, Cultura clasică, Shakespeare, Schopenhauer, Kant, Hegel, Schiller, Lenau, Goethe, Vede, Budism, Creștinism ortodox, A influențat pe – Toată literatura română ce i-a urmat (de la tradiționaliști, la marii scriitori încadrați modernismului românesc, ca și la cei neomoderniști sau scriitorii

postmoderni, optzeciști) Semnătură –

Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani sau Ipotești - d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.[1] Receptiv la marile romantisme europene de secol XVIII și XIX, poetul și-a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism târziu. Eminescu a fost activ în societatea literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.[2] A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902.[3] Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Cuprins

• • • • • •

• • • • • • •

1 Biografie o 1.1 Data și locul nașterii o 1.2 Familia Eminescu o 1.3 Copilăria o 1.4 Debut o 1.5 Sufleor și copist o 1.6 Student la Viena și Berlin o 1.7 Reîntoarcerea în țară. Rătăciri o 1.8 Boala 2 Profilul psihologic 3 Activitatea literară 4 Activitatea de jurnalist politic 5 Mitul Eminescu. Receptări extralivrești 6 Opere antume 7 Mihai Eminescu în conștiința publică o 7.1 În muzică o 7.2 Teatru și film o 7.3 Publicistică 8 Portrete 9 Fragmente audio 10 Note 11 Biografii 12 Monografii, studii critice, istorii literare. Între 1800-1947 13 Monografii, studii critice, istorii literare. Între 1947-2007. Opere selective 14 Legături externe o 14.1 Poezii și biografie o 14.2 Jurnalistul o 14.3 Teoria conspirației

5 Craterul Eminescu Biografie Data și locul nașterii Statuia lui Mihai Eminescu din Cernăuţi Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849.un om singular 14.o o 14. iar a botezului la data de 21 în aceeași lună. în lucrarea Eminescu și poeziile lui (1889) citează cercetările în acest sens ale lui N. obligațiilor militare și a persecuțiilor religioase. Giurescu și preia concluzia acestuia privind data și locul nașterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850. Familia cobora pe linie paternă din Transilvania de unde emigrează în Bucovina din cauza exploatării iobăgești. Data nașterii este confirmată de sora mai mare a poetului. Titu Maiorescu.[4] Familia Eminescu Mihai Eminescu este al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici. printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani. născută Jurașcu. trăiesc în Călineștii lui Cuparencu. Totuși. Aglae Drogli. iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849. Această dată rezultă din mai multe surse. provenit dintr-o familie de țărani români din nordul Moldovei. în acest dosar data nașterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”. fiică de stolnic din Joldești. în Botoșani. Vasile și Ioana. D. și al Ralucăi Eminovici.[necesită citare] Bunicii săi. care însă susține că locul nașterii trebuie considerat satul Ipotești.4 Eminescu . nu departe de .

A suferit de boala Basedow-Graves. tatăl poetului. Matei. Iorgu. trece din Bucovina în Moldova și îndeplinește funcția de administrator de moșie. Ilie. A urmat clasa a III-a la „Nationale Hauptschule“ din Cernăuți. epidemiile de tifos. născut în 1843. Nu s-a simțit legat. 1906). nu-i cunoaște și nu-i evocă în scrierile sale. încercând să împiedice publicarea operei postume. Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești. d. tuberculoză. data nașterii sau a morții nefiind cunoscute. fiind . studiază medicina la Viena. boala fiind incurabilă până la inventarea penicilinei. descris în mai multe poeme. și poetul. Frecventează aici și clasa a IV-a în anul scolar 1859/1860. Între 1858 și 1866.1841). Moare în 1863 în urma unei epidemii de tifos. A studiat Politehnica la Praga și a devenit căpitan în armata română. 1856. a urmat cu intermitențe școala primară National Hauptschule (Școala primară ortodoxă orientală) la Cernăuți. Șerban (n. Ultimul copil. cea care l-a îngrijit după instaurarea bolii. Este ridicat la rangul de căminar și își întemeiază gospodăria sa la Ipotești. într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura. Mor din cauza epidemiei de holeră din 1844. iar pentru sifilis nu exista vreun tratament. în Ținutul Botoșanilor. O posibilă explicație este că în secolul al XIX-lea speranța de viață nu depășea 40 de ani. S-a luptat cu Titu Maiorescu. de învățătorii săi și nui evocă în scrierile sale. se îmbolnăvește de tuberculoză și moare alienat în 1874. va contracta o boala venerică și se va sinucide în Ipotești. Niculae. a fost căsătorită de două ori. 1852. Are ca învățători pe Ioan Litviniuc și Ioan Zibacinschi. pe Ioan și pe George. 1846 a fost tovarășul de joacă al lui Mihai. iar director pe Vasile Ilasievici. Mihai a fost cel de-al șaptelea fiu. 1848 sau 1849 trăiește doar șapte ani și jumătate. Maria. comuna întemeiată de emigranții transilvăneni. în casa părintească și prin împrejurimi. învățătorii săi participă la viața culturală și întocmesc manuale școlare. Aglae (n. În prezent clădirea adăpostește o școală auto. sora mai mică a poetului. (n.Suceava. dar moare în copilărie. Cadre didactice cu experiență. Primul născut. a murit la un an și jumătate. Copilăria Clădirea National-Hauptschule din Cernăuți. unde Mihai Eminescu a studiat în perioada 185860. n. născut mult mai târziu. hepatită erau frecvente. locuiește în Ipotești și are doi băieți. Ruxandra se naște în 1845. Nu cunoaștem unde face primele două clase primare. Vasile. rămâi). afectiv. n. n. în 1884. dar moare în 1873 din cauza unei răceli contractate în timpul unei misiuni. 4. primul băiat al lui Vasile. Are o carieră de succes. Termină școala primară cu rezultate bune la învățătură. Gheorghe. Strada Shkilna (Școlii) nr. probabil într-un pension particular. este singurul care a lăsat urmași direcți. stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O. 1844) studiază la Academia Militară din Berlin. După el s-a născut în jur de 1854 Harieta.

În medalion ar putea fi Eminescu . succesorul lui Aron Pumnul la catedră. unde poetul și-a făcut studiile în perioada 1860-63. după 1848. A terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi. Cunoscut prin Lepturariu românesc. Mai târziu a mărturisit că îndepărtarea sa de matematică se datora metodei rele de predare. Eminescu. Se impune în cursul anilor prin buna organizare administrativă și marea severitate în procesul de învățământ. erudit în istoria bisericii ortodoxe române. Plecând de vacanța Paștelui la Ipotești. Nu are notă la română pe primul semestru și este clasificat de Miron Călinescu. l-a avut ca profesor pe Ion G. Promoţia 1864 a gimnaziului din Cernăuţi. Franko. Aron Pumnul l-a calificat. Este ocupată de Aron Pumnul. Sbiera. Se înființează și o catedră de română. Frecventează cursurile la Ober Gymnasium și frații săi. colț cu str. pe care a repetat-o. Sbiera i-a dat la română calificativul vorzüglich (eminent). destul de târziu. fiind clasificat al 11-lea în primul semestru și al 23-lea în cel de-al doilea semestru. singura instituție de învățământ liceal la acea dată în Bucovina anexată de Imperiul habsburgic în 1775. Ion G. Șerban. Gheorghe și Ilie. 1. Se găsește pe str. școala generală nr. în ambele semestre. Clădirea Ober-Gymnasium din Cernăuți. liceu german din Cernăuți înființat în 1808. Termină clasa I cu rezultate bune la învățătură. Între 1860 și 1861 a fost înscris la Ober-Gymnasium. culegător din creație populară și autor de studii de ținută academică. tipărit la Viena între 1862 și 1865. din Austria. întocmesc studii și colaborează la publicațiile vremii. cea dintâi istorie a literaturii române în texte. În prezent. M. I. nu s-a mai întors la școală. după care a făcut două clase de gimnaziu. Elevul Eminovici Mihai a promovat clasa I. În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile. Avea note foarte bune la toate materiile. A obținut insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner (la limba latină) și la Johann Haiduk. Profesorii se recrutau.clasificat al 15-lea între 72 de elevi. În clasa a II-a. cu precădere. în patru tomuri. Nicolae. deși avea o situație bună la învățătură. pe ambele semestre (la matematică). cu note maxime la română. Tot aici a predat Aron Pumnul.

La 5 octombrie 1864.. la mormântul prea-iubitului lor profesoriu). respectând adevărul istoric atât cât există în ele.în fond . un pelerinaj transilvănean al cărui autor moral a fost Aron Pumnul. 19) 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. A fost refuzat. În același an îi mai apar în „Familia” alte cinci poezii. În 21 martie 1864. peste puțin timp. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul. a fost . Iosif Vulcan îl convinge să-și schimbe numele în Eminescu și mai târziu adoptat și de alți membri ai familiei sale. ca îngrijitor al bibliotecii acestuia. cât de cert este că drumul lui Eminescu în Transilvania. i s-a promis că va fi primit „negreșit la ocaziune de vacanță. din Pesta. 9816 către gimnaziul din Botoșani. Debut Casa din Cernăuţi a lui Aron Pumnul. sunt ani de cunoaștere prin contact direct a poporului. a limbii. Aron Pumnul. respectând documentele epocii cernăuțene. a obiceiurilor și a realităților românești. Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoșani. apoi. a pribegit pe traseul Cernăuți – Blaj – Sibiu – Giurgiu – București. Sufleor și copist Din 1866 până în 1869. va îndeplini condițiunile concursului“. după ce. La 5 martie 1865. În toamnă s-a aflat în gazdă la profesorul său.. Elevul Eminovici a plecat la Cernăuți unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentații. însă. a fost copist la comitetul permanent județean. De fapt. Eminovici a solicitat pașaport pentru trecere în Bucovina. În 11 martie tânărul M. cu poezia De-aș avea.încheierea sublimă a unei lecții pentru toată viața: ideea unității naționale și a culturii române aplicată programatic și sistematic. Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști (Lăcrimioare. „Cât de clar este. «un imbold romantic al adolescenței». Cunoștea însă biblioteca lui Pumnul până la ultimul tom. departe de a fi o «împrejurare boemă». Eminoviciu. cu strategie . La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista Familia. Situația lui școlară era de „privatist“. Eminovici a demisionat. privatist. cu rugămintea ca salariul cuvenit pe luna februarie să fie înmânat fratelui său Șerban. prin adresa nr. a lui Iosif Vulcan. „nefiind nici un loc vacant de bursier“. Elevii scot o broșură.În 1864 elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerul Învățământului din București o subvenție pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. unde a locuit o perioadă și Mihai Eminescu (strada Aron Pumnul nr. în care apare și poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată M.

L. după toate normele și canoanele unei campanii ideologice. Pascaly. 367) A intenționat să-și continue studiile. dar nu s-a prezentat la examene. sufleor și copist la Teatrul Național. Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți). neterminată. L. În timpul verii. Stabilit în București. Fanny Tardini-Vladicescu și actori din trupa lui Iorgu Caragiale. Cu această trupă face turnee la Brăila. Acum începe și proiectul său de roman Geniu pustiu. a participat la adunarea anuală a ASTREI. Th. Timișoara. În 1867 a intrat ca sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale. În iunie 1866 a părăsit Bucovina și s-a stabilit la Blaj cu intenția mărturisită de a-și reîncepe studiile. În toamnă. Arad și alte orașe bănățene. Galați. la Alba Iulia. pe Veronica Micle. care concentrase mai multe forțe teatrale: Matei Millo. la Viena. la recomandarea acestuia. Apar primele semne ale "bolii".și tactică. aceasta trupă a jucat la Brașov. Ploiești. Eminescu a făcut cunoștință cu I. dar nu și-a realizat proiectul. Traducerea. Densușianu. a părăsit Blajul și a mers la Sibiu. în schimb. publicate apoi în Familia din 18/30 august și 19 septembrie/1 octombrie. Caragiale. A continuat să publice în Familia. căminarul Gheorghe Eminovici află de soarta fiului său. Rötscher). unde îl cunoaște pe I. cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ștefan cel Mare). Iosif Vulcan l-a întâlnit cu ocazia acestui turneu și a obținut de la Eminescu poeziile La o artistă și Amorul unei marmure. apoi secretar în formația lui Mihail Pascaly și. Sibiu. a făcut traduceri din germană (Arta reprezentării dramatice. Activează în rândul societății studențești (printre altele. din Pesta. rămase în manuscris. Junimea i-a acordat o bursă cu condiția să-și ia doctoratul în filozofie.Dezvoltată științific și în legătura ei organică de profesorul dr. fiind mulțumit de Eminescu. Între 1872 și 1874 a fost student „extraordinar” la Berlin. de H. Obține de la Pascaly o cameră de locuit. l-a angajat ca sufleor a doua oară și copist al Teatrului Național. scrisă pe mai multe sute de pagini. debutează ca publicist în ziarul Albina. Student la Viena și Berlin Între 1869 și 1872 este student la Viena. .28 august 1866. se împrietenește cu Ioan Slavici. fragmente de roman (Geniu pustiu). a scris poezii. unde a fost prezentat lui N.” (Sânziana Pop în Formula AS nr. o cunoaște. Giurgiu. Eminescu semnează contractul legal în această calitate. însă. se află printre manuscrisele rămase. Caragiale. participă la pregătirea unei serbări și a unui Congres studențesc la Putna. rătăcitor în lume. Văzând aceste poezii în Familia. În 29 septembrie. Este angajat în 1868 ca sufleor în trupa lui Mihail Pascaly. A urmat cu regularitate două semestre. începe colaborarea la Convorbiri literare. Heinrich Theodor Rotscher (după ediția a II-a). drame (Mira). De aici a trecut munții și a ajuns la București. Lugoj. se obligă să traducă pentru marele actor Arta reprezentării dramatice . În perioada 27 .

intenționează să se mute la o altă universitate. i se adresează din Ipotești lui Titu Maiorescu. a înființat împreună cu alți tineri. La 6 august 1871. din cauza unor curente contradictorii în sânul societății România jună. Eminescu îl vizitează de Anul Nou. Poetul a refuzat hotărât. la Döbling. care avea ca scop. iar tatăl său i-a promis o subvenție regulată pentru a urma cursuri universitare la Viena. în fine. Amândoi sunt acuzați că sunt atașați ideilor Junimii din Iași. Aici a făcut cunoștință cu Ioan Slavici și cu alți studenți români din Transilvania și din Bucovina. S-a înscris în cele două societăți studențești existente. pretutindenea“. În schimb. „poet în toată puterea cuvântului“. Sosit incognito la Viena. La 16 decembrie 1871. A reluat legăturile cu vechii colegi de la Cernăuți și de la Blaj. între altele. În 18 martie. Din această cauză. într-o scrisoare către părinți. Eminescu nu s-a mai înscris până în iarna lui 1871-1872. strângerea basmelor. în provincie. Studiul se tipărește cu începere din acest an în Convorbiri literare. pe fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza. setea lui de lectură era nepotolită. poeziilor populare și a documentelor privitoare la istoria și literatura patriei. Împreună cu o delegație de studenți. ofițer. . se plânge că a fost bolnav. Printre tinerii de talent. În toamna anului 1871. la Viena. 1870. s-au remarcat pictorul Epaminonda Bucevski și compozitorul Ciprian Porumbescu. Titu Maiorescu evidențiază meritele de poet. În vară se întâlnește întâmplător în Cișmigiu cu fratele său Iorgu. Frecventa. Eminescu s-a înscris la Facultatea de Filosofie ca student extraordinar. Îl preocupau și unele probleme cu care avea să iasă în publicistică. deoarece i-a lipsit bacalaureatul.Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" Iaşi La 1 aprilie 1869. citându-l imediat după Alecsandri. ale lui Eminescu. când a urmat două semestre consecutive. Eminescu demisionează împreună cu Slavici din comitetul de conducere. 1872 este anul probabil al întâlnirii cu Veronica Micle. cu mult interes. i-a scris necăjit că duce o mare lipsă de bani. din care cauză se află într-o stare sufletească foarte rea. Eminescu se împacă cu familia. După aceasta. biblioteca Universității. a ajuns să constate că „anul acesta e într-adevăr un an nefast“ din cauza bolii și a lipsurilor de tot felul. ca simplu auditor deci. cercul literar Orientul. într-o scrisoare către Șerban. Se plânge și de lipsa unui pardesiu. se fixează comisiile de membri ale Orientului. În 2 octombrie. Iacob Negruzzi îi comunică lui Eminescu impresia puternică provocată de poet în sânul societății Junimea din Iași. care l-a sfătuit să reia legăturile cu familia. care urmau să viziteze diferitele provincii. a plecat cu trupa Pascaly în turneu la Iași și Cernăuți. care apoi s-au contopit într-una singură . unde se aflau mai toți colegii lui de la Cernăuți. În data de 10 februarie a aceluiași an. prin poeziile publicate de acesta în Convorbiri literare. În studiul său despre Direcția nouă. În vară. dându-i oarecare relații privitoare la organizarea serbării. la cafenea. având datorii pentru chirie. agravată și de știrile triste primite de acasă. care se afla în țară.România jună. În data de 29 iunie. apoi „la birt. iar în 8 aprilie a cerut bani pentru a se înscrie în semestrul al II-lea. Cu ocazia ultimului turneu. În semestrul de iarnă 1869-1870 Eminescu a urmat cu oarecare regularitate cursurile. Îi propune ca după terminarea studiilor să se stabilească la Iași. A început să crească numărul scrisorilor și telegramelor către părinți pentru trimiterea banilor de întreținere. participanți activi la serbare. Eminescu era repartizat pentru Moldova.

erau foarte variate: din domeniul filozofiei. Maiorescu a luat cunoștință prin Al. documentele din Königsberg. ajuns aici cu ajutorul unei subvenții lunare de 10 galbeni. economiei și dreptului. a avut loc o bogată corespondență între Maiorescu și Eminescu. care dăduse semne de o alienație mintală. În timpul verii i s-a dat sarcina de a cerceta oficial. În 10 octombrie. În 7 octombrie. iar în 8 noiembrie a promis că va veni într-o joi la serata literară de la Veronica Micle. fiind oprit de întâmplări grave în familie: două surori se îmbolnăviseră de tifos la băi în Boemia. De data aceasta Eminescu era înmatriculat ca student. Ministrul Învățământului i-a trimis la Berlin suma de 100 galbeni pentru depunerea doctoratului. pe baza unui certificat de absolvire de la liceul din Botoșani. fratele poetului. Toamna a petrecut-o în tovărășia lui Ioan Slavici. Pe lângă sarcinile de la bibliotecă. În 26 iulie 1873 i s-a eliberat certificatul dorit. Cursurile la care se înscrisese. a motivat de ce a abandonat această sarcină și de ce a luat drumul către țară. În 19 septembrie. În 28 noiembrie.7 mai 1874. În 1 septembrie a fost numit în postul de director al Bibliotecii Centrale din Iași. Poetul a început să sufere de o inflamație a încheieturii piciorului. pentru statul român. fratele poetului. în care i se propunea poetului să-și obțină de urgență doctoratul în filosofie pentru a fi numit profesor la Universitatea din Iași. pentru a citi o poezie cu subiect luat din folclor. s-a internat în spital prin intervenția agenției române din Berlin. S-a întors în noiembrie 1874 la Berlin pentru examene. Lambrior că Eminescu nu poate pleca așa curând în străinătate ca să facă doctoratul. sau pe care și le notase să le urmeze. În 18 decembrie s-a înscris la Universitatea din Berlin. În 8 decembrie s-a reînscris la Universitate pentru semestrul de iarnă. istoriei. Rătăciri . În perioada 17/29 ianuarie . Șerban. găzduit la Samson Bodnărescu. agenția din Berlin a anunțat moartea lui Șerban. prin mărirea salariului. din partea Junimii.Mihai Eminescu în prima jumătate a anilor 1870 În aceste împrejurări a părăsit Viena și s-a întors în țară. Eminescu a predat acum lecții de logică la Institutul academic în locul lui Xenopol. printr-o scrisoare adresată secretarului agenției diplomatice din Berlin. Rosetti i-a înlesnit însă rămânerea mai departe la Berlin. Reîntoarcerea în țară.

prin raportul său către Ministerul Învățământului. unde numeroase rubrici redactate de el au fost publicate fără semnătură. iar în 14 martie. A frecventat cu regularitate ședințele Junimii. a înaintat o listă bogată de tipărituri și manuscrise vechi pentru achiziționare. către același. Rămas fără serviciu. că Iașii i-au . însă. A remarcat pe institutorul Ion Creangă de la Școala nr. În 3 iunie. mama poetului. A făcut un drum la București. Veronica Micle a rămas. Tot în acest an a început traducerea din germană a unei gramatici paleoslave. unde. autorul broșurii criticate de Eminescu prin articolul său O scriere critică. idolul său. În 6 martie. ministrul Învățământului. 1013. din cauza grevei declarate de elevii unor clase. iar în ziua următoare a predat biblioteca lui D. în cadrul prelegerilor publice ale Junimii a rostit conferința pe care a tipărit-o în Convorbiri literare din 1 august sub titlul Influența austriacă asupra românilor din principate. Iași. Petrino. De multe ori l-a vizitat pe Creangă în bojdeuca sa. În 22 iunie. să fie urmărit pentru obiecte și cărți „sustrase“.Timbru poştal românesc din 1958 În prima parte a anului 1875 a pus ordine în bibliotecă și a propus îmbogățirea ei cu manuscrise și cărți vechi românești. iar în 12 octombrie a precizat. prin Maiorescu. într-un raport adresat lui Maiorescu. În 15 august s-a stins din viată la Ipotești. Petrino. În 10 august a înaintat Ministerului un raport asupra constatărilor făcute cu ocazia conferințelor cu învățătorii din județul Iași. Petrino a cerut ca Eminescu. Eminescu a fost pus în disponibilitate prin decretul domnesc nr. s-a împrietenit cu Mite Kremnitz. iar în 17 decembrie. fost bibliotecar. i-a comunicat lui Slavici că se simte din ce în ce mai singur. judecătorul de instrucție în cazul raportului înaintat la Parchet de către D. În 26 mai a înaintat Ministerului un raport elogios asupra unei cărți didactice alcătuită de Ion Creangă și alții. În 20 septembrie 1877. 2 din Păcurari. Eminescu a primit postul de corector și redactor al părții neoficiale la ziarul local Curierul de lași. Ministerul a înaintat raportul Parchetului din Iași. Tot în această vreme a fost înlocuit și la școală. În 15 iunie a primit scrisoarea lui Maiorescu prin care i s-a propus funcția de revizor școlar pentru districtele Iași și Vaslui. schimbându-se guvernul. În 1 iulie a fost invitat să-și ia în primire noul post de revizor. L-a introdus pe Ion Creangă în societatea Junimea. Raluca Eminovici. a declarat că „nu este loc de urmare“. D. În 5 septembrie a trimis un raport cu propuneri de reorganizare a școlilor din județul Vaslui.

a murit Ștefan Micle. se citesc „iarăși vecinic frumoasele poezii de Eminescu” în casa lui Maiorescu.devenit „nesuferiți“. fiindcă poetul continuă să scrie în stilul său propriu. sora sa. Boala Poesii . care i-a ruinat însă sănătatea. A desfășurat o activitate publicistică excepțională. Împreună au făcut planuri de căsătorie nerealizabile. dar mai mult sufletește.). Într-o scrisoare din 1880 către Henrieta. pe care l-a determinat să scrie și l-a introdus la Junimea. Nu a avut nici timp. S-a îndrăgostit de Veronica Micle. în special adresate de tatăl său. care-i trimisese invitație de nuntă. la gazetă. i-a murit și mama). unde până în 1883 a fost redactor. apoi redactor-șef (în 1880) la ziarul Timpul. Situația lui materială era nesigură. A devenit bun prieten cu Ion Creangă. Eminescu este flancat de un director și un comitet redacțional care urmau să-i tempereze avântul său polemic. Nu a publicat decât o poezie. . a avut necazuri în familie (i-au murit mai mulți frați. Negruzzi îi scrie imputându-i că nu-i mai trimite nici o colaborare. etc. Din partea familiei a primit numai imputări. în ședințele Junimii de la Titu Maiorescu. unde s-a dedicat gazetăriei. În 6 august 1879. probabil. A renunțat la căsătoria proiectată cu Veronica Micle. trăind la Iași între 1874-1877. revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui. nici dispoziție să-l felicite măcar pe Matei. s-a plâns că are mult de lucru și că este bolnav trupește. S-a reîntors în țară. A fost director al Bibliotecii Centrale. fiind invitat să intre în redacția ziarului Timpul.1884 Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882. În 13 septembrie. redactor la ziarul Curierul de Iași. Reorganizarea redacției este însă inoperantă. În schimb a citit în mai multe rânduri „Luceafărul” pe care Mite Kremnitz l-a tradus în germană. În 1 ianuarie. Luceafărul. în absența poetului. În 1877 s-a mutat la București. Văduva lui Micle a venit la București și l-a rugat să intervină pentru urgentarea pensiei sale. Acum a scris marile lui poeme (seria Scrisorile. Eminescu a părăsit Iașii și a venit la București. profesor suplinitor. Este semnalat adeseori în casă la Maiorescu. A continuat să publice în Convorbiri literare. În a doua jumătate a lunii octombrie.

La începutul lunii septembrie încă nu venise la Iași. însoțit de Chibici. Eminescu a fost trimis la Viena în 20 octombrie și internat în sanatoriul de la Ober-Dobling. În 26 februarie Eminescu a plecat în călătoria recomandată. Alexandru Chibici Revneanu. în două rânduri. În anul 1886 a fost menținut în serviciul bibliotecii. În 12 ianuarie Eminescu i-a scris lui Chibici că dorește să se întoarcă în țară. În 24 septembrie a fost numit în postul de sub-bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iași. iar în 4 februarie i-a scris lui Maiorescu. În 8 ianuarie a murit la Ipotești. Aceștia au recomandat trimiterea pacientului la Viena și Hall. În aceeași zi a fost internat în sanatoriul doctorului Șuțu. si chiar binedispus. pe o căldură înăbușitoare. Trupa de teatru a fraților Vlădicescu. Henrieta. care au cerut relații asupra bolnavului. exprimându-i aceeași dorință. iar la 28 iunie. la sora sa Henrieta. lângă Odessa. C. cu același însoțitor. în urma unui consult medical. în 23 iunie. în valoare de 2. În primăvara lui 1887. care au lansat liste de subscripție publică pentru întreținerea și îngrijirea poetului. Editura Socec i-a dat 500 lei în contul volumului de poezii. Neculai Eminovici (Nicu) s-a sinucis prin împușcare. În 1 ianuarie 1884 Eminescu a fost vizitat de Maiorescu și de vărul acestuia. adresele pentru înaintarea lor. A fost înlocuit în 9 noiembrie din postul de la bibliotecă și. Popazu. Albumul literar al societății studenților universitari Unirea i-a publicat poezia Nu mă-nțelegi. a dat în luna decembrie la Botoșani. În luna decembrie a primit vizita lui Vlahuță. În 7 martie la Ipotești. nicidecum ceva incurabil. În lipsa lui se citește la Maiorescu. iar în noiembrie a fost internat în spitalul Sf. cunoscuți poetului. În perioada iulie . din Viena. În 1 septembrie s-a întors de la Hall la Botoșani. În 15 martie.000 lei. și a fost internat în spitalul local Sfântul Spiridon. Eminescu a plecat la Botoșani. În timpul acesta. Fondurile strânse din vânzarea biletelor. Doctorul Obersteiner a recomandat la 10 februarie ca pacientul să facă o călătorie prin Italia. primit la gară de mai mulți amici. În 25 octombrie a fost prezent la banchetul anual al Junimii. Maiorescu a fost vizitat în 12 august de Gheorghe Eminovici și de fratele poetului (locotenentul). diverse circulare pentru restituirea cărților împrumutate și pentru convocarea comisiei bibliotecii. însoțit de doctorandul Grigore Focșa.În luna ianuarie a anului 1883. În 13 iulie a mers la Iași pentru un consult medical. Gheorghe Eminovici. la Iași s-au organizat comitete de ajutorare. Spiridon. cu diagnosticul de psihoză maniaco-depresivă. un spectacol în beneficiul bolnavului. unde a stat sub îngrijirea doctorului Iszak și a sorei sale. Eminescu a sosit la București în 27 martie. de unde a scris cerând bani pentru plata taxelor. "boala" a izbucnit din plin. La București. „Luceafărul” în limba germană.august 1885 a urmat o cură la Liman. care l-a gasit in deplinatate putere creatoare. Eminescu este internat pentru o vreme în spital. tatăl poetului. este transportat la ospiciul de la Mânăstirea Neamț. au fost adăugate contribuției amicilor pentru plecarea lui Eminescu. unde a îndeplinit roluri șterse: a scris statele de plată. fiind însoțit pe drum de un vechi prieten. iar în 15 iulie Eminescu a plecat înspre destinațiile recomandate. . A plecat în 7 aprilie la Iași. care aveau sarcina să-l vadă cât mai des la sanatoriu. Eminescu a dat semne de depresie.

G. În data de 15 iunie 1889. vezi: Eminescu văzut de Caragiale. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. în jurul orei 4 dimineața. Călinescu a scris: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet. existând suspiciunea că ar fi murit ucis. unde a fost susținut de Nicolae Gane ca raportor. Veronica Micle a venit la Botoșani și l-a determinat pe Eminescu să se mute definitiv la București. Camera a votat un ajutor lunar de 250 lei. I-a amintit Henrietei de gramatica limbii sanscrite. Medicul Zaharia Petrescu. Prin scrisoare recomandată i-a cerut lui Maiorescu să-i trimită biblioteca și manuscrisele rămase la București. Aici a avut un modest început de activitate literară. pentru un proiect de lege prin care să se acorde poetului.Mormântul lui Mihai Eminescu Eminescu a dorit în 1888 să-și termine unele lucrări de care și-a amintit că le-a lăsat în manuscris. [5] În 13 aprilie s-a instituit o curatelă pentru asistența judiciară a bolnavului. Criticul însă nu a dat niciun răspuns acestei scrisori. Iacob Negruzzi a depus pe biroul Camera Deputaților o petiție din partea unui număr de cetățeni din toate părțile țării. l-a examinat pe Mihai Eminescu. București. împreună cu dr. Mihail Eminescu este atins de alienație mintală în formă de demență. Despre moartea poetului. o pensie viageră. pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată. stare care reclamă șederea sa într-un institut”. la 20 martie 1889. până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale. Concluzia raportului medical a fost următoarea: “dl. . Propunerea a fost susținută și de Mihail Kogălniceanu. Ziarul Românul anunța ziua următoare la știri: Eminescu nu mai este. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. pământul românesc. [7] Profilul psihologic Pentru detalii. rămasă în manuscris la Biblioteca Centrală din Iași. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Școala normală de institutori din București. poetul s-a stabilit definitiv la București. și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări.[6]” Tudor Vianu a spus: "fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci" Cauza exactă a morții sale rămâne însă învăluită în mister. poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu din strada Plantelor. În 15 aprilie. În 23 noiembrie proiectul de lege a trecut la Senat. Legea s-a votat abia în luna aprilie a anului următor. Alexandru Șuțu. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate. poate. de către stat.

cel mai cald este scrisoarea pe care i-o trimite în perioada în care poetul se îngrijea de sănătate. fiind citit atît de locuitorii mahalalei Tirchileștilor cît și de . s-a ocupat de poezia sa în două dintre articolele sale. editat de Socec în ediție princeps în 1883. mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate. în care va analiza doar cîteva poezii publicate în revista Convorbiri literare pînă în momentul tipăririi articolului. comunicativ și ursuz.[9] „Așa l-am cunoscut atuncea. nefericită pentru om!” Criticul Titu Maiorescu. Viața lui Eminescu a fost o continuă oscilare între atitudini introvertite și extravertite. aci apoi lacom de plăcerile vieții. fugind de oameni și căutându-i. blând și aspru. se bucură de o bună recepție.Bustul lui Mihai Eminescu din Constanţa Bustul lui Mihai Eminescu in Vevey. este vorba despre Venere și Madonă. aci de o abstinență de pustnic. După părerea lui Caragiale trăsătura cea mai caracteristică a lui Eminescu era faptul că „avea un temperament de o excesivă neegalitate”[8]. Mortua Est. nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. Elveţia Cea mai realistă analiză psihologică a lui Eminescu i-o datorăm lui I. publicat la scurtă vreme după moartea sa prematură. asigurîndu-l că volumul său de Poesii. și Epigonii și va reveni ulterior după moartea poetului asupra întregului set de poezii publicate antum în studiul Eminescu și poeziile sale. Direcția nouă în poezia și proza românească(1872). Dar poate documentul cel mai uman. Caragiale care după moartea poetului a publicat trei scurte articole pe această temă: În Nirvana. în străinătate. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist. cel care l-a sprijinit moral și material pe parcursul întregii vieți dar mai ales după tragicul moment al declanșării bolii sale.L. întrun sanatoriu din Viena. așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist. Ironie și Două note.

Viața lui Eminescu a fost o suprapunere de cicluri de diferite lungimi formate din avânturi alimentate de visuri și crize datorate impactului cu realitatea. Dăm ca exemplu caracteristic acestor crize felul în care descrie el însuși accesele sale de gelozie. Maiorescu a promovat imaginea unui visător rupt de realitate. întâmplare externă. ca legătura cu Veronica. o altă admiratoare declarată a poetului. așa cum se poate constata din poeziile sau scrisorile sale. un alt mare scriitor junimist. ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-și întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în perioadele bolnave declarate). participarea la întâlnirile Junimii sau ziaristica de la Timpul. singura mea avere.” În realitate. vezi: Eminescu jurnalist politic. a evocat în cîteva texte cu caracter memorialistic atît amintirile din perioada prieteniei lor vieneze. unde să n-am nici a te arăta nimănui și liniștit nu aș fi decât închizându-te într-o colivie. Titu Maiorescu. Ciclurile puteau dura de la câteva ore sau zile. că pe cât te iubesc. Veronică. cît și sărbătoarea consacrată serbării de la Putna. .” Ioan Slavici. vezi: Opera poetică a lui Mihai Eminescu. când trupul tău e al meu exclusiv și fără împărtășire. Fericit pe deplin nu aș fi cu tine. rang sau nivelare obștească și chiar soarta externă a persoanei sale ca persoană îi era indiferentă. În aceeași proporție tot ce era caz individual. cea care a intervenit pe lîngă regele Carol I pentru a-i fi acordată distincția "Bene merenti". sau puteau fi chiar de mai lungă durată când erau legate de evenimentele care i-au marcat viața în mod semnificativ. pentru care râsul tău nu are prețul ce il dau eu și nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul. descoperit tot de Mihai Eminescu la Viena. Eminescu era de multe ori sub influența unor impulsuri inconștiente nestăpânite. avere sau neavere. convenție socială. Activitatea literară Pentru detalii.doamnele de la Curtea Reginei Carmen Sylva. organizată la propunerea societății "României june". care nu suferea din cauza condițiilor materiale în care trăia. indiferent la ironiile și laudele semenilor. Activitatea de jurnalist politic Pentru detalii. refuzată totuși de poet din motive politice. și așa cum își amintește Caragiale. nevoit să o practice din cauza schimbărilor prilejuite de căderea guvernului conservator. te urăsc presupunând că ai putea dărui din ceea ce e averea mea. care de altfel erau dominante. activitatea politică din timpul studenției. te urăsc fără cauză. „Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o așa covârșitoare inteligență. Titu Maiorescu accentuează trăsăturile introvertite ale lui Eminescu.[11] „Tu trebuie să știi. Până atunci el fusese revizor școlar în județele Iași și Vaslui. Activitatea de ziarist a lui Eminescu a început în vara anului 1876. încât lumea în care trăia el după firea lui și fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce și le însușise și le avea pururea la îndemână. caracteristica lui principală fiind „seninătatea abstractă”[10]. decât departe de lume. funcție obținută cu sprijinul ministrului conservator al învățământului. unde numai eu să am intrarea. fără cuvânt. din care cei doi au făcut parte în epoca studiilor lor la Universitatea din Viena. Te urăsc uneori pentru că te știu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit. numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul. În portretul pe care i l-a făcut poetului în studiul Eminescu și poeziile sale(1889). în funcție de importanța întâmplărilor. până la săptămâni sau luni. Imediat după preluarea conducerii ministerului de către liberalul Chițu. tot așa – uneori – te urăsc.

de predispozițiile ei psihologice”. dările. Eminescu a fost angajat în octombrie 1877 ca redactor la cotidianul Timpul.A. Receptări extralivrești Opere antume Opera Anul apariției Din 1870 Observații . Ceea ce își dorea era ca interesul național să fie dominant. Majoritatea articolelor scrise de Eminescu fac parte dintr-o polemică continuă dusă cu ziarele liberale și în principal cu Românul condus de C. unde a rămas în următorii șase ani. Rosetti. bugetul. nu exclusiv. noua constituție și legea electorală. Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări. La inițiativa lui Maiorescu și Slavici. cu orice mijloc și pe orice cale.” [14] Publicistica lui Eminescu acoperă perioada Războiului de Independență. chiar dacă și mijlocul și calea n-ar fi conforme cu civilizația și umanitarismul care azi formează masca și pretextul sub care apusul se luptă cu toate civilizațiile rămase îndărăt sau eterogene. „Părerea mea individuală. a satisfacerii condițiilor impuse de Congresul de la Berlin pentru recunoașterea independenței și proclamarea regatului. elemental național și că e scris în cartea veacurilor ca acest element să determine soarta și caracterul acestui stat. e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă. politica externă. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică. Eminescu nu dorea să constrângă cetățenii de altă etnie să devină români sau să-i excludă din viața publică. Nu caut adepți la ideea cea întâi. așa cum își propusese.” [13]” De aceea o politică eficientă putea fi realizată numai ținând seamă „de calitățile și defectele rasei noastre. Mitul Eminescu. Pe lângă aceste mari evenimente politice și sociale el s-a ocupat în articolele sale de toate problemele societății românești din acea vreme: răscumpărarea căilor ferate. liberalii aflându-se atunci la guvernare.Eminescu a fost demis din funcția de revizor școlar și a lucrat ca redactor la Curierul de Iași. Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-și câștige pur și simplu existența. în linia întâia.[12]” Pentru Eminescu legea supremă în politică era conservarea naționalității și întărirea statului național: „ … toate dispozițiile câte ating viața juridică și economică a nației trebuie să rezulte înainte de toate din suprema lege a conservării naționalității și a țării. Prin atitudinea sa. dar la cea de a doua sufletul meu ține ca la el însuși. „Dar ceea ce credem. organul oficial al conservatorilor. căci pentru adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. etc. întemeiați pe vorbele bătrânului Matei Basarab e că țara este. a proclamării independenței. inamovibilitatea magistraților. în care nu oblig pe nimeni de-a crede. înființarea Băncii Naționale. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. publicație aflată atunci în proprietatea unui grup de junimiști.

„Convorbiri literare“ septembrie 1879. iubito.. Pajul Cupidon O. octombrie 1879.. rămâi De câte ori.Venere și Madonă Mortua est! Noaptea. „Convorbiri literare“ Crăiasa din povești 1 septembrie 1876. „Convorbiri literare“ 1 martie 1871. „Convorbiri literare“ martie 1878. „Convorbiri literare“ A apărut fără titlu 1 februarie 1879.. „Convorbiri literare“. „Convorbiri literare“ martie 1878. „Convorbiri literare“ 1 septembrie 1876. „Convorbiri literare“ . „Convorbiri literare“ 1 februarie 1879. „Convorbiri literare“ martie 1878. Atât de fragedã... „Convorbiri literare“ 1 septembrie 1876. Floare albastră Melancolie 15 aprilie 1870. „Convorbiri literare“ 1 aprilie 1873. Afară-i toamnã.... „Convorbiri literare“ Lacul Dorința Povestea codrului Singurătate Departe sunt de tine. „Convorbiri literare“ 15 iunie 1871. 1 septembrie 1876... „Convorbiri literare“ septembrie 1879.

„Convorbiri literare“ aprilie 1883. „Familia“ Nr. 33 1 iulie 1883. „Convorbiri literare“ 1 februarie 1881. 18 15/25 mai 1883. „Familia“ Nr. „Convorbiri literare“ Din 1880 O. „Convorbiri literare“ Când însuși glasul.. „Convorbiri literare“ octombrie 1879.. „Almanahul Societății Academice România jună“ 24 aprilie/6 mai 1883.Sunt ani la mijloc. „Convorbiri literare“ 1 aprilie 1881. „Convorbiri literare“ 1 septembrie 1881. mamă... octombrie 1879.. „Familia“ Nr. 20 5/17 iunie 1883. „Convorbiri literare“ octombrie 1879. „Convorbiri literare“ octombrie 1879. „Convorbiri literare“ 1 mai 1881. Scrisoarea I Scrisoarea II Scrisoarea III Scrisoarea IV 1 aprilie 1880... Freamăt de codru Revedere Despărțire octombrie 1879.... Când amintirile. Adio Doină . „Convorbiri literare“ Luceafãrul S-a dus amorul.

„Album literar“ al Asociației studențești Unirea 25 octombrie 1886.. „Epoca“ Nu mă înțelegi 15 martie 1886.Pe lângă plopii fără soț. „Convorbiri literare“ La steaua De ce nu-mi vii . Din Noaptea..... 28 august/9 septembrie 1883... 1883/84. Și dacă.. „Familia“ Nr.. 1883/84. 46 Poeziile au fost scrise începând cu anul 1876. Trecut-au anii. Sara pe deal Scrisoarea V Dalila 1883/84. 35 13/25 noiembrie 1883. „Convorbiri literare“ 1 ianuarie 1886... Veneția Iubind în taină.. 1883/84. Criticilor mei 1883/84 Mai am un singur dor Somnoroase păsărele. „România liberă“ februarie 1887. 1883/84. 7 1 iulie 1885. „Familia“ Nr. 12/24 februarie 1884. „Familia“ Nr.

cel mai cunoscut și pe baza căruia s-a construit și mitul geniului. în 1967. altul cu Eminescu . se pare că e un portret neretușat al unui fotograf austriac. unul din 1878. Albumul 1 iulie 1887. scenariul a fost publicat în 1996. Mai sunt alte trei portrete retușate. „Convorbiri literare“ 1 februarie 1890. Publicistică Portrete În urma lui Mihai Eminescu au rămas patru portrete fotografice.). „Convorbiri literare“ iulie 1892. scris in 1966 de scriitorul Cristian Petru Bălan și achiziționat oficial de Centrul Cinematografic București. Mayerhofer. Biblioteca Universității din București ș. După emigrarea autorului în America.a. de Jean Bielig.[15] 1869 1878 1885 1887 . secția scenarii film.. unul din 1884-1885. realizat de Frantz Dushek la București. realizat de Nestor Heck la Iași. câteva exemplare existând și în România (Biblioteca Academiei Române. Se pare că pe acesta din urmă l-a rupt Titu Maiorescu atunci când i-a fost arătat. „Convorbiri literare“ Mihai Eminescu în conștiința publică În muzică Vezi și: Listă de compoziții pe versurile lui Mihai Eminescu Teatru și film Geniu sublim (Eminescu).Kamadeva Oricâte stele.. scenariu de film. și după acesta s-a făcut o litografie de către Th. la editura Western Publishing din Chicago. Primul. realizat la Viena în 1869. realizat in 1887.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful