Mihai Eminescu

Membru post mortem al Academiei Române

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu în 1869, la Viena Naștere – 15 ianuarie 1850 Botoșani sau Ipotești Deces – 15 iunie 1889 (39 ani) București Profesiune – poet, jurnalist Naționalitate – român Perioadă activă 1866-1888 ca scriitor – Genuri – poezie, nuvelă Mișcare literară – Romantism Operă/e de debut – „La mormântul lui Aron Pumnul” Influențe – Folclorul românesc, Poezia egipteană, Cultura clasică, Shakespeare, Schopenhauer, Kant, Hegel, Schiller, Lenau, Goethe, Vede, Budism, Creștinism ortodox, A influențat pe – Toată literatura română ce i-a urmat (de la tradiționaliști, la marii scriitori încadrați modernismului românesc, ca și la cei neomoderniști sau scriitorii

postmoderni, optzeciști) Semnătură –

Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani sau Ipotești - d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.[1] Receptiv la marile romantisme europene de secol XVIII și XIX, poetul și-a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism târziu. Eminescu a fost activ în societatea literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.[2] A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902.[3] Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Cuprins

• • • • • •

• • • • • • •

1 Biografie o 1.1 Data și locul nașterii o 1.2 Familia Eminescu o 1.3 Copilăria o 1.4 Debut o 1.5 Sufleor și copist o 1.6 Student la Viena și Berlin o 1.7 Reîntoarcerea în țară. Rătăciri o 1.8 Boala 2 Profilul psihologic 3 Activitatea literară 4 Activitatea de jurnalist politic 5 Mitul Eminescu. Receptări extralivrești 6 Opere antume 7 Mihai Eminescu în conștiința publică o 7.1 În muzică o 7.2 Teatru și film o 7.3 Publicistică 8 Portrete 9 Fragmente audio 10 Note 11 Biografii 12 Monografii, studii critice, istorii literare. Între 1800-1947 13 Monografii, studii critice, istorii literare. Între 1947-2007. Opere selective 14 Legături externe o 14.1 Poezii și biografie o 14.2 Jurnalistul o 14.3 Teoria conspirației

nu departe de .[necesită citare] Bunicii săi. iar a botezului la data de 21 în aceeași lună. obligațiilor militare și a persecuțiilor religioase. în acest dosar data nașterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”. Vasile și Ioana. în lucrarea Eminescu și poeziile lui (1889) citează cercetările în acest sens ale lui N. printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani. născută Jurașcu. Familia cobora pe linie paternă din Transilvania de unde emigrează în Bucovina din cauza exploatării iobăgești. Aglae Drogli. care însă susține că locul nașterii trebuie considerat satul Ipotești. Această dată rezultă din mai multe surse.5 Craterul Eminescu Biografie Data și locul nașterii Statuia lui Mihai Eminescu din Cernăuţi Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849. Giurescu și preia concluzia acestuia privind data și locul nașterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850. Data nașterii este confirmată de sora mai mare a poetului. iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849. D. trăiesc în Călineștii lui Cuparencu.un om singular 14.o o 14. Titu Maiorescu. în Botoșani. fiică de stolnic din Joldești. și al Ralucăi Eminovici. provenit dintr-o familie de țărani români din nordul Moldovei.4 Eminescu . Totuși.[4] Familia Eminescu Mihai Eminescu este al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici.

afectiv. născut mult mai târziu. Ruxandra se naște în 1845. Moare în 1863 în urma unei epidemii de tifos. nu-i cunoaște și nu-i evocă în scrierile sale. va contracta o boala venerică și se va sinucide în Ipotești. data nașterii sau a morții nefiind cunoscute. tatăl poetului. 1906). Are o carieră de succes. (n. Nu s-a simțit legat. dar moare în 1873 din cauza unei răceli contractate în timpul unei misiuni. După el s-a născut în jur de 1854 Harieta. A studiat Politehnica la Praga și a devenit căpitan în armata română. 4. 1846 a fost tovarășul de joacă al lui Mihai. a murit la un an și jumătate. studiază medicina la Viena. 1848 sau 1849 trăiește doar șapte ani și jumătate. S-a luptat cu Titu Maiorescu. Matei. O posibilă explicație este că în secolul al XIX-lea speranța de viață nu depășea 40 de ani. 1852. boala fiind incurabilă până la inventarea penicilinei. locuiește în Ipotești și are doi băieți. Nu cunoaștem unde face primele două clase primare. este singurul care a lăsat urmași direcți. într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura. stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O. n. și poetul. se îmbolnăvește de tuberculoză și moare alienat în 1874. trece din Bucovina în Moldova și îndeplinește funcția de administrator de moșie.1841). descris în mai multe poeme. hepatită erau frecvente. pe Ioan și pe George. A suferit de boala Basedow-Graves. Are ca învățători pe Ioan Litviniuc și Ioan Zibacinschi. Este ridicat la rangul de căminar și își întemeiază gospodăria sa la Ipotești. în Ținutul Botoșanilor. Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești. Maria. Șerban (n. Aglae (n. Strada Shkilna (Școlii) nr. Iorgu. Mihai a fost cel de-al șaptelea fiu. iar director pe Vasile Ilasievici. epidemiile de tifos. Frecventează aici și clasa a IV-a în anul scolar 1859/1860. 1856. Ultimul copil. Cadre didactice cu experiență. probabil într-un pension particular. Între 1858 și 1866. rămâi). 1844) studiază la Academia Militară din Berlin. a fost căsătorită de două ori. tuberculoză. n. Vasile. de învățătorii săi și nui evocă în scrierile sale. Gheorghe. unde Mihai Eminescu a studiat în perioada 185860. încercând să împiedice publicarea operei postume. În prezent clădirea adăpostește o școală auto.Suceava. dar moare în copilărie. a urmat cu intermitențe școala primară National Hauptschule (Școala primară ortodoxă orientală) la Cernăuți. în casa părintească și prin împrejurimi. Primul născut. primul băiat al lui Vasile. iar pentru sifilis nu exista vreun tratament. Copilăria Clădirea National-Hauptschule din Cernăuți. Termină școala primară cu rezultate bune la învățătură. sora mai mică a poetului. Mor din cauza epidemiei de holeră din 1844. n. în 1884. comuna întemeiată de emigranții transilvăneni. A urmat clasa a III-a la „Nationale Hauptschule“ din Cernăuți. Niculae. învățătorii săi participă la viața culturală și întocmesc manuale școlare. fiind . cea care l-a îngrijit după instaurarea bolii. născut în 1843. d. Ilie.

deși avea o situație bună la învățătură. Aron Pumnul l-a calificat. Gheorghe și Ilie. destul de târziu. Clădirea Ober-Gymnasium din Cernăuți. Șerban. În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile. pe care a repetat-o. Eminescu. cea dintâi istorie a literaturii române în texte. A obținut insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner (la limba latină) și la Johann Haiduk. după 1848. Termină clasa I cu rezultate bune la învățătură. Se găsește pe str. singura instituție de învățământ liceal la acea dată în Bucovina anexată de Imperiul habsburgic în 1775. în ambele semestre. M. fiind clasificat al 11-lea în primul semestru și al 23-lea în cel de-al doilea semestru. Se înființează și o catedră de română. În prezent. în patru tomuri. tipărit la Viena între 1862 și 1865. după care a făcut două clase de gimnaziu. A terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi. Sbiera. Plecând de vacanța Paștelui la Ipotești. Ion G. Cunoscut prin Lepturariu românesc. succesorul lui Aron Pumnul la catedră. nu s-a mai întors la școală. unde poetul și-a făcut studiile în perioada 1860-63. În medalion ar putea fi Eminescu . În clasa a II-a. culegător din creație populară și autor de studii de ținută academică. Sbiera i-a dat la română calificativul vorzüglich (eminent). cu precădere. Avea note foarte bune la toate materiile. din Austria. Între 1860 și 1861 a fost înscris la Ober-Gymnasium. erudit în istoria bisericii ortodoxe române. l-a avut ca profesor pe Ion G. Promoţia 1864 a gimnaziului din Cernăuţi. colț cu str.clasificat al 15-lea între 72 de elevi. I. 1. Tot aici a predat Aron Pumnul. Franko. întocmesc studii și colaborează la publicațiile vremii. Este ocupată de Aron Pumnul. Mai târziu a mărturisit că îndepărtarea sa de matematică se datora metodei rele de predare. Elevul Eminovici Mihai a promovat clasa I. pe ambele semestre (la matematică). Frecventează cursurile la Ober Gymnasium și frații săi. Nu are notă la română pe primul semestru și este clasificat de Miron Călinescu. liceu german din Cernăuți înființat în 1808. Se impune în cursul anilor prin buna organizare administrativă și marea severitate în procesul de învățământ. școala generală nr. cu note maxime la română. Profesorii se recrutau. Nicolae.

apoi. a obiceiurilor și a realităților românești. din Pesta. i s-a promis că va fi primit „negreșit la ocaziune de vacanță. Sufleor și copist Din 1866 până în 1869. Eminovici a solicitat pașaport pentru trecere în Bucovina. Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoșani. la mormântul prea-iubitului lor profesoriu). Elevii scot o broșură. cu poezia De-aș avea. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista Familia. cu rugămintea ca salariul cuvenit pe luna februarie să fie înmânat fratelui său Șerban. Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști (Lăcrimioare. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul.încheierea sublimă a unei lecții pentru toată viața: ideea unității naționale și a culturii române aplicată programatic și sistematic. 9816 către gimnaziul din Botoșani. Debut Casa din Cernăuţi a lui Aron Pumnul. sunt ani de cunoaștere prin contact direct a poporului. departe de a fi o «împrejurare boemă». respectând documentele epocii cernăuțene. Situația lui școlară era de „privatist“. a fost copist la comitetul permanent județean. Cunoștea însă biblioteca lui Pumnul până la ultimul tom. cât de cert este că drumul lui Eminescu în Transilvania. Eminoviciu. În toamnă s-a aflat în gazdă la profesorul său. În 21 martie 1864.În 1864 elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerul Învățământului din București o subvenție pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. însă. cu strategie . a fost . A fost refuzat. Aron Pumnul. În același an îi mai apar în „Familia” alte cinci poezii. 19) 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. în care apare și poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată M. peste puțin timp. respectând adevărul istoric atât cât există în ele. Elevul Eminovici a plecat la Cernăuți unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentații. va îndeplini condițiunile concursului“. ca îngrijitor al bibliotecii acestuia. Eminovici a demisionat. «un imbold romantic al adolescenței». a limbii.în fond . În 11 martie tânărul M. Iosif Vulcan îl convinge să-și schimbe numele în Eminescu și mai târziu adoptat și de alți membri ai familiei sale. a lui Iosif Vulcan. De fapt. privatist. un pelerinaj transilvănean al cărui autor moral a fost Aron Pumnul. prin adresa nr. La 5 martie 1865.. după ce. „nefiind nici un loc vacant de bursier“. unde a locuit o perioadă și Mihai Eminescu (strada Aron Pumnul nr. „Cât de clar este.. a pribegit pe traseul Cernăuți – Blaj – Sibiu – Giurgiu – București. La 5 octombrie 1864.

o cunoaște. a părăsit Blajul și a mers la Sibiu. L. A continuat să publice în Familia. L. drame (Mira). În timpul verii. Traducerea. dar nu s-a prezentat la examene. Galați. Junimea i-a acordat o bursă cu condiția să-și ia doctoratul în filozofie. rămase în manuscris. . la Alba Iulia. Caragiale.și tactică. În perioada 27 . apoi secretar în formația lui Mihail Pascaly și. din Pesta. cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ștefan cel Mare). Th. Stabilit în București. Caragiale.Dezvoltată științific și în legătura ei organică de profesorul dr. unde a fost prezentat lui N. Apar primele semne ale "bolii". a scris poezii. l-a angajat ca sufleor a doua oară și copist al Teatrului Național. Iosif Vulcan l-a întâlnit cu ocazia acestui turneu și a obținut de la Eminescu poeziile La o artistă și Amorul unei marmure. însă. Lugoj. sufleor și copist la Teatrul Național. În iunie 1866 a părăsit Bucovina și s-a stabilit la Blaj cu intenția mărturisită de a-și reîncepe studiile. participă la pregătirea unei serbări și a unui Congres studențesc la Putna. Giurgiu. Heinrich Theodor Rotscher (după ediția a II-a). la recomandarea acestuia.28 august 1866. se obligă să traducă pentru marele actor Arta reprezentării dramatice . de H. Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți). Sibiu. după toate normele și canoanele unei campanii ideologice. în schimb. fiind mulțumit de Eminescu. Activează în rândul societății studențești (printre altele. De aici a trecut munții și a ajuns la București. 367) A intenționat să-și continue studiile. Fanny Tardini-Vladicescu și actori din trupa lui Iorgu Caragiale. rătăcitor în lume. a participat la adunarea anuală a ASTREI. Obține de la Pascaly o cameră de locuit. Eminescu semnează contractul legal în această calitate. Pascaly. Eminescu a făcut cunoștință cu I. fragmente de roman (Geniu pustiu). Între 1872 și 1874 a fost student „extraordinar” la Berlin. neterminată. În toamnă. Arad și alte orașe bănățene. căminarul Gheorghe Eminovici află de soarta fiului său. Student la Viena și Berlin Între 1869 și 1872 este student la Viena. Văzând aceste poezii în Familia. Ploiești. Densușianu. Acum începe și proiectul său de roman Geniu pustiu. publicate apoi în Familia din 18/30 august și 19 septembrie/1 octombrie. pe Veronica Micle. Rötscher). dar nu și-a realizat proiectul. debutează ca publicist în ziarul Albina. În 29 septembrie. a făcut traduceri din germană (Arta reprezentării dramatice. se află printre manuscrisele rămase. scrisă pe mai multe sute de pagini. unde îl cunoaște pe I. Este angajat în 1868 ca sufleor în trupa lui Mihail Pascaly. A urmat cu regularitate două semestre. se împrietenește cu Ioan Slavici. care concentrase mai multe forțe teatrale: Matei Millo. începe colaborarea la Convorbiri literare.” (Sânziana Pop în Formula AS nr. aceasta trupă a jucat la Brașov. la Viena. Cu această trupă face turnee la Brăila. În 1867 a intrat ca sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale. Timișoara.

La 6 august 1871. În semestrul de iarnă 1869-1870 Eminescu a urmat cu oarecare regularitate cursurile. a ajuns să constate că „anul acesta e într-adevăr un an nefast“ din cauza bolii și a lipsurilor de tot felul. ofițer.România jună. Împreună cu o delegație de studenți. Printre tinerii de talent. ca simplu auditor deci. apoi „la birt. se plânge că a fost bolnav. intenționează să se mute la o altă universitate. În vară se întâlnește întâmplător în Cișmigiu cu fratele său Iorgu. pretutindenea“. în provincie. După aceasta. citându-l imediat după Alecsandri. Titu Maiorescu evidențiază meritele de poet. care se afla în țară. care avea ca scop. . cu mult interes. La 16 decembrie 1871. când a urmat două semestre consecutive. În data de 29 iunie. Din această cauză. iar tatăl său i-a promis o subvenție regulată pentru a urma cursuri universitare la Viena. care l-a sfătuit să reia legăturile cu familia. În studiul său despre Direcția nouă. iar în 8 aprilie a cerut bani pentru a se înscrie în semestrul al II-lea. În data de 10 februarie a aceluiași an. Studiul se tipărește cu începere din acest an în Convorbiri literare. care apoi s-au contopit într-una singură . prin poeziile publicate de acesta în Convorbiri literare. Aici a făcut cunoștință cu Ioan Slavici și cu alți studenți români din Transilvania și din Bucovina. deoarece i-a lipsit bacalaureatul. În 18 martie. s-au remarcat pictorul Epaminonda Bucevski și compozitorul Ciprian Porumbescu. agravată și de știrile triste primite de acasă. poeziilor populare și a documentelor privitoare la istoria și literatura patriei. dându-i oarecare relații privitoare la organizarea serbării. i-a scris necăjit că duce o mare lipsă de bani. strângerea basmelor. „poet în toată puterea cuvântului“. pe fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza. 1872 este anul probabil al întâlnirii cu Veronica Micle. Eminescu era repartizat pentru Moldova. Eminescu s-a înscris la Facultatea de Filosofie ca student extraordinar. 1870. din care cauză se află într-o stare sufletească foarte rea. Îl preocupau și unele probleme cu care avea să iasă în publicistică. i se adresează din Ipotești lui Titu Maiorescu. la Viena. În schimb. în fine. Îi propune ca după terminarea studiilor să se stabilească la Iași. Cu ocazia ultimului turneu. A reluat legăturile cu vechii colegi de la Cernăuți și de la Blaj. a înființat împreună cu alți tineri. În 2 octombrie. a plecat cu trupa Pascaly în turneu la Iași și Cernăuți. Eminescu se împacă cu familia.Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" Iaşi La 1 aprilie 1869. setea lui de lectură era nepotolită. cercul literar Orientul. Iacob Negruzzi îi comunică lui Eminescu impresia puternică provocată de poet în sânul societății Junimea din Iași. Sosit incognito la Viena. Se plânge și de lipsa unui pardesiu. ale lui Eminescu. participanți activi la serbare. având datorii pentru chirie. la Döbling. Frecventa. la cafenea. din cauza unor curente contradictorii în sânul societății România jună. se fixează comisiile de membri ale Orientului. Poetul a refuzat hotărât. într-o scrisoare către părinți. În toamna anului 1871. S-a înscris în cele două societăți studențești existente. În vară. Eminescu nu s-a mai înscris până în iarna lui 1871-1872. Eminescu demisionează împreună cu Slavici din comitetul de conducere. unde se aflau mai toți colegii lui de la Cernăuți. A început să crească numărul scrisorilor și telegramelor către părinți pentru trimiterea banilor de întreținere. Eminescu îl vizitează de Anul Nou. biblioteca Universității. într-o scrisoare către Șerban. Amândoi sunt acuzați că sunt atașați ideilor Junimii din Iași. care urmau să viziteze diferitele provincii. între altele.

S-a întors în noiembrie 1874 la Berlin pentru examene. fratele poetului. Reîntoarcerea în țară. economiei și dreptului. În 26 iulie 1873 i s-a eliberat certificatul dorit. În 1 septembrie a fost numit în postul de director al Bibliotecii Centrale din Iași. care dăduse semne de o alienație mintală. În 28 noiembrie. Eminescu a predat acum lecții de logică la Institutul academic în locul lui Xenopol. În 19 septembrie. În 10 octombrie. pentru statul român. În 7 octombrie. prin mărirea salariului. a motivat de ce a abandonat această sarcină și de ce a luat drumul către țară. fratele poetului. Cursurile la care se înscrisese. Ministrul Învățământului i-a trimis la Berlin suma de 100 galbeni pentru depunerea doctoratului. Pe lângă sarcinile de la bibliotecă. În timpul verii i s-a dat sarcina de a cerceta oficial. Toamna a petrecut-o în tovărășia lui Ioan Slavici. din partea Junimii.7 mai 1874. găzduit la Samson Bodnărescu. sau pe care și le notase să le urmeze. Șerban. În 18 decembrie s-a înscris la Universitatea din Berlin. Rosetti i-a înlesnit însă rămânerea mai departe la Berlin. Maiorescu a luat cunoștință prin Al. pentru a citi o poezie cu subiect luat din folclor. s-a internat în spital prin intervenția agenției române din Berlin. De data aceasta Eminescu era înmatriculat ca student. agenția din Berlin a anunțat moartea lui Șerban. În perioada 17/29 ianuarie . fiind oprit de întâmplări grave în familie: două surori se îmbolnăviseră de tifos la băi în Boemia. documentele din Königsberg. iar în 8 noiembrie a promis că va veni într-o joi la serata literară de la Veronica Micle. ajuns aici cu ajutorul unei subvenții lunare de 10 galbeni.Mihai Eminescu în prima jumătate a anilor 1870 În aceste împrejurări a părăsit Viena și s-a întors în țară. În 8 decembrie s-a reînscris la Universitate pentru semestrul de iarnă. istoriei. printr-o scrisoare adresată secretarului agenției diplomatice din Berlin. Lambrior că Eminescu nu poate pleca așa curând în străinătate ca să facă doctoratul. Poetul a început să sufere de o inflamație a încheieturii piciorului. erau foarte variate: din domeniul filozofiei. Rătăciri . a avut loc o bogată corespondență între Maiorescu și Eminescu. în care i se propunea poetului să-și obțină de urgență doctoratul în filosofie pentru a fi numit profesor la Universitatea din Iași. pe baza unui certificat de absolvire de la liceul din Botoșani.

Raluca Eminovici. a declarat că „nu este loc de urmare“. A frecventat cu regularitate ședințele Junimii. ministrul Învățământului. iar în 12 octombrie a precizat. Veronica Micle a rămas. În 15 iunie a primit scrisoarea lui Maiorescu prin care i s-a propus funcția de revizor școlar pentru districtele Iași și Vaslui. În 15 august s-a stins din viată la Ipotești. Petrino. într-un raport adresat lui Maiorescu. În 1 iulie a fost invitat să-și ia în primire noul post de revizor. din cauza grevei declarate de elevii unor clase. unde numeroase rubrici redactate de el au fost publicate fără semnătură. Iași. În 10 august a înaintat Ministerului un raport asupra constatărilor făcute cu ocazia conferințelor cu învățătorii din județul Iași. că Iașii i-au . autorul broșurii criticate de Eminescu prin articolul său O scriere critică. Ministerul a înaintat raportul Parchetului din Iași. În 3 iunie. D. i-a comunicat lui Slavici că se simte din ce în ce mai singur. Tot în acest an a început traducerea din germană a unei gramatici paleoslave. A remarcat pe institutorul Ion Creangă de la Școala nr. prin Maiorescu. iar în 17 decembrie. să fie urmărit pentru obiecte și cărți „sustrase“. iar în 14 martie. În 22 iunie. Eminescu a primit postul de corector și redactor al părții neoficiale la ziarul local Curierul de lași. În 5 septembrie a trimis un raport cu propuneri de reorganizare a școlilor din județul Vaslui. mama poetului.Timbru poştal românesc din 1958 În prima parte a anului 1875 a pus ordine în bibliotecă și a propus îmbogățirea ei cu manuscrise și cărți vechi românești. s-a împrietenit cu Mite Kremnitz. unde. 1013. Petrino. 2 din Păcurari. Petrino a cerut ca Eminescu. prin raportul său către Ministerul Învățământului. idolul său. De multe ori l-a vizitat pe Creangă în bojdeuca sa. În 20 septembrie 1877. schimbându-se guvernul. a înaintat o listă bogată de tipărituri și manuscrise vechi pentru achiziționare. În 6 martie. fost bibliotecar. L-a introdus pe Ion Creangă în societatea Junimea. către același. Rămas fără serviciu. iar în ziua următoare a predat biblioteca lui D. În 26 mai a înaintat Ministerului un raport elogios asupra unei cărți didactice alcătuită de Ion Creangă și alții. Tot în această vreme a fost înlocuit și la școală. Eminescu a fost pus în disponibilitate prin decretul domnesc nr. judecătorul de instrucție în cazul raportului înaintat la Parchet de către D. însă. în cadrul prelegerilor publice ale Junimii a rostit conferința pe care a tipărit-o în Convorbiri literare din 1 august sub titlul Influența austriacă asupra românilor din principate. A făcut un drum la București.

s-a plâns că are mult de lucru și că este bolnav trupește. Împreună au făcut planuri de căsătorie nerealizabile. A continuat să publice în Convorbiri literare. probabil. S-a îndrăgostit de Veronica Micle. fiindcă poetul continuă să scrie în stilul său propriu. fiind invitat să intre în redacția ziarului Timpul. În 1 ianuarie. redactor la ziarul Curierul de Iași. a avut necazuri în familie (i-au murit mai mulți frați. care-i trimisese invitație de nuntă. unde s-a dedicat gazetăriei. se citesc „iarăși vecinic frumoasele poezii de Eminescu” în casa lui Maiorescu. S-a reîntors în țară. Văduva lui Micle a venit la București și l-a rugat să intervină pentru urgentarea pensiei sale. Acum a scris marile lui poeme (seria Scrisorile. Nu a avut nici timp. Este semnalat adeseori în casă la Maiorescu.1884 Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882. dar mai mult sufletește. A devenit bun prieten cu Ion Creangă. A renunțat la căsătoria proiectată cu Veronica Micle. unde până în 1883 a fost redactor. în absența poetului. care i-a ruinat însă sănătatea. în special adresate de tatăl său. A fost director al Bibliotecii Centrale. trăind la Iași între 1874-1877. În schimb a citit în mai multe rânduri „Luceafărul” pe care Mite Kremnitz l-a tradus în germană. În 13 septembrie. . sora sa. Eminescu este flancat de un director și un comitet redacțional care urmau să-i tempereze avântul său polemic. Negruzzi îi scrie imputându-i că nu-i mai trimite nici o colaborare. Într-o scrisoare din 1880 către Henrieta. nici dispoziție să-l felicite măcar pe Matei.devenit „nesuferiți“. Reorganizarea redacției este însă inoperantă. În a doua jumătate a lunii octombrie. Nu a publicat decât o poezie. Boala Poesii . În 1877 s-a mutat la București. Din partea familiei a primit numai imputări. Eminescu a părăsit Iașii și a venit la București. a murit Ștefan Micle. etc. la gazetă. i-a murit și mama). pe care l-a determinat să scrie și l-a introdus la Junimea. apoi redactor-șef (în 1880) la ziarul Timpul. Luceafărul.). A desfășurat o activitate publicistică excepțională. Situația lui materială era nesigură. profesor suplinitor. revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui. în ședințele Junimii de la Titu Maiorescu. În 6 august 1879.

pe o căldură înăbușitoare. În 1 ianuarie 1884 Eminescu a fost vizitat de Maiorescu și de vărul acestuia. au fost adăugate contribuției amicilor pentru plecarea lui Eminescu. Spiridon. În anul 1886 a fost menținut în serviciul bibliotecii.În luna ianuarie a anului 1883. În 25 octombrie a fost prezent la banchetul anual al Junimii. care au cerut relații asupra bolnavului. În 7 martie la Ipotești. Albumul literar al societății studenților universitari Unirea i-a publicat poezia Nu mă-nțelegi. Aceștia au recomandat trimiterea pacientului la Viena și Hall. în două rânduri. Eminescu a dat semne de depresie. În timpul acesta. a dat în luna decembrie la Botoșani. si chiar binedispus. Doctorul Obersteiner a recomandat la 10 februarie ca pacientul să facă o călătorie prin Italia. în urma unui consult medical. care l-a gasit in deplinatate putere creatoare.000 lei. însoțit de doctorandul Grigore Focșa. În 13 iulie a mers la Iași pentru un consult medical. A plecat în 7 aprilie la Iași. iar în 15 iulie Eminescu a plecat înspre destinațiile recomandate. În primăvara lui 1887. iar la 28 iunie. Maiorescu a fost vizitat în 12 august de Gheorghe Eminovici și de fratele poetului (locotenentul). În perioada iulie . În 24 septembrie a fost numit în postul de sub-bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iași. A fost înlocuit în 9 noiembrie din postul de la bibliotecă și. În 12 ianuarie Eminescu i-a scris lui Chibici că dorește să se întoarcă în țară. iar în 4 februarie i-a scris lui Maiorescu. nicidecum ceva incurabil. de unde a scris cerând bani pentru plata taxelor. La începutul lunii septembrie încă nu venise la Iași. C. În aceeași zi a fost internat în sanatoriul doctorului Șuțu. exprimându-i aceeași dorință. adresele pentru înaintarea lor. fiind însoțit pe drum de un vechi prieten. iar în noiembrie a fost internat în spitalul Sf. tatăl poetului. „Luceafărul” în limba germană. Fondurile strânse din vânzarea biletelor.august 1885 a urmat o cură la Liman. În 15 martie. Eminescu a sosit la București în 27 martie. "boala" a izbucnit din plin. la sora sa Henrieta. Henrieta. În 8 ianuarie a murit la Ipotești. și a fost internat în spitalul local Sfântul Spiridon. Eminescu este internat pentru o vreme în spital. lângă Odessa. la Iași s-au organizat comitete de ajutorare. diverse circulare pentru restituirea cărților împrumutate și pentru convocarea comisiei bibliotecii. Alexandru Chibici Revneanu. În luna decembrie a primit vizita lui Vlahuță. este transportat la ospiciul de la Mânăstirea Neamț. cu același însoțitor. În lipsa lui se citește la Maiorescu. Eminescu a plecat la Botoșani. însoțit de Chibici. unde a stat sub îngrijirea doctorului Iszak și a sorei sale. unde a îndeplinit roluri șterse: a scris statele de plată. cu diagnosticul de psihoză maniaco-depresivă. care au lansat liste de subscripție publică pentru întreținerea și îngrijirea poetului. Eminescu a fost trimis la Viena în 20 octombrie și internat în sanatoriul de la Ober-Dobling. primit la gară de mai mulți amici. Editura Socec i-a dat 500 lei în contul volumului de poezii. cunoscuți poetului. din Viena. În 1 septembrie s-a întors de la Hall la Botoșani. În 26 februarie Eminescu a plecat în călătoria recomandată. în valoare de 2. Gheorghe Eminovici. Neculai Eminovici (Nicu) s-a sinucis prin împușcare. La București. Trupa de teatru a fraților Vlădicescu. . care aveau sarcina să-l vadă cât mai des la sanatoriu. în 23 iunie. un spectacol în beneficiul bolnavului. Popazu.

și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări. poetul s-a stabilit definitiv la București. Prin scrisoare recomandată i-a cerut lui Maiorescu să-i trimită biblioteca și manuscrisele rămase la București. rămasă în manuscris la Biblioteca Centrală din Iași. În 23 noiembrie proiectul de lege a trecut la Senat. Călinescu a scris: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet. existând suspiciunea că ar fi murit ucis. Concluzia raportului medical a fost următoarea: “dl. Medicul Zaharia Petrescu. I-a amintit Henrietei de gramatica limbii sanscrite. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. unde a fost susținut de Nicolae Gane ca raportor. Aici a avut un modest început de activitate literară. București. G. În data de 15 iunie 1889. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate. Propunerea a fost susținută și de Mihail Kogălniceanu. Legea s-a votat abia în luna aprilie a anului următor. pământul românesc. stare care reclamă șederea sa într-un institut”.Mormântul lui Mihai Eminescu Eminescu a dorit în 1888 să-și termine unele lucrări de care și-a amintit că le-a lăsat în manuscris. . Criticul însă nu a dat niciun răspuns acestei scrisori. vezi: Eminescu văzut de Caragiale. În 15 aprilie. [7] Profilul psihologic Pentru detalii. împreună cu dr. Iacob Negruzzi a depus pe biroul Camera Deputaților o petiție din partea unui număr de cetățeni din toate părțile țării. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. o pensie viageră. Ziarul Românul anunța ziua următoare la știri: Eminescu nu mai este. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Școala normală de institutori din București. poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu din strada Plantelor. poate. pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată. Camera a votat un ajutor lunar de 250 lei. până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale. Despre moartea poetului. pentru un proiect de lege prin care să se acorde poetului. Veronica Micle a venit la Botoșani și l-a determinat pe Eminescu să se mute definitiv la București. Mihail Eminescu este atins de alienație mintală în formă de demență. în jurul orei 4 dimineața. de către stat. la 20 martie 1889. l-a examinat pe Mihai Eminescu. Alexandru Șuțu.[6]” Tudor Vianu a spus: "fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci" Cauza exactă a morții sale rămâne însă învăluită în mister. [5] În 13 aprilie s-a instituit o curatelă pentru asistența judiciară a bolnavului.

mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate. s-a ocupat de poezia sa în două dintre articolele sale. Elveţia Cea mai realistă analiză psihologică a lui Eminescu i-o datorăm lui I. După părerea lui Caragiale trăsătura cea mai caracteristică a lui Eminescu era faptul că „avea un temperament de o excesivă neegalitate”[8]. Ironie și Două note. în care va analiza doar cîteva poezii publicate în revista Convorbiri literare pînă în momentul tipăririi articolului.L.[9] „Așa l-am cunoscut atuncea. cel care l-a sprijinit moral și material pe parcursul întregii vieți dar mai ales după tragicul moment al declanșării bolii sale. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist. Caragiale care după moartea poetului a publicat trei scurte articole pe această temă: În Nirvana. Direcția nouă în poezia și proza românească(1872). fiind citit atît de locuitorii mahalalei Tirchileștilor cît și de . blând și aspru. este vorba despre Venere și Madonă. publicat la scurtă vreme după moartea sa prematură. așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist.Bustul lui Mihai Eminescu din Constanţa Bustul lui Mihai Eminescu in Vevey. asigurîndu-l că volumul său de Poesii. aci de o abstinență de pustnic. Viața lui Eminescu a fost o continuă oscilare între atitudini introvertite și extravertite. editat de Socec în ediție princeps în 1883. comunicativ și ursuz. în străinătate. Dar poate documentul cel mai uman. aci apoi lacom de plăcerile vieții. și Epigonii și va reveni ulterior după moartea poetului asupra întregului set de poezii publicate antum în studiul Eminescu și poeziile sale. se bucură de o bună recepție. nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. nefericită pentru om!” Criticul Titu Maiorescu. cel mai cald este scrisoarea pe care i-o trimite în perioada în care poetul se îngrijea de sănătate. fugind de oameni și căutându-i. Mortua Est. întrun sanatoriu din Viena.

Ciclurile puteau dura de la câteva ore sau zile. Titu Maiorescu. convenție socială. și așa cum își amintește Caragiale. participarea la întâlnirile Junimii sau ziaristica de la Timpul. În aceeași proporție tot ce era caz individual. Te urăsc uneori pentru că te știu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit. că pe cât te iubesc. unde numai eu să am intrarea. întâmplare externă. până la săptămâni sau luni. unde să n-am nici a te arăta nimănui și liniștit nu aș fi decât închizându-te într-o colivie. indiferent la ironiile și laudele semenilor. activitatea politică din timpul studenției. numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul. În portretul pe care i l-a făcut poetului în studiul Eminescu și poeziile sale(1889). în funcție de importanța întâmplărilor. funcție obținută cu sprijinul ministrului conservator al învățământului. care de altfel erau dominante. Până atunci el fusese revizor școlar în județele Iași și Vaslui. o altă admiratoare declarată a poetului. cît și sărbătoarea consacrată serbării de la Putna. ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-și întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în perioadele bolnave declarate). cea care a intervenit pe lîngă regele Carol I pentru a-i fi acordată distincția "Bene merenti". organizată la propunerea societății "României june". te urăsc fără cauză. un alt mare scriitor junimist. din care cei doi au făcut parte în epoca studiilor lor la Universitatea din Viena. vezi: Opera poetică a lui Mihai Eminescu. care nu suferea din cauza condițiilor materiale în care trăia. Maiorescu a promovat imaginea unui visător rupt de realitate. fără cuvânt. Activitatea de ziarist a lui Eminescu a început în vara anului 1876. decât departe de lume. așa cum se poate constata din poeziile sau scrisorile sale. descoperit tot de Mihai Eminescu la Viena.[11] „Tu trebuie să știi. Imediat după preluarea conducerii ministerului de către liberalul Chițu. rang sau nivelare obștească și chiar soarta externă a persoanei sale ca persoană îi era indiferentă.” Ioan Slavici. avere sau neavere. Activitatea de jurnalist politic Pentru detalii. Viața lui Eminescu a fost o suprapunere de cicluri de diferite lungimi formate din avânturi alimentate de visuri și crize datorate impactului cu realitatea. Veronică. sau puteau fi chiar de mai lungă durată când erau legate de evenimentele care i-au marcat viața în mod semnificativ. „Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o așa covârșitoare inteligență. a evocat în cîteva texte cu caracter memorialistic atît amintirile din perioada prieteniei lor vieneze. .doamnele de la Curtea Reginei Carmen Sylva. te urăsc presupunând că ai putea dărui din ceea ce e averea mea. Titu Maiorescu accentuează trăsăturile introvertite ale lui Eminescu. caracteristica lui principală fiind „seninătatea abstractă”[10]. Eminescu era de multe ori sub influența unor impulsuri inconștiente nestăpânite. când trupul tău e al meu exclusiv și fără împărtășire. încât lumea în care trăia el după firea lui și fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce și le însușise și le avea pururea la îndemână. vezi: Eminescu jurnalist politic. singura mea avere. ca legătura cu Veronica. Fericit pe deplin nu aș fi cu tine. Dăm ca exemplu caracteristic acestor crize felul în care descrie el însuși accesele sale de gelozie. pentru care râsul tău nu are prețul ce il dau eu și nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul. Activitatea literară Pentru detalii.” În realitate. nevoit să o practice din cauza schimbărilor prilejuite de căderea guvernului conservator. refuzată totuși de poet din motive politice. tot așa – uneori – te urăsc.

nu exclusiv. elemental național și că e scris în cartea veacurilor ca acest element să determine soarta și caracterul acestui stat. în care nu oblig pe nimeni de-a crede.[12]” Pentru Eminescu legea supremă în politică era conservarea naționalității și întărirea statului național: „ … toate dispozițiile câte ating viața juridică și economică a nației trebuie să rezulte înainte de toate din suprema lege a conservării naționalității și a țării. chiar dacă și mijlocul și calea n-ar fi conforme cu civilizația și umanitarismul care azi formează masca și pretextul sub care apusul se luptă cu toate civilizațiile rămase îndărăt sau eterogene. Ceea ce își dorea era ca interesul național să fie dominant. Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-și câștige pur și simplu existența. „Dar ceea ce credem. organul oficial al conservatorilor. dar la cea de a doua sufletul meu ține ca la el însuși.A. Eminescu nu dorea să constrângă cetățenii de altă etnie să devină români sau să-i excludă din viața publică. e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă. Nu caut adepți la ideea cea întâi. publicație aflată atunci în proprietatea unui grup de junimiști. a proclamării independenței. „Părerea mea individuală.Eminescu a fost demis din funcția de revizor școlar și a lucrat ca redactor la Curierul de Iași. cu orice mijloc și pe orice cale. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică. Rosetti. La inițiativa lui Maiorescu și Slavici. așa cum își propusese. Pe lângă aceste mari evenimente politice și sociale el s-a ocupat în articolele sale de toate problemele societății românești din acea vreme: răscumpărarea căilor ferate. politica externă. de predispozițiile ei psihologice”. Eminescu a fost angajat în octombrie 1877 ca redactor la cotidianul Timpul. bugetul. înființarea Băncii Naționale. inamovibilitatea magistraților. în linia întâia. dările. Majoritatea articolelor scrise de Eminescu fac parte dintr-o polemică continuă dusă cu ziarele liberale și în principal cu Românul condus de C. noua constituție și legea electorală. întemeiați pe vorbele bătrânului Matei Basarab e că țara este. unde a rămas în următorii șase ani. a satisfacerii condițiilor impuse de Congresul de la Berlin pentru recunoașterea independenței și proclamarea regatului.” [14] Publicistica lui Eminescu acoperă perioada Războiului de Independență. liberalii aflându-se atunci la guvernare. etc. Prin atitudinea sa. Mitul Eminescu. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări. Receptări extralivrești Opere antume Opera Anul apariției Din 1870 Observații . căci pentru adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte.” [13]” De aceea o politică eficientă putea fi realizată numai ținând seamă „de calitățile și defectele rasei noastre.

„Convorbiri literare“ 1 septembrie 1876.. „Convorbiri literare“ martie 1878. „Convorbiri literare“ A apărut fără titlu 1 februarie 1879. „Convorbiri literare“ 1 septembrie 1876. „Convorbiri literare“ septembrie 1879. Atât de fragedã. „Convorbiri literare“ 1 februarie 1879.Venere și Madonă Mortua est! Noaptea.. „Convorbiri literare“ Lacul Dorința Povestea codrului Singurătate Departe sunt de tine. iubito.. „Convorbiri literare“ martie 1878. „Convorbiri literare“ martie 1878. „Convorbiri literare“ Crăiasa din povești 1 septembrie 1876.. Pajul Cupidon O. „Convorbiri literare“ . „Convorbiri literare“ 1 martie 1871... Floare albastră Melancolie 15 aprilie 1870. „Convorbiri literare“ 15 iunie 1871. „Convorbiri literare“ 1 aprilie 1873. 1 septembrie 1876. rămâi De câte ori. octombrie 1879.. Afară-i toamnã. „Convorbiri literare“ septembrie 1879.... „Convorbiri literare“.

„Convorbiri literare“ Când însuși glasul.. „Convorbiri literare“ 1 aprilie 1881.Sunt ani la mijloc. „Convorbiri literare“ 1 septembrie 1881.. „Almanahul Societății Academice România jună“ 24 aprilie/6 mai 1883.. 18 15/25 mai 1883. „Convorbiri literare“ octombrie 1879. „Convorbiri literare“ Din 1880 O. „Convorbiri literare“ aprilie 1883. „Familia“ Nr.. Freamăt de codru Revedere Despărțire octombrie 1879.. „Convorbiri literare“ octombrie 1879. „Convorbiri literare“ Luceafãrul S-a dus amorul. „Convorbiri literare“ 1 februarie 1881. octombrie 1879. 33 1 iulie 1883. „Familia“ Nr.. „Convorbiri literare“ 1 mai 1881. Când amintirile.. „Familia“ Nr. Scrisoarea I Scrisoarea II Scrisoarea III Scrisoarea IV 1 aprilie 1880. mamă. 20 5/17 iunie 1883. Adio Doină .... „Convorbiri literare“ octombrie 1879.

„Convorbiri literare“ 1 ianuarie 1886...Pe lângă plopii fără soț. 12/24 februarie 1884. 28 august/9 septembrie 1883. „România liberă“ februarie 1887. Sara pe deal Scrisoarea V Dalila 1883/84.. 1883/84. „Album literar“ al Asociației studențești Unirea 25 octombrie 1886. „Convorbiri literare“ La steaua De ce nu-mi vii . Trecut-au anii.. Și dacă. 1883/84. 7 1 iulie 1885.. 35 13/25 noiembrie 1883. „Familia“ Nr. „Epoca“ Nu mă înțelegi 15 martie 1886.. 1883/84. Veneția Iubind în taină...... Criticilor mei 1883/84 Mai am un singur dor Somnoroase păsărele. 1883/84. „Familia“ Nr. Din Noaptea. „Familia“ Nr. 46 Poeziile au fost scrise începând cu anul 1876..

realizat de Nestor Heck la Iași. în 1967. Mai sunt alte trei portrete retușate. realizat la Viena în 1869. secția scenarii film. „Convorbiri literare“ Mihai Eminescu în conștiința publică În muzică Vezi și: Listă de compoziții pe versurile lui Mihai Eminescu Teatru și film Geniu sublim (Eminescu). Biblioteca Universității din București ș.). scenariul a fost publicat în 1996. scris in 1966 de scriitorul Cristian Petru Bălan și achiziționat oficial de Centrul Cinematografic București. „Convorbiri literare“ 1 februarie 1890. Publicistică Portrete În urma lui Mihai Eminescu au rămas patru portrete fotografice. de Jean Bielig.[15] 1869 1878 1885 1887 .Kamadeva Oricâte stele.. scenariu de film. Se pare că pe acesta din urmă l-a rupt Titu Maiorescu atunci când i-a fost arătat.. se pare că e un portret neretușat al unui fotograf austriac. Mayerhofer. și după acesta s-a făcut o litografie de către Th. După emigrarea autorului în America. Albumul 1 iulie 1887. cel mai cunoscut și pe baza căruia s-a construit și mitul geniului.a. „Convorbiri literare“ iulie 1892. realizat de Frantz Dushek la București. unul din 1878. la editura Western Publishing din Chicago. Primul. realizat in 1887. câteva exemplare existând și în România (Biblioteca Academiei Române. altul cu Eminescu . unul din 1884-1885.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful