P. 1
FARMACOLOGIA GENERALA VETERINARA

FARMACOLOGIA GENERALA VETERINARA

|Views: 2,264|Likes:
Published by Ash Lina

More info:

Published by: Ash Lina on Mar 31, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/04/2013

pdf

text

original

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

FARMACOLOGIA GENERALĂ VETERINARĂ

1

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

DEFINIŢIA. RAMURILE. RELAŢIILE CU ALTE ŞTIINŢE. IMPORTANŢA FARMACOLOGIEI
Definiţii:
Farmacologia este o ştiinţă medicală derivată din biologie şi care se ocupă cu studiul
medicamentelor. gr. pharmakon = medicament, logos = ştiinţă, cuvânt.

Medicamentul reprezintă o substanţă care se utilizează în scopul ameliorării sau vindecării
unei stări morbide sau pentru prevenirea şi chiar diagnosticarea acesteia. Medicamentele pot deveni otrăvuri dacă se depăşeşte doza sau dacă starea organismului este profund afectată. Medicamentele pot fi uneori veritabile alimente, vitamine sau săruri minerale. Exemplul: glucoza poate fi:
  

medicament în unele afecţiuni; aliment excelent; otravă în urma administrării în cazul diabetului zaharat.

Ramurile farmacologiei
Farmacodinamia studiază schimburile survenite în organismul bolnav sau sănătos sub
acţiunea medicamentelor.

Farmacocinetica studiază soarta medicamentelor în organism, respectiv, se referă la
absorbţie, difuzarea, metabolizarea şi eliminarea lor din organism. Farmacodinamia este o disciplină experimentală şi se ocupă cu lămurirea proceselor biochimice moleculare şi submoleculare care stau la baza acţiunii medicamentoase. Aceste cercetări se continuă în clinică, această ramură purtând denumirea de farmacologia clinică.

Farmacoterapia se ocupă cu cazurile în care se prescriu medicamentele, sub ce formă, în ce
concentraţii, doza şi calea de administrare.

Farmacocnozia se ocupă cu studiul drogurilor.

2

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

Prin drog se înţelege materia brută de origine vegetală, animală şi chiar minerală din care provine un medicament; ele conţin principii active, singure sau în asociere, putând fi considerate ulterior medicamente.

Chimia farmaceutică este ştiinţa ce studiază proprietăţile fizico-chimice ale substanţelor
organice şi anorganice întrebuinţate în medicină, modul lor de obţinere şi prelucrare, metodele de control ale calităţii şi condiţiile de conservare optimă.

Receptura (recepta = reţetă) studiază modul de redactare al reţetelor, precum şi prepararea şi
conservarea formelor medicamentoase şi a preparatelor galenice.

Farmacotoxicologia se ocupă cu studiul efectelor dăunătoare ale diferitelor substanţe
medicamentoase ajunse în organism în doze mult mai mari decât cele terapeutice.

Farmacovigilenţa se ocupă cu studiul efectelor adverse, nefavorabile ale medicamentelor
asupra organismului.

Placeboterapia reprezintă o modalitate de cură psihologică (în medicina umană). Talasofarmacologia (farmacologia marină = biomedicina marină) îşi propune să
valorifice teoretic şi practic tot ceea ce poate da oceanul planetar.

Farmacogenetica studiază influenţa medicamentelor asupra eredităţii şi posibilităţile de
cercetare a viciilor genetice pe cale medicamentoasă.

Cronofarmacologia studiază metodele de administrare a medicamentelor, ţinându-se cont
de bioritmurile existente (sezoniere, bianuale, etc.).

Thanatofarmacologia studiază terapia muribunzilor. Imunofarmacologia studiază influenţa medicamentelor asupra răspunsului imun.
Ştiinţa farmacologică este o verigă între disciplinele teoretice şi practice.

Istoricul farmacologiei

primele încercări de utilizare a unor „leacuri” au fost sub forma „practicilor vrăjitoreşti” primul document, „Tăbliţa de argilă sumeriană” de la Nippur 2100 î.e.n. este considerat papirusul Georg Moriz ce cuprinde cunoştiinţe despre circa 200 plante medicinale; Hippocrate susţine că medicamentele sunt doar adjuvanţi ai organismului animal; este

din timpuri foarte vechi;

prima farmacopee din lume;
● ●

părintele alopatiei al cărui principiu de bază este „contraria contrariis curantur” = contrariile se combat prin contrarii (medicina clasică);

Dioscoride este considerat părintele farmacocnoziei prin lucrarea sa „De materia

medica”; 3

● cele internaţionale. ● în România. Avicena cu lucrarea „Canonul medicinei”. Ulterior. ● pentru medicamentele stabilite de comitete speciale.MEDICINĂ VETERINARĂ ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ Gallenus arată că drogurile mai conţin pe lângă substanţele utile în terapie şi unii factori în Evul Mediu s-au înregistrat progrese remarcabile în lumea arabă care elaborează în perioada Renaşterii. chimia şi fizica îşi fac simţită prezenţa în farmacologia modernă. 4 . ● „codexuri de medicamente”. Emilian Licperta. părintele farmacologiei veterinare este Al. Petre Balaci şi Marin Mircea. anticipând noţiunea de „principiu activ”. multe denumiri corespund cu denumirea comercială este dată de firma producătoare. denumirea chimică se utilizează în practică numai pentru substanţele cu structură denumirea generică (aprobată) este denumirea oficială valabilă pentru anumite ţări. Locuşteanu ce a fost urmat de Grigore Slavu. ● ● simplă. un aport important l-au avut şi: Olimpia Vechiu. ● drog sunt responsabile de efectul terapeutic („quinta esentia”). Nomenclatura medicamentelor ● denumirea internaţională (DCI = denumirea comună internaţională) este recomandată denumirea oficinală este aceea din farmacopee (FR X). de OMS cu scopul de a internaţionaliza. Francisc Popescu. susţine că principiul vindecării bolilor este pe baza administrării unor doze infinitezimale dintr-un medicament care în doze mari la subiecte sănătoase provoacă simptomele bolii respective. Paracelsus ajunge la concluzia că numai cantităţi reduse dintr-un dăunatori ce trebuie înlăturaţi înainte de utilizare – preparate galenice. ● Sammuel Hahneman pune bazele homeopatiei al cărui principiu este „similia similibus curantur” (asemănătoarele se combat prin asemănătoare).

Cantitatea de medicament care se absoarbe în circulaţia sangvină poartă denumirea de biodisponibilitate farmaceutică ce se stabileşte prin experimente clinice. mişcarea particulelor din mediu. conservanţi. etc. la locul de dizolvare şi absorbţie.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ CIRCUITUL BIOLOGIC al MEDICAMENTELOR FARMACOCINETICA MEDICAMENTELOR Acest fenomen cuprinde două momente: 1. care depinde de mai mulţi factori: ● ● ● ● ● natura solventului. ex: forma anhidră a ampicilinei are la nivelul tubului digestiv o solubilitate mai mare decât forma hidratată. invazia medicamentului – eliberarea medicamentului din forma farmaceutică în care este înglobat. Eliberarea medicamentului din forma farmaceutică este urmată de o absorbţie la nivelul sângelui.). antioxidanţi. ci sunt înglobate într-un excipient la care se adaugă diverşi adjuvanţi (emulgatori. pH-ul şi vâscozitatea mediului. proces care poate fi mai rapid sau mai lent în funcţie de diverşi factori. INVAZIA MEDICAMENTELOR În majoritatea cazurilor. solvatarea medicamentului. absobţia acestuia la locul aplicării şi difuzarea sa în sânge şi ţesuturi. temperatura. Cantitatea de substanţă activă din forma farmaceutică poartă denumirea de disponibilitatea farmaceutică. 5 . Apoi se administrează forma farmaceutică de cercetat şi de fiecare dată se cercetează nivelul sangvin. gradul de dizolvare al substanţei active. După administrare trebuie să aibă loc dezintegrarea formei farmaceutice şi eliberarea substanţelor active. medicamentele NU se administrează sub forma lor pură. funcţie de cantitatea de apă din compoziţia chimică a mediului. evazia medicamentului – metabolizarea şi eliminarea medicamentului din organism. administrându-se iniţial un preparat farmaceutic de referinţă cu o biodisponibilitate foarte mare. 2.

iar biodisponibilitatea este cât mai mare. dar care scad rapid. rectală (per rectum). Situaţia optimă este atunci când nivelul sangvin este optim. Viteza cu care se absoarbe un medicament de la locul de aplicare depinde de: – – – vascularizaţia ţesutului. ex: o suspensie uleioasă de procain-penicilină G (nivel sangvin eficace în 24 ore) va realiza nivelul eficace timp de o săptămână dacă i se adaugă stearat de Al. Biodisponibilitatea în timp NU este relevantă sub aspectul eficacităţii medicamentelor. mamară. Un medicament poate avea o biodisponibilitate mare. la nivelul mucoaselor: respiratorie. chiar toxice. biodisponibilitatea descreşte astfel: soluţii → emulsii → suspensii → pulberi → capsule → comprimate (drajeuri). Factorii care influenţează biodisponibilitatea:   disponibilitatea farmaceutică. ● calea externă: administrarea medicamentelor:  conductului auditiv. CT = cantitatea absorbită din preparatul de cercetat şi CR CR = cantitatea absorbită din preparatul de referinţă. genito-urinare. conjunctivală. în timp. concentraţia medicamentului la locul de aplicare. În cazul administrării medicamentelor pe cale orală. Dacă nivelul sangvin este prea ridicat. mucoasei la nivelul pielii. proprietăţile fizico-chimice ale medicamentului. absobţia poate fi întârziată prin adăugarea unui excipient uleios şi a unor adjuvanţi lipofili. Căi artificiale (directe – cu absorbţie directă): ● calea parenterală: administrarea prin injecţii sau la nivelul leziunilor de continuitate (plăgi traumatice şi/sau operatorii). ABSOBŢIA MEDICAMENTELOR Căile de administrare ale medicamentelor se clasifică astfel: 1. viteza şi gradul de absorbţie a substanţei active. Un medicament poate realiza rapid niveluri sangvine foarte mari.  2. 6 .MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ B% = CT ⋅100 unde. dar nivelurile sale sangvine NU sunt eficace. Căi naturale (indirecte – cu absorbţie indirectă): ● calea enterală (internă): administrarea medicamentelor pe cale:   orală (per os).

– NU necesită pregătire. purcei. păsări. fiind o cale comodă şi cu economie de timp. Este folosită la bovine. – este o cale cu efect general. sub formă de electuarii sau instilaţii nazale. Există modalităţi: ♦ colective.c. cu ajutorul sondelor. CĂILE NATURALE a) Calea orală este una dintre cela mai uzuale căi de administrare. această cale se pretează mai puţin. cu specificarea faptului că amestecul medicamentului cu furajul sau apa de băut trebuie realizat cât mai omogen. electuariile. – se pot trata mai multe animale concomitent. drajeurile. iar administrat per os are efect analgezic digestiv. Exemple: -sulfatul de Mg (sarea amară) administrat per os are efect purgativ. iar injectabil are efect narcotic sau hipnotic. ♦ individuale. pilulele. bolurile. Calea de administrare determină NU numai viteza de absorbţie. dar şi natura efectului. ● modalităţi individuale:        Se preferă modalităţile colective. Avantaje ale administrării per os: – administrarea poate fi făcută şi de către o persoană nespecializată. -eterul etilic administrat prin inhalaţii are efect narcotic. administrat s. comprimatele. ● modalităţi colective:  prin intermediul furajelor sau a apei medicamentate.MEDICINĂ VETERINARĂ – FARMACOLOGIE VETERINARĂ forma farmaceutică. de administrare a medicamentelor per os. breuvajul (băutura forţată). Dezavantaje ale administrării per os: – dozele trebuie să fie mai mari decât în cazul administrării parenterale. – NU este nevoie de instrumentar special. La cal se pot administra medicamente cu sonda nazoesofagiană sau sub formă de electuarii. 1. 7 . carnivore. are acţiune analeptică (restaurarea marilor funcţii). La cal şi porcul adult. iar la porc. ovine.

Medicamentele se pot absorbi pe tot traseul tubului digestiv. voma. În schimb. O particularitate o reprezintă substanţele digestive aromatice care trebuie administrate obligatoriu sub formă de soluţii deoarece prin excitarea papilelor gustative declanşează un efect excitomotor digestiv şi o secreţie crescută de suc gastric. – imposibilitatea de a administra pe această cale unele medicamente care se descompun: penicilina. apoi la nivelul cordului. Pe la acest nivel se absorb mai bine medicamentele liposolubile (alcoolul cu moleculă întreagă şi cu pH acid). – imposibilitatea de a obţine un efect general în cazul unor medicamente care NU se absorb. salicilatul de Na. adrenalina. mai ales la animalele neliniştite. face ca medicamentele bazice să fie mai puţin disociate şi să treacă mai uşor în sânge. – imposibilitatea folosirii acestei căi atunci când există tulburări digestive: diaree. ocolind ficatul. Majoritatea medicamentelor sunt însă baze slabe care se ionizează sub influenţa sucului gastric absorbindu-se greu la acest nivel. Absobţia medicamentelor la nivelul mucoasei gastrice Este neînsemnată faţă de cea de la nivel intestinal. în cazul comprimatelor sublinguale (cu nitroglicerină. unde mucoasa este specializată în acest sens. în mică şi marea circulaţie. NU pot fi administrate per os substanţe prea iritante. – pierderea unei părţi din doză. alcalinizarea mediului gastric în cazul administrării medicamentelor acide duce la ionizarea acestora şi dificultăţi în absorbţie. În plus. ex: iodurile. Absobţia medicamentelor la nivelul mucoasei bucale Are loc mai ales la om. Efectul unui medicament administrat pe cale orală apare în decurs de 20 minute până la 2 ore şi durează un timp foarte variabil de la câteva ore la câteva zile. constipaţie. meteorism. hormoni estrogeni). În regiunea sublinguală. ele având numai efect local. ocitocina. hormonii gonadotropi. CaCl2. mucoasa este mai subţire şi permite o absorbţie rapidă încât medicamentele ajung în vena cavă superioară. deoarece provoacă spasmul pilorului şi reflex. se scapă de acţiunea sucului gastric şi intestinal. unele indigestii.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ – există pericolul de a înghiţi fals şi de a se produce bronhopneumonie „ab ingestis”. dar în cea mai mare parte la nivelul intestinului subţire. Ele însă se pot îngloba într-un mucilag sau se administrează pe stomacul plin. Dezavantajul este că pe această cale se pot administra numai doze mici. insulina. Alcalinizarea mediului gastric prin administrarea concomitentă de substanţe antiacide. 8 .

La rumegătoare. capsule sau pilule. Medicamentele existente sub formă de soluţii. sub acţiunea acestora având loc o închidere reflexă a jgheabului esofagian. 9 . Absobţia medicamentelor la nivelul intestinului subţire Majoritatea medicamentelor se absorb preponderent la nivelul intestinului subţire. Absobţia poate fi întârziată în urma administrării pe stomacul plin sau în urma asocierii lor cu lapte. substanţe mucilaginoase. Astfel. sărurile biliare pot forma cu anumite medicamente produşi insolubili (ex: negamicina şi kanamicina – absobţia este întârziată). Ulterior. substanţe adsorbante sau uleiuri minerale. Unele medicamente sunt însă sechestrate la nivelul bilei. Stomacul are uneori un rol important în eliberarea unor principii medicamentoase din produsele iniţiale. absobţia acestora făcându-se preponderent sub formă bivalentă. în timp ce cei bivalenţi se absorb mai greu. Dacă regimul alimentar este bogat în grăsimi. ele trebuind să se administreze sub formă de comprimate. acoperite de un înveliş gastrorezistent. este o situaţie particulară – majoritatea medicamentelor trebuie înglobate în lapte. suspensii şi emulsii se absorb mai uşor decât cele existente sub formă de boluri. pilule sau comprimate. – mâncarea consumată rece este evacuată mai rapid. Particularităţi la om: – timpul mediu de golire a stomacului este de 4 ore. când în prezenţa Ca se formează chelaţi insolubili. iar medicamentele trec direct în cheag. Absobţia ionilor la nivel intestinal este diferită.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Unele substanţe sunt inactivate de HCl din stomac. – poziţia culcat pe stânga întârzie evacuarea. o dată cu aceasta vărsându-se în intestin de unde sunt resorbite străbătând un ciclu entero-hepato-enteric (ex: purgativele antrachinonice). – prezenţa unor lichide grăbeşte evacuarea. soluţii dulci sau sărate. ionii monovalenţi se absorb mai uşor. Există şi asocieri nepermise cum sunt: ● ● tetraciclinele cu lapte. trec în vena portă. mucoasa gastrică secretă enterogastran – substanţă ce reduce motilitatea gastrică şi întârzie absobţia. uneori chiar inactivate sau depozitate. ex: HCl transformă sărurile trivalente de Fe în săruri bivalente. iar apoi la nivelul ficatului unde se transformă. Absobţia medicamentelor poate fi grăbită prin înglobarea lor în soluţii apoase călduţe sau administrate pe stomacul gol.

în prezenţa florei intestinale. în cazul primei suspensii. b) Calea rectală Avantaje: – unele medicamente vor produce un efect mai rapid. Respectiv. Exemple de activare: ftalilsulfatiazolul. antiacide. -există medicamente care se administrează după tainuri (medicamentele iritante. însă. În unele cazuri. -există medicamente care se administrează înaintea tainurilor în general (substanţele digestive). tranchilizante. Flora intestinală intervine fie în activarea. Absobţia medicamentului depinde în acelaşi timp şi de mărimea particulelor. – în urma absorbţiei la acest nivel medicamentul ajunge în venele hemoroidale inferioare şi de aici în vena cavă inferioară. O alimentaţie bogată în grăsimi măreşte absobţia intestinală a unor medicamente prin stimularea secreţiei biliare (ex: griseofulvina). concentraţia sangvină este cu 40% mai mare decât în cazul celei de-a doua). ocolind ficatul. Stările inflamatorii de la nivelul mucoasei intestinale influenţează absobţia. mai intens şi de durată mai lungă. absobţia este mai rapidă şi neselectivă. absobţia poate fi încetinită. Cu cât particulele sunt mai fine cu atât se absorb mai uşor (ex: o suspensie de sulfatiazină cu particule de 1 – 2 µ şi o alta cu particule de 7 µ. antialergice). fie în inactivarea unor medicamente. Medicamentele care NU s-au absorbit la nivelul intestinului subţire îşi pot contiua absobţia într-o proporţie mai redusă la nivelul colonului şi a rectului. un rol activator (ex: trigliceridele din uleiul de ricin se hidrolizează în prezenţa sucului intestinal rezultând acidul ricin-oleic ce are rol purgativ). Exemple de inactivare: flora intestinală inhibă absobţia vitaminei B12. -există medicamente care se administrează între tainuri (substanţele antimicrobiene. Exemple: -există medicamente care se administrează înaintea tainului de dimineaţă (antihelminticele şi hepatoprotectoarele). Secreţiile intestinului subţire pot avea. în prima fază a acesteia. 10 . formează cu medicamentul un compus greu absorbabil (ex: streptomicina).MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Mucina este un polizaharid care acoperă mucoasa gastrică şi intestinală sub forma unui strat subţire care NU influenţează absobţia. În cazul administrării orale a medicamentelor trebuie să se ţină seama de ritmul de furajare şi de momentul zilei. eliberează sulfatiazolul ce se absoarbe. stimulante ale secreţiei tubului digestiv). de asemenea. iar în cea de-a doua fază. antitusive.

clisme. absobţia se poate face şi prin venele hemoroidale superioare care au anastomoze cu sistemul port astfel că 50% ajung în ficat. Modalităţi de administrare: 11 . de la 7 la 40 minute. Izotonizarea se poate face cu ajutorul NaCl. bronhică. evitându-se bariera hepatică. de obicei. De la nivelul circulaţiei alveolare. -anestezia prin intubaţie (narcoza generală) – efect general. la iepure unde absobţia este mai bună şi doza rectală este mai mică decât doza orală). dar. alteori general. ex: vaccinarea antipseudopestoasă la păsări se realizează la acest nivel (ridică pragul imunităţii). în special. este de scurtă durată. O parte însă din antibioticele administrate intrauterin pot fi absorbite în circulaţia generală. medicamentele absorbite ajung în venele pulmonare. calea se preferă pentru tratamenul local. Se utilizează soluţii. dar mai ales prin epiteliul alveolei pulmonare (100 m2). Efectul lor apare în 20 – 30 secunde. Exemple: -instilaţiile nazale – efect local. – există medicamente care NU se pot administra pe această cale întrucât mucoasa este sensibilă. În urma utilizării medicamentelor la nivelul aparatului respirator se urmăreşte uneori un efect local. să aibă un pH alcalin şi să fie izotone cu lacrimile. medicamentele se absorb rapid. dar datorită sensibilităţii mucoasei. Dezavantaje: – medicamentele se absorb numai parţial încât trebuie administrate doze mari (excepţie. e) Calea genito-urinară Se utilizează. pulberi care trebuie să fie sterile. c) Calea respiratorie Medicamentele administrate la nivelul aparatului respirator pot fi absorbite atât prin mucoasa nazală.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ – dacă însă medicamentele se introduc profund intrarectal. pentru tratamentul afecţiunilor localizate la nivelul aparatului genital şi urinar. apoi în marea circulaţie. Absobţia medicamentelor în urma administrării pe cale rectală se face într-un interval de timp variabil. Modalităţile de administrare rectală: ● ● supozitoare. ungvente. acidului boric şi a tetraboratului de Na. d) Calea conjunctivală Pe aceasta cale. rinofaringiană.

12 . ce este un adjuvant inofensiv ce NU irită pielea. un tratament local prin pudrări. Pătrunderea prin piele poate fi grăbită prin adăugarea de dimetilsulfoxid. comprimate. într-o endometrită tratamentul local se asociază cu un tratament general (prin injecţii). Aplicarea medicamentelor la suprafaţa pielii poate să urmărească două scopuri: 1. capră) putându-se utiliza soluţii. pulverizări. vacă. h) Calea auriculară (a conductului auditiv) Tratamentele auriculare urmăresc numai un scop local. Se utilizează medicamente sub formă de soluţii. formă de ungvente. bujiuri. de asemenea. ungvente pe bază de chimioterapice şi antibiotice. Medicamentele se introduc pe canalul papilar şi sinusul mamelonar (iapă. Această situaţie devine periculoasă în unele cazuri de medicamente foarte active (ex: îmbăierile cu substanţe antiparazitare). ungvente şi pulberi. aplicări intravaginale. oaie. aplicarea de căldură locală. intrauterine sub la masculi se pot face irigaţii şi aplicări de ungvente. cataplasme. 2. degresarea prealabilă. pensulaţii sau aplicări de ungvente. comprese reci şi calde. f) Calea mamară Se utilizează exclusiv în scopul local pentru tratamentul mamitelor. precum şi de stratul cornificat al epidermei. un tratament reflex al unor organe care se află localizate sub piele când se utilizează fricţiuni. la o absorbţie intensificată. mai ales în cazul otitelor externe şi a râilor auriculare (la câine şi iepure). Leziunile de continuitate ale pielii şi dermatitele duc. Absobţia poate fi mărită prin:     masaj. uterine. suspensii. Pătrunderea medicamentelor este îngreunată de stratul protector de grăsime secretat de glandele sebacee. înglobarea medicamentului în excipienţi diadermici. ● Spre exemplu. irigaţii ale vezicii urinare.MEDICINĂ VETERINARĂ ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ la femele se pot face irigaţii vaginale. g) Calea cutanată Se poate vorbi despre o absorbţie a medicamentelor de-a lungul canalelor glandelor sebacee şi sudoripare. precum şi de-a lungul foliculilor piloşi.

13 . -transortina transportă substanţele steroide. FAZA CIRCULAŢIEI SANGVINE Cel mai important fenomen care are loc în timpul acestei faze este legarea medicamentelor de proteinele serice. şocului medicamentos (în cazul administrării prea rapidă sau a unui volum mare de lichid). hematoame.  faza de difuziune în ţesuturi. Dezavantaje: – pericolul provocării unor infecţii. Unele proteine transportă un singur medicament. medicamentele se distribuie succesiv în 3 compartimente: ● ● ● sânge. intraperitoneal. -transcobalamina transportă vitamina B12. Alte proteine sunt vehicule polivalente. Avantaje: – efectul se instalează rapid. spaţiul interstiţial. Modalităţi de administrare: ● ● ● ● subcutanat. Exemple: -transferina transportă Fe. intravenos. – doza este mai mică decât cea administrată pe cale internă sau externă. 1. ex: albuminele transportă vitamine şi hormoni. DIFUZIUNEA MEDICAMENTELOR ÎN ORGANISM În organism. etc. cel puţin 15 dintre ele servesc la transportul medicamentelor. spaţiul intracelular. – este necesar un instrumentar adecvat. Se mai numeşte calea parenterală. Din cele aproximativ 35 proteine. CĂILE ARTIFICIALE Se referă la administrarea medicamentelor prin injecţii. intramuscular. sterilizat.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ 2. Ca urmare se pot distinge 2 faze:  faza circulaţiei sangvine. – se poate administra o doză precisă pentru că NU se pierde nimic din medicament.

se distinge o fracţiune liberă de medicament şi o fracţiune legată. fracţiunea liberă poate deveni toxică. forma farmaceutică. medicamentul în stare liberă. – Van der Waals (cele mai slabe). imediat după administrare se înregistrează un nivel sangvin maxim care ulterior scade treptat. Capacitatea de legare a proteinelor serice este limitată. ţesutului adipos şi al extremităţilor membrelor. rinichi. ex: penicilina. ficat. ex: cardiotonicele la om. ex: salicilaţii. pulmon. respectiv. SNC). în mod treptat. un medicament „A” poate îndepărta un medicament „B” de pe receptorul proteic. NU întreaga cantitate de medicament care ajunge la nivel sangvin este legată de proteinele plasmatice. pot deveni toxice. el NU poate acţiona. Problema are şi un aspect negativ. În timpul fazei de circulaţie sangvină. concentraţiile cele mai mari de medicament se înregistrează în organele bine vascularizate (suprarenalele. Exemple: -în cazul unui medicament ce se administrează pe cale intravenoasă. iar concentraţiile cele mai mici se obţin la nivelul pielii. calea de administrare. ci acţionează numai după desprinderea de proteine. digitalicele. Natura nespecifică a legăturii explică fenomenul de competiţie ce există între medicamente. sulfamidele şi derivaţii pirazolonului îndepărtează de pe receptorul proteic anticoagulantele şi antidiabeticele crescând nivelul sangvin al acestora şi determinând hemoragii grave. dar care eliberează. Ea depinde de următorii factori:     doza. Fiecare medicament are o constantă „K” de legare de proteinele serice în funcţie de concentraţia sa în sânge. Concentraţia sangvină a unui medicament are o importanţă deosebită atât pentru efectele terapeutice. Atâta timp cât medicamentul este legat de proteinele serice. Determinarea nivelului sangvin al unui medicament se referă numai la fracţiunea liberă. cât şi în ceea ce priveşte reacţiile adverse sau efectele toxice. ci numai o parte din această cantitate. Legarea medicamentelor de proteinele plasmatice pot avea uneori drept urmare formarea unor complexe alergogene. Astfel. hipoglicemie. cord.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Legăturile dintre medicamente şi proteinele serice pot fi: – covalente (cele mai puternice). unele sulfamide. Dacă ajung în sânge cantităţi prea mari de medicament care depăşesc capacitatea de legare. Astfel. În unele boli de nutriţie însoţite de hipoproteinemie. scade capacitatea de legare şi ca urmare unele medicamente care în doze normale sunt puţin inofensive. crescând nivelul sangvin al acestuia din urmă (B). capacitatea de filtrare a rinichiului. 14 . – ionice.

subcutanat. Concentraţia sangvină a unui medicament se defineşte cu ajutorul sufixului „emie”. cele ce se administrează per os. medicamentele se distribuie în cele trei compartimente hidrice ale organismului (intravascular. Faza de difuziune în ţesuturi cunoaşte mai multe momente: a. deşi absobţia mai continuă. Difuziunea prin peretele capilarelor Medicamentele difuzează în sânge la nivelul capilarelor ce reprezintă un adevărat ultrafiltru. Pereţii capilarelor sunt formaţi din celule endoteliale. – o concentraţie sangvină toxică. Determinarea concentraţiei sangvine a unui medicament este necesară atât pentru stabilirea dozelor. intraperitoneal. b. Apoi. c. FAZA DE DIFUZIUNE ÎN ŢESUTURI După absorbţie. intramuscular. interstiţial. d. – o concentraţie sangvină letală. iar concentraţia sangvină scade.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -în cazul unui medicament prevăzut iniţial cu o fază de absorbţie. penicilinemie. cât şi a intervenţiei de administrare. distribuţia în ţesuturi şi fixarea pe farmacoreceptorii specifici. Concentraţia bacteriostatică minimă a sulfamidelor este de 5 mg. intracelular). Exemplu: aspirina la om: -concentraţia terapeutică = 2 – 10 mg%. 2. viteza de difuziune fiind în funcţie de: 15 . iar a penicilinei de 0. respetiv. Trecerea medicamentului se realizează prin mecanisme cunoscute. -concentraţia letală = 50 mg%. -concentraţia toxică = 10 – 30 mg%. per rectum. eliminarea devine preponderentă.03 – 0. substanţă fundamentală şi sunt situate pe o membrană bazală. Nivelul sangvin şi ritmicitatea administrărilor în cazul administrării per os şi per rectum face ca dozele astfel calculate să atingă nivelul optim sangvin după circa 2 administrări. a. difuziunea prin membrane biologice. concentraţia sangvină creşte până la o concentraţie maximă ce marchează un echilibru între absorbţie şi eliminare. etc. difuziunea prin barierele organismului. compartimente ce sunt separate prin membrane biologice.06 UI/ml. difuziunea prin peretele capilarelor. În practică se pot distinge: – o concentraţie sangvină terapeutică. ex: sulfamidemie.

Bariera hematoencefalică este formată din celulele gliale cu rol în protecţia.MEDICINĂ VETERINARĂ    FARMACOLOGIE VETERINARĂ numărul capilarelor. medicamentele şi substanţele imunizante. Difuziunea prin membrane biologice Majoritatea medicamentelor pot să difuzeze intracelular. placenta se subţiază. morfina. Bariera placentară Placenta are roluri multiple:     asigură schimburile nutritive şi respiratorii între mamă şi făt. cloramfenicolul şi tetraciclinele trec prin placentă în concentraţie terapeutică. suprafaţa ei se măreşte şi. Sulfamidele circulă bine la nivelul placentei. diametru capilarelor. Reţine şi NU lasă să treacă în circulaţia fetală. nespecifice. Difuziunea prin barierele organismului Barierele organismului sunt reprezentate. mai puţin la bovine şi suine. are rol de depozit pentru vitamine. Pe măsura avansării gestaţiei. b. 16 . însuşirile fizico-chimice ale medicamentului (ex: iodul difuzează la nivelul capilarelor în circa 2 minute). Difuziunea se face prin mecanisme: ● ● specifice. c. protejează fătul de acţiunea factorilor fizici. alcaloizii (pilocarpina. iar intracelular NU depăşeşte 1/15. în general. ex: dacă se notează cu 1 concentraţia în sânge a unui medicament.). în principal. placenta este o barieră mult mai puţin severă. de către: ● ● bariera hematoencefalică. Penicilina. etc. dar în cantităţi mici. Faţă de microorganisme. Streptomicina ajunge în circulaţia fetală în procent de 50% din cea din circulaţia mamei. bariera placentară. are rol de glandă endocrină. în spaţiul interstiţial ea NU depăşeşte ¼. Aceste celule gliale permit trecerea medicamentelor liposolubile şi a celor neionizate. circulaţia medicamentelor se uşurează spre făt. susţinerea şi nutriţia neuronilor. ezerina. în acest mod.

difuziunea simplă a moleculelor liposolubile prin straturile lipidice din membranele filtrarea osmotică conform gradientului de concentraţie.   diametru de 4 Ao şi NU lasă să treacă moleculele medicamentoase cu un lanţ mai mare de 3 atomi de carbon (C). unde Vo – volumul aparent 17 . Există substanţe care se distribuie uniform în toate ţesuturile. iar cele hidrofile prin canalele formate de moleculele proteice. traversează membranele biologice. Substanţele care rămân în sânge au volum de distribuţie mic. Porii membranei au un biologice. filtrarea prin pori conform gradientului de concentraţie. x 100. Excepţie. dar NU cele proteice. fără consum de energie şi NU împotriva gradientului de concentraţie. d. 2. transport activ. se mai numesc şi substanţe „carrier” care leagă medicamentele şi posedă o anumită structură chimică) care sunt enzime cu următoarele roluri: – – – formează cu medicamentul un complex. Datorită acestui fapt. medicamentele NU se pot elimina pe cale renală. eliberează medicamentul şi se reîntorc la locul de unde au plecat. fac membranele glomerulilor şi tubilor renali ce au pori cu diametru de 40 Ao prin care trec moleculele mari. ex: dextranii. Transportul cu ajutorul acestor substanţe are două variante: 1. picnoza şi fagocitoza. cu consum de energie metabolică şi împotriva gradientului de concentraţie.  transportul mediat cu ajutorul unor transportori („cărăuşi”.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Mecanisme nespecifice:    difuziunea simplă prin cimentul intercelular. Moleculele hidrofobe difuzează simplu prin membranele lipidice. cât timp sunt legate de proteinele plasmatice. ex: alcoolul are Vo = 60 – 70%. Dezavantajul este că sistemul devine repede saturat şi ineficient. transportul facilitat. Distribuirea în ţesuturi şi fixarea pe farmacoreceptorii specifici Gradul sau volumul aparent de distribuire a unui medicament în organism este o constantă care se poate calcula matematic după formula: Vo = doza administrată (mg/kg) concentraţia plasmatică (mg/ml) Cu cât concentraţia plasmatică este mai mică cu atât valoarea lui V o este mai mare şi medicamentul se distribuie mai mult în organism.

Exemple: -receptorul pentru nicotină. Legăturile dintre substanţă şi receptor sunt aceleaşi ca şi în faza de circulaţie sangvină. iar secvenţa intracelulară este capabilă de reacţii de fosforilare. Clasificarea farmacoreceptorilor Există receptori: ● de membrană:    receptori simpli. Aceştia sunt compuşi chimici situaţi pe suprafaţa sau în interiorul celulelor care au rolul de a fixa medicamentul şi de a elabora răspunsul. Au o parte citosolică. mai îngustă decât partea extracelulară. 7 domenii transmembranare şi 3 domenii intracelulare. Canalele ionice se compun din subunităţi notate cu literele alfabetului grecesc. receptori cuplaţi cu proteina G. 18 . Receptorii simpli de membrană se caracterizează prin aceea că secvenţa lor extracelulară este hidrofobă. Din această interacţiune rezultă un complex substanţă – receptor.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Volumul de distribuţie se răsfrânge şi asupra vitezei de eliminare. care în majoritatea cazurilor răspunde de efectul farmacodinamic al medicamentului. Receptorii cuplaţi cu proteina G se compun din 3 domenii extracelulare. -receptorii pentru glicină. Aceasta se explică astăzi prin teoria modernă a farmacoreceptorilor. dar NU ajung intracelular. ● receptori intracelulari. II. medicamente ce se distribuie selectiv în anumite ţesuturi. dar se întâlnesc cu o frecvenţă mult mai mare legăturile Van der Waals. -receptorii γ pentru acidul γ-aminobutiric. După compartimentul hidric în care se distribuie: ● ● substanţe care NU părăsesc patul vascular. Din punct de vedere al difuziunii medicamentelor există 2 clasificări: I. canale ionice. Intensitatea efectului este în funcţie de numărul receptorilor ocupaţi sau de viteza cu care se formează complexul substanţă – receptor. medicamente ce se distribuie uniform în toate ţesuturile. se elimină mai lent. în ţesuturi medicamentele se fixează reversibil de structuri proteice sau lipoproteice. Astfel medicamentele care se distribuie mai mult. După uniformitatea cu care se distribuie: ● ● Ca şi în sânge. substanţe care difuzează în spaţiul interstiţial.

Cunoscându-se metaboliţii activi ai unor medicamente s-a trecut la prepararea acestora prin sinteză şi la introducerea lor în terapeutică. penicilina. ulterior. Ca urmare. METABOLIZAREA MEDICAMENTELOR Încă din momentul absorbţiei lor şi până la eliminarea din organism. noţiunile NU sunt sinonime cu inactivarea medicamentelor. fiind eliminate ca atare.v. medicamente ce NU suferă transformări în organism. al metabolizării lor În funcţie de activitatea metaboliţilor lor. De asemenea. Până în prezent se cunosc lucruri sigure despre receptorii pentru hormonii tiroidieni şi receptori pentru hormonii cu structură steroidică.p. se schimbă permeabilitatea membranei şi chiar compoziţia chimică a celulei. Aceste noţiuni NU sunt sinonime cu descompunerea medicamentelor pentru că un medicament poate fi transformat d. II. În urma cuplării medicamentului cu farmacoreceptorul său specific se produc modificări metabolice la nivelul membranei celulare şi/sau la nivelul organitelor celulare. stricnina. în metaboliţi inactivi. Treptat. iar uleiul de ricin în acid ricin-oleic.d. diazepamul în oxazepam. medicamentele suferă o serie de transformări structurale cuprinse sub denumirea de metabolizarea sau biotransformarea medicamentelor. codeina în morfină. Clasificarea medicamentelor d. deoarece un medicament poate suferi în organism. ex: fenacetina se transformă în paracetamol. medicamentele se clasifică în 4 grupe: I. o inactivare şi după aceea o activare. medicamente ce sunt transformate iniţial în metaboliţi activi şi. chimic într-un produs mai complicat. 19 . ♦ eliminarea din organism a medicamentului. EVAZIA MEDICAMENTULUI Acest fenomen cuprinde două momente: ♦ metabolizarea medicamentului. iniţial. aceste modificări celulare sau extracelulare îşi găsesc răspuns clinic prin intensificarea sau inhibarea unei funcţii fiziologice. ex: eterul.d.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Receptorii intracelulari sunt mai greu de studiat deşi structura lor genetică este mai bine definită decât cea a receptorilor de membrană.v.p.

esteraze. capacitatea oxidativă a ficatului este redusă la 40 – 50%. sedative. Majoritatea biotransformărilor sunt catalizate de către enzimele microsomale (reductaze. ex: fenilbutazona este cunoscută pentru efectul său antiinflamator. Există foarte multe medicamente ce produc inducţie enzimatică. Exemple: -alcoolul etilic determină o metabolizare mai intensă a pentobarbitalului. -prednisonul grăbeşte metabolizarea fenilbutazonei. narcotice. dar şi a altor substanţe. ex: la şobolan. La nivelul ficatului se observă o creştere în volum şi o modificare electronomicroscopică la nivelul reticulului endoplasmatic (RE) al hepatocitelor. antiseptic şi diuretic. analgezice. excitante centrale. 20 . rinichiului şi creierului. medicamente ai căror metaboliţi sunt inactivi. ex: barbituricele. se transformă în ficat (majoritatea). IV. antihistaminice. Grăbirea metabolizării O serie de medicamente administrate o dată sau de mai multe ori determină o creştere însemnată a enzimelor metabolizante. în organele de eliminare. astfel de medicamente sunt substanţele hipnotice. Astfel se poate obţine o intensificare a efectului substanţei ce poate merge până la apariţia efectelor adverse. medicamente ai căror metaboliţi au altă acţiune. urotropina se transformă în urotropină cu efect Exemple: -la locul de administrare: uleiul de ricin şi bicarbonat de Na. -în organele de eliminare: în rinichi. Locul metabolizării Metabolizarea are loc la niveluri diferite: ● ● ● la locul de administrare: sânge. Tulburările funcţionale şi lezionale ale organelor de metabolizare pot duce la intoxicăţii medicamentoase. mai ales la nivelul ficatului. Similar se metabolizează şi unele substanţe toxice. Încetinirea metabolizării se poate obţine cu ajutorul unor substanţe ce au efect inhibitor. -în sânge: procaina şi aspirina. sintetaze.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ III. unul dintre metaboliţii săi se numeşte fenilbutilfenazonă şi are efect uricozuric (eliminarea acidului uric şi a uraţilor – acţiune antigutoasă). hormonii steroizi. ţesuturi. fenomenul purtând denumirea de inducţie enzimatică. astfel enzimele provoacă o descompunere mai rapidă a medicamentului care a produs inducţia. ex: în hepatita şi în ciroza hepatică. ex: hormonii gestageni diminuă biotransformarea tranchilizantelor fenotiazinice (romtiazin). Grăbirea şi încetinirea metabolizării se poate obţine prin activarea sau inhibarea sistemelor enzimatice care participă la metabolizare. oxidaze) ce sunt foarte active la nivelul ficatului. tranchilizante.

Toate acestea duc la formarea de compuşi hidrosolubili.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Fazele şi tipurile de transformări suferite de medicamente în organism Transformările se produc în 2 faze: I. Se calculează după formula: T50 = (t1 − t 2 ) log 2 unde. a doua fază are 2 etape: ● în prima etapă acţionează oxidazele. întâlnite la acidul nicotinic. t 1 – t2 = intervalul de timp. uşor de eliminat. log y1 − log y 2 y2 = concentraţia medicamentului în momentul t2. 18 minute. T50 pentru hexobarbital este la om 360 minute. glutamina. nicotinamidă. întâlnite în cazul derivaţilor fenolici şi a alcoolilor. în minute între cele două recoltări de sânge. camforul. întâlnite la sulfamide. etc. hidroliză. ELIMINAREA MEDICAMENTELOR DIN ORGANISM Este ultima etapă din ciclul biologic al medicamentelor. reducere. la câine 259 minute. la iepure 61 minute. II. Acest indice exprimă timpul care trece de la administrarea medicamentului până ce s-a eliminat jumătate din doza administrată şi poate avea o durată de la câteva minute la câţiva ani. histamină. întâlnite în cazul benzoaţilor. noradrenalină. De ea depinde în mare măsură durata efectului respectivului medicament. glicocoloconjugări. sulfoconjugări. ● în a doua etapă au loc:      glucuronoconjugări. reductazele şi hidrolazele determinând apariţia în compoziţia chimică a medicamentului a unor grupări hidrofile care realizează în cea de-a doua etapă conjugări cu acidul glucuronic. Eliminarea unui medicament din organism poate fi caracterizată prin indicele biologic de înjumătăţire sau semiviaţă biologică (T50).  calea de administrare: 21 . aminofenazină. acetilări. grupul sulfat. metilări. întâlnite la substanţe ca: fenolul. adrenalină. la şobolan 140 minute. acidul salicilic. T50 depinde de mai mulţi factori:  specia: – – T50 la om este mai mare decât la animalele de laborator. glicina. iar la şoarece. în prima fază au loc transformări (procese) de oxidare. y1 = concentraţia medicamentului în sânge în momentul t1.

viteza eliminării fiind de ordinul minutelor. tetraciclinele. -proprietatea uleiurilor eterice şi a unor săruri de a se elimina prin glandele bronşice stimulând secreţia acestora. În medicina umană. Ea depinde de modul cum se distribuie medicamentul în organism şi de mecanismele de eliminare renală. Penicilina se elimină 80% prin secreţie tubulară şi 20% prin filtrare glomerulară. iar în cazul administrării per os de 16 – 17 ore. cloramfenicolul).v. Exemple: -proprietatea unor antibiotice de a se elimina netransformate prin rinichi având importanţă în tratarea infecţiilor urinare (penicilina. Eliminarea medicamentelor pe la nivel renal Cel mai important organ de excreţie este rinichiul (90%).MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ – T50 este mai scurt în cazul administrării i. Eliminarea renală poate avea 2 mecanisme: ● ● prin filtrare glomerulară. şi mai lung în cazul administrării per os. – în cazul suzotilului. pentru medicamentele ce se distribuie uniform în toate compartimentele organismului şi suferă o reabsorbţie intensă la nivelul rinichiului. La om. Un alt aspect legat de eliminarea medicamentelor este posibilitatea de a trata organul de eliminare. El exprimă câţi mililitri sânge purifică 22 . la pacienţii cu afecţiuni renale care ar putea influenţa eliminarea unor medicamente ce urmează a fi administrate se face testul numit clearence-ul renal pentru creatinină. T50 în cazul administrării i. Substanţele care se distribuie în toate compartimentele organismului. concentraţia în urină este de 50 – 100 ori mai mare decât în sânge. s-a calculat T50 = 24 zile. orelor sau lunilor. Substanţele ce NU pătrund intracelular şi care se elimină prin secreţie tubulară au T50 = 15 minute.v.  vârsta: – este în strânsă legătură cu starea de funcţionare a organelor de eliminare. este de 4 – 6 ore. Rinichiul trebuie să fie într-o stare bună de funcţionare pentru a-şi îndeplini misiunea de organ de eliminare. dar NU se resorb şi se elimină prin secreţie tubulară au T50 = 50 – 60 minute. dar NU se resorb şi se elimină prin filtrare glomerulară au T50 = 4 ore. prin secreţie tubulară. ex: la penicilină. Acesta se mai numeşte şi puterea de eliminare a rinichiului. în urină se realizează concentraţii crescute. Substanţele care se distribuie în toate compartimentele organismului.

tetraciclinele. Caracteristici: unele medicamente care se elimină prin bilă suferă un ciclu entero-hepatic-enteric. ex: valoarea de 25 ml/minut exprimă o insuficienţă renală.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ rinichii în decurs de 1 minut. Multe medicamente sunt nefrotoxice. uleiurile eterice). neabsorbabile (MgSO4. streptomicina). unii silicilaţi. cloramfenicolul. eterul. Eliminarea medicamentelor pe la nivelul pielii şi a glandelor existente în piele 23 . Sărurile metalelor grele pot provoca apariţia unor stomatite. S V – volumul de urină excretat/minut. Pe la nivelul intestinului gros se elimină substanţele purgative şi sărurile de Ca. sărurile de bismut) şi unele solubile. din acest motiv se alcalinizează urina prin administrarea per os de bicarbonat de Na. Alcaloizii se elimină tot pe la acest nivel. prin salivă (halogenurile – cloruri. Pentru aceasta trebuie determinată cantitatea de creatinină din sânge şi urină. S – concentraţia creatininei din sânge. ex: unii alcaloizi. ex: sărurile de Hg sau uleiul de terebentină provoacă inflamaţia epiteliului tubular şi necroza acestuia. în primul rând. U – concentraţia de creatinină din urină. Pe acest principiu se bazează proba dopping la caii de curse. neabsorbabile (cărbunele medicinal. constând în eliminare unor alcaloizi cu ajutorul cărora se stimulează în mod fraudulos capacitatea sportivă a animalelor. bromuri). Prin glandele bronşice se elimină unele medicamente cum sunt bicarbonatul de Na sau benzoatul de Na ce stimulează în acelaşi timp secreţia glandelor bronşice. Prin fecale se pot elimina medicamentele insolubile. Eliminarea medicamentelor pe la nivel pulmonar Pe la acest nivel se elimină medicamente sub formă gazoasă sau volatilă care stimulează în mod reflex respiraţia (alcoolul. Sulfamidele au şi ele potenţial nefrotoxic deoarece metabolitul acetilat cristalizează în rinichi şi poate provoca blocaj renal. clearence = U ⋅V unde. ioduri. În intoxicăţiile medicamentoase se grăbeşte eliminarea renală prin administrarea de diuretice şi alcalinizarea urinei. Prin stomac se elimină similar halogenurile şi unii alcaloizi. Eliminarea medicamentelor pe la nivelul tubului digestiv Medicamentele se elimină.

cafeina. eliminarea este prelungită. nivelul maxim sangvin se percepe de la 4 – 6 ore. În unele afecţiuni mamare. sulfamidele şi vitaminele. iodurile. medicamentele se elimină în 1 – 3 zile. cloralhidratul. 24 . respectiv. estrogenii. -7 zile pentru nilverm (pentru carne) şi 2 zile (pentru lapte). În urma administrării intramamare. uleiul de terebentină). As. Exemple: -5 zile pentru hormonii estrogeni. Pe la nivelul glandei mamare. unele săruri de Hg. iar pentru ouă de 7 zile în cazul administrării antibioticelor. ex: iodurile. atunci când sunt sub formă de soluţii. prin lapte se elimină alcoolul. obişnuit NU se elimină în circa 3 zile. În urma administrării intramusculare. Legislaţia ţării prevede un timp de aşteptare pentru carne şi lapte de 14 zile. iar medicamentul se elimină în 24 – 48 ore. Pb. Laptele care conţine antibiotice şi sulfamide NU mai coagulează (NU se pot fabrica lactate acide şi brânzeturi fermentate). ionii de Ca. derivaţii salicilici. alcaloizii.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Se elimină unele medicamente ce pot provoca dermatite sau dermatoze exsudative sau exfoliative. Unele medicamente pot transmite mirosul lor neplăcut laptelui (ex: camforul. aspirina. barbituricele. antibioticele. în 1 – 14 zile când sunt sub formă de soluţii uleioase şi în 1 – 12 zile când sunt sub formă de ungvente. -25 zile pentru rafoxanid. În urma administrării parenterale.

se notează cu DT25. După cantitate: ● ● ● doza de atac. la începutul tratamentelor în cazul sulfamidelor şi antibioticelor cu scopul de a realiza în timp scurt concentraţii terapeutice mari (mult peste concentraţia optimă). 25 . Doza de întreţinere este o doză terapeutică medie prin care se urmăreşte menţinerea unor concentraţii mult peste concentraţia optimă. DE50 (medie) sau DE100 (maximă). doza de întreţinere. doza de depozit. Intervalul dintre doza eficace minimă şi maximă se numeşte zonă maneabilă. Doza de depozit este utilizată în stări cronice şi subacute şi urmăreşte realizarea unor concentraţii sangvine la limită. II. ♦ după unitatea de animal. Doza toxică este doza care produce semne de intoxicaţie la o anumită specie. doza toxică. DL50 sau DL100 (absolută). Doza letală este doza ce produce moartea la o anumită specie de animale. de obicei. se notează DL25. Doza terapeutică se notează cu DE25 (minimă). ♦ după orar.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ DOZA MEDICAMENTOASĂ Doza medicamentoasă este cantitatea de medicament cu ajutorul căreia se obţine un efect farmacodinamic dorit. DT50 sau DT100. După efect: ● ● ● doza terapeutică (doza eficace sau doza utilă). Doza de atac se utilizează. Clasificarea dozelor: ♦ după efect. ♦ după cantitate. Aceasta se realizează cu ajutorul medicamentelor retard care au absorbţie şi eliminare lentă. doza letală. I. dar eficiente un timp îndelungat.

După orar: ● ● ● doza „pro dosi”. După unitatea de animal: ● ● ● doza per animal. Indicele terapeutic It = DL50 DE 50 Se mai numeşte şi indice de siguranţă şi arată de câte ori este mai mare doza letală comparativ cu doza eficace. în cazul sulfamidelor It = 20 – 400. cu cât acest indice este mai mare cu atât toxicitatea este mai mică. animale de blană).MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ III.22 mg/m2 suprafaţă corporală. doza per m2 suprafaţă corporală. Dacă într-o zi se face o singură administrare. El exprimă toxicitatea unui medicament. 26 . Doza „pro die” reprezintă cantitatea de medicament care se administrează pe zi. Doza per kilocorp se utilizează în cazul medicamentelor active. ex: digoxinul la câine (cardiotonic) 0. animale mici (carnivore. păsările. caprine şi suine – peste 20 kg). doza per kilocorp. Doza per animal se utilizează în cazul unor medicamente mai puţin toxice. taurine). purcei. IV. când întregul tratament constă dintr-o singură administrare se vorbeşte despre o administrare unică. Doza „pro cura” reprezintă cantitatea de medicament care se administrează în cursul unui ciclu de tratament. În domeniul farmacografiei (arta de a scrie reţete) se lucrează cu 4 categorii de animale:     animale mari (cabaline. doza „pro cura”. It este minim 10. doza „pro die”. Doza „pro dosi” reprezintă cantitatea de medicament care se utilizează la o singură administrare. Doza per m2 suprafaţa corporală se utilizează în cazul medicamentelor active şi foarte active. doza „pro dosi” corespunde cu doza „pro die”. animale mijlocii (ovine.

dacă NU intervin factori care să-l facă să ridice sau să coboare doza. respectiv. Pentru majoritatea medicamentelor. Se consideră că există un sistem de indicatori:       dacă la un cal de 400 kg se doza 1. Aceşti indicatori NU sunt valabili în toate cazurile. efectul creşte proporţional cu doza. la porc ce reprezintă 1/8 din greutatea calului doza este de 1/6 – 1/8.05 g/kg/zi. medicul va alege însă doza de 0. câinele ce reprezintă 1/40 din greutatea calului doza este de 1/8 – 1/16. medicul va alege o doză care se situează la jumătatea intervalului recomandat. dar cele mai mari doze per kg corp se administrează la păsări. 3. ex: doza pentru stricnină este de 0. Specii sensibile:  bovinele la preparatele mercuriale.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Relaţia doză – efect Teoretic.1 mg/kg indiferent de specie. medicamentul acţionând prin mecanisme fizice. efectul unui medicament trebuie să crească proporţional cu doza. apoi efectul creşte puternic şi din nou se reduce (curba Trevan). pisică ce reprezintă 1/200 din greutatea calului doza este de 1/20 – 1/32. efectul creşte disproporţional cu doza. elimină mai repede medicamentele. În principiu. Există mai mulţi factori de care depinde stabilirea dozei: # Specia: Dozele per kg corp la animalele de talie mică sunt mai mari decât dozele pentru kg corp la animalele de talie mare. pasărea ce reprezintă 1/400 din greutatea calului doza este de 1/20 – 1/40. ex: doza în cazul tetraciclinelor este de 0. la o vacă de 400 kg doza este 1 – 1. deoarece animalele mici au un metabolism mai activ şi descompun.5. În fapt însă aceste relaţii prezintă 3 aspecte: 1. medicamentul acţionând prin mecanisme chimice. doza terapeutică are un interval mai larg şi medicul este acela care alege doza potrivită în funcţie de situaţie. Factorii care influenţează doza Există unele medicamente pentru care farmacologii şi medicii au acceptat o doză fixă. enzimatice şi prin fixarea pe farmacoreceptorii specifici. după cum există şi specii rezistente. 2. 27 . Astfel există specii foarte sensibile la anumite medicamente. la o oaie ce reprezintă 1/8 din greutatea calului doza este de 1/5 – 1/6.035 g/kg/zi. Se pot administra doze mai mari per kg corp decât la animalele mari.02 – 0. efectul creşte disproporţional cu doza în sensul că multiplicarea de câteva ori a dozei NU produce decât un efect slab.

La nevoie.  transferaza cu care se conjugă aceste substanţe. – purgative drastice. deoarece dispun de un echipament enzimatic câinii şi vulpile la sulfamide. 28 . dar sunt sensibile la administrarea ei parenterală. se constată o sensibilitate crescută a copiilor faţă de deprimantele sistemului nervos şi faţă de cloramfenicol datorită acţiunii diminuate a glucuronil-transferazei. dar se evită administrarea unor medicamente care imprimă gust şi miros neplăcut laptelui.  acetilare. Excepţie. în medicina umană. doza per kg corp la tineret poate fi ceva mai mare decât la animalele adulte. se amână tratamentul cu substanţe care necesită perioadă de aşteptare pentru lapte (circa 7 zile). dozele sunt cele uzuale. ei suportă doze mari de digitalice întrucât acestea se fixează într-o proporţie mare de proteinele serice. Specii rezistente:  calul şi câinele necesită doze mari de fenilbutazonă pentru că descompunerea rumegătoarele sunt rezistente la administrarea de atropină pentru că o descompun în iepurii sunt rezistenţi la atropină pentru că dispun de un metabolism mai bogat în acestor substanţe este de 150 ori mai rapidă la acestea în comparaţie cu omul. # Starea fiziologică: La femelele gestante se reduce doza per kg corp cu 5 – 10% faţă de femelele negestante. deoarece NU au capacitatea de a le descompune prin pisicile sunt foarte sensibile la fenol şi aspirină deoarece NU au enzima glucuronil- mai sărac pentru descompunerea acestor substanţe.  enzima tropinesteraza. Tineretul are un metabolism mai intens. iar la cele bătrâne scade. # Vârsta: În general.  prestomace.  şobolanii suportă doze de digoxin de 100 ori mai mari decât cele de la om presupunând o insensibilitate a farmacoreceptorilor şi o eliminare mult mai rapidă. astfel încât descompunerea medicamentelor este mai rapidă. doza trebuie diminuată. – ocitocice. din cauza modificărilor degenerative ale organelor şi deficienţelor de metabolizare şi eliminare. – tranhilizante. Se administrează doze mici sau se evită administrarea următoarelor medicamente: – parasimpaticomimetice. – narcotice.MEDICINĂ VETERINARĂ  FARMACOLOGIE VETERINARĂ cabalinele la fenotiazină şi procaină. La femelele în lactaţie. La animalele bătrâne.

MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ # Starea de întreţinere: La animalele cahectice. Dacă se constată fenomenul de intoleranţă. # Repetarea şi asocierea medicamentelor: Dacă se repetă adminsitrarea unui medicament şi se constată fenomenul de cumulare. # Stresul: 29 . o biotransformare încetinită a medicamentelor. doza trebuie scăzută. Dacă medicamentul se asociază cu un altul cu efect asemănător. Astfel în afecţiunile acute se utilizează doze mari ce se administrează la intervale scurte. dozele utilizate se reduc. administrarea dozei se va întrerupe. # Sexul: În general. Prin înfometare se reduce acţiunea enzimelor microzomale hepatice. surmenate sau prost întreţinute. doza per kg corp trebuie redusă comparativ cu un animal în stare bună de întreţinere. Pe căile parenterale. masculii sunt mai rezistenţi. # Calea de administrare: Cele mai mari doze se utilizează în cazul administrării per os şi per rectum. doza va fi crescută. Există însă unele medicamente a căror metabolizare şi eliminare se interferează cu echipamentul hormonal al individului (doza este diferită). # Evoluţia afecţiuniilor: Influenţează în mod hotărâtor nivelul dozei. # Temperatura ambiantă: Dacă temperatura ambiantă depăşeşte o anumită limită se constată o scădere a proceselor metabolice. În afecţiunile subacute şi cronice se administrează doze mici la intervale mai lungi de timp. Adesea diferă însă doza per animal datorită diferenţei de greutate între cele două sexe. Se poate recurge la fracţionarea dozelor normale. carenţate. La animalele obeze se reduce doza pentru că depozitul de grăsime reprezintă un balast ce NU intervine în circuitul farmacologic al medicamentelor. Dacă se constată fenomenul de toleranţă. doza per kg corp la femele NU diferă faţă de cea de la masculi. de aceea se administrează doze mai mari pentru că enzimele microsomale hepatice sunt mai active la mascul decât la femelă favorizând descompunerea şi eliminarea mai rapidă a medicamentelor. La şobolan. Datorită acestui fapt. doza utilizată se va reduce în funcţie de gradul de sinergism. doza utilizată se va diminua. iar organismul devine mai sensibil la medicamente. slabe. un efect mai intens şi de durată mai lungă.

MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ În condiţii de stres creşte nivelul de adrenalină şi se produce o eliminare mai lentă a medicamentelor. conform căreia o parte din indivizi vor reacţiona prin efect mediu. Exemple: -prezenţa unei colinesteraze atipice. 30 . Factorul individual duce la apariţia unor diferenţe privind efectul medicamentului. alţii prin efect puternic. rinichii. O altă parte vor reacţiona prin efect mediu ± 2. -deficienţe ale sistemului enzimatic ce răspunde de glucuronoconjugare sau dezalchilare. În medicina umană. # Individul: Doza este determinată de starea funcţională a organelor interne şi. glandele endocrine). sistemul nervos. Vasoconstricţia şi hiperventilaţia pulmonară influenţează distribuţia medicamentului în organism şi datorită acestui fapt doza se va reduce. a organelor care metabolizează sau elimină medicamentele (ficatul. Acest fenomen poate fi reprezentat prin curba lui Gaus. altă parte printr-un efect slab. o parte dintre aceste diferenţe individuale sunt explicate prin deficienţe de ordin genetic. în primul rând.

Acţiunea cauzală (etiotropă) se întâlneşte când medicamentul acţionează asupra cauzei bolii. -substanţele antiparazitare posedă acţiune asupra helminţilor şi a paraziţilor externi. acţiuni utile d. vitamine. Exemple: -substanţele antitusive. -substanţele antifebrile. -substanţele analgezice (combat durerea). hormoni. 4. Exemple: -substanţele antihistaminice acţionează prin blocarea receptorilor histaminergici şi în acest fel împiedică acţiunea histaminei ce se produce în organism în diverse afecţiuni. Acţiunea substitutivă: când mediamentul înlocuieşte o substanţă biologică care în mod obişnuit este deficitară în organism.d. ex: uscăciunea gurii în cazul utilizării atropinei. Exemple: -acţiunea primară a streptomicinei este cea antimicrobiană. ex: efectul hipotensiv şi sedativ al substanţelor antihistaminice. -substanţele cardiotonice ce se grefează pe miocard şi îl stimulează în cazul insuficienţei cardiace. -substanţele vasoconstrictoare. acţiune directă/indirectă. Un medicament poate avea una sau mai multe acţiuni secundare. teraputic. acţiune generală/locală.v. antiinflamatoare şi antireumatică. 2. Acţiunea primară.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ EFECTELE MEDICAMENTELOR Tipuri de acţiune a medicamentelor 1. Acţiunea simptomatică se întâlneşte la medicamentele care prezintă acţiuni pentru combaterea simptomelor unei boli. b.p. Acţiunea patogenetică: atunci când un medicament acţionează asupra mecanismului de producere al unei boli. acţiune primară/secundară. -aspirina are acţiune antifebrilă. acţiune prin care se justifică utilizarea unui medicament. ex: terapia cu Fe. acţiune cauzală/simptomatică/patogenică/substitutivă. -adrenalina produce tahicardie şi vasoconstricţie. Exemple: -sulfamidele şi antibioticele posedă acţiune antimicrobiană. Ca. enzime. ce pot fi: a. -substanţele antiinflamatorii. 31 . acţiune indiferentă. analgezică. 3.

MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ c. scăzând temperatura corporală. ex: vomă. acest fenomen poate fi datorat şi măririi debitului sangvin (efect indirect). medicamentele au acţiune de stimulare şi de inhibare. ele fie că amplifică. Exemple: -efectul antifebril se poate produce fie prin stimularea centrului termolizei urmat de vasodilataţie (ex: aspirina şi piramidonul). fie că reduc o funcţie fizică ce există deja în organism. colici. reacţiile adverse sunt reacţii dăunătoare. acţiune dăunătoare. dar în nici un caz NU pot crea o funcţie nouă. a musculaturii striate şi datorită vasodilataţiei coronariene. fie prin scăderea reabsorbţiei tubulare. Funcţia amplificatoare se obţine fie prin activare. nedorite care apar în cazul administrării unor doze normale. tulburări nervoase. Reacţiile adverse NU se confundă cu reacţiile toxice. ex: streptomicina poate da reacţii alergice la bovine. Exemple: -efectul diuretic al unor medicamente se produce fie prin mărirea filtratului glomerular. Acţiunea indirectă se traduce prin efectul asupra altor organe şi sisteme. Unele medicamente îşi exercită efectul într-o situaţie patologică. tulburări acustice sau vestibulare la om. Conform OMS. -efectul tahicardizant este produs de adrenalină prin stimularea β-receptorilor şi de către atropină prin blocarea receptorilor colinergici cardiaci. stări de şoc. Acţiunea directă se produce în urma fixării medicamentului pe farmacoreceptorii specifici. fie prin deprimare. ex: cloroformul la nivelul pielii are efect vasodilatator. Acţiunea generală este acţiunea pe care o desfăşoară un medicament în întreg organismul după ce s-a absorbit în circulaţie. Acţiunea locală este acţiunea pe care o desfăşoară medicamentul la locul de aplicare. modificări ale sângelui. Funcţia de reducere se obţine fie prin deprimare. ex: cafeina are acţiune centrală în urma fixării ei la nivelul scoarţei cerebrale. are efect general narcotic. deoarece reacţiile toxice apar în caz de supradozare. Acţiunea stimulantă la nivelul cordului are mecanisme indirecte datorită stimulării centrilor nervoşi ai cordului. fie prin inhibarea centrului termogenezei. Cu studiul lor se ocupă o ramură a farmacologiei numită farmacovigilenţa. 32 . fenomene alergice. Mecanisme de acţiune ale medicamentului În general. după ce se absoarbe la nivelul circulaţiei alveolei pulmonare. acesta fiind un efect direct. fără a pătrunde în circulaţie. fie prin activare. Efectul diuretic al cafeinei este produs datorită vasodilataţiei renale. ex: cloroformul. hiperemiant şi uneori analgezic.

ex: substanţele astringente şi reacţia de neutralizare. ex: purgativele şi diureticele osmotice. mecanisme legate de mediatorii chimici. mecanisme coloid-osmotice. mecanisme biochimice. mecanisme osmotice. Exemple: -sulfamidele diuretice inhibă anhidraza carbonică din peretele tubului renal scăzând astfel reabsobţia tubulară. formarea unor săruri. ex: detergenţii. mecanisme antimetaboliţi. -substanţele parasimpaticomimetice indirecte şi esterii organofosforici inhibă colinesteraza astfel încât acetilcolina NU mai este descompusă şi se acumulează în organism. mecanisme de reducere a tensiunii superficiale. mecanisme la nivelul membranelor biologice.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Exemple: -substanţele antipiretice coboară numai temperaturile crescute ale organismului. -adrenalina produce bronhodilataţie numai în cazul în care există bronhoconstricţie. ex: înlocuitorii de plasmă. Exemple: -anestezicele locale blochează transportul pasiv de ioni prin membranele fibrelor nervoase. Mecanisme biochimice:      mecanisme enzimatice. 33 . ex: citratul de Na. mecanisme chimice. Medicamentele îşi exercită efectele prin intemediul următoarelor mecanisme: ● ● ● mecanisme fizice. în prezenţa sângelui. Mecanisme enzimatice: acţiunea inhibantă pe care o au unele medicamente asupra enzimelor. -atropina blochează receptorii pentru acetilcolină de la nivelul membranelor celulare.   (pe acest mecanism se bazează acţiunea anticoagulantelor). mecanisme de adsorbţie. Mecanisme la nivelul membranelor biologice: la acest nivel au loc reacţii între medicament şi farmacoreceptori. ex: bicarbonatul de Na ce neutralizează HCl din stomac. precipitarea reversibilă/ireversibilă a proteinelor. mecanisme la nivelul organitelor celulare. formează citratul de Ca Mecanismele fizice:     Mecanisme chimice:  dezinfectante. neavând nici un efect asupra temperaturii normale. ex: substanţele adsorbante (cărbunele medicinal).

hormonii glucocorticoizi au efect antiinflamator printr-o presupusă acţiune de stabilizare a lizozomilor. -nucleul steroidic are acţiune antiinflamatorie. Complexul rezultat este inactiv biologic.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Mecanisme antimetaboliţi: antimetabolitul este o substanţă naturală sau sintetică cu structură asemănătoare metabolitului pe care îl poate înlocui. acţiunea se poate schimba foarte mult. medicamente cu structură chimică diferită. deşi cele două substanţe prezintă structură chimică foarte asemănătoare. medicamente cu structură chimică asemănătoare. O moleculă dintr-un medicament se compune dintr-un nucleu şi una sau mai multe grupări funcţionale. Nucleul conferă acţiune specifică. 2. respectiv. -miorelaxantele blochează receptorii pentru acetilcolină. Exemple: -sulfamidele au acţiune antimicrobiană. Mecanisme legate de mediatorii chimici: se referă la blocarea receptorilor acestora sau la împiedicarea sintezei lor. deşi ambele sunt parasimpaticomimetice. Exemplu: -vasoperiful este un ester carbamic al colinei. Exemple: -sulfamidele datorită asemănării structurale substituie acidul para-aminobenzoic necesar la sinteza acizilor nucleici la nivelul celulei bacteriene. dar efect diferit: uneori datorită unei grupări chimice. dar efect asemănător: sunt frecvente astfel de situaţii. Mecanisme la nivelul organitelor celulare: spre exemplu. în raport cu acţiunea farmacodinamică. distribuirea şi eliminarea medicamentului 34 . -tetraclorura de carbon are acţiune antihelmintică. medicamente cu structură chimică asemănătoare şi efect asemănător: de la acest principiu se porneşte la sinteza de produse noi. ducând la blocarea căi metabolice. Relaţiile între structura chimică şi acţiunea medicamentului Din punct de vedere al asemănării lor chimice. antimicrobian. cele două substanţe prezintă structură chimică foarte asemănătoare. iar cloroformul are efect narcotic. 3. Astfel acţionează sulfamidele şi unele substanţe antitumorale. ex: grupa sulfamidelor cuprinde circa 30 substanţe cu efect asemănător. hormonală şi cardiotonică. Grupările funcţionale conferă acţiuni specifice suplimentare sau întăresc sau slăbesc efectul nucleului sau influenţează etapele farmacocinetice (fixarea. Exemple: -nucleul fenotiazinic are acţiune tranchilizantă şi antihelmintică. Exemple: -antihistaminicele blochează receptorii pentru histamină. medicamentele se împart în: 1. iar pilocarpina este un derivat imidazolic. iar procaina este un anestezic local.

Cumularea constă în creşterea concentraţiei unei substanţe atât în sânge.  eliminarea scăzută se întâlneşte în caz de afecţiuni la nivelul organelor de eliminare (inflamaţii. arsenul. Toleranţa. scleroze. situaţii în care se prelungeşte timpul de eliminare şi se poate ajunge la concentraţii renale periculoase datorită cumulării. administrări prea frecvente. Consecinţa este creşterea efctului farmacodinamic însoţită uneori de apariţia efectelor adverse. În general. cât şi în ţesuturi peste limitele dozelor terapeutice. Cu toate acestea pot să intervină diverse situaţii neprevăzute: ♦ cumularea. obstrucţii renale). dependenţa medicamentoasă Toleranţa reprezintă starea de sensibilitate redusă faţă de medicamente. În cazul acesta se recurge la diverse scheme terapeutice: mărirea intervalului dintre administrări. Tahifilaxia (toleranţa acută) reprezintă toleranţa ce se instalează rapid. – – – barbituricele. Fenomene care au loc consecutiv adminsitrării repetate a medicamentelor Repetarea administrării unui medicament este urmată de un efect asemănător cu cel al administrării precedente dacă se respectă doza şi intervalul dintre administrări. se efectuează serii de tratamente întrerupte de pauze. stricnina. ci doar măsurile menţionate anterior. absorbţii prea intensificate ce se datorează atoniilor intestinale sau enteritelor grave. diminuarea dozei. după un număr mic de administrări făcute la intervale scurte de timp. ♦ intoleranţa. 35 . metabolizarea lentă în cazul unor medicamente ca: digitala. cumularea NU impune întreruperea tratamentului. ♦ toleranţa.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ din organism) sau pot produce efecte secundare. Astfel se explică de ce medicamente asemănătoare pot produce efecte foarte diferite. Cauzele acestui fenomen pot fi multiple:     dozele prea mari. tahifilaxia.

constă în proprietatea unor specii de a suporta doze mari dintr-un câştigată – reversibilă – caracterizată prin faptul că dispare la întreruperea medicament. tranchilizantelor. Se semnalează. obişnuinţa la medicamente) Există o toleranţă reversibilă ce se instalează după mai multe administrări. – inducţia enzimatică (în cazul alcoolului. Ea poate fi:  înnăscută. în special. Toleranţa medicamentoasă face necesară administrarea unor doze crescute pentru a obţine acelaşi efect terapeutic. toleranţă instalată prin mecanisme diferite: – saturarea farmacoreceptorilor ce se întâlneşte în cazul tranchilizantelor şi purgativelor. precum şi consecutiv administrării extractelor totale de hipofiză posterioară la animalele de laborator şi la om. Dependenţa medicamentoasă apare. enzimă ce descompune atropina. -la unele specii există o toleranţă crescută de individ: unii oameni sunt rezistenţi la anticoagulante încât necesită o doză iniţială mai mare pentru scăderea timpului de protrombină. Tahifilaxia (toleranţa acută) se instalează după câteva administrări efectuate la intervale scurte. individul poate deveni rezistent chiar la doze mortale. Toleranţa câştigată (midriatism. reprezintă însuşirea organismului de a suporta doze toxice fără să apară semne clinice de intoxicăţie. barbituricelor. Toleranţa. ceea ce explică în medicina umană „mania” unor oameni de a consuma cantităţi mari de substanţe analgezice.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Dependenţa medicamentoasă reprezintă starea patologică complexă întâlnită la om şi caracterizată prin: ● ● ● toleranţă. amfetamina. după consumul de stupefiante. ce pot fi: 36 .  tratamentului. dependenţă psihică. nicotinei. stupefiantelor. – scăderea sensibilităţii farmacoreceptorilor (în cazul barbituricelor). -iepurele prezintă rezistenţă crescută la digitală pe care o neutralizează prin fixarea pe proteinele serice. în această situaţie. Este un fenomen rar şi NU are importanţă practică în medicina veterinară. aşa se explică rezistenţa acestei specii faţă de atropină. după administrarea unor amine simpaticomimetice indirecte cum sunt: efedrina. fenomen ce se explică prin particularităţile enzimatice ale acelei specii. ex: în urma unor administrări repetate de As per os. analgezicelor). hipnotice sau tranchilizante. Toleranţa înnăscută Exemple: -iepurele dispune de un echipament enzimatic bogat în tropin-esterază. dependenţă fizică. – scăderea absorbţiei intestinale (în cazul arsenului). de obicei.

b. Se caracterizează prin 3 fenomene: 1. 3. 2. dependenţă fizică ce constă în apariţia unor tulburări somatice. incriminându-se anomalii enzimatice. Unele medicamente sunt Ag primare. Aceasta NU trebuie confundată cu alergia medicamentoasă. toleranţă – astfel că sunt necesare doze tot mai mari pentru a obţine acest efect. habituaţia – situaţie în care după intreruperea administrării medicamentului NU se produce sindromul de abstinenţă. hamsterul. dependenţă psihică ce constă în modificări de comportament şi o stare psihică imperioasă de administrare a medicamentului pentru a preveni sau înlătura starea de disconfort. Ea poate fi: ● ● înnăscută. adicţia – situaţie în care sindromul de abstinenţă este bine exprimat. Intoleranţa înnăscută poate fi observată la toţi indivizii dintr-o specie. febră. Pot există uneori tulburări alergice uşoare care sunt ca şi cele anterioare însă cu exprimări mult mai slabe. tulburări alergice grave ce se traduc prin astm bronşic. colici. -pisică are intoleranţă la aspirină şi fenol. Intoleranţa reprezintă starea de sensibilitate individuală sau de specie faţă de un medicament. chinchila au intoleranţă la penicilină. vegetative şi psihice în cazul în care se întrerupe administrarea. agranulocitoză. 37 . Dependenţa medicamentoasă are 2 faze: a. edeme. Atunci când intoleranţa se întâlneşte numai la anumiţi indivizi dintr-o specie poartă denumirea de idiosincrazie. urticarie. halucinogene de tipul dolantinului. câştigată. -calul are intoleranţă la fenotiazină şi procaină. Ea se manifestă după prima doză de medicament sau la scurt timp de la începerea tratamentului. tumefacţii auriculare. Intoleranţa câştigată (cumulare funcţională) este alergia medicamentoasă şi apare pe baza reacţiei Ag – Ac. ci de o deficienţă genetică de metabolizare. leucopenie.MEDICINĂ VETERINARĂ     FARMACOLOGIE VETERINARĂ stimulante de tipul amfetaminei. unii solvenţi organici volatili de tipul aurolacului. Exemple: -cobaiul. deprimante de tipul morfinei. erupţii cutanate. Alergia medicamentoasă se poate manifesta prin:   şoc alergic medicamentos (şoc anafilactic). altele devin Ag numai după ce se leagă de proteinele plasmatice = haptene. NU este vorba de o reacţie alergică acută.

MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Şocul anafilactic Este manifestarea cea mai gravă şi se declanşează uneori chiar în cursul administrării. respiraţie şuierătoare. – potenţarea unui efect anume. În medicina veterinară s-au semnalat reacţii alergice la:  antibiotice: ampicilină. fie un efect antagonic. edem facial. oxitetraciclină. în cazul administrării serului de iapă gestantă pot apare următoarele fenomene: dispnee intensă. ergos = putere) reprezintă acţiunea a două medicamente de a se completa reciproc în ceea ce priveşte efectul lor farmacodinamic. salivaţie abundentă. – diminuarea reacţiilor adverse. Fenomene ce au loc după asocierea medicamentelor Prin asocierea a două sau mai multe medicamente se urmăreşte fie un efect sinergic. griseofulvină. Sinergismul poate fi: ● ● de însumare. iar moartea poate surveni în circa 15 minute. puls slab. hormoni gonadotropi (corionici şi serici). Medicaţia de elecţie în astfel de situaţii este adrenalina injectată subcutanat. penicilină. sulfamide. creşterea temperaturii corporale.    În medicina umană pentru precizarea diagnosticului se efectuează teste cutanate care au dezavantajul ca pot declanşa şocul anafilactic. Sinergismul (gr. – lărgirea spectrului de acţiune. moldamin. prurit cutanat. tylosin. Sinergismul de însumare se întâlneşte când cele două medicamente acţionează asupra aceluiaşi tip de farmacoreceptori: A +B = A sau B 2 Avantajele acestui sinergism constau în: – lărgirea spectrului de acţiune. streptomicină. hormoni glucocorticoizi. 38 . ex: la bovine. tremurături musculare. de potenţare. Prin efectul sinergic se urmăreşte unul din următoarele obiective: – tratarea concomitentă a mai multor boli sau simptome. sin = împreună.

-în medicina umană. – spectrul de acţiune poate fi lărgit. Fiecare substanţă are rolul său în vindecarea acestei afecţiuni. reumatismul poate fi tratat cu: analgezice + antipiretice + antiinflamatorii + miorelaxante + vitaminele complexului B. Cocteiulul medicamentos NU este un sinergism propriu-zis. Avantajele acestui sinergism constau în: – dozele parţiale pot fi reduse. dar au efecte de acelaşi sens. A+ B > 2 A sau B. chelatare. ½ doza de atropină şi 1/3 doza de papaverină reprezintă doza normală de atropină. când este vorba de efectele ambelor medicamente asociate. – pot fi reduse efectele nedorite. aceste fenomene se folosesc pentru combaterea intoxicăţiilor. ci este o sumă de medicamente cu care se tratează o boală. Sinergismul de potenţare se întâlneşte atunci când cele două medicamente acţionează pe farmacoreceptori diferiţi. El poate fi: ● ● unilateral: se reduce numai efectul unuia dintre medicamente. -sulfacetamida (toleranţă renală mai bună). există pericolul unor biotransformări neaşteptate şi a unei toxicităţi crescute. reciproc. lichefiere reciprocă. În medicină.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ – diminuarea reacţiilor adverse. reducere. -în medicina veterinară. asocierea cloralhidratului cu MgSO4 poate duce la reducerea dozei de cloralhidrat. etc. precipitare. acest fenomen se numeşte incompatibilitate. insolubilitate. neutralizare. -sulfatiazol (ajută la economicitatea produsului). fizice: fenomenul de nemiscibilitate. În astfel de situaţii. Exemple: -atonia rumenală poate fi tratată cu: parasimpaticomimetice + purgative saline + cafeină. În Incompatibilităţi:   general. Exemple: -în medicina umană. chimice sau farmacodinamice. 39 . Exemple: Suzotril reprezintă o asociere de 3 sulfamide: -sulfametazina (absorbţie mai rapidă şi un nivel sangvin mai crescut). Antagonismul este proprietatea a două medicamente de a-şi anihila reciproc efectul datorită unor fenomene fizice. chimice: fenomenul de oxidare.

fenomenul datorându-se unor anomalii enzimatice ereditare. ex: parasimpaticomimeticele şi parasimpaticoliticele. sulfamidele. Unele medicamente pot deveni alergice faţă de organism în urma cuplării lor cu proteinele plasmatice. 5. O repetare a administrării NU mai găseşte receptorii liberi. Reacţiile adverse ale medicamentelor Ramura farmacologiei care se ocupă cu studiul reacţiilor adverse poartă denumirea de farmacovigilenţă. 3. 6.MEDICINĂ VETERINARĂ  FARMACOLOGIE VETERINARĂ farmacodinamice: se exprimă numai „in vivo” şi constau în efectele farmacodinamice opuse ale celor două medicamente. fie diminuării absorbţiei. Antagonismul indirect se întâlneşte atunci când acţiunea este opusă. 4. iar histamina are efect vasodilatator. fenomenul se datorează fie accelerării metabolizării medicamentului. şoc anafilactic sau edem Quinche. ex: adrenalina este un vasoconstrictor. dar acţionează asupra unor elemente morfologice diferite. etc. eczeme. etc. 2. acidul acetilsalicilic. unii corticoizi. ambele acţionează asupra aceeaşi funcţii. Cele mai cunoscute medicamente ce sunt alergice faţă de organism sunt penicilinele. acid acetilsalicilic şi salicilaţi. Reacţiile anafilactoide se produc în urma punerii în libertate la nivelul ţesuturilor a histaminei ce la rândul ei declanşează un întreg tablou clinic. Reacţia de toleranţă acută (tahifilaxia) constă în diminuarea treptată a efectelor farmacodinamice până la abolirea lor. 40 . 1. ex: sulfamide. Reacţiile farmacogenetice – unii indivizi datorită caracteristicilor genetice manifestă reacţii adverse neobişnuite la medicamente. Idiosincrazia – atunci când reacţia apare după prima administrare de medicament sau în urma administrării unor doze mici. Reacţia de toleranţă constă în diminuarea treptată a răspunsurilor la medicamentele ce se introduc treptat în organism. aminofenazona. dar prin fixare pe farmacoreceptori diferiţi. Reacţiile adverse se manifestă la doze terapeutice. Reacţiile alergice se traduc prin urticarie. Reacţia de rezistenţă se produce în urma administrării repetate a medicamentului având drept urmare şi scăderea intensităţii efectelor farmacodinamice. Antagonismul direct se întâlneşte atunci când medicamentele au efect contrar asupra aceluiaşi farmacoreceptor.

Exemplu: dacă se cercetează 100 substanţe numai una poate ajunge să fie cercetată clinic. în a doua parte a cercetărilor în clinică se fac teste şi pe om în clinici. Studiul complet şi complex al efectelor biologice ale medicamentelor este laborios. se lucrează la grefarea anumitor radicali chimici. În continuare. cercetările fiind migăloase şi mult extinse în timp. 41 . Screening-ul poate fi: ● simplu: se materializează prin 1 – 2 teste simple în vederea descoperirii unei anumite orb: constă în bateri de teste simple permiţând. Din 400 medicamente noi de acelaşi fel. O cercetare a unui nou medicament durează circa 10 ani. În linii mari. se fac teste de toxicitate acută. la combinarea de substanţe. Dacă medicamentele trec de testele de toxicitate urmează cercetările de farmacocinetică ce dau informaţii cu privire la modificările medicamentului în organism. cercetarea farmacologică porneşte iniţial de la structuri farmacognostice sau chimice cunoscute că ar avea efecte biologice. Cercetarea farmacologică este un instrument de seamă al efectuării controlului al acţiunii farmacodinamice şi toxicităţii medicamentelor. până se ajunge la noile produse. Se fac cercetări de mutageneză şi carcinogeneză (ex: thalidomid). rapid şi economic. abia una singură poate deveni medicament. foarte puţine rezistă timpului. care de multe ori pot avea caracteristici chiar deosebite de cele ale substanţelor iniţiale. însă aproximativ. dar există normative (pentru asta. ● programat: cuprinde o baterie de teste riguroase ajungându-se la concluzii globale în legătură cu substanţele reţinute pentru calitatea lor. ● punerea diagnsoticului de substanţe ce prezintă interes.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Testarea medicamentelor Cercetarea farmacocinetică contribuie la aprofundarea principiilor active utilizate în terapie şi la fundamentarea ştiinţifică a celor mai recente produse farmaceutice. de la absorbţie până la eliminare. ex: aspirina descoperită în 1836 (Gerhard) este valabilă şi astăzi (găsindu-se sub foarte multe forme). pacientul trebuie internat). O dată screening-ul terminat. acţiuni. Evidenţierea acţiunii substanţelor nou-create se realizează într-o fază preclinică prin screening („a trece prin sită”) ce constă în efectuarea testărilor pe animalele de laborator şi totdeuna se bazează şi pe explorări fiziologice. subacută şi cronică pe 2 – 3 specii de animale de laborator cărora li se administrează substanţe pe mai multe căi. etc. substanţele de perspectivă se supun unor teste cantitative care elucidează relaţia dintre posologie (se referă la doze şi concentraţii) şi farmacodinamia lor. În continuare. din 45 teste. se numeşte „orb” pentru că una dintre substanţe ce se foloseşte în experimentare NU are nici o acţiune = placebo (placeboterapie). Mai departe.

ameliorarea sau vindecarea unei stări patologice. d. produse biologice de uz veterinar – sunt utilizate la animale pentru producerea unei imunităţi active sau pasive (vaccin.). metodologii de preparare şi control. profilaxia şi combaterea bolii. prevenirea. autorizarea. insecticidelor. seruri alergene. Aditivii furajeri constituie o grupă de ingrediente chimice ce se adaugă în anumite proporţii în nutreţurile combinate cu scopul de a satisface unele cerinţe privind stimularea ritmului de creştere. la urmă întocminu-se un raport final de către Laboratorul Central de Control al Medicamentului de Uz Veterinar (LCS). a. insecticidelor şi a aditivilor furajeri dându-se importanţă inocuităţii. Capitolul II. utilizate ca atare fără modificări care în urma administrării la un animal are drept scop diagnsoticarea. principii generale de control. corectarea gustului şi mirosului (factori de palatabilitate). seruri imune. cercetării toxicologice. ulterior. dezinfectantele sunt substanţe sau produse chimice ce în contact cu germenii infecţioşi au asupra lor o acţiune distructivă. medicamentul de uz veterinar este orice compus sau amestec de compuşi chimici de origine vegetală sau animală. Testarea biopreparatelor. e. raticidelor. controlul şi supravegherea produselor de uz veterinar şi a aditivilor furajeri”. se trece la producerea şarjei „O” din cadrul liniei tehnologice care va rezulta ulterior (producţia de serie a noilor produse). cercetării farmacologice preclinice. înregistrarea. dezinfectantelor. raticidele (rodenticidele) sunt substanţe chimice cu acţiune toxică letală sau rapidă folosite în scopul distrugerii rozătoarelor dăunătoare şi vectoare de boli transmisibile.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ În România s-a elaborat o normă sanitar-veterinară (1992) de către Ministerul Agriculturii. dezinfectantelor. Monitorizarea testării şi autorizării produselor de uz veterinar care se finalizează prin aprobarea şarjei „O” ce urmăreşte să se producă într-o cantitate suficientă pentru a trece în etape la verificări tehnologice şi fiziologice dacă toate testele au fost favorabile (rezultatele din cadrul cercetării farmaceutice. medicamentelor. a producţiei animaliere. medicamentelor. b. insecticidele sunt substanţe chimice cu efect distrugător în masă a insectelor dăunătoare. norme tehnice (toate se revizuiesc o dată la 5 ani). Capitolul III. c. cercetării clinice şi al cercetării privind reziduurile de medicament sau de metaboliţi în produsele alimentare de origine animală şi în dejecţiile animalelor tratate. criteriilor de responsabilitate. În această normă se tratează: Capitolul I – Generalităţi – definiţii. condiţionate într-o formă farmaceutică. care prin direcţia de specialitate s-a stabilit „Testarea. Documentaţia se înaintează la Direcţia Sanitar-Veterinară din Minister şi. neutralizantă. diminuarea consumului specific. Prin produs de uz veterinar se înţelege includerea produselor biologice. inclusiv a cercetării mutagenetice şi carcinogenetice). raticidelor. 42 . antigeni. etc.

Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală (IDSA). 3.    necesare desfăşurării testării şi la care participă specialişti autorizaţi de aceeaşi comisie. 1. operaţie prin care se aprobă de către direcţia de specialitate din Minister introducerea în practică a lor. aprobarea Ministerului pentru testarea clinică. testarea clinică – se realizează numai de către LCS şi instituţiile de cercetare şi învăţământ. d. farmacologice. raportul LCS-ului. Verificarea în vederea testării şi autorizării: a. Dispoziţii finale în care se specifică faptul că pe teritoriul României pot fi fabricate numai produse autorizate ce se urmăresc ulterior de toţi factorii de răspundere. Autorizarea fabricării produselor de uz veterinar şi a aditivilor furajeri când LCS-ul prezintă ultimele rapoarte finale Comisiei Medicamentului pentru Avizarea Produselor de Uz Veterinar. c. b. Se poate întâmpla ca aceste produse să fie refuzate. b. examinarea probelor şi documentaţiei. Înregistrarea produselor biologice. 2. studii de mutageneză şi carcinogeneză. Oficiul de tehnologii. control specializat pentru industria de nutreţuri combinate Facultăţile de Medicină Veterinară din ţară (Bucureşti. medicamentelor. prezentarea la LCS a probelor şi documentaţiei tehnice de preparare şi control. Capitolul VII. efectuarea de către producător a cercetării farmaceutice. se descriu ambalajele şi etichetele şi după ce se achită taxele legale în vigoare sunt valabile 5 ani. Institutul de Biologie şi Nutriţie Animală – Baloteşti. Societatea „ROMVAC” – Voluntari.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Capitolul IV. se eliberează autorizaţia de fabricaţie. Capitolul V. inclusiv de medicii veterinari practicieni. În acest scop se elaborează prospectele. În caz pozitiv. Iaşi. Testarea: a. Instituţii abilitate pentru testarea clinică:     Institutul Pasteur. Capitolul VI. Timişoara). toxicologice. Cluj. etc. testare. Autorizarea fabricaţiei 43 . e. Controlul şi supravegherea produsului de uz veterinar când LCS eliberează certificatul de calitate al produsului respectiv. preclinice şi a celor clinice şi a celor cu privire la reziduuri şi metaboliţi.. Unităţile de producţie stabilite de Comisia Medicamentului ce întrunesc calităţile – Voluntari.

prin Direcţia sanitarveterinară. 6. 5. înscrierea în Registrul Naţional şi eliberarea certificatului de înregistrare.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ a. Pot produce. folosirea şi evidenţa produselor toxice şi stupefiante se realizează respectând strict prevederile şi reglementările în vigoare. Circulaţia produselor de uz veterinar este reglementată prin Ordinul nr. difuzarea. achitarea taxei de înregistrare. Achiziţionarea. prezentarea documentaţiei a produselor autorizate de Minister. Este interzisă vânzarea lor în alte locuri. de farmaciile veterinare şi de punctele farmaceutice veterinare. Deţinerea. Deţinerea. Înregistrarea a. 7. Există mai multe subcomisii (de remarcat subcomisia pentru avizarea medicamentelor de uz veterinar). depozitarea şi livrarea produselor se realizează numai de către agenţii economici specializaţi. 5. 44 . prezentarea rapoartelor finale şi a documentaţiei tehnice la Comisia Medicamentului de Uz Veterinar. b. Aditivilor Furajeri şi a altor Produse de Uz Veterinar În componenţa acestei comisii intră foarte mulţi specialişti. 3. 2. 4. difuzarea şi folosirea produselor de uz veterinar destinate diagnosticării. Personalul mediu veterinar poate folosi aceste medicamente numai sub îndrumarea medicului veterinar. privat sau mixt abilitate în acest sens prin autorizaţie emisă de Minister. pe baza avizului Comisiei Medicamentului. Înregistrarea şi Supravegherea Medicamentului. conform legii. 43 din 24 septembrie 1993. Alineate: 1. avizarea şi propunerea autorizării de către comisie. Produsele veterinare fabricate în ţară sau din import în vederea folosirii lor în România trebuie să fie autorizate şi înregistrate în Registrul Naţional al Ministerului. Controlul şi supravegherea se realizează de către LCS şi de către autorităţile sanitarveterinare din ţară. contravenţional sau penal. prevenirii şi combaterii bolilor la animale sunt permise numai medicilor veterinari autorizaţi. deţine şi comercializa produse de uz veterinar unităţile specializate cu capital de stat. aprobarea Ministerului şi eliberarea autorizaţiei de fabricaţie. Comisia pentru Autorizarea. 4. c. b. Nerespectarea celor de mai sus se sacţionează administrativ. c.

chimice şi microbiologice. generaţia medicamentelor clasice. medicamentele până astăzi au parcurs 4 generaţii: I. Controlul calităţii medicamentelor este stabilit de normele de calitate ce sunt standarde elaborate de producător. În medicina veterinară se folosesc în terapie şi numeroase medicamente de uz uman. 1993 Comisia Europeană Economică a elaborat spre aplicare un ghid în 5 volume: 1. II. În perspectivă. – inocuitatea – medicamentul NU trebuie să aibă toxicitate locală sau sistemică. calitativ superioare. Prin testarea medicamentelor trebuie să se ajungă la realizarea unor produse valoroase. generaţia dispozitivelor şi sistemelor de cedare a substanţelor active cu viteza controlată (pompe portabile cu prorgamarea cedării sau cu senzori). 2. prin determinarea biodisponibilităţii şi prin efectuarea unor teste biologice. 45 . – stabilitatea fizico-chimică: se referă la identitatea şi conţinutul de substanţă activă pe doza unitară şi la păstrarea caracteristicilor iniţiale pe toată durata de valabilitate. Obiectivul principal al asigurării calităţii medicamentelor constă în garanterea faptului că fiecare lot de produs este corespunzător specificaţiilor şi este în concordanţă cu scopul utilizării sale. există Legea privind asigurarea sănătăţii populaţiei: – puritatea se referă la limitele contaminării mecanice. generaţia sistemelor farmaceutice de transport la ţintă a substanţelor medicamentoase pentru a se realiza o terapie cu localizare de organ. Există şi o comisie a medicamentului de uz uman ce funcţionează în paralel cu prima. pentru unele nefiind necesară retestarea lor.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Comisia medicamentului este singura autoritate care monitorizează testarea medicamentelor de uz veterinar în ţară. generaţia medicamentelor cu cedare prelungită (susţinută) de substanţe active (forme farmaceutice cu precursori medicamentoşi bioreversibili). de punere pe piaţă a medicamentelor de uz uman în statele membre ale CEE. eficacitatea şi stabilitatea produsului. Reglementarea medicamentelor de uz uman. Avizul de cereri de autorizaţie. securitatea şi eficacitatea medicamentelor de uz uman. inocuitatea (însuşirea de a NU dăuna organsimului). III. având ca sarcină majoră testarea medicamentelor de uz uman. convenţionale (soluţii. prin calitatea unui medicament se înţelege suma factorilor ce contribuie la puritatea. supozitoare). ungvente. dar există şi cazuri când cercetarea trebuie să fie completată cu o cercetare specifică pentru medicina veterinară. cu specificitate pentru un anumit tip de celule şi organite celulare. IV. 3. – eficacitatea se referă la valoarea terapeutică determinată de interacţiunea substanţelor medicamentoase cu farmacoreceptorii specifici efectuată prin triere farmacologică preclinică sau clinică. În România. Note explicative privind calitatea.

Reguli de bună practică în fabricarea medicamentelor. la îndrumarea pacienţilor pentru autoîngrijire şi îngrijire deosebită.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ 4. Recomandările NU sunt restrictive. 5. se admite că pot exista şi alte metode în măsură să răspundă principiilor de asigurare a calităţii. aprovizionării cu medicamente şi articole de uz medical. Calitatea medicamentelor la nivel de farmacie este asigurată de respectarea recomandărilor de bună practică farmaceutică stabilite de Federaţia Internaţională Farmaceutică. Ghidurile se revizuiesc periodic spre a fi reactualizate. 46 . acestea referindu-se la promovarea sănătăţii. b. Reguli de bună practică farmaceutică. Medicamentele preparate în farmacii trebuie să corespundă condiţiilor de calitate prevăzute în FR X. 1995 în România au intrat în aplicare următoarele ghiduri: a. Ghidul bunei practici de fabricare a medicamentelor. Calitatea medicamentelor realizate în farmacie de către farmacişti este asigurată de respectarea unor standarde stabilite la nivel naţional. Produse medicinale veterinare. dar acestea trebuie să fie validate şi să dea un nivel al garanţiei cel puţin echivalent cu cel prevăzut în ghid. standarde adoptate la nivel naţional. Se iau măsuri necesare pentru realizarea unor medicamente de calitate la nivelul farmaciilor.

amestecuri racemice). ● picric. vegetali. fenantrenică sau flavonoidă. chinina. ● ● subtropicale şi mediteraneene). NU conţin N2 în moleculă. de cele mai multe ori levogiri (pe cale sintetică se obţin dextrogiri şi insolubili în apă. ex: cafeina. obişnuit.d. prezintă un nucleu heterociclic. ● ● . optic-activi. ● ● bine cu efedrina (alcaloid vegetal).v.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ CARACTERISTICILE GENERALE ale unor PRINCIPII ACTIVE VEGETALE Alcaloizii: ● ● ● ● ● sunt compuşi ce conţin N2. sunt incolori. dar favorizează acţiunea geninei. există unii foarte activi folosiţi în terapie. ergotoxina. în general. în compoziţia plantelor sunt legaţi de acizii organici. adrenalina. arecolina. ergotamina. există şi alcaloizi animali. stricnina. ezerina. nicotina. ● prin acidularea soluţiei apoase. ex: adrenalina care d. genina poate avea structura de bază: fenolică. starea de agregare: solidă. soluţia Lügol şi cu soluţia de acid foarte mulţi din alcaloizii vegetali sunt utilizaţi ca medicamente.p. sunt alcătuiţi dintr-o fracţiune glucidică – glucona şi o fracţiune de altă natură – genina hidrolizarea lor „in vivo” se realizează cu ajutorul fermentului glicozidaza. conţinuţi. exclusiv. în plantele cu fotosinteză intensă (plantele din zonele tropicale. ● morfina. 47 (agluconă). cocăina. sunt pulberi cristalizate solubile în apă. pilocarpina. veratrina. iar „in vitro” glucona este inactivă. efedrina. al efectelor se aseamănă foarte soluţiile de alcaloizi precipită cu soluţiile de tanin. cei toxici conţin N2 şi S şi NU sunt utilizaţi. în general. Glicozizii: ● ● ● ● ● ● compuşi cu structură complexă.

în cazul în care ajung subcutanat sau intramuscular. ex: digitalina trece în digitoxină şi genină. inodore. expectorantă. Saponinele: ● ● ● ● ● ● ● au molecula formată din sapogenină de natură fenentrenică şi un zahar. sunt pulberi amorfe. antihelmintică. sunt toxice plasmatice. 48 . se îngălbenesc şi devin solide (se rezinifică). sunt lichide incolore sau uşor colorate. diminuă tensiunea superficială a apei (spumifică cu apa). ● ● ● ● ● acţiunea lor iritantă locală. antiseptică. saponinele determină inflamaţii soluţiile diluate sunt hemolizante. ex: saponinele din Digitalis purpurea facilitează absobţia glicozizilor cardio-vasculari. unele foarte puternice (sapotoxinele). prima având afinitate faţă de miocard pe care se fixează şi îl stimulează. se solubilizează foarte bine în alcool. unele stimulează sistemul nervos vegetativ şi central şi se mai utilizează şi pentru arzător. prin hidroliza arbutinei (din planta Arctostaphylos uva ursi) se pune în libertate hidrochinoza ce are acţiune specifică asupra rinichiului. solubile în apă şi alcool. în doze mici irită moderat mucoasa digestivă favorizând absobţia altor principii active. se utilizează cu rol digestiv datorită aromei şi gustului. ● Uleiurile eterice (volatile): ● ● se obţin din plante prin distilare cu ajutorul vaporilor de apă. ● locale puternice care termină cu abcese şi necroze. în prezenţa colesterolului şi a lectinei precipită în soluţie. dar solubile în solvenţi organici. antisecretorie (la nivel bronhic).MEDICINĂ VETERINARĂ ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ acţiunea farmacodinamică. cu gust amar. păstrate în condiţii neprielnice. cu miros caracteristic şi agreabil şi cu gust sunt insolubile în apă.

MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ FARMACOLOGIA SPECIALĂ VETERINARĂ 49 .

Substanţele antiseptice şi dezinfectante produc o precipitare reversibilă sau ireversibilă a proteinelor bacteriene. Substanţele din aceeaşi grupă fiind nocive faţă de germenii patogeni. Substanţele decontaminante distrug microorganismele cu care vin în contact. Au acţiune reversibilă. tulburând procesele biofizice şi biochimice de la nivelul celulei bacteriene – acţiune bacteriostatică. – gradul de infecţie al mediului. Valoarea unei substanţe decontaminante este în dependenţă de: – concentraţia în care se utilizează. Efectul lor este adesea legat de concentraţie şi de durata de acţiune.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ SUBSTANŢE ANTISEPTICE şi DECONTAMINANTE (DEZINFECTANTE) Substanţele antiseptice împiedică dezvoltarea. NU sunt total inofensive faţă de celulele macroorganismului. Liposolubilitatea unor substanţe din aceeaşi categorie asigură pătrunderea lor în compuşii lipoidici ai celulei microbiene. numai atâta timp cât sunt în contact cu acestea. la inhibiţia enzimatică (ex: inhibiţia unor dehidraze ce au rol important în procesele oxidative). Au acţiune ireversibilă. modificări ale tensiunii superficiale. fie decontaminantă în funcţie de: – concentraţia în care se utilizează. Acţiunea antibacteriană se traduce prin:    tulburări biofizice la nivelul membranei celulei bacteriene. Sunt bactericide sau chiar bacteriolitice. – altele după un timp mult mai lung. modificări ale presiunii osmotice. Promptitudinea efectului depinde şi de: – mediul în care acţionează substanţele decontaminante. Promtitudinea efectului: – unele substanţe acţionează după câteva minute de contact cu celula bacteriană. aceeaşi substanţă putând avea fie acţiune antiseptică. înmulţirea şi producerea de toxine de către microorganisme. – puterea sa de pătrundere. 50 . – durata cât vine în contact cu microorganismul. Toate acestea duc la un dezechilibru privind schimburile dintre celula microbiană şi mediul înconjurător.

Exemple: -formolul are acţiune mai puternică în prezenţa NaCl. în practică.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ – asocierea lor cu alte substanţe. alcalii (baze). se utilizează amestecuri de formol şi NaCl.  ● reducătoare. fenolul şi derivaţii săi. etc. Există şi o electivitate a substanţelor antiseptice şi dezinfectante. alcoolul şi derivaţii săi. săruri ale metalelor. indirecte. Formele vegetative bacteriene se distrug mai uşor. derivaţii organici ai I2. săpunurile şi detergenţii. acţiunea sa scăzând în -soluţiile fierbinţi au acţiune mai puternică. prezenţa grăsimilor.  organice: – – – – – 51 . Clasificarea substanţelor antiseptice şi dezinfectante ● instabile: se modifică în timpul acţiunii lor  oxidante: – – directe (folosesc O2 din propria lor moleculă). gudroanele. anorganice: – – – stabile: NU se modifică în timpul acţiunii lor  acizi. În legatură cu puterea de acţiune a substanţelor decontaminante se utilizează coeficientul fenolic ce reprezintă raportul dintre concentraţia eficace a fenolului şi cea a decontaminantului luat în studiu.

coccidiostatice. sulfadoxin. Toate au acţiune generală. 2. sulfamide potenţate. ex: sulfacetamida. cu gust mai mult sau mai puţin amar în general. cosumix. solubile fiind sărurile lor de Na ce se utilizează în prin ardere la flacără devin brune şi degajă miros de H2S şi de NH3. Sulfamide cu acţiune locală: a. Pentru descoperirea efectului antibacterian al sulfamidelor lui Domagk i s-a decernat premiul Nobel pe care l-a refuzat. pe baza acestei substanţe Gelmo în 1932 a fost sintetizată sulfamida roşie (= prontosil) pe care Domagk în 1935 a utilizat- 1908 a sintetizat sulfanilamida. sulfamide cu acţiune la nivelul tubului digestiv. sulfamide semiretard. sulfamide cu acţiune scurtă (2 – 4 administrări/zi).MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ MEDICATIA ANTIMICROBIANA SULFAMIDELE Clasificare: 1. Sulfamide cu acţiune generală: a. ex: sulfametin. ● astăzi se utilizează în terapie circa 25 sulfamide dintre care 9 la noi în ţară. c. b. pornind de la sulfanilamidă (sulfamida –mamă) s-au obţinut toate celelalte sulfamide (excepţie. ex: borgal. ● o în streptococia exaperimentală la şobolan. sulfamide retard. Proprietăţile sulfamidelor: ● sunt pulberi de culoare albă. trifadoxin. microcristaline. ex: sulfacoccidin. sulfamida roşie). Co-trimoxazol. sulfamide cu aplicare pe piele şi pe mucoase. sulfafenazol. ● ● prin substituirea unui H de la gruparea –NH2 din poziţia para. ex: sulfametazina. sumetrolim. Istoricul sulfamidelor ● crisoidina a fost descoperită în 1877 de Hoffman. Mecanismul de acţiune al sulfamidelor 52 . ● practică. d. biseptol. sunt insolubile în apă. ex: ftalilsulfatiazol. ex: sulfatiazol şi neoxazol b. c.

pe piele şi mucoase. NU se administrează per rectum sau intrarahidian. atunci când sulfamida se află într-o concentraţie competitivă în mediu. intramuscular. Există bacterii care NU au nevoie în cursul metabolismului lor de acid para-aminobenzoic. Farmacocinetica sulfamidelor Sulfamidele se pot administra pe mai multe căi: ● ● ● ● ● ● per os. sulfamidele se absorb între 3 – 6 ore cu excepţia rumegătoarelor şi calului. de acid para-aminobenzoic. Ele acţionează mai puternic „in vivo” decât „in vitro” (sulfamidele sunt incompatibile cu peptona ce se utilizează pentru prepararea mediilor uzuale de cultură). în vederea dezvoltării şi înmulţirii. subcutanat. Rezistenţa câştigată este ireversibilă şi se manifestă faţă de toate sulfamidele. unele protozoare. Atunci când NU se respectă dozele şi intervalele de administrare.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ A fost elucidat în 1935 de Trefanel. ea substituie acidul para-aminobenzoic în cadrul metabolismului bacterian perturbându-l şi în acest mod stopând dezvoltarea şi înmulţirea bacteriei. Administrate per os. intravenos. devenind sulfamidorezistentă. alte bacterii Gram-negative şi Gram-pozitive. bacteriile alcoolo-acido-rezistente. Suflamidele sunt inactive faţă de leptospire. bacterii primar rezistente sau bacterii cu rezistenţă câştigată prin selecţie naturală. Acestea sunt rezistente la acţiunea sulfamidelor. În sânge se cuplează cu proteinele plasmatice în proporţie 53 . Sulfamidemia este maximă între 2 – 4 ore. Acesta este un precursor al acidului folic şi. Există astfel. pararicketsii. mutaţii spontane sau adaptare enzimatică. ricketsii. Spectrul de acţiune al sulfamidelor ● ● ● ● ● cocii Gram-negativi şi Gram-pozitivi. anaerobi Gram-pozitivi. ulterior. microplasme. virusuri. sulfamida NU prezintă o concentraţie competitivă astfel că celula bacteriană va diferenţia acidul para-aminobenzoic de sulfamidă. intraperitoneal. Datorită asemănării structurale dintre sulfamide şi vitamina H1. al acizilor nucelici. Celula bacteriană are nevoie.

iar cea optimă este 10 – 15 mg%. Se pot constată:     modificări ale sângelui. Sulfamidele se elimină sub formă activă şi parţial inactivă prin rinichi. salivă şi glandele bronşice. Sunt inactive în prezenţa puroiului.d. se poate instala şocul medicamentos tradus prin tremurături musculare. bilă. sulfamidele pot fi decelate în lapte între 21 – 86 ore. Reacţiile adverse ale sulfamidelor Sunt considerate substanţe cu toxicitate foarte redusă. stări CaCO3. Există pericolul cristalizării în urina acidă (pericol mai mare la carnivore). Sulfamidemia bacteriostatică minimă este de 5 mg la 100 ml sânge. Difuzează foarte bine prin barierele organismului şi suficient de bine prin seroase şi sinovii. tulburări renale: cilindrurie. la păsări. După utilizarea pe cale orală sau parenterală. Alcalinizarea urinii. datorită inhibării anhidrazei carbonice. La nivelul ficatului suferă procesul de acetilare în urma căruia rezultă produse alergogene şi inactive d. în caz de methemoglobinemie se poate administra albastru de metil (fiole de 1 mg/kg). În ficat ajung în concentraţii de 2 ori mai mari decât în sânge. Indicaţii terapeutice ale sulfamidelor 54 . NU difuzează în ţesuturile moarte şi focarele încapsulate şi cazeificate. Acetilarea se face la gruparea –SO2 – NH2. de circa 40 – 200. Derivaţii acetilaţi au o solubilitate mai slabă decât sulfamidele din care provin. Se procedează la alcalinizarea urinii în vederea eliminării mai rapide a sulfamidelor. va favoriza eliminarea sulfamidelor şi va scădea pericolul cristalizării. prin administrarea de bicarbonat de Na. bacteriostatic. dismicrobism la rumegătoare ce duce la scăderea digestiei celulozei.v. hematurie şi chiar colici renale. se împiedică încrustarea cojii ouălor cu rareori.  comatoase. lapte şi mai puţin prin materiile fecale.p. Fracţiunea cuplată NU difuzează în sânge şi reprezintă un depozit din care se eliberează treptat fracţiunea liberă ce este activă faţă de bacterii. albuminurie. Indicele terapeutic este foarte mare. Cea mai sensibilă specie la sulfamide este câinele.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ de 50 – 90%. de aceea se discută despre un timp de aşteptare în ceea ce priveşte consumul de către om al laptelui provenit de la animalele tratate cu sulfamide.

08 g/kg. gurmă.12 g/kg. artrite. 55 . adulte 0. în boli infecţioase: pasteureloză. adulte 0. tineret 0. doza de atac – în prima zi: ● ● adulte 0. abcese. peritonite. adulte 0. tineret 0. endometrite. doza de a patra zi: ● ● V. tineret 0.10 g/kg. doza de a doua zi: ● ● III. doza de a treia zi: ● ● IV. colibaciloză. tineret 0.06 g/kg.MEDICINĂ VETERINARĂ ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ în pneumonii. mamite. retenţii placentare. listerioză. gastroenterite.12 g/kg.08 g/kg. ● ● Posologia sulfamidelor (doze) I.15 g/kg. flegmoane.06 g/kg. II. adulte 0. morvă. în boli parazitare: coccidioză. doza de a cincea zi: ● ● Doza se sindează în 2 administrări în cursul unei zile.10 g/kg. tineret 0.06 g/kg. bronhopneumonii.

transmiterea genetică a factorilor de rezistenţă de la o celulă bacteriană la alta (prin conjugare). 4. ampicilină. neomicină. prin selecţia unor mutante devenite rezistente. 3. elaborarea de către microorganism a unor enzime. nitrofuran. După această descoperire până în 1972. cloramfenicol. foarte lent la: cloramfenicol. Prin antibioză se înţelege antagonismul dintre două microorganisme. Era antibioticelor începe în 1928 când Fleming descoperă penicilina. numărul antibioticelor a crescut la 1547. kanamicină. În general. antibioticele polipeptidice. streptomicina.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ ANTIBIOTICELE Sunt substanţe naturale produse de ciuperci sau bacterii ca mijloc de luptă contra altor ciuperci sau bacterii. novobiocina. cercetările sunt definitivate de Florey. elaborarea de către microorganism a unor substanţe cu rol antagonic. se instalează: ● ● ● rapid la: streptomicină. Mecanisme de acţiune antibacteriană: ● există antibiotice care acţionează asupra metabolismului membranei bacteriene:    penicilina. 2. quinolonele. Mecanisme prin care se instalează rezistenţa: 1. ● sunt antibiotice care intervin la nivelul sintezei proteice din celula bacteriană:     ● sunt antibiotice ce interferează sinteza acizilor nucleici:   Asocierea antibioticelor 56 . neomicina. Ulterior. griseofulvina. lent la: tetracicline. tetraciclinele. Rezistenţa microbiană la antibiotice Se instalează diferit. eritromicină.

  ● ● ● în scop curativ – pentru tratarea animalelor bolnave. După toxicitatea lor. – aminoglicozidele între ele. procain-penicilina. vederea reducerii consumului de furaje. cloramfenicolul. – un bacteriostatic cu un bactericid. antibioticele pot fi: ● netoxice (puţin toxice):    betalactaminele. tetraciclinele.  de sinteză: 57 . în scop metafilactic – când boala este în faza de incubaţie. benzatin-penicilina. ● cu potenţial toxic ridicat:    Utilizarea antibioticelor în medicina veterinară ● în scop nutritiv (în cantităţi foarte mici de circa 20 UI/per milion):  în scopul stimulării creşterii pentru obţinerea sporurilor în greutate superioară şi în în scopul creşterii reactivităţii la infecţii. aminoglicozidele. – două antibiotice cu acelaşi tip de reacţii adverse. Clasificarea antibioticelor Antibiotice betalactamice: ● peniciline:  naturale: – – – – benzil-penicilina. în scopul creşterii vitalităţii. – aminoglicozidele cu alte antibiotice ce prezintă acelaşi tip de toxicitate. polipeptidele ciclice. fenoximetil-penicilina. – cloramfenicolul şi macrolidele. macrolidele.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ NU se asociază: – penicilina cu tetraciclinele. în scop profilactic (preventiv) – la animalele sănătoase din focar.

gentamicina. Antibiotice aminoglicozidice: ● ● ● streptomicina. doxiciclina. Antibiotice polipeptidice: ● ● ● colimicina. oxitetraciclina. tylosina (tilocina). spiramicina. Grupa peptolide (sinergistine): ● rifampicina. Antibiotice poliemice: 58 . – amoxicilina. ● antibiotice cephalosporine. gramicidine. kanamicina. Antibiotice macrolide: ● ● ● eritromicina. – meticilina. clindamicina. Cloramfenicolul Tetraciclinele clasice: ● ● ● tetraciclina. polimixina B. – oxacilina. etc. Antibiotice false-macrolide (lincosamide): ● ● lincomicina.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ – ampicilina.

Novobiocina Quinolonele –inhibitori ai ADN-girazei.MEDICINĂ VETERINARĂ ● ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ stamicina. antibiomimetice Antibiotice furajere: ● ● flavomicina. amfotericina B. 59 . tiamulina.

se instalează lent şi este datorată capacităţii de a secreta o β-lactamază. Este obţinută din culturi de Penicillium notatum şi de Penicillum crisogenum. astfel se explică lipsa de toxicitate a benzil-penicilinei la aceste organisme.  Rezistenţa microbiană: În general. dar NU cu cephalosporinele. Rezistenţa microbiană la benzil-penicilină este încrucişată cu cea de la alte peniciline. inodoră. acidul muramic NU joacă un rol important în sinteza peretelui celular. prin grefarea radicalului „benzil” s-a obţinut benzil-penicilina. Bacteriile Gram-negative au o membrană dublă prin care penicilina NU pătrunde. se dozează în UI ce reprezintă cantitatea de penicilină ce împiedică dezvoltarea stafilococului auriu. cu gust amar.  Spectrul de acţiune al benzil-penicilinei: 60 . se poate păstra în soluţie la frigider timp de 48 ore. care este scheletul de susţinere al membranei microbiene. astfel că aceasta scindează inelul lactamic din cadrul moleculei de penicilină (o inactivează). La acidul 6-aminopenicilanic se pot grefa diverşi radicali. un inel lactamic şi un inel tiazol.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Grupa betalactaminelor Penicilinele naturale Benzil-penicilina – penicilina cristalină 1928 a fost descoperită de Fleming 1939 a fost purificată de Florey 1945 grupul de cercetători de la Oxford – premiul Nobel Este un amestec de 5 tipuri de peniciline.  Proprietăţi: ● ● ● este o substanţă de culoare albă. În celula homeotermelor. presiunea în interiorul lor crescând până la dezintegrarea bacteriei. enzimă necesară sintezei acidului acetilmuramic. astfel că bacteriile devin gigante.  Mecanismul de acţiune: Structura chimică a benzil-penicilinei se aseamănă cu cea a unui aminoacid pe care îl competiţionează cuplându-se cu murein-transpeptidaza. stabilă în mediu acid. Conţine acidul 6-aminopenicilanic. tulpina Oxford pe mediu solid (diametru zonei de inhibiţie fiind de 24 mm). Astfel. În interiorul bacteriei se acumulează produşi care blochează sinteza proteinelor şi a acizilor nucleici. Benzil-penicilina blochează sinteza mucopeptidelor din peretele microbian.

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

Este relativ îngust, cuprinzând:
● ● ● ● ● ● ●

streptococi; stafilococi; pneumococi; coci Gram-negativi (gonococi, meningococi); bacili Gram-pozitivi (bacilul antraxului, Listeria, corynebacterii, bacilul rujetului); anaerobi Gram-negativi (clostridii, spirochete); unele actinomicete.

 Farmacocinetica penicilinei: După absorbţie, concentraţia maximă sangvină se instalează în 15 – 30 minute. Întrucât această concentraţie după circa 2 ore începe să scadă se pot face aproximativ 4 – 6 administrări/zi. Benzil-penicilina este inactivă faţă de:
● ● ● ● ●

bacilii Gram-negativi; bacilul Koch; protozoare; ciuperci; ricketsii.

Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 40 – 60%. Realizează concentraţii mari la nivelul rinichiului, ficatului, pulmonului. Difuzează bine şi în alte ţesuturi, chiar şi prin placentă. Permeabilitatea la nivelul seroaselor şi a membranelor sinoviale este insuficientă. Prin meninge pătrunde numai în caz de inflamaţie. Circa 40 – 70% din doza administrată se elimină netransformată pe la nivel renal, iar restul se elimină prin lapte, bilă, salivă, transpiraţie. Concentraţia în lapte este maximă în 4 – 6 ore de la administrare şi dispare după 24 ore.  Reacţii adverse: Pot apare dureri la locul de administrare, infiltraţii nodulare (când soluţiile sunt prea concentrate). La bovine pot apare reacţii alergice:
  

salivaţie; edem la nivelul pleoapelor şi botului; dispnee. urticarie; ameţeală; 61

La om:
 

MEDICINĂ VETERINARĂ    

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

prurit; frisoane; dureri de cap; şoc anafilactic.

După administrarea i.v. poate apare şocul cardiac care este datorat ionilor de K+, în special.  Indicaţii terapeutice: Se poate utiliza în stări infecţioase nespecifice, precum şi în boli specifice (rujet, gurmă, antrax, cărbune emfizematos, spirochetoză, leptospiroză). Local se poate utiliza în mamite, afecţiuni oculare, artrite, peritonite. NU se utilizează în boli produse de germeni rezistenţi. NU se administrează intrarahidian. NU se utilizează la cobai, hamster şi chinchila pentru că produce dismicrobism grav.  Căi de administrare:
● ● ● ● ●

i.m., cel mai frecvent din 6 în 6 ore; subcutanat la animalele mici; la om, sub formă de perfuzii lente; NU se administrează per os; local se poate administra în bronhopneumonii, intratraheal însoţită de streptomicină şi se folosesc aerosoli în pneumonii; intraperitoneal şi intraarticular la intervale de 12 sau 24 ore; intramamar; intrauterin; pe plăgi, mucoase; intraconjunctival – sub formă de soluţie sau ungvente. în funcţie de:
 

tripsină;
● ● ● ● ● ●

 Dozele:

rezistenţa germenilor; gravitatea afecţiunii.

● ● ● ● ●

la animalele mari 2.000 – 4.000 UI/kg; la animalele mijlocii 4.000 – 6.000 UI/kg; la animalele mici (carnivore), doza poate fi 25.000 UI/kg sau 50.000 UI/kg; la păsări 10.000 – 20.000 UI/kg. intraperitoneal se utilizează până la 400.000 UI/animal mare sau 200.000 UI/animal

mijlociu; 62

MEDICINĂ VETERINARĂ
● ● ●

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

intraarticular, până la 200.000 UI; intramamar, până la 400.000 UI (la animalele mari); pe mucoase şi plăgi, până la 50.000 UI/ml soluţie sau până la 50.000 UI/g ungvent.

Penicilina V (fenoximetil-penicilina, isocilina)
Este rezistentă la acţiunea sucului gastric, motiv pentru care se poate administra per os. Se absoarbe circa 60% la nivelul intestinului. Este mai puţin activă faţă de streptococi, meningococi şi gonococi. De obicei, se utilizează în continuarea tratamentelor la câini şi la pisici, după ce s-a utilizat penicilina injectabilă. Există comprimate ce conţin 200.000 UI, iar doza este de 50.000 UI, astfel că aceste comprimate se fracţionează pentru 4 administrări.

Penicilinele de semisinteză
Penicilinele naturale pot fi inactivate de către penicilinazele produse de unii stafilococi. Datorită acestui fapt s-a căutat ca după modelul celor naturale să se obţină penicilinele pe cale sintetică. În 1956 au fost obţinute primele peniciline de sinteză. Ulterior, gama lor s-a diversificat urmărind:
♦ obţinerea unor peniciline active în urma administrării per os, nefiind valabile la cal şi la

bovine la care produc dismicrobism;
♦ obţinerea unor peniciline cu spectru larg care să se extindă şi asupra micoplasmelor; ♦ obţinerea unor peniciline rezistente la penicilinaza stafilococică.

Exemple: – ampicilina; – amoxacilina; – meticilina; – cloxacilina; – carbenicilina (de uz uman). Toate dau niveluri sangvine crescute. Procain-penicilina şi benzatin-penicilina sunt peniciline retard (săruri ale penicilinei) care se caracterizează prin formarea de depozite de unde se eliberează în mod treptat, acţiunea lor fiind de durată mai lungă, iar intervalul de administrare fiind între 24 – 48 ore. 63

ci numai intercelular. Au o oarecare nefrotoxicitate.2 mg/pui). 2 – 3 ori/zi. cefaloridin. cefodrin. pathazone – injectoare pentru uzul intramamar. La om produc uneori greaţă şi vomă. Spectrul de acţiune este larg. Sunt derivaţi ai acidului 7-aminocephalosporamic. Exemplu: Excenel TM din Belgia care se foloseşte în bolile respiratorii la bovine (1 mg/kg la bovine). sau i.m. NU se distribuie intracelular. produse ce se administrează cale parenterală: ● ● ● 3. asemănător cu cel al penicilinelor. Pot fi clasificate: 1. Mecanismul de acţiune este identic cu cel al penicilinelor. 2x/zi).) 2. – Efitard. produse ce se administrează per os: ● ● ● ● cefalexin. – Moldamin. Grupa macrolidelor 64 . cefadroxil (25 mg/kg/zi. Grupa cephalosporinelor Au fost izolate în 1945 din culturile de Cephalosporium acremonium. cefalotin. dar sunt sensibile faţă de o β-lactamază produsă de unii Gram-negativi. – Tripedin. Sunt pulberi cristaline şi se utilizează sub formă de săruri de Na. Sunt rezistente la acţiunea penicilinazelor stafilococice.v. cefazolin (10 – 20 ml/kg.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Preparate comerciale: – Propamicină. i. etc. în pneumopatii la porc (3 – 5 mg/kg la porc) şi pentru prevenirea mortalităţii la pui (până la 0. cefaclor.

Există macrolide cu 14 sau cu 16 atomi de carbon. peritoneu şi mai puţin la nivelul articulaţiilor. ricketsii şi pararicketsii şi unele protozoare. NU difuzează la nivelul lichidului cefalorahidian (LCR) şi nici la nivelul sistemului nervos central (SNC) astfel că NU se poate utiliza în caz de meningite. ● comaciclina (eritromicina + tetraciclina) – propionat de eritromicină. antrax. mamite.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Cuprinde peste 40 antibiotice ce conţin un nucleu macrolactonic şi una sau mai multe molecule de glucide ce răspund de activitatea antibiotică. ● tiocianatul: 65 . 100 ml (ex: Galimicin 5% pentru păsări şi 10% pentru mamifere). NU acţionează asupra enterobacteriaceelor şi asupra bacteriilor Gram-negative. Mecanismul este asemănător cu al cloramfenicolului şi între diversele macrolide există o rezistenţă încrucişată. artrite.  Spectrul de acţiune: este asemănător cu cel al penicilinelor. sinuzită. La păsări se poate da în apa de băut. pneumonii. abcese. micoplasmoză.. 10 – 20 mg/kg la animalele mici. leptospiroză. iar restul se elimină nemodificată. 50. NU se administrează la cal pentru că produce tulburări gastro-intestinale.m. Au acţiune bacteriostatică. retenţii placentare. în general. cuprinzând în plus şi micoplasmele. pungi de 100 sau 1000 g. 50% se metebolizează. pleură. Eritromicina Se poate găsi sub formă de: ● ● lactobionat – pulbere în flacoane de 300 mg ce se administrează i. este considerat antibiotic de rezervă ce se utilizează în infecţiile penicilinorezistente.  Doze: ● lactobionatul:   1 – 3 mg/kg la animalele mari şi mijlocii. Este compatibilă cu majoritatea antibioticelor. Eritromicina a fost izolată din culturile de Streptomices erithreus.  Rezistenţa bacteriană: se dezvoltă rapid şi. tiocianat (ex: Eritromvac) – pulbere solubilă în apă ce se foloseşte pentru păsări. mai puţin cu tetraciclinele. bronşite. sub formă de comprimate şi etilsuccinatul (flacoane a 2 g). coriză. precum şi soluţie injectabilă de 20.  Farmacocinetica: Difuzează bine prin ţesuturi: placentă. gurmă.

25 mg/kg. Isotyl 5% (mai conţine şi eritromicină). coriză). la păsări.  Preparate: ● ● ● Tylavet 20%.m.c.25‰ la puii peste 14 zile şi pentru combaterea stresului. în apa de băut: 2. animalele mici. în apa de băut la păsări. bovine. tiocianatul se poate folosi preventiv în micoplasmoză. 10 – 20 mg/kg la păsări. i. utilizate în micoplasmoza aviară. Tylosina Se găseşte sub formă de preparate. păsări. la porcii cu gastroenterite. la câine şi pisică. ● Tyladin:   ● Tylocin:   ● Tylosin:   Antibioticul este specific medicinei veterinare. iar la păsări mai ales în boli respiratorii (micoplasmoză. 66 . timp de 3 zile. Se utilizează la modul general în afecţiunile respiratorii şi digestive la mamifere.. Pentru păsări. oral sau i. Pharmasin:     pulbere ce conţine tylosină sub formă de tartrat. bronşită infecţioasă. la interval de 12 ore. pentru toate speciile este valabil tratamentul între 3 – 5 zile. la 24 ore.MEDICINĂ VETERINARĂ    FARMACOLOGIE VETERINARĂ 2 – 4 mg/kg la animalele mari. la păsările cu micoplasmoză şi sinuzită. A fost izolat în 1959 din culturile de Streptomyces fradiae. fie s. porc.  Doze: ● ● ● ● la viţei. în boli respiratorii la păsări. circa 10 mg/kg. pulbere hidrosolubilă. 5 – 10 mg/kg la animalele mici. pulbere. la rumegătoare. soluţie 20%. fie în apa de băut. 10 mg/kg la 12 ore.m. utilizat mai ales la porci şi păsări.5‰ la puii de 1 – 14 zile şi 1.

sub formă de comprimate. utilizat în infecţii bucodentare şi tulburări gastro-intestinale. produs românesc. A fost izolată în 1955 din culturile de Streptomyces antibioticus. Sunt antibiotice de rezervă (NU se recurge la medicaţie cu macrolide. Reprezintă medicaţia aparatului respirator. pe bază de spiramicină şi metronidazol.  Preparat: ● Comaciclin:   conţine sigmamicină. ● Belcospirina:   ● Stomorgil:     Spectrul de acţiune este asemănător penicilinelor.  Preparate: ● Suanovil (Spiravet):  sub formă de soluţie injectabilă şi pulbere. combinaţie de spiramicină şi colistină. caracterizată prin spectru de acţiune larg (datorită colistinei). Spiramicina (rovamicina) A fost obţinută din culturile de Streptomyces ambofacies.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Oleadomicina (sigmamicina) Sigmamicina conţine oleadomicină şi tetraciclină. ci numai dacă NU sunt valabile penicilinele). 67 . Concentraţia acestui antibiotic în ţesuturi şi lapte este de 20 – 60 ori mai mare decât în sânge.

pulbere. În urma administrării lor per os. muşchi. oase. administrată per os. iepure şi hamster pentru că dau colici grave.  Preparate: ● ● ● ● ● Lincocin forte. În cadrul preparatelor se asociază frecvent cu streptomicina. Linco-spectin. rspectiv. fiind eficiente atât în osteomielite. Linkomicin F (uz intramamar). Este utilizată mai ales la câine şi la pisică. Lincomicina: A fost izolată în 1962 din culturile de Streptomyces lincolnensis. Clindamicina: Este obţinută prin clorurarea lincomicinei. ♦ clindamicina. În lapte. şi la nivelul ţesuturilor moi. concentraţia ajunge la 50 – 100%. Contraindicaţii: NU se administrează la cal. în doze de 10 mg/kg în infecţiile stafilococice ale oaselor şi pielii.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Grupa falselor macrolide (lincosamidele) Au acelaşi mecanism de acţiune ca şi macrolidele. 68 . Linkomicin 110 N. piele. iar restul de 50% se elimină netransformate prin urină şi bilă. Difuzează prin meningele inflamat ajungând în lichidul cefalorahidian într-o concentraţie de circa 40%. Nivelul terapeutic sangvin se menţine circa 6 – 8 ore. cât şi în septicemie. Spectrul de acţiune este asemănător macrolidelor. Linkomicin. soluţie injectabilă. Rezistenţa bacteriană se instalează foarte lent şi este o rezistenţă încrucişată cu cea faţă de macrolide. lincomicina se absorbe în proporţie de 25 – 50%. Reprezentanţi: ♦ lincomicina. iar clindamicina 60 – 90%. Aproximativ 50% din aceste antibiotice se metabolizează. Se distribuie uniform în organism.

MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ  Preparate comerciale: ● Sobelin. 69 .

clostridii. Soluţiile se pot păstra în frigider circa o săptămână.  Mecanismul de acţiune: Are acţiune bacteriostatică. dar poate deveni în anumite condiţii bactericidă.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Grupa aminoglicozidelor Streptomicina A fost descoperită şi izolată între 1943 – 1944 în SUA de către Waksman din culturile de Streptomyces griseus. Listeria.000. bacili Gram-pozitivi. Pseudomonas. ricketsii. astfel că 1.  Spectru de acţiune: ● ● ● ● ● bacili Gram-negativi. 70 Este slab activă faţă de: ● ● ● ● NU este activă faţă de: ● ● ●  Farmacocinetica streptomicinei: . Structura sa chimică prezintă 3 inele de bază fiind considerată un trizaharid. mai ales în prezenţa unui pH alcalin. virusuri. Acţionează prin molecula întreagă. Pasteurella. Proteus. Se poate asocia cu penicilina şi sulfamidele.000 UI = 1 g streptomicină şi reprezintă cantitatea care inhibă 1 ml cultură de Escherichia coli. Blochează ARN-ul mesager al celulei bacteriene producând erori în copierea codului genetic şi împiedicând sinteza proteică în celula bacteriană. bacilul tuberculozei. stafilococi.  Rezistenţa bacteriană se poate instala brusc şi este parţial încrucişată cu cea a antibioticelor din aceeaşi grupă. leptospire. Poate fi dozată în UI. Tulbură mecanismele de permeabilitate ale membranei citoplasmatice permiţând eliminarea din celula bacteriană a o serie de componente vitale.

leptospiroză.1 g/kg. Trece şi bariera placentară. intramamar se introduc 50 ml. salivaţie. bilă. În urma administrării per os NU se absoarbe. având un efect local. ●  Indicaţii terapeutice: ● colibaciloză. soluţie 1%/sfert de glandă mamară. ungventele au concentraţia 1 – 2%. cianoza ugerului.  Reacţii adverse: Este mai toxică decât penicilina. 71 . în stări infecţioase nespecifice şi specifice:      uneori edem pulmonar. astenie. doza poate ajunge până la 0. 1 – 2 cg/kg la intervale de 12 ore. La animale.v. Se elimină mai lent decât penicilina. 50% se elimină prin urină sub formă activă. la animalele mici. NU se utilizează la animalele cu afecţiuni renale. enteral..  Căi de administrare şi doze: ● ● ● ● ● i. micoplasmoză. enterite infecţioase. Atacă ramura acustică şi vestibulară a perechii a VIII-a de nervi cranieni şi determină tulburări de echilibru. ● plăcii motorii. NU se administrează i. ataxie ca urmare a efectului ototoxic.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ În urma administrării pe cale injectabilă realizează o bună absorbţie. restul metabolizându-se şi eliminându-se prin lapte. per os se administrează în scop local. Se distribuie extracelular. pericard. ameţeli. Prin bariera hematoencefalică pătrunde numai în caz de inflamaţii. determină ataxii. membrane sinoviale. şoc alergic tradus prin nelinişte. la bovine. Nivelul sangvin maxim apare la circa o oră (concentraţia minimă trebuie să fie circa 3 mcg/ml sânge). după doze mari şi care se administrează timp îndelungat determină: ● ● la pisică. edemul capului şi poate provoca bloc neuromuscular prin blocarea eliminării de acetilcolina la nivelul la porumbel. Difuzează bine prin pleură.m. pasteureloză.

ungvent. doza: 3 – 4 mg/kg la 12 ore. soluţie injectabilă.  Indicaţii terapeutice: ● ● ● în enterite şi dizenterii. cutanate la toate speciile. lent şi este încrucişată cu cea la antibioticele din aceeaşi grupă. digestive. Cornemin. Fluocinolon. Gentamicina 10%. ungvent.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Negamicina (neomicina) A fost izolată în 1949 din culturile de Streptomyces fradiae. Biosol T. în endometrite şi retenţii placentare. Gentamicina 10%.  Rezistenţa bacteriană se instalează lent. Se utilizează numai pentru efectul ei local. dar cuprinde şi clostridiile.  Rezistenţa bacteriană se instalează rar. Otoguard. dar este mai activă faţă de Proteus şi Pseudomonas. Neomicina 20%.  Spectrul de acţiune este asemănător cu streptomicina.  Indicaţii terepeutice şi doze: ● ● în afecţiuni respiratorii. Este neurotoxică şi nefrotoxică. Gentamicina 8%. Diacin (folosit în dizenteria purceilor). soluţie injectabilă. pulbere hidrosolubilă. ungvent. 2 – 5 cg/kg la interval de 12 ore. comprimate. Neobasept. local se utilizează sub formă de ungvente cu concentraţii de 0.5 – 4%. 72  Preparate: ● ● ● . pulbere. urogenitale.  Spectrul de acţiune este asemănător cu cel al streptomicinei.  Preparate comerciale: ● ● ● ● ● ● ● ● Gentamicina A fost izolată din culturi de Streptomyces micromonospora.  Mecanismul de acţiune este asemănător cu cel al streptomicinei.. Negamicina sulfat.M.

Este nefrotoxic producând albuminurie. salmoneloză. NU conţine nuclee zaharidice fiind considerată a face parte dintr-o subgrupă numită aminociclitoli. Este indicată şi în micoplasmoza aviară.  Rezistenţa bacteriană se instalează rapid şi este încrucişată cu cea a streptomicinei. chimic. Are spectru de acţiune larg.d. soluţie injectabilă sau pulbere. pulbere şi suspensie.  Preparate: ● Spectam. NU se absoarbe în urma administrării per os. soluţie injectabilă. tylosinei. respiratorii. Kanamicina A fost izolată în 1957 din culturile de Streptomyces kanamiceticus. Spectinomicina A fost izolată în 1959 din culturile de Streptomyces spectabilis. flacoane cu pompă dozatoare. cărbune emfizematos. suspensie 5%. Spre deosebire de celelalte aminoglicozide d.p. Are acţiune intensă şi efect rapid. 20 – 30 mg/kg la animalele mici. hematurie. pulbere injectabilă. dar intensitatea efectului este redusă.  Preparate: ● ● ● Kanamicina. în stafilococii.  Spectrul de acţiune este asemănător cu cel al gentamicinei. Se combină cu lincomicina (Linco-spectin).  Dozele: ● ● 10 – 20 mg/kg la animalele mari. Prezintă potenţial ototoxic şi nefrotoxic redus. 73 . Aminosidina (gabromicina) A fost izolată din culturile de Streptomyces chrestomiceticus. ungvent cu kanamicină şi hidrocortizon (uz oftalmic). NU realizează concentraţii bactericide. eritromicinei.MEDICINĂ VETERINARĂ ● ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ Gentamicin. Isomycin.v. ungvent cu kanamicină (uz oftalmic).  Indicaţii terapeutice: este utilizată în infecţii urogenitale.

m. 4 ml/50 kg la viţei. – în afecţiuni oculare: cheratite. intrauterin la vacă.000 UI/kg la animalele mici.  Doze: ● ● ● ● 6 ml/100 kg la bovine. – ungvent. Sunt recomandate în infecţiile cu germeni penicilinsensibili şi streptomicinsensibili.1 ml/kg la câine şi pisică. blefarite. ♦ Asocilinul: Alte preparate: 74 . – în afecţiuni cutanate şi genitale.000 – 20. circa 8 ml în amestec cu 50 ml ser fiziologic. de 1 – 2 ori/zi. – se foloseşte în mamitele streptococice. Combinaţiile streptomicinei cu penicilina În medicina umană NU se folosesc aceste combinaţii. – excipientul este vaselina. cabaline. Se administrează numai în furaje. colibacilare. 0. Asigură un nivel tisular şi sangvin ridicat. antiprotozoarică şi antifungică. suine. în endometrite. Apramicina Produsul cel mai cunoscut este Apralan.000 UI penicilină şi 2 cg streptomicină.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Are potenţial ototoxic şi nefrotoxic. ulcere corneene. cu acţiune antibacteriană.000 – 10. În medicina veterinară: ♦ Propamicina (efitard + sulfamide). ♦ Hostamicina (spectru larg). mânji.  Preparate: ● Gabrocol şi Gabrocol-plus. – concentraţia la gramul de ungvent este de 20. soluţii 1%. purcei.000 UI/kg la animalele mari. Doze: ● ● 5. stafilococice. ♦ Ascomicin. Se realizează o administrare profundă i. 15.

75 . ♦ Ilcociline-dry-cow (intramamar).000 UI penicilină şi excipienţi pentru aseptizarea a 100 ml diluat. ♦ Pen-strep-wepft (intramamar). soluţie injectabilă. intramamar şi suspensie injectabilă. ♦ Siccovet (intramamar). ♦ Interpen-vet (în plus are procaină şi novocaină). ♦ Pentard-streep.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ ♦ comprimatele pentru aseptizarea materialului seminal conţin 5 cg dehidrostreptomicină şi 48. ♦ Vetramicin. flacoane de 100 ml (procain-penicilină – sulfamide/benzatin-penicilină – sulfamide). conţine şi prednisolon. ♦ Penbex. soluţie injectabilă.

Pătrunde bine prin barierele organismului. termostabilă. este absorbit la nivelul duodenului. administrat per os este rapid absorbit şi descompus.  Mecanismul de acţiune: ● ●  Rezistenţa bacteriană: ● ●  Spectrul de acţiune: ● ● ● ● ● ● ● ●  Farmacocinetica: În cazul administrării orale. foarte solubilă în apă. Este singurul antibiotic care pătrunde în umoarea apoasă a ochiului.  Reacţii adverse: 76 . coci Gram-pozitivi. substanţă optic activă. larg.  Proprietăţi: ● ● ● ● pulbere albă. coci Gram-negativi. ricketsii. leptospire. clostridii. se datorează unor enzime ce descompun cloramfenicolul. este încrucişată cu cea dobândită de tetracicline. La rumegătoarele mai mici de 2 luni. Circa 90% se transformă în ficat rezultând nitroderivaţi inactivaţi. micoplasme.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Grupa cloramfenicolului Cloramfenicolul A fost izolat în 1947 din culturile de Streptomyces venezuelae. intervine în procesul de translaţie. împiedică transportul aminoacizilor activaţi la locul sintezei proteice. pararicketsii. produşii rămaşi activi se elimină prin rinichi. astfel încât se recomandă a NU fi administrat per os. amară. Concentraţia maximă în sânge se înregistrează la 2 ore (5 mcg/ml).

pasteureloză. flacoane de 100 ml. eritromicina.v. mânji şi miei. Cloramfenicol:     Dozele: ● ●  Preparate: ● drajeuri sau capsule.m. conţine cloramfenicol. şi i. candidoze linguale şi bucale. micoplasmoză. 77 ● Antistafilan spray:   ● Cloramfenicol hemisuccinat:  ● Cepetyl:   ● Closamugon:  . se administrează i. ricketsioză. tylosină şi acetat de prednisolon. câine şi pisică determină tulburări ale hematopoezei. conţine cloramfenicol. saprosan şi anestezină. în plăgi. suspensie uleioasă. colibaciloză. 2 – 5 cg/kg la interval de 12 ore. hegamicina. dismicrobism intenstinal. soluţie injectabilă 10 ml 1%. i. la viţei. se administrează cu tetraciclinele.  Indicaţii terapeutice: ● în boli infecţioase specifice şi nespecifice:        salmoneloză. la om. şi per os.  Combinaţii: ● ● NU se administrează cu penicilinele şi sulfamidele. leptospiroză.m. i.MEDICINĂ VETERINARĂ ● ● ● ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ inflamaţii şi necroze la locul injectării.m. ornitoză.

sulfat de tiroidină. 78 . acetat de prednisolon şi vitaminele A. în preparatul comercial – Negerol spray. B. E şi D3.MEDICINĂ VETERINARĂ  FARMACOLOGIE VETERINARĂ conţine cloramfenicol. ● Tiamfenicol:   derivat al cloramfenicolului.

 Proprietăţi: ● ● ● pulbere sau cristale de culoare galbenă. bacterii Gram-negative. împiedică sinteza proteinelor la nivelul celulei bacteriene. spirochete. insolubile în apă. germenilor Pseudomonas şi Proteus. în prezenţa sărurilor de Ca şi Fe realizează chelaţi inactivi. 79 . NU acţionează asupra bacilului tuberculozei. motiv pentru care se folosesc în infecţii biliare şi nivelul sangvin eficace este de 2 cg/ml. administrate oral se absorb şi realizează nivelul sangvin maxim în 2 ore. actinomicete. interferând legarea ARN-ului chelatează metalele necesare enzimelor bacteriene. dar la bovine şi suine NU traversează  Farmacocinetica: ● ● ● intestinale.  Mecanismul de acţiune: ● de transfer de aminoacizi. suferă un circuit entero-hepato-enteric. când rezultă o soluţie cu pH acid. blocând anumite unităţi ribozomale.  Spectrul de acţiune: ● ● ● ● ● ● ● ● ● larg. prezintă acţiune bacteriostatică. ● ●  Rezistenţa bacteriană se instalează lent. bacterii Gram-pozitive.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Grupa tetraciclinelor Tetracicline de bază Tetraciclina Tetraciclinele au fost izolate în 1947 din culturile de Streptomyces aureofaciens. difuzează foarte bine prin barierele organismului. protozoare. sensibile la lumină. ricketsii. ● ● placenta. dar solubile în cloralhidrat. virusuri mari.

Oxitetraciclina 80 . hemoragii şi necroze. NU se administrează în lapte. salmoneloză. antrax.m. în boli specifice şi nespecifice. laringotraheită. cu excerbarea  Reacţii adverse: ● florei intestinale având drept consecinţă apariţia enteritelor. i. leptospiroză. se administrează de 2 – 3 ori/zi. 400 ppm la păsări în scop preventiv şi 500 ppm în scop curativ. colibaciloză.  Indicaţii terapeutice: ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ●  Doze: ● ● ● ● ● Tetraciclinele clasice Clortetraciclina (aureomicina) NU se mai foloseşte. micoplasmoză. NU se administrează oral la bovine şi cal..MEDICINĂ VETERINARĂ ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ se elimină prin urină. NU se administrează cu vaccinuri vii. per os. au efect imunosupresiv asupra vaccinurilor vii. în cazul administrărilor îndelungate se constată dismicrobism intestinal. 2 – 5 cg/kg la animalele mici. NU se administrează intraarticular. 1 – 2 cg/kg la animalele mari. NU se asociază cu penicilina.. se administrează cu drojdie de bere. coriză. lapte. fecale. cărbune emfizematos.v. ● ● injecţiile intratisulare determină iritaţii. salivă. i. pentru a evita.

Aprociclina. ● Oximanirom. Tetraciclina. Maximugon. pulbere.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ  Produse româneşti: ● clorhidrat de oxitetraciclină. se absorb bine. Tetrasol. Tetramicin. Ursocilin. Clortetrason (cloramfenicol şi tetracicline). gust amar. pulbere. Tetramixin. pulbere. formula B cu oxitetraciclină. ● formula A cu oxitetraciclină. 81  Produse din import: ● ●  Proprietăţi: ● ● ● ● . Tetradur. Combimycin. drajeuri şi comprimate. Tetraciclina. greu solubile. LCR. Tetraciclina cloralhidrat. pulbere galbenă. suspensie semifluidă pentru mamite. sau bujiuri ungvent oftalmic:   spumante şi efervescente.  Produse din import: ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● Tetraciclina bază  Produse româneşti: ● ● ● ● ● Tetraciclina bază. pulbere. Neointermicin. difuzează în ţesuturi. ungvent. Intermicin. Triera. Eqocin. Adamicin.

 Indicaţii terapeutice: ● 82 . folosite în colibaciloză.m. coriză.  Doze: ● 2 – 3 mg/kg. sau i. prezintă toxicitate redusă. în infecţii puerperale. Se administrează i. cu sărurile metalelor dau chelaţi. Solvocilin: Rezultă prin condensarea tetraciclinei cu formaldehida.v. micoplasmoze.MEDICINĂ VETERINARĂ ● ● ● ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ dau concentraţii mari în urină şi bilă. micoplasmoză. Tetracicline de sinteză Rolitetraciclina: Este o tetraciclină sintetică. salmoneloze. colibacilare.

bloc neuromuscular. Sunt active. Este o pulbere albă. soluţie injectabilă. NU se asociază cu: ● ● ● cephalosporinele. în special.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Grupa polipeptidelor ciclice Au fost izolate din culturile de Bacillus polimixa şi Bacillus subtilis. Nefrotoxicitatea se manifestă prin:    Datorită toxicităţii crescute. suine şi păsări. 83  Produse comerciale: ● ● ● . soluţie injectabilă sau pulbere hidrosolubilă. mai rar. proteinurie. faţă de Gram-negative. paralizie respiratorie. macrolidele. aminoglicozidele. în doza de 2 – 3 mg/kg. solubilă în apă. Au o bună liposolubilitate şi acţionează la nivelul membranei bacteriene căreia îi tulbură permeabilitatea. Colimicin. în general. Colistirom. Se foloseşte la carnivore în enterite. fiind activă faţă de Salmonella şi Escherichia coli.  Rezistenţa bacteriană se înregistrează relativ rar. pentru că prin asociere poate creşte toxicitatea. Ototoxicitatea se manifestă prin:    ataxie. hematurie. cu excepţia gramicidinelor ce sunt active şi faţă de Gram-pozitive.  Mecanismul de acţiune este bactericid. oligurie. Se utilizează la bovine. Belcomicina S. Prezintă ototoxicitate şi nefrotoxicitate. comprimate şi soluţie injectabilă. se administrează per os întrucât NU se absorb şi se utilizează local. Colistina (polimixina E) Este produsă de Bacillus colistimus.

Este o pulbere albă-cenuşie. Este o pulbere alb-gălbuie. Bacitracina Este produsă de Bacillus subtilis.  Preparat comercial: ● Nubactrin –se foloseşte ca aditiv furajer. J1. J2. Se utilizează sub formă de preparate în mamite.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Polimixina B Este produsă de Bacillus polimixa. Există mai multe tipuri notate cu litere alfabetice: A. J3. în principal. Se utilizează. F. Este activă şi faţă de ciuperci. G. Este mai puţin activă faţă de Proteus. Se utilizează soluţia şi ungventul într-o concentraţie de 1%. sulfatul. D. B. solubilă în apă. E.C. Gramicidinele Sunt folosite în scop local datorită toxicităţii crescute. Tirotricina Este produsă de Bacillus brevis. 84 . Pentru că are o toxicitate crescută se utilizează sub formă unor preparate în asociere cu neomicina în afecţiuni cutanate.

Etambutolul: Este activ faţă de bacilul tuberculozei. Este medicament de elecţie în tuberculoză. clamidii. sporadic mai pot apare: trombocitopenie. nefrotoxicitate. Gram-pozitive.  Spectrul de acţiune: ● este activă faţă de bacterii Gram-negative. Rifampicina  Proprietăţi: ● ● pulbere de culoare brună.  Mecanismul de acţiune: ● inhibă sinteza ARNm la nivelul celulei bacteriene.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Grupa peptolide (sinergistine) Acţionează bactericid printr-un mecanism dublu: 1. realizează concentraţii crescute în ţesuturi. anaerobi.  Farmacocinetica: ●  Reacţii adverse: ● ● 85 . tulburări de vedere. anemie hemolitică şi nefrită interstiţială. împiedică sinteza proteinelor la nivelul celulei bacteriene. tulbură activitatea membranei celulare. se administrează pe cale orală beneficiind de o bună absorbţie şi realizează niveluri  Farmacocinetica: ● terapeutice superioare în ţesuturi faţă de cele din plasmă. Rifamicinele Cea mai importantă este rifampicina.  Reacţii adverse: ● ● reacţia adversă este reprezentată de hepatotoxicitate (produce o hepatită reversibilă). 2. întâlnită şi sub formă de capsule.

 Preparate: ● ● Dozele diferă de la 10 – 100 ppm. Virginiamicina (Stafac) Este produsă de Genul: Streptomyces. 8 vitamine. viţei şi la puii de găină. puii de găină. pentru combaterea enteritelor nespecifice şi a micoplasmozei aviare. micoplasme şi treponeme.  Doze: ● 5 – 20 g/tona de furaj.d. Stafavitarom (combinaţie de stafac. Împiedică biosinteza la nivelul peretelui celular bacterian. Zn şi metionină). animalele de blană. Stafac 500. Este activă faţă de germenii Gram-negativi.  Doze: ● ● 4 – 5 g/tona de furaj. Se obţine din culturile de Streptomyces. Acţionează bactericid sau bacteriostatic. pentru combaterea enteritelor nespecifice şi prevenirea micoplasmozei aviare.p. purcei şi puii de găină.v. chimic este un glicopeptid. Se utilizează ca stimulator de creştere la purcei. Zinc-bacitracina Se utilizează ca stimulant de creştere la miei. Apramicina  Preparat: ● Apralam 86 . Mg.  Mecanismul de acţiune constă în inhibarea biosintezei la nivelul peretelui celular microbian.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Antibiotice din grupe diverse Flavomicina D. purcei.  Doze: ● 3 – 8 g/tona de furaj. 50 – 100 g/tona de furaj în caz de micoplasmoză aviară. Se utilizează pentru stimularea creşterii la viţei.

obţinut dintr-un produs care la rândul său se separă din culturile de Pleorotus mutilis.  Spectru de acţiune: ● ● ● ● ● ● ● streptococi. stafilococi. iar la viţei în enterite. Tiamuliject. la viţei. micoplasme. pneumonia enzootică. la porci în tratamentul bronhopneumoniei. injectabil sau granule. leptospire.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Se obţine din culturile de Streptomyces. Tiamulinul Există sub mai multe denumiri: – Tiamutin. – Pleuromutilina. 20 – 40 mg/kg.  Doze: ● ● la purcei. Tiamulin.5 mg/20 kg greutate vie. timp de 10 – 14 zile. Face parte din grupa aminoglicozidelor.  Indicaţii terapuetice: ● ● ●  Preparate: ● ● ●  Doze: ● ● 87 . la porc. Tiamulirom. timp de 3 – 5 zile. Se utilizează. micoplasmoza aviară. Produsul este un preparat semisintetic. germeni Gram-negativi. treponeme. 1. – Diamutilina. germeni Gram-pozitivi. 40 – 60 mg/kg.2 mg/kg greutate vie. la pasăre 0. în principal. Un alt preparat este Apatyl-ul ce conţine şi tylosină. se utilizează ca premix 1 kg/tona de furaj. dizenteria cu Treponema la porc.

Manis. Oxifuran. Nitrofuranul  Proprietăţi: ● ● este o pulbere de culoare galbenă. pulbere şi bujiuri.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ NITROFURANUL şi DERIVAŢII SĂI  Produse româneşti: ● ● ● ● ● ● Nitrofuranul. Clorovit. Pasersan. Derivaţii nitrofuranului prezintă în structura lor un nucleu furanic şi o grupare „nitro” (-NO 2) ce le conferă acţiunea antibacteriană. Azovit.  Spectrul de acţiune: 88 . Metrosept. Pododermin. Este bacteriostatic şi în doze de 10 ori mai mari chiar bactericid. Derivaţii nitrofuranului Furazolidona  Preparate: ● ● ● Furadicilin. Enteroguard. Acţionează prin provocarea de reacţii metabolice anormale la nivelul celulei bacteriene şi consecutiv apariţia de fracturi cromozomiale. dar solubilă prin fierbere. Nitrofurantoina  Produse de import: ● ● Amfuridon. este termostabilă. insolubilă în apă.

clostridii).  Rezistenţa bacteriană la nitrofuran este rară. Trichomonas).  Indicaţii terapeutice: ● ● ● salmoneloza purceilor şi a iepurilor. diaree şi semne nervoase (la fel şi la păsări). la viţei. protozoare (coccidii.2 g/kg furaj. Au toxicitate crescută putând determina:    89 . o dată/zi. 2 – 5 cg/kg.  Doze: ● ● ● la purcei. streptococi. Salmonella). la păsări. Pot fi asociaţi cu antibiotice. vomă.1 – 0. pot determina cardiomiopatie şi insuficienţă renală. de 2 – 3 ori/zi fără a depăşi 1 g/animal. 10 – 15 mg/kg. timp de 8 zile.  Farmacocinetica: Administrat per os se absoarbe foarte puţin. timp de 2 – 3 zile. Acţiunea lor diminuă în prezenţa puroiului şi a altor umori şi secreţii. coccidioză la păsări.coli. enterite colibacilare la viţei şi purcei. bacterii Gram-negative (E. 0. în general. Posedă acţiune locală la nivelul tubului digestiv. hipersalivaţie. la purcei. NU se administrează la palmipede şi NU se administrează.MEDICINĂ VETERINARĂ ● ● ● ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ larg. semne nervoase şi leziuni hemoragice. la viţei. la om per os cu excepţia nitrofurantoinei şi furazolidonei. bacterii Gram-pozitive (stafilococi. la curci.

Se utilizează în trichomonoze. Spartix (Carnidazol). Substanţe utilizate în trichomonoză     Tripaflavina. SPOROZOA (agenţii coccidiozelor. – porumbelul. hemosporidioze. CILIATA (cuprinde infuzorii). coccidioze.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ MEDICAŢIA ANTIPARAZITARĂ Cuprinde: ♦ substanţe antiprotozoarice.p. hemosporidiozelor. Speciile receptive: – bovinele.  Mecanismul de acţiune: acţionează prin a împiedica sinteza ADN şi ARN la nivelul celulei parazitului. chimic este un derivat acridinic. spirochetoze şi nosemoza albinelor. Metronidazol. RHIZOSPORA (cuprinde amibele).v. ♦ substanţe antiectoparazitare. microsporidiozelor). SUBSTANŢELE ANTIPROTOZOARICE ÎNCRENGĂTURA: PROTOZOA CLASE: ● ● ● ● ● FLAGELATA (agenţii trihomonozelor). Dimetridazol. ♦ substanţe antihelmintice. 90 .d. INCERTAE SEDIS (agenţii spirochetozelor). Tripaflavina D. – omul. ungvent.

MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Are şi efect antibacterian.  Indicaţii terapeutice: produsul se utilizează în dizenteria porcului. timp de 5 zile. în trichomonoză la porumbel. ouăle NU se dau în consum pe timpul tratamentului şi o zi după tratament. La păsări:      în trichomonoză. se administrează în doză de 13 mg/kg. Există sub formă de pulbere sau comprimate. mecanism ce se bazează pe existenţa grupării „nitro”. plăgilor şi ulcerelor şi ca protector pentru tegumentul mâinilor în timpul intervenţiilor obstetricale şi al diagnosticului de gestaţie. la porc. Metronidazol ● Flagyl-ul se foloseşte în trichomonoză la om şi porumbel şi se administrează 5 – 10 zile. care prezintă calitatea de a conţine o substanţă adjuvantă care are rolul de a asigura o mai bună pătrundere a substanţei active. timp de 3 – 5 zile. în anaerobioze la rumegătoare. Dimetridazol (Emtryl) Este un derivat nitroimidazolic.  Indicaţii terapeutice: acest ungvent se utilizează în profilaxia şi tratamentul trichomonozei. 91 .  Preparate de uz veterinar: ● Rometronodazol şi Rometronidazol S se utilizează în gastroenterite hemoragice la Amprodazolo 400. Se utilizează la bovine şi porumbel. în histomonoză la curci. 1 pacheţel de 5 g/5 litri de apă sau 1 comprimat/porumbel. în doză de 25 mg/porumbel. În dizenterie. timp de 3 zile (poate fi înlocuit cu Enteroguard care conţine nitrofuran şi dimetridazol – perioada de aşteptare fiind de 30 zile). în doză de 100 g (concentraţie de 40%)/tona de furaj. Se utilizează tripaflavina ungvent. beneficiind de o bună absorbţie şi eliminare prin rinichi.  Mecanismul de acţiune: posedă mecanism de acţiune antibacterian şi antiprotozoaric. pulbere ce se utilizează în trichomonoză şi histomonoză la păsări şi porci. ● în enteritele colibacilare la porc. în trichomonoză sau histomonoză la păsări.  Dozele: La bovine se administrează în doză de 50 – 70 mg/kg în furaj. care în prezenţa unei enzime bacteriene numită nitratreductaza îl transformă în produs toxic faţă de protozoar. vaginitelor specifice şi nespecifice la vaci.

Se administrează în doză de 2 ml/100 kg la bovine sau 1. comprimate. Se administrează în doză de 3.MEDICINĂ VETERINARĂ ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ Spartix: sub formă de comprimate. ovine. i. Berenil Este un derivat tiazinic. NU se foloseşte la câine şi cămilă. Se pot utiliza şi unele antibiotice: ● ● tetraciclina. porc şi câine. dar în faza incipientă a bolii. Substanţe utilizate în hemosporidioze Hemosporidioze:    babesioza – bovine. comprimate.05 g sau 10.5%. La ovine se administrează în doză de 2 ml/10 kg. sub formă de pulbere granulară de culoare galbenă existând sub formă de ampalase de 1. Acaprin Se găseşte sub formă de soluţie injectabilă. -theilerioza – bovine. în nutalioză şi anaplasmoză. anaplasmoza – bovine. fiole de 6 ml soluţie 5%.v. Tricomicon (metronidazol + stamicină +cloramfenicol).. concentraţie de 0.5 g.2 ml/100 kg la cabaline. oxitetraciclina. Meclozol (metronidazol + clotrimazol + negamicină + hexestrol + azulenă). se foloseşte în trichomonoză la porumbel (1 comprimat/pasăre). 92 . cal.5 ml/kg. În trichomonoza umană se pot utiliza: ● ● ● Fasigin (conţine tinidazol). nutalioza – cal. Se utilizează sub formă de suspensii 7%.

Amprolium. Elancoban. D3. Appertext. Aviax. conţine oxitetraciclină. iepuri. Galinacox. timp de 2 – 3 zile sau pulberea se dă în apa de băut existând ambalaje cu 100 doze ce se folosesc la 200 de pui şi ambalaje cu 200 doze ce se folosesc la 1000 de pui. Sulfaveridin. Esb3. Tratamentul se începe din a 5-a zi de viaţă câte 5 – 6 cicluri a câte 3 zile cu pauze de 10 zile. doza: 1 comprimat/kg/zi. păsări şi iepuri. ovine. K.  Preparate comerciale: ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● Galisan.  ● administrarea sa se asociază cu drojdia de bere şi vitamina K. curcă. provoacă mortalitate crescută la puii de găină. vitaminele A. există pulbere şi comprimate. Galisan:     ● conţine tetraciclină şi furadicil. Lerbeck. Dimetam. Parazitul se localizează în segmentul intestinal producând enterite. Sulfacoccidin. C. Coccidiosol. Mg. Galiprotect.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Substanţe utilizate în coccidoză Coccidioza se întâlneşte la bovine. Coxistac. Zn şi 93 Galiprotect:  metionină. furazolidonă. E. Kokcisan. Sacox. se utilizează curativ şi profilactic în tratamentul coccidiozei. B. .

în scop curativ se administrează 3 linguri la 11 litri de apă. doza: 0. sub formă de pulbere. soluţie de culoare brună închis. are efect negativ asupra ouătului. sulfaquinoxalina. se administrează în furaje în doză de 100 – 200 ppm. timp de 3 zile. holeră. în 3 reprize. se dă în furaje şi în apa de băut. conţine ca substanţă activă tot sulfaquinoxalina. conţine sulfaclorpirazină. soluţie. este şi antibacterian.MEDICINĂ VETERINARĂ  ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ se utilizează similar galisanului.  ● Lerbeck:   ● Aviax:   ● Esb3:      ● Coccidiosol:  . are un spectru larg anticoccidii. cu pauză de 2 se foloseşte numai curativ. datorită asemănării structurale substituie vitamina B1 în cadrul metabolismului preparate comerciale: Amprol-plus şi Coccidiovit. 94 zile. timp de 2 – 3 zile. ca substanţă activă.5 kg/tona de furaj. se utilizează în coccidioză. ● Sulfaveridin:    este o sulfamidă potenţată. cu cu pauză de 3 zile. are ca substanţă activă. tifoză. timp de 2 – 3 zile.  ● Amprolium:  coccidiilor. este un anticoccidian cu spectru larg. se asociază cu vitamina K. – pauză de 3 zile. conţine metilclorpindol. se dă în apa de băut în doză de 200 ml/100 litri de apă. doze: – Sulfacoccidin:       în scop profilactic se administrează 3 linguri la 22 litri de apă.

folosit în profilaxia coccidiozei. anaerobi. doza: 1 g/tona de furaj. conţine salinomicină. numai la porumbel. doza: 1 capsulă/porumbel. capsule. conţine sulfaquinoxalină şi diaverdină. doza: 1 kg/tona de furaj. este activ faţă de bacterii Gram-pozitive. premix anticoccidian ce conţine 10% monensin sodic. premix anticoccidian. pulbere. conţine 6% salinomicină. primetamină şi salicilat de Na. Dimetam:  ● Elancoban:  ● Kokcisan:   ● Sacox:     ● Coxistac:   ● Appretext:    ● Glinacox:    95 . doza: 500 g/tona de furaj. conţine sulfaquinoxalină.MEDICINĂ VETERINARĂ   ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ în apa de băut. conţine salinomicină. acţionează prin perturbarea echilibrului ionic.

 g/kg. din care se administrează 50 – 70 ml/familie. ● Nosemak:   este derivat organomercuric. care este toxic la păsări se administrează sub formă de comprimate sau soluţie 15% în doză de 0. este un amestec de uleiuri eterice extrase din plante. în general. se utilizează în spirochetoza aviară şi a iepurilor. în gastroenterite la viţei. comprimate şi pulbere. ● Varochet:   cutii ce conţin circa 120 benzi de hârtie fumigenă. doza: 1 comprimat/1 litru sirop. substanţa activă este amitrazul. substanţa activă este reprezentată de tricloral. doza: 1 comprimat/1 litru sirop. 96 .MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Substanţe utilizate în spirochetoze ● Ansevin:    conţine stovarsol ce este un derival al arsenului pentavalent. se mai poate utiliza în nosemoza albinelor şi alte boli parazitare ale albinelor.4 la celelalte specii se poate administra în doză de 3 – 4 cg/kg. mânji şi acţionează prin tulburarea proceselor de oxidoreducere la nivelul celulei parazitului.    ● Fumagilina (Fumidil B):   terminarea amestecului. pentru stimularea familiei de albine se administrează circa 17 ml/litru ● Nosan:   ● Protofil:   sirop. la nivelul organismului-gazdă se descompune până la dioxid de arsen.    pentru organismul-gazdă. O altă boală parazitară la albine este varoceza. protozoarele pot deveni rezistente la acţiunea lui. un flacon de 25 ml se amestecă cu 25 ml apă fiartă şi cu 25 litri de zahăr. din acest amestec se administrează 0. cu repetare la 12 – 24 ore. la purcei se administrează în doză de 0.5 litri/familie de albine din 2 în 2 zile până la purcei şi în dizenteria cu Treponema la porc.25 g/purcel.

Folbex:  97 .MEDICINĂ VETERINARĂ  ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ se fac fumigaţii la 7 zile. asemănător varochetului.

98 . ♦ nematodocite (nematodofuge).  În trecut se mai utilizau: ● ● ● ● carbonatul bazic de Cu (în caz de monesioză la ovine). doza la câini şi pisici este de 1 – 2 mg/kg. la un câine cu masa corporală cuprinsă între 5 şi 10 kg se administrează 1 la un câine cu masa corporală cuprinsă între 10 şi 20 kg se administrează 2 doza NU trebuie să depăşească 5 comprimate/animal.  comprimate. ♦ trematodocite (trematodofuge). ● Niclosamid (Ionesan):   ● Droncit:    ● Drontal:     comprimat. la un câine de 5 kg se administrează ½ comprimat. doza la câine este de 7 cg/kg (70 mg/kg). doza se administrează în funcţie de categoriile de masă corporală. CuSO4. conţine ca substanţe active: pirantel şi praziquantel. Bunamidina (la ovine). poate produce vomă pentru că este un parasimpaticomimetic. Cestocite CLASA: CESTODA – tenii ● Arecolina:    acţionează şi asupra cestodelor. doza la câine este de 1 comprimat/10 kg. Resorantel (ovine). substanţa activă este reprezentată de praziquantel: comprimate. la câine. comprimate.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ SUBSTANŢE ANTIHELMINTICE Substanţele antihelmintice se împart în: ♦ cestocite (cestofuge).

MEDICINĂ VETERINARĂ
● ●

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

rizomul de ferigă; seminţe de dovleac.

Trematocide
GENUL: – FASCIOLA; – DICROCELIUM.

Rafoxanid:
        

este un derivat al salicil-anilidei; pulbere alb-gălbuie; suspensie 2.5%; comprimate pentru bovine şi ovine; acţionează prin tulburarea fosforilării oxidative la nivelul celulelor parazitului; doza: 7.5 mg/kg; NU se tratează femelele în lactaţie; sacrificările sunt permise după 28 zile de la tratament; se fac 2 dehelminitizări pe an. mecanismul de acţiune este asemănător rafoxanidului; comprimate; NU se foloseşte la femelele gestante; doza: 1 comprimat/100 kg. soluţie injectabilă 25%; se foloseşte ca fasciolocid şi nematodocid.

Acedist (Bromofenofost):
   

Dovenix:
 

Nematodocide
Se împart în:    antiascaridiene; antistrongilante gastro-intestinale; antistrongilante pulmonare.

Antiascaridiene

Ascatrix: 99

MEDICINĂ VETERINARĂ   

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

conţine adipat de piperazină; există sub formă de pulbere şi comprimate; sărurile piperazinei se caracterizează prin solubilitate, conţinut în piperazină, parazitul se elimină, în general, în stare vie; NU acţionează asupra ouălor de paraziţi; piperazina este antagonistă faţă de acidul γ-aminobutiric (GABA) care la parazit este larvele sunt rezistente astfel că fecalele se ard; ascatrixul se descompune în intestin, eliberând piperazina; o parte din aceasta se substanţa este, în general, bine tolerată; NU se administrează la câine în a doua parte a gestaţiei; la bovine, administrarea NU este economică; doze: – la cal, 0.1 – 0.2 g/kg; – la viţei, 0.4 g/kg; – la porc, 0.1 – 0.2 g/kg; – la câine şi pisică, 0.2 – 0.3 g/kg; – la păsări, 0.3 – 0.6 g/kg sau 2‰ în furaj sau în apa de băut.

palabilitate;
  

un neurotransmiţător, astfel că determină paralizia parazitului;
 

metabolizează, iar o alta parte se elimină netransformată prin urină;
   

Pe bază de piperazină, în medicina umană se folosesc:

Nematoctan:
 

comprimate; sirop 20%. pulbere grea, cu gust amar, insolubilă în apă; se administrează numai la porc în ascaridioză; doze:
– – – – –

Fluorosil (silicofluorura de Na):
  

sub 40 kg, 0.6 g/animal; peste 40 kg, 0.8 g/animal; de 3 ori/zi timp de 2 zile; se va administra apă la discreţie; la purceii lacomi poate produce intoxicaţii.

Antistrongilante gastro-intestinale
100

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

Fenotiazina:
 Proprietăţi: -pulbere de culoare verde-închis, insolubilă în apă;  Preparate: -Fenobent: -conţine fenotiazină şi bentonită (cu rol în scăderea absorbţiei fenotiazinei, ducând în consecinţă la scăderea riscului apariţiei intoxicaţiilor); -Fenosar: -combinaţie între fenotiazină şi sare; -sub formă de brichete; -în special, pentru ovine;  Farmacocinetica: -la nivelul intestinului, sub acţiunea enzimelor, substanţa eliberează tionol, care interferează cu sistemele oxidoreducatoare ale paraziţilor, inhibând funcţia ovogenetică a viermilor sau provocând eliminarea prematură a ouălor; -acţionează asupra tuturor stadiilor paraziţilor; -se absorbe în intestin, iar după 5 – 6 ore se elimină prin urină, fecale, bilă, lapte; -produsele de degradare NU sunt toxice; -sub acţiunea aerului colorează în roşu urina, laptele, părul, lâna; -laptele NU se consumă timp de 3 zile după tratament; -sensibilitatea la fenotiazina scade în ordinea următoare: cal → porc → bovine → capre → oi → păsări; -la carnivore NU este eficace; -există o sensibilitate individuală pronunţată; -animalele tinere sunt mai sensibile;  Reacţii adverse: -fenomenul de fotosensibilitate apare la viţei, porci, oi, capră manifestânduse prin: -dermatite în regiunile depigmentate; -cheratoconjunctivite şi ulcere corneene; -hemoliză (manifestată prin icterul mucoaselor); -respiraţie accentuată; -hemoglobinurie.  Indicaţii terapeutice: se utilizează în: -strongilatoze gastro-intestinale; -profilaxia dictiocaulozei ovine; -coccidioză la iepuri;  Doze: -la păsări, 1 g/pasăre; -la cabaline, 7 cg/kg (7 g/100 kg); -la bovine, 60 – 80 g/animal; -se administrează individual datorită toxicităţii; -se preferă efectuarea tratamentului vara, deoarece furajul verde scade efectele toxice; după administrare, animalele se ţin circa 24 ore la întuneric. Vermigal: -preparat de uz uman; -conţine o sare de piriviniu; -se foloseşte în oxiuroză,

în doză de 5 ng/kg, cu repetare la 10 – 20 zile.

Antistrongilante pulmonare
Loxuran: -comprimate ce conţin dietil-carbamazină; -se administrează în filarioză, în doză de 1 mg/kg; -se poate da şi în caz de trichineloză. Trovamil (hetrazan): -conţine carmazină; -se utilizează în dictiocauloză; -are activitate şi faţă de larve.

101

-Singal: -comprimate. -NU se administrează pe toată perioada gestaţiei: fenbendazolul (la carnivore). 102 . -10 – 15 mg/kg (ca să fie activ faţă de trematode). caprine în strongiloze (pulmonare sau digestive). ovine. -la păsări. cisticercoză. Acţionează cel mai bine la ovine şi bovine deoarece pasajul prin tubul digestiv este mai lung. -doza: 1 – 2 comprimate/pui. ancilostomoză. parbendazolul (la oaie). la ovine şi caprine. -doza: 1 bol/animal. -activ faţă de nematode şi cestode. albendazolul (la oaie şi vacă). -Pastazol: -în furaje 5% în ascaridioză şi în trichineloză. bovine. -Ovizol: -capsule.5%. -doza: 10 – 15 mg/kg. -la bovine. -5 mg/kg (activ faţă de nematode). -la câine şi pisică. prezintă cel mai larg spectru. -Equipast N: -albendazol în combinaţie cu neguvon (care are rolul de a creşte spectrul de acţiune). -Oligozol: -boluri. Contraindicaţii: -NU se administrează în prima parte a gestaţiei: cambendazolul (la oaie şi scroafă). în doză de 5 – 7 mg/kg. acesta murind. Albendazolul: -alături de mebendazol. -Rombendazol: -comprimate. -la oi. dicrocelioză. capre. capsule. cea mai sensibilă fiind oaia. -preparate: -Albendazol 4%. în ascaridioză. Acţionează şi asupra ouălor de paraziţi. care are un spectru mai îngust. -la suine. -Equipast: -seringi din plastic. -în singamoză la păsări. în singamoză. pulbere. -doze: -7. suspensie. care participă la reacţiile mitocondriale. Inhibă enzima fumarat-reductaza. trichocefaloză. Unii derivaţi au proprietăţi embriotoxice. fiind suportate doze de 8 – 10 ori mai mari. -Vermitan. pulbere. Se pot folosi la animalele domestice şi la cele sălbatice. Toleranţa este foarte bună. în doză de 10 mg/kg. -conţine şi selenit de Na. în ascaridioză. fascioloză. -la păsări. Reduc consumul de glucoză de către paraziţi astfel că rezervele energetice ale parazitului scad. în ascaridioză. capilarioză. -în special. Ivermec Derivaţii benzimidazolici Era lor începe cam în 1965 când s-a sintetizat tiabendazolul. -aceleaşi indicaţii ca la oligozol.5 mg/kg (ca să fie activ şi faţă de cestode). -suspensie 2. singamoză.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Antihelmintice cu spectru larg Acest tip de antihelmintice sunt active faţă de mai multe categorii de paraziţi.

-are şi acţiune antimicotică. la câini şi pisici. -Valbazen: -suspensie 2. -pastă în seringi. -preparat: Oxiheminth (comprimate). 7. 9 mg/kg. la porc. -comprimate. -doza: 15 mg/kg. -Thibenzol. -Vermix: -în special. -doza: 5 mg/kg (pentru fascioloză. suine şi păsări. caprine şi suine. -doze: -la bovine. -în combinaţie cu praziquantel. -preparate: -Terahelmint. păsări. -preparate: -Telmin şi Telmin-plus (asociat cu neguvon): -doze: la cabaline. în doză de 5 – 10 mg/kg. 103 . -doza: 5 mg/kg. -Tyvert: -suspensie. -Vermox: -la om. 60 mg/kg furaj. Oxibendazolul: -prezintă un spectru de acţiune asemănător fenbendazolului. Mebendazol: -folosit la toate speciile. -doza: 1 comprimat/10 kg la câine şi ½ comprimat la pisică. doza creşte la 7.5 mg/kg. în doză de 1 comprimat. seara şi dimineaţa. 5 mg/kg. -preparat: Flubenol: -5% în apa de băut. Fenbendazolul: -este activ faţă de nematode. -este bine tolerat. Tiabendazolul: -este foarte activ faţă de formele mature şi imature ale strongililor gastro-intestinali. -2 comprimate/pui de 500 g. -la ovine şi porci. pastă: -la cabaline. seara şi dimineaţa. trematode şi cestode. 30 mg/kg. -Telmin. -doza: ½ comprimat. 75 – 100 mg/kg. -la câine şi pisică. -la ovine. 50 – 75 mg/kg. -preparate: -Panacur: -suspensie 10%. -Oxfendazol: -se utilizează numai la rumegătoare şi cabaline. -toleranţă bună. -doza: -la bovine. 50 mg/kg. la păsări. 20 mg/kg. -3 comprimate/pui de 750 g. -Telmin KH: -la câini şi pisici. -la porumbel. Flubendazol: -tolerat numai la suine. -30 ppm în furaj.5%. motiv pentru care se foloseşte în caz de tricofiţie. -Vermital. -utilizat în singamoză.5 mg/kg). -doza: 10 mg/kg. -utilizat la bovine şi ovine. mai puţin la bovine. -1 comprimat/pui de 200 g. carnivore. 100 mg/kg. la ovine. -NU se administrează în timpul gestaţiei. -Verminil: -suspensie. -se foloseşte la ovine.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -Trichinostop: -pulbere. cabaline.

o singură dată.87%. numai forma levogiră (levamisol) este activă. -de uz veterinar.6%.c. -se absoarbe rapid la nivelul tubului digestiv în circa 24 ore şi se elimină în proporţie de 90%. în special. în doză de 1 ml/20 kg greutate vie. NU acţionează asupra cestodelor şi trematodelor. -10 – 25 mg/kg. -produce la nivelul parazitului.. -NU este activ faţă de cestode. suine şi păsări.5 mg/kg. motiv pentru care se combină cu neguvonul (Rintal-plus). sau s. -NU are acţiune asupra ouălor de paraziţi. 5 mg/kg. -NU are efect teratogen. -per os. -doze: -5 – 7. -este activ. Tetrahidropiremidine Sunt produse de sinteză. Levamisolul: -este derivat solubil în apă. în ascaridioză şi ankilostomoză.5% sau 10%). -este imunostimulator acţionând prin activarea limfocitelor şi stimulează în acest fel imunitatea celulară. -Paglisol: -soluţie buvabilă ce se utilizează în strongilozele pulmonare şi gastro-intestinale la bovine.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Febantel (Rintal): -sub acţiunea sucului gastric se descompune în fenbendazol şi oxibendazol. în special. -doza: 1 comprimat/porumbel. Au structura asemănătoare levamisolului. -există sub formă de: suspensie (2. -Dehelman: -pulbere. -se utilizează şi în medicina veterinară. -se utilizează atât în nematodozele gastro-intestinale. -produce nelinişte. la carnivore şi păsări. -Psyverm: -soluţie injectabilă 10%. granule 10%. -Decaris: -comprimate. Derivaţi tetrahidropiremidine Pirantel: -se utilizează tartratul.m. la porumbel fiind activ faţă de Ascaris şi Capilaria. acestea fiind de tip simpaticomimetic. la bovine. -preparate comerciale: -Spartakon: -comprimate. dar preparatul este de uz uman. -produce reacţii adverse la cabaline şi carnivore.5 mg/kg. ovine şi caprine. -la păsări. cât şi în cele pulmonare la bovine. paralizie spastică. salivaţie. -se administrează i. tremurături musculare. ovine şi suine. 104 . premix 0. în ascaridioză şi capilarioză.şi levogire. -este contraindicat la căţelele gestante şi în lactaţie.m. -doze: -i. Se absorb mai bine decât levamisolul şi au o bună toleranţă. 7. mioză. caprine. -se utilizează. -din acest amestec. Derivaţii imidazolici Tetramisolul: -este un amestec al formei racemice dextro. ovine. care are efect colinergic. comprimate şi pastă 8. -are efect imunostimulator.

-are spectru larg. la rasa Collie. În general. -se utilizează în doză de ½ comprimat la 2 – 4 kg. Avermectinele (ivermectinele) Sunt antibiotice produse de Streptomyces avermitilis. -se utilizează tartratul lui. -se foloseşte. -pentru pisici. în urma injectării s. aceste niveluri sunt de lungă durată. 15 – 65 mg/kg. La câine. -se foloseşte la cabaline. NU sunt active faţă de cestode şi trematode pentru că la aceşti paraziţi acidul γaminobutiric NU joacă nici un rol. per os sau i. -la ovine. concentraţii antiparazitare pot exista circa 3 săptămâni. -ulterior. oxiuri şi ascarizi. per os. Endectocide (lactone macrociclice) sunt substanţe antihelmintice. -la cal. circa 20 mg/kg. -la păsări. NU au efect asupra ouălor de paraziţi. de aceea se administrează. NU se tratează bovinele cu hipodermoză în perioada decembrie – martie pentru că larvele migratoare de la nivelul canalului vertebral pot muri provocând pareze şi paralizii. care se administrează în doză de 2 cm/kg. -activ faţă de strongili. în doză de 0. La cabaline.m. -Strongil P: -granule. -doza: circa 20 mg/kg. La nivelul fecalelor. la carnivore. pot apare edeme. -Morantel: -are efect mai bun decât pirantelul. pot apare frecvent stări comatoase ce se soldează în proporţie de 50% cu moartea.7 mg/kg). 50 mg/kg. în special. miaze (diptere. -este considerat antihelmintic cu spectru larg. Nivelul maxim sangvin se realizează într-un interval de 3 – 8 ore şi pentru că au o eliminare înceată. iar animalele tratate NU se sacrifică mai devreme de 4 săptămâni de la efectuarea tratamentului. Ele produc rapid paralizie flască. NU se administrează la animalele în lactaţie. -Banmith: -pastă. muşte cu ciclu la nivelul organismului animal) şi insecte. -la pisică. 105 . -conţine pamoat de pirantel. GABA este un neurotransmiţător inhibitor care joacă un rol important în procesele cerebrale ale mamiferelor şi în funcţionarea neuronilor periferici ai nematodelor. Dozele toxice sunt de 10 ori mai mari decât dozele terapeutice la cabaline şi de 3 ori la bovine.c.5 g/kg. NU traversează bariera hematoencefalică şi NU pătrund la nivelul SNC. în special. s-a produs şi o alta pastă pentru câini (formă de seringă din material plastic).MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -doze: -la bovine şi suine. Acţionează asupra parazitului prin stimularea eliberării presinaptice a GABA (acidului γaminobutiric). 25 mg/kg. -preparate: -Dosalid: -comprimate. În general. circa 60 mg/kg (57. Sunt active faţă de nematode.

-există şi forma Ivomec F. -se recomandă în tratarea animalelor la ieşirea din stabulaţie şi eventual al doilea tratament la 8 săptămâni după primul. -Prazimec C: -utilizat la pisici. chiar 2 ml/100 kg. râiei. râia. iar la mânji. păduchii. Thelasiei. la bovine. -se utilizează la rumegătoare şi suine. i. -doza: 1 comprimat/2. -produsul aderă la receptorii membranari şi astfel creşte permeabilitatea membranară a celulelor nervoase şi musculare pentru ionii de Cl-.m. cu repetare la 7 – 10 zile. -1 ml/33 kg greutate vie. oculari. -Dectomax pour-on: -este realizat astfel încât să elibereze doza recomandată de 500 mcg/kg (mcg = microcentigrame). hipodermozei. artropode (căpuşe). -NU se utilizează la animalele în lactaţie.m. -doza: 1 comprimat/10 kg greutate vie. sau s. -se utilizează ca mai sus. în acelaşi timp. Abamectinele Preparate comerciale: -Prazimec D: -utilizat la câine. în doza de 1 ml/100 kg. care pe lângă ivomec conţine şi clorsulon (substanţă eficace în fascioloză). -NU se administrează la animalele în lactaţie şi la cele gestante. hipodermoza. -există şi o formă de Equalan pastă. administrată per os.. Milbemicinele Sunt produse de Streptomyces cyanogriseus. soluţie injectabilă 1%. -combate paraziţii gastro-intestinali. Doza: -1 ml/50 kg greutate vie. -Ivomec: -soluţie injectabilă 1%. la suine. -se administrează o singură dată. -în general. păduchilor. -conţine abamectină şi praziquantel. Preparate: -Dectomax: -soluţie injectabilă de doramectină. la bovine. 106 . când se administrează 1 ml/100 kg. -Equalan: -soluţie 2% pentru cabaline. produs de o suşă modificată genetic a lui Streptomyces avermitilis.. Produse comerciale: -Romavermectina: -soluţie injectabilă 1%.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ NU au fost semnalate efecte embriotoxice. căpuşelor.c. cutanaţi. producând astfel moartea parazitului. Doramectinele Sunt indicate la bovine contra nematodelor. Eprinomectinele Se utilizează sub formă preparatului numit Eprimex. -1 ml/33 kg la porc. se face o singură administrare.5 kg. -comprimate. -este un antiparazitar cu spectru larg. inhibă conductibilitatea electrică a celulelor musculare şi nervoase la nematode. -se administrează i. pulmonari. Doze: -1 ml/50 kg greutate vie.

-în caz de intoxicaţie apar fenomene parasimpaticomimetice. agenţii râilor. Efectul acestor substanţe este mai puternic asupra parazitului decât asupra animalului-gazdă. caprine. dimineaţa pe nemâncat. ovine. soluţie 10%. ascarizi. nematode. 107 . -este eficace faţă de cestode. suine. -Lopatol: -drajeuri. ankilostome. -se administrează după o dietă de 18 ore. Se absorb foarte bine la nivelul intestinului şi se metabolizează la nivelul ficatului. Aceşti derivaţi organofosforici se utilizează şi ca antiparazitar extern prin metoda pour-on. după tratament. ovine. foarte tinere. Sunt activi faţă de căpuşe. -NU se absoarbe în intestin şi poate produce iritaţii digestive. 6 – 10 ml/100 kg. Preparate: -Trichlorfon (neguvon): -pulbere de culoare albă. trematode. solubilă în apă. Sunt contraindicaţi la animalele gestante şi la cele slăbite. Preparate comerciale: -Cydectin. vomă. insecte. -Dichlorfos: -administrat per os la cabaline. caprine. -dacă animalul prezintă intoleranţă sau fenomene de natură toxică se administrează atropină. -administrat în doză de 50 mg/kg. de la administrarea preparatului. se fac două tratamente: primăvara şi toamna. cabaline. artropode (căpuşe). În general. -Cumaphos: -se administrează per os. diaree. -NU se utilizează la scroafele gestante. Sunt inactivi faţă de cestode. -Nitroscanat: -produs numai pentru câine. la fel ca neguvonul. astfel că acetilcolina se acumulează realizând un bloc de depolarizare musculară care provoacă paralizia spastică a paraziţilor. două zile NU se administrează furaje fibroase. strongilii pulmonari şi ouăle paraziţilor. inapetenţă. -dozele terapeutice: 50 – 75 mg/kg la bovine. suine. 35 mg/kg la cabaline şi 50 mg/kg la suine. -este activ faţă de trematode. insectele hematofage. soluţie 10%. Esterii organofosforici Mecanismul de acţiune: aceştia inhibă colinesteraza care este enzima ce descompune acetilcolina.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Substanţa activă este reprezentată de maxidectină. -se administrează per os la bovine. injectabil în doză de 2 – 5 ml sau toxogonin. Salicilanilidele Preparate: -Closantel (flukiver): -soluţie 5%. iar prin metoda spot-on. -Nemadectin. cu diaree sau constipaţie. 1 ml/100 kg. mâncarea se dă după circa 8 ore. în doză de 1 ml/animal. câini şi pisici.

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

108

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

SUBSTANŢE ANTIECTOPARAZITARE
Ectoparaziţii (paraziţii externi) fac parte din: Încrengătura: arthropoda Clasele: -arahnoida (căpuşe); -insecta. Clasificarea substanţelor antiectoparazitare: 1. substanţe minerale; 2. substanţe organice; 3. substanţe de origine vegetală; 4. piretroide; 5. insecticide clorurate sintetice; 6. insecticide organofosforice; 7. carbamaţi; 8. ivermectine; 9. amitraz. Mecanismul de acţiune: Insecticidele pot pătrunde în organismul insectei prin: -inhalaţie; -ingestie; -pot dizolva chitina; -pot să obstrueze orificiile respiratorii ale paraziţilor. În funcţie de mecanismul de acţiune, ele pot fi: -toxice de ingestie; -toxice la nivelul aparatului respirator producând asfixie; -toxice care lizează chitina; -toxice care acţionează la nivelul sistemului nervos al parazitului: pătrund în organismul parazitului unde sunt vehiculate prin sistemul limfatic al acestuia şi acţionează asupra sistemului nervos determinând moartea sau paralizia parazitului şi în consecinţă desprinderea lui de pe animalulgazdă. Spre exemplu, ivermectinele stimulează eliberarea de GABA. 1. Substanţe minerale Sulful: -pulbere galbenă, insolubilă în apă, dar solubilă în solvenţi organici; -se găseşte sub formă de ungvent pentru combaterea râiei la toate speciile; -este utilizat contra păduchilor şi tricofiţiei; -are şi efect fungistatic, bacteriostatic, cheratolitic şi purgativ; -în contact cu secreţiile de la nivelul pielii formează sulfuri alcaline care provoacă liza învelişului chitinos al paraziţilor; -ungventul are o concentraţie de 10 – 33% substanţă activă şi trebuie să conţină ca excipienţi substanţe cu mare putere de pătrundere; 109

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

-preparate pe bază de sulf: -Helmerich, ungvent; -Liniamentul vienez; -ungvent ce conţine 10% sulf şi 10% CaCO3 (de uz uman, cu rol în combaterea râiei la om – tratament de circa 3 zile). 2. Substanţe organice Petrolul: -lichid brun, nemiscibil cu apa; -prin distilare fracţionată se obţine benzina, petrolul lampant, motorina, păcura; -petrolul brut şi cel lampant pot fi utilizate ca antiseptice, dezinfectante şi antiparazitare; -se utilizează sub formă de pensulaţii contra păduchilor, diluat ½ la 1/5 cu lapte de var sau apă; -acţionează asupra păduchilor şi ouălor acestora; -folosit şi pentru tratamentul local în plăgi. 3. Substanţe de origine vegetală Uleiul de anason (ulei eteric): -diluat cu alcool 1/50 – 1/100 pentru combaterea ectoparaziţilor la păsările de colivie. Balsamul de Peru: -lichid brun, vâscos, insolubil, cu miros de vanilie; -este obţinut din scoarţa arborelui Miroxilon balsamum; -există şi balsamul de Peru artificial; -se găseşte sub formă de ungvent 1 – 10% în râie si, mai ales, în demodecie; -are efct cicatrizant în plăgi, eczeme, ulcer verucos. Piretrina: -este un insecticid de contact; -este obţinută din planta Centrum chrisanteum; -se foloseşte sub formă de pulbere sau extracte la animalele de apartament sub formă de pudrări, sprayuri, şampoane; -efectul neurotoxic este rapid şi de scurtă durată astfel încât trebuie asociat cu un tratament general, fie cu un potenţator; -mecanismul de acţiune constă în deschiderea de lungă durată a canalelor ionice de la nivelul membranei neuronale; -NU intoxică animalul-gazdă, dar irită mucoasele; -are acţiune toxică pentru peşti şi albine; -NU este toxic la păsări şi NU crează reziduuri în produsele de origine animală. 4. Piretroidele (piretroizii) Sunt substanţe obţinute prin sinteză chimică ce sunt asemănătoare piretrinei. Au o stabilitate mare şi ca urmare au efect de lungă durată. În general, se utilizează pentru combaterea râiei. Se aplică numai extern, remanenţa efectului fiind între 2 săptămâni şi 5 luni. Sunt bine tolerate. Atunci când tegumentul prezintă leziuni există pericolul absorbţiei şi intoxicaţiilor traduse prin salivaţie şi convulsii clonice. NU este necesar un termen de aşteptare pentru produsele de origine animală. Există mai multe categorii: -delthamethrin; -cypermethrin; -permethrin; -tetramethrin; -flumethrin; -cyfluthrin. Efectul repelant (de îndepărtare a insectelor) este datorat mirosului. Preparate comerciale: 110

Insecticide clorurate sintetice În general. -pe bază de Permethrin: -Canovel. -se utilizează în concentraţie de 0. au apărut probleme de ecologie. căpuşe şi agenţi ai râilor. Parasect: -soluţie 5%. căpuşelor.5%. Decis: -soluţie 2. -conţine 0. Butox: -soluţie 5% în flacoane de 50. la unul de 5 – 10 kg 2 ml. -tratamentul se face prin îmbăiere (în bazine în care înălţimea soluţiei pentru ovinele adulte trebuie să fie de 80 cm şi 70 cm pentru miei) sau prin pulverizare. -se administrează spot-on la câini în funcţie de greutate. -izomerul γ (pentru HCH). -acţionează asupra muştei domestice. -la porci 1 litru la 1000 – 1333 litri apă. S-au utilizat izomerii lor: -PP’ (pentru DDT). -la ovine 1 litru la 1000 litri apă. agenţilor râilor. -spectrul de acţiune este foarte larg şi se referă la insecte zburătoare înţepătoare. -pe bază de Cypermethrin: -Ectomin. Piretrin E: -este un lichid emulsionabil ce conţine 5% permethrină pură. 111 . -este eficace faţă de muşte. de 10 – 25 kg 5 ml. -la un câine de 5 kg 1 ml. Canovel: -produs cu spectru larg.25 – 1 litru butox 5% la 1000 litri apă. Ectomin: -soluţie 10% în flacoane de 1 şi 5 litri. acestea fiind datorate unor reziduuri crescute consecutive liposolubilităţii acestor produse în lapte. 100. NU se mai utilizează.5% în amestec cu 5 – 10 litri apă. -se utilizează la bovine în doză de 1 litru la 1000 -1333 litri apă. -este eficace asupra păduchilor. -se utilizează la fel ca butoxul. -acest preparat a înlocuit lidavetul ce se stoca în ţesutul adipos şi chiar în lapte. -Parasect. gândaci şi purici. păduchi hematofagi. -pe bază de Tetramethrin: -Pinavet. Orbisect Ridect 5. -Decis. timp în care capul se scufundă de 2 – 3 ori. ţânţari. -acţiunea sa este de 230 ori mai mare decât cea a derivaţilor organocloruraţi (NU se mai utilizează astăzi) şi de 300 – 400 ori mai mare decât a derivaţilor organofosforici. -trecerea prin baia respectivă trebuie să se facă timp de 1 minut. Reprezentanţi: -DDT (diclordifeniltricloretan).MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -pe bază de Delthamethrin: -Butox. Ulterior. -se aplică pe linia mediană superioară prin pulverizare. -se folosesc 10 ml soluţie 2. -Petrin E. Pinavet: -flacoane de şampon de 200 ml. -HCH (hexaclorciclohexan).5% tethramethrin. furnici. tratamentul se repetă după 3 săptămâni. -se aplică pe pielea umedă. -la păsări 1 litru la 1000 litri apă. -utilizat pentru combaterea dăunătorilor din agricultură. 250 ml şi 1 şi 1 ½ litri. carne şi ouă. insecte generatoare de miaze. iar la unul peste 25 kg 10 ml. puricilor. păienjeni.

-în hipodermoza bovină se utilizează profilactic soluţia 6%.2%. se utilizează sub formă de pudrări. spălături locale şi generale. 112 . -midriază. -stări de excitabilitate. Se aplică prin îmbăieri. pulverizări locale. 6. -Dichlorvos. -se foloseşte soluţia 1%. -Lindanest (ungvent folosit în medicina umană pentru combaterea râiei). -în gastrofiloză la cai se administrează 30 mg/kg. lăsând liberă acetilcolina. -Duplitox. -în oestroză la ovine se foloseşte soluţia 10% în amestec cu atropină. Mecanismul de acţiune este identic cu cel antihelmintic: inhibă colinesteraza. Cea mai utilizată substanţă este neguvonul. -Phosmet. benzi adezive pentru cal). coliere îmbibate cu organofosforice (zgărzi pentru carnivore. Preparate comerciale: -Furnitox. puricilor. Preparate comerciale: -Trichlorfon. -Diazinon. 60 ml/100 kg prin pulverizare. foarte higroscopică. iar curativ soluţia 2%. -diaree. Are efect selectiv. Se utilizează contra tuturor ectoparaziţilor. Se absorb bine prin piele. Neguvonul: -pulbere albă. dar care produce intoxicaţii traduse prin: -vomă. Se aplică prin metodele: -pour-on (fricţiuni). -pentru distrugerea muştelor se foloseşte soluţia 1 – 2%. În eventualele intoxicaţii se foloseşte atropina şi toxogoninul. -Blotic. -paralizia centrului respirator (ca tratament se utilizează preparatele anticonvulsivante). -în telazioză la bovine se administrează 5 ml 1. Pătrunde şi în corpul ectoparaziţilor prin ingestie. care se utilizează asemănător piretroidelor. crotalii pentru bovine. ca antidot. Preparate comerciale: -Chlorofos: -bidoane de 1 kg pentru combaterea muştelor. căpuşelor prin spălături locale. de aceea NU trebuie să ajungă în apă aceste substanţe.5% sub pleoapa a III-a. -pentru combaterea ectoparaziţilor se foloseşte soluţia 0. -la păsări. -Phoxim. Insecticide organofosforice Au un spectru de acţiune larg asemănător piretroidelor. 200 – 400 ml/100 kg prin fricţionare. -Deparatox.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Singurul produs care mai este admis în ţările UE este lindavetul. -se utilizează contra păduchilor. -convulsii. Peştii sunt foarte sensibili la organofosforice. -spot-on (pulverizare). Organofosforicele sunt contraindicate la pisicile de sub un an şi la animalele gestante. Pătrund în circulaţie şi acţionează asupra paraziţilor ce se află la nivelul ţesutului conjunctiv subcutanat.

inhibă octopamina ce este un neurotransmiţător. -rezistă la îmbăieri.5% amitraz. în special. coliere sau şampoane. -pentru combaterea căpuşelor. câte 10 ml la 10 litri de apă. substanţele antihelmintice) 9. puricilor în doză de 1 ml la 50 litri de apă.v. -se utilizează în tratamentul râiei la bovine şi cabaline. puricii.5% amitraz şi se găseşte în flacoane de 100 ml. suine. 113 . -Blotic: -soluţie 35%. la porc şi ovine. scabiei şi păduchilor. Ivermectinele (v. -se utilizează 1 litru la 500 litri apă pentru îmbăieri la bovine. datorită acestui fapt. Se absorb prin piele şi se metabolizează rapid. -se utilizează contra muştelor. Toxicitatea pentru mamifere este minimă.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -Neocidol: -bidoane de 1 sau 5 litri. -se foloseşte contra puricilor.d. chimic din grupa formamidei. ovine şi suine contra păduchilor şi a căpuşelor. se pot utiliza sub formă de pulberi. -se utilizează 1 litru la 1000 litri de apă. Carbamaţii Carbamaţii chimici sunt derivaţi ai acidului carbamic. -substanţa activă este reprezentată de diazinon. 8. -Canider U. -Sebacil: -se utilizează prin pulverizare. ţânţarilor. râia la ovine. Mecanismul de acţiune constă în blocarea colinesterazei. -Taktic: -soluţie 12. 4 ml la 10 litri apă. Laptele NU se dă în consum timp de 24 ore. Preparate: -Canider S conţine 12. ungvent ce conţine amitraz şi neomicină. 5 ml la 1 litru de apă. caprine. Mecanismul de acţiune este asemănător piretroidelor. -se utilizează sub formă de îmbăieri. -Faszin: -se utilizează sub formă de zgărzi la carnivore contra puricilor. Se utilizează mai mult în agricultură. Amitrazul Face parte d. 7. În plus. -Semcar: -soluţie 12. -Ectocidol: -conţine tot diazinon. La carnivore. Se absoarbe şi se metabolizează rapid prin hidroliză şi oxidare (85% se elimină în 24 ore). iar la suine. -combate muştele. prin pulverizare sau spălări. -se foloseşte concentraţia 30%.p. -se scot în timpul îmbăierii. -se fac îmbăieri sau aspersiuni. Această blocare este reversibilă. Preparat comercial: -Carbaryl. furnicilor. carbamaţii sunt substanţe puţin toxice. -la ovine se folosesc 400 ml la 1000 litri de apă.5% amitraz. -Diacap 300: -suspensie. -Vapona: -zgărzi la carnivore.

MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ SUBSTANŢE ANTIMICOTICE Se folosesc contra: -micozelor cutanate (ex: Trichophyton. -micozelor viscerale (ex: Candida. -locală. Aspergillus). Se pot utiliza antimicotice cu acţiune: -generală. 114 . Microsporum).

la carnivore contra micozelor de la nivelul pielii şi al urechii. fie un generator de fum pentru 50 cm3 încăpere. -este activă. -se utilizează atât pentru micozele externe. Clotrimazolul: -ungvet 1%. diluându-se soluţia de 100 ori. -se administrează per os. -Clinafarm: -soluţie 15% enilconazol. o dată pe zi. Au fost descoperiţi în 1960. 115 . Unii derivaţi imidazolici pot fi utilizaţi şi per os pentru acţiunea lor generală: -Ketoconazolul. -conţine tiabendazol. cabaline. Cluj. substanţă componentă a membranei micetului. -se face dezinsecţie în mediul extern. -se utilizează în micozele externe prin 2 – 3 aplicări/zi. Mecanismul de acţiune antimicotic constă în inhibarea sintezei ergosterolului. -soluţie de uz extern 1%. -este antifungic şi activ faţă de germenii Gram-negativi. -flacoane de 100 ml sau 1 litru şi pachete cu 6 generatoare de fum. CuSO4 şi axungie. în boxe. Preparate: -Nizoral: -conţine ketoconazol. Aceşti derivaţi stimulează sistemul imunologic al organismului-gazdă. în special. făcându-se pulverizări asupra animalului. în special.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Antimicotice cu acţiune generală Derivaţii imidazolici: Au un spectru larg. -Femicozin: -este fabricat de Facultatea de Medicină Veterinară. -inhibă sinteza acizilor nucleici la nivelul celulei micetului. Minconazolul: -preparate: -Surolan: -flacoane de 15 ml. în doză de 5 – 10 mg. câine. Griseofulvina: -antibiotic produs de Penicillium griseofulvinum. Ca urmare apar perturbări în funcţionalitatea membranei care duc la moartea micetului. coteţe. -se utilizează în tricofiţie. Enilconazolul: -preparate: -Imaverol: -soluţie 10% enilconazol. faţă de dermatofiţi. -se utilizează în tricofiţie la bovine. -are o afinitate deosebită faţă de piele şi păr. -se prezintă sub formă de comprimate. -este utilizată în tricofiţie. conţine minconazol. timp de 3 – 6 – 12 săptămâni. respectiv. Antimicotice cu acţiune locală Antibiotice poliemice: Sunt produse de ciupercile din Genul: Streptomyces. -are culoare verzuie. -preparat: -Griseofulvin M (folosit în medicina umană). -Minconazolul. cât şi pentru cele interne. -se utilizează.

Amfotericina B: -se utilizează asemănător stamicinei. insolubilă în apă. candidoză. Sulful În concentraţii mari are acţiune cheratolitică. Este utilizat în tricofiţie la viţei. Se utilizează ungventul Tricofitin ce conţine sulf. CuSO4. neomicină şi triamcinolon. -se poate utiliza în dizenterie.3‰. Se ataşează de moleculele de steroli din membrana micetului formând pori în membrană. 116 . -în plus. -se utilizează. Derivaţii cationici Au efect antimicotic prin citoliză. solubilă în apă. administrată în apa de băut în concentraţie de 0. -există şi sub formă de ungvent (se aplică şi extern) sau comprimate vaginale şi ovule. ulei de peşte şi parafină solidă. Saprosanul: -pulbere alb-gălbuie. -doza: 60. protozoare şi ciuperci. în special. Derivaţii 8-oxichinaldinici (derivaţi oxochinoloinici) Aceşti derivaţi sunt derivaţi obţinuţi prin sinteză. pori prin care ies componentele citoplasmatice ale micetului.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Au caracter amfoter. -doza: 0.2 – 0. conţine stamicină. -se mai utilizează pentru dezinfecţia ustensilelor şi a boxelor. în candidoză şi uneori şi în aspergiloză. -preparat de uz uman: -Nidoflor.000 UI/kg.3 g/kg. -pentru spălări locale se folosesc în concentraţii de până la 5% şi pentru cele generale în concentraţie de 1 – 2%. Stamicina (Micostatina): -pulbere gălbuie. se fac 3 aplicări la 7 – 8 zile. -NU produce microbism. Bromocetul: -în general.2 – 0. infecţii microbiene. -este activ faţă de cocii Gram-pozitivi. -se utilizează în tricofiţie. se poate folosi şi în candidoză şi aspergiloză la păsări. Este şi fungicid. -există şi sub formă de drajeuri.

a miscarilor voluntare şi a reflexelor. →Colaps vascular. -oligurie. → Neuroleptanalgezia=asocierea dintre un neuroleptic (tranchilizant major) şi un analgezic. →Sincopa cardiaca. -bradipnee.neuroleptic+analgezic+narcotic.Activitatea metabolica scade până la nivel minim. Există mai multe tipuri de narcoza: →Narcoza mixta –se asociază mai multe narcotice. -hipotensiune . O teorie mai noua sustine ca substanţele narcotice acţionează asupra sistemului activător (reticular) ascendent. →Narcoza cu premedicatie. -hipotonie arteriala. →Narcoza cu prenarcoza -se foloseşte cloraloza şi apoi uretan. Efecte secundare:-bradicardie.ex: premedicatie –morfina şi atropina după care se utilizează narcoticul respectiv. Substanţele narcotice acţionează succesiv mai intai la nivelul scoartei .Se sustine faptul ca substanţele narcotice dizolva membrana lipidica a neuronilor modificand astfel permeabilitatea şi scazand excitabilitatea. -hipotermie. →Narconeuroleptanalgezia. -aritmii cardiace. Există mai multe teorii.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ MEDICAŢIA SISTEMULUI NERVOS TEORIA FARMACOLOGICA A NARCOZEI: Narcoza consta în intreruperea temporara a conştiinţei . Posibilele accidente ale narcozei: →Spasmul glotic.circulaţia şi tonusul neurovegetativ.iar apoi la nivelul formatiunilor subcorticale cuprinzand şi maduva spinarii şi bulbul.a sensibilitatii dureroase .Se mentin însă funcţiile vitale mari: respiratia .ex:Mgso4 cu cloralhidrat . 117 . →Sincopa respiratorie. →Fibrilatie ventriculara.

de aceea este indicata administrarea de atropina.5-1 minute la pisici.cabaline şi ovine pentruca sub acţiunea vaporilor iritanti apare o hipersecreţie salivara şi bronsica intensa. ETERUL ETILIC -se utilizează.hipersecreţia salivara şi bronsica este evidenta . in special.Dezavantaje: perioada de excitatie aparenta este mai lungă şi mai intensa decât la cloroform intrucat eterul se dizolva într-o proporţie mai mare în sânge.Trezirea din narcoza se face în momentul în care animalul inspira aer curat.Porcul NU prezinta faza de excitatie aparenta la cloroform. →0. →hepatoza grasa. Alte utilizari:-administrat subcutanat stimulează circulaţia şi respiratia pe cale reflexa (este considerat un analeptic restaurator). →5-60 minute la câine. →icter.Păsările şi cobaiul NU fac faza de excitatie aparenta. Carnea este improprie pentru consum timp de 2 zile de la utilizarea lui. 118 .La pisică şi animalele de laborator se recomanda eterul.nu diminua frecventa cardiaca.produce o buna relaxare a musculaturii scheletice. Perioada de inductie a narcozei ce cuprinde fazele de analgezie şi excitatie aparenta are o durata de : → 2-5 minute la porc. -se poate utiliza eterul camforat 10% s. tuse puternica şi apnee pe cale reflexa. →bradicardie puternica. CLOROFORMUL –are faza de excitatie mai scurtă . animale mici 0.Faza de excitatie aparenta este foarte intensa încât animalele trebuie bine contentionate.m. cloroform.kelen penthran) sau gaze narcotice (protoxid de azot şi ciclopropan).Avantaje:este ieftin.mai lentă decât în cazul cloroformului intrucat eterul da concentraţii sangvine mai mari.creaza o analgezie mai buna.Porcii suporta bine cloroformul. uleiul eterat 10% şi 20% i. la carnivore şi animale de laborator. glotic şi bronhic. dar poate produce şi accidente:→fibrilatie ventriculara.iar narcoza este mai lungă şi mai profunda .iar câinele eterul.Aceste neajunsuri pot fi corectate prin prenarcoza.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ După modul de prezentare al substanţelor există mai multe tipuri de narcoza: Narcoza prin inhalatie: Substanţele utilizate pot fi:lichide volatile (eter etilic.Revenirea este .stari febrile şi boli infectioase în doza de: animale mari 10-30 ml.5-2 ml.Narcoza prin inhalatie este contraindicata la bovine .. Eterul poate stimula şi centrul vomei.Datorită acţiunii iritante poate provoca spasm laringian. halotan.nu scade tensiunea arteriala .nu are efecte asupra ficatului şi rinichilor.c.însă . în bronsite .

119 se recomanda premedicatia cu atropina.Creaza o narcoza superficiala şi o usoara anestezie de suprafaţa. --ciclobarbitalul. Se poate utiliza la toate speciile de animale pt . cloralhidrat.păsări. a)Narcotice barbiturice -reprezintă o grupa moderna de medicamentece au proprietăţi sedative . In MV se utilizează narcoticele nevolative (injectabile). ca NU produce stare de excitatie aparenta.Efectul lor este adesea scurt.Nu confera miros carnii şi este mai puţin toxic.Narcoza se instaleazărapid. ⇒Barbiturice hipnotice : --barbitalul. -alcooli. Carnea este improprie pentru consum cca. --fenobarbitalul. .Este un lichid incolor . --pentobarbitalul. -transcutanat cu rol analgezic.Se poate utiliza la porci . şi la animalele de laborator.hipnotice. ---pernocton.Nu irita mucoasele şi NU produce hipersecreţie bronsica.Se mai utilizează şi pentru testarea suinelor fata de sindromul de stres.La animalele mari se prefera utilizarea după prenarcoza cu cloralhidrat sau barbiturice. -derivati tiazinici. CLASIFICARE: a)Narcotice barbiturice b)Narcotice nebarbiturice-aldehide. --hexobarbitalul.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ →miocardoza. Pentru prevenirea accidentelor barbiturice. --dormital.iar pentru utilizarea lor NU este necesara aparatura. Alte utilizari:-pentru euthanasie la căini. narcotice. KELENUL -este lichid volatil ce fierbe la 12-13°C. anticonvulsivante şi antileptice. -carbamati. --barbitalul sodic. ⇒Barbiturice narcotice :--clasice ---pentobarbital. o săptămână . -ca antivomitiv (apa cloroformata). cu miros aromatic dulceag.Acestea NU produc faza de excitatie . volatil. HALOTANUL – este de 2 ori mai activ decât cloroformul şi de 4 ori decât eterul.

-se utilizează sub formă de fenobarbital sodic (comprimate şi soluţie injectabilă). DERIVATII N-METILATI -au efectul cel mai scurt d. -se mai numeste luminal (gardenal).se folosesc soluţiile apoase ale sărurilor de Na.v. ---tiopental. la toate speciile determinand euthanasie.este un sedativ. d. După durata de acţiune . ---thyamilal . BARBITALUL compozitia BARBITALUL SODIC(VERONAL) unor prerarate. Barbiturice narcotice: .p.barbituricele se clasifica : →barbiturice de lungă durata – când somnul ajunge la 8-10 ore.anticonvulsiv utilizat în boli nervoase (in jigodie – formă nervoasa). TIOBARBITURICELE -au avantajul ca se distribuie repede la nivelul creierului provocand o narcoza rapidă . -doze: 5-50 cg/animal (la câine). →barbiturice cu durata scurtă –cand somnul ajunge la 1-2 ore . 120 se utilizează mai puţin ca atare şi mai ales intrand în . chimic. ---methitiural (tiogenal).După narcoza urmeaza un somn lung postnarcotic.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ --derivati N-metilati---hexobarbitalul sodic.Adesea având un pH foarte alcalin se administrează i.inactin (brevinarcon). ---buthalital (baytinal). -preparate:EUTHA 77 ce se administrează i. Poate fi şi pulbere ce se solubilizeaza în momentul utilizarii. ---thiolbarbital (kemital). 2-5 cg/animal (la pisică). -somn de lungă durata.după somn urmeaza o stare stare de oboseala. -in general se reduce somnul paradoxal (somnul care odihneste creierul).v. ---eunarcon.apoi se distribuie uniform în tot organismul astfel încât concentraţia la nivelul creierului scade şi narcoza dispare. →barbiturice cu durata foarte scurtă – somn de 20 minute FENOBARBITALUL . →barbiturice cu durata medie –cand somnul ajunge la 4-8 ore . --tiobarbiturice--.Somnul postnarcotic este scurt. PENTOBARBITALUL SODIC (NEMBUTAL) –pentru a avea o narcoza mai lungă se reinjecteaza.v.

121 . tulburări de vorbire şi stari confuzionale.Efectul se instalează în cca 5-15 minute Durata efectului –1-5 ore la bovine.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Un preparat romanesc este rompental. sau per os. In doze mari poate provoca coma etilica şi poate provoca moarte prin paralizia centrului respirator.Efectul poate fi gradat în funcţie de doza şi este insotit de o buna analgezie şi miorelaxare. Pentru prelungirea efectului se poate reinjecta după ½ ore .m. -45 minute la ovine.La 3-4%0 apare somnul narcotic iar la peste 4%o poate provoca coma sau chiar moarte.5%. Starea de ebrietate apare la alcoolemie de 1%o. Se importa produsul penthotal ce produce o narcoza de 10-20 minute Se poate folosi la cal .Există pericolul aritmiilor cardiace şi laringospasmului.pulbere în flacoane de 20 ml ce se dilueaza la 2. -la câine 2-3 mg/kg pentrunarcoza şi se asociază cu ketamina (6-10 mg/kg).05 mg/kg pentru a produce sedare. Se administrează i. iar la 2-3 %o apar fenomene de ataxie . şi se absoarbe rapid.Sunt flacoane de 25 ml 2% şi se administrează : -la bovine 0. 0.cabaline .v.Provoacă o senzatie de caldura datorită vasodilatâtiei periferice. ALCOOLUL ETILIC se poate utiliza la rumegătoarele mari şi mici concomitent cu anestezia locală . -20-30 minute la cal.La pisică are efect vomitiv.Se administrează la bovine . Se mai numeste şi xilazina. Sunt derivati ai acidului barbituric.iar la pisică 15-20 mg /kg i.3mg/kg pentru narcoza.Acţiunea analgezica este datorata deprimarii centrului durerii din talamus. Intoxicătia acuta =betie grava (se combate cu cofeina) Intoxicătia cronica =alcoolism (se combate cu antalcool disulfurat ce opreste metabolizarea alcoolului).iar ca antidot se utilizează excitante ale sistemului nervos central de tipul cafeinei. b)Narcotice nebarbiturice: ROMPUN –este cel mai bun narcotic pentru bovine NU se utilizează la suine. Narcoza durează 1-2 ore .ovine şi câine în doza de 10-12 mg/kg .v.Se administrează i. dar cu premedicatie. In hipnoza . -la cal 2-3mg/kg pentru narcoza. somnul provocat este asemănător celui fiziologic. Narcoza produce un somn insotit de o combatere a analgeziei şi o depresare a marilor funcţii.Se metabolizează la nivelul ficatului.

in euthanasie la câine injectat i.Se utilizează soluţia 1-2 % i.v.dar NU suficienta de aceea se asociază de obicei cu anestezice locale. encefalite. 8 cg/kg pisică.6 g/kg la câine i. Alte utilizari: -ca anticonvulsivant .meningite.Soluţia se poate prepara în momentul utilizarii . -5-10 g/animal mijlociu. -1-2 g/animal mic. -ca sedativ .se administrează un alcool de 20-30% per os . 1.10-0. CLORALHIDRATUL – este cel mai vechi narcotic folosit în M.Nu influenteaza funcţiile vitale şi este relativ netoxic.se obţine prin condensarea cloralhidralului cu glucoza. Nu deprima cordul şi NU produce stari de excitatie.Se poate utiliza concomitent cu MgSO4 sau cu un barbituric Se administrează i. -la bovine 0.p.câine şi pisică .v. 8-10 cg /kg pt sedare profunda şi 12-14cg/kg pentrunarcoza. 10-12 cg/kg câine.medicament foarte bun energetic şi antifebril la toate speciile . Este folosit ca narcotic mai ales la rumegătoarele mici . 0. -la ovine 0. cca 5 cg/kg la . (pentru o narcoza rapidă).Soluţia se prepara în momentul utilizarii şi NU se sterilizeaza prin fierbere.12g/kg. -doze: 1.hipnotic în stari de surexcitare . iar efectul este mai puternic.Se administrează pe toate căile .Narcoza durează 4-6 ore.v. 122 . indigestii. ovine şi câine).25 g/kg soluţie 5% sau i. In combinatie cu Mg SO4 scade doza.iar durata narcozei este 60-90 minuteLa porc sr poate administra i.Diminueaza excitabilitatea şi conductibilitatea la nivel cardiac.6g/kg la iepure i.Are şi o acţiune hemolitica şi produce şi vasodilatâtie. -la om are rol hipnotic. 0. higroscopice cu miros dulceag (miros de pepene galben).12 g/kg . (narcoza = 90 minute).nu se solubilizeaza decât în apa calda. -la câine 0.v.2-0.v.Produce o analgezie .doze:-20-50 g/animal mare.Nu recristalizeaza prin racire . Injectat perivenos poate determina periflebite.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Alte acţiuni: .Se utilizează în special la ecvine şi suine şi mai rar la rumegătoare şi câine..iar narcoza durează 8-10 ore. Este şi anticonvulsivant.10g/kg.3g/kg cu o durata a narcozei de 45-70 minute (la bovine.V. La bovine poate produce meteorism şi bradicardie.p. CLORALOZA rumegătoarele mici.Se prezinta sub formă de cristale incolore.10-0. URETANUL -narcotic de lungă durata şi se utilizează în special la animalele de laborator.Se utilizează soluţia 10% .

laringelui şi faringelui. Se clasifica în : a) miorelaxante periferice .pentru culcarea animalelor.pentru efectuarea de interventii pe animale necontentionate.nu deprima respiratia şi circulaţia . 20-30 mg/kg la pisică.4 mg/kg.La om produce halucinatii. SUCCINILCOLINA – are acţiune asemănătoare acetilcolinei .Acţiunea poate fi antagonizata de medicamentele ce inhiba colinesteraza şi astfel ridica acetilcolina din organism. TUBOCURARINA –derivat sintetic=flaxedil. efectul se instalează în 3-10 minute şi durează 15-40 minute La cal se practica asocierea cu rompun ( 2ml /kg ketamina +2 ml/kg rompun). A)MIORELAXANTE PERIFERICE : -medicamentele acţionează la nivelul placii motorii a muschiului striat. ai fetei. b) miorelaxante cu acţiune centrala . Prin curara se intelege un amestec de alcaloizi ce se obţin din specii vegetale de strychnos. 10 mg/kg la câine. muschii extremitatilor.3 mg/kg.Asanumita narcoza seamana cu o neuroleptanalgezie. 10-20 mg/kg la porc.la cal 0. -in MV în acelasi scop .muschii intercostali şi diafragma. .m.muschii abdominali. Tubocurarina se poate administra : .Administrată i.Placa motorie ramane polarizata (in repaus ). -la carnivore 0.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ KETAMINA -nu produce narcoza . -la porc 0. ai gatului şi cefei.In cazul în care este paralizata musculatura respiratorie .Acţiunea NU poate fi antagonizata de nici un medicament.3-0.20mg Calipsovet –la toate speciile mai puţin la cal.2-0.blocheaza receptorii pentru acetilcolina.pentru capturarea animalelor salbatice.dar se descompune mai incet astfel cxa placa motorie ramane un timp indelungăt depolarizata şi NU se poate repolariza .3 mg/kg. -doze:2-5 mg/kg la bovine. 123 produse de uz uman. -preparate comerciale : Ketalrom –flacoane de 10.funcţia respiratorie poate fi preluata de un aparat. ci un somn superficial cu o analgezie puternica .creste gradul de excitabilitate. Ketalar Narcoman SUBSTANŢE MIORELAXANTE: Sunt substanţe ce relaxeaza musculatura scheletica şi ca urmare se utilizează în urmatoarele scopuri : -in MU în interventii chirurgicale pe torace şi abdomen .Aceste substanţe =curarizante paralizeaza musculatura în urmatoarea ordine: muschii pleoapei. 20 mg/kg la rumegătoarele mici.

3mg/kg.După injectare . ANALGEZICE OPIOIDE: Sunt substanţe ce deprima durerea la nivel central .MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Preparate comerciale : Pavolon 0.01-0.Substanţa deprima sinapsele interneuronale de la nivelul maduvei spinarii şi a trunchiului cerebral. la câine 0. ca miorelaxant în stari de tensiune psihica Se gaseste în comert sub formă de comprimate .dar NU o percepe ca o durere.3 mg/kg.asupra placii motorii şi a muschilor.03 mg/kg .animalele fara nici un fel de spaima sau agitatie motorie flezeaza picioarele şi se culca linistit.p.02 mg/kg. Galamin se foloseşte la cal 0.5-1 mg/kg.v. →Succedaneele morfinei.dizolvarea se face în glucoza izotonica. afecţiuni reumatismale.Sub acţiunea acestor substanţe alte senzatii (frig. la pisică 1mg/kg. inhiband centrul durerii din talamus încât animalul simte teama .1-0. 124 .02-0.Nu se foloseşte la porc. respiratia .dar mai ales la bovine.Pulsul.d. →Morfina.temperatura corporală NU sunt modificate. In M. la câine 1mg/kg.Trebuie sa se evite administrarea perivenoasa.Se utilizează soluţia 10-20 % în doza de 5-6 cg/kg.astm. -My 301. Dozele mortale sunt de 2-3 ori mai mari decât cele terapeutice. Cu ajutorul lor se realizează neuroleptanalgezia ce este suficienta pentru efectuarea unor interventii chirurgicale fara ca pacientul sa fie adormit. TRECID –este d.se foloseşte la câine. Preparate similare: -Myolaxin. →Opiul. B)MIORELAXANTE CU ACŢIUNE CENTRALA: -sunt medicamente ce acţionează preponderent asupra maduvei spinarii. foame) NU sunt resimtite ca neplacute de unde efectul euforizant. chimic eterul gliceric al gaiacolului .sirop 2% şi soluţie de uz intern 10%.Uacest preparat se utilizează cu efect bronhiolitic şi expectorant fiind indicat în bronsite .După trecerea efectului animalul se ridica . Pentru a evita efectul hemolitic al substanţei . la rumegătoare 0.1 mg/kg.Nu acţionează asupra nervilor periferici . Miorelaxin se foloseşte la cal 0. la rumegătoare şi suine 0. Se poate utiliza la toate speciile .Poate provoca o rezolutie musculara fara a afecta activitatea centrilor vitali respiratori şi a musculaturii respiratorii.

2 mg/kg la cal. -tinctura de opiu simpla. 0.002mg/kg i. apomorfina) ce acţionează asupra etajelor nervoase superioare şi derivati izochinoleinici (papaverina .are efect sedativ şi analgezic.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ OPIUL –se obţine din latexul capsulelor imature de mac de gradina . ci inlatura perceperea corticala a durerii inhiband aria de asociere a durerii de la nivelul lobului frontal.Efectul durează 30-60 minuteLa nevoie se poate repeta administrarea pentru a prelungi analgezia . MORFINA –cristale matasoase albe solubile în apa .efect antisecretor digestiv -extract uscat de opiu. 2mg/kg s. FENTANIL –fiole de 10 ml . codeina. Acesti derivati sintetici au efect analgezic central şi prezinta avantajul unor efecte secundare mai reduse. -sintetici –fentanil. --fortral (pentazocina).1mg/kg i. --heroina.narcotina) ce au acţiune spasmolitica. -doze :0. --sintalgon etc.Are miros caracteristic şi gust amar. --mialgin. au efect calmant asupra durerilor digestive sau . la câine .Este folosit în neuroleptanalgezie în asociere cu droperidolul.dar droperidolul NU trebuie reinjectat pentru ca are efect de lungă durata (24-36 ore). -doze: 0. Animalele reacţionează diferit la morfina : -la cal şi câine produce o sedatie şi hipnoza. In comert există –opiu brut. la câine .c. La nivelul maduvei are acţiune excitanta provocand hipertonie musculara =semnul lui Straub (ridicarea cozii la soarece).1-0. -la porc provoacă neliniste. în asociere cu droperidol la cal.Se pastreaza la venena şi este supusa legii stupefiantelor.durata efectului este de 1-2 ore.m. -la bovine şi pisică produce stare intensa de excitatie . 125 şi deprimant al tusei. Există fiole de 1 sau 5 ml 2% şi fiole de asociere morfina-atropina pt uz uman. --tramal. Unii autori sustin ca NU are acţiune asupra centrilor durerii din talamus .Conţine 23 alcaloizi ce pot fi derivati ai fenantrenului (morfina. SUCCEDANEELE MORFINEI -pot fi derivati –semisintetici –dilauden.Analgezia se instalează în 3-5 minute. --afentanil.v. viscerale .

la om pot crea toleranta şi sindrom de abstinenta .efectul durează 5-10minute MIALGIN –fiole de 2ml 5%.Ele sunt mai puţin active decât neurolepticele . -efectul analgezic mai puternic decât morfina.Nu influenteaza perceptiile senzoriale şi reflexele condiţionate.tensiunea nervoasa .Au efect miorelaxant central şi pot fi indicate în convulsii epileptice. -se poate utiliza în premedicatia narcozei. -la om efectul durează 3-5ore .ci le amelioreaza vizibil tulburările din schizofrenie.Inhiba centrii simpatici vegetativi din 126 .v. SINTALGON –comprimate . Există tranchilizante –majore care se mai numesc şi neurileptice sau neuroplegice.5%o -i. TRANCHILIZANTE MAJORE -acţionează asupra sistemului reticular ascendent activător . -fiole de 1 şi 2ml 0. -toleranta foarte buna. -la cal 1mg/kg i.Nu au efecte neurovegetative directe cum au tranchilizantele majore . -efectul durează 6-8 ore.. -fiole 1 ml 0.2%. -minore sau propriu-zise sau anxiolitice .. -efectul analgezic mai slab decât la morfina. -nu se utilizează inca la animale. DILAUDEN (HIDROMORFONA) -semisintetizat. -efect asemănător morfinei.. FORTRAL –comprimate şi fiole de 1ml 3%. -efecte secundare mai puţine decât la morfina. -efect asemănător morfinei.In MU ele NU influenteaza psihozele umane . -este mai bine tolerat la cal şi câine.la nivelul caruia inhiba transmiterea sinaptica adrenergica.Produc indiferenta şi somnolentă .m. TRAMAL -fiole de 1 ml 5% şi supozitoare . -la câine 3 mg/kg i. -are efect spasmolitic.inhiband mai bine starile agresive .starea de neliniste şi teama. -folosit la cal şi câine. SUBSTANŢE TRANCHILIZANTE: -calmeaza selectiv starile emotionale .adica substanţe care diminua starea de frica şi care produc indiferenta fata de factorii de mediu extern.v.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ AFENTANIL -preparat :Rapifin .

-in dopaj la căi. -Clordelazin (Plegomazin). -in dresajul animalelor . -pentru sedarea animalelor din gradina zoologica. Indicaţii neclinice: -pentru evitarea pierderii în greutate în timpul transportului. -la unele specii determina stari de intoxicătie (la porc). . -acţiune antihistaminica .Nu acţionează la nivelul scoartei cerebrale. -pentru relaxarea cervixului la vaci cu endometrita cronica. ROMTIAZINA –fiole 10 ml 5%.m.există pericolulde colaps pentru circulaţia periferica. -Combelen. 127 . -congestie pulmonara. -in preveniorea starilor de soc ca medicatie antistres.potcovit. -Nozinan (Levomepromazina).v. -in vederea recoltarii de sânge şi unor mici interventii. -cresc tonusul muscular. -in vederea tratamentului unor comportamente anormale. -pentru relaxarea musculaturii esofagiene în cazul obstructiei cu corpuri straine. Reacţii adverse: -scad temperatura corporală. sau i. DERIVATI FENOTIAZINICI: -Romtiazin.pentru efectuarea interventiilor chirurgicale pe animalul în picioare. -atonie gastrointestinală insotita de meteorism.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ hipotalamus . Alte efecte :-relaxeaza musculatura neteda intestinală . -pentru linistirea animalelor în vederea examenului clinic. -scad tensiunea arteriala . Indicaţii terapeutice clinice : -in premedicatia narcozei. -diminua secreţia lactata. -se administrează i.5 ori mai slab decât combelenul. -are efect de 2. -Vetranchil (Acepromazina). Aceasta se explica prin scaderea respiratiei mitocondriale celulare din formatiunile nervoase amintite. -in tratamentul colicilor. -pentru obisnuirea animalelor la muls ..antivomitiva.in special termogeneza (adaptarea animalului la temperatura mediului ambiant devine deficitara). -vasodilatâtie periferica.

v.c.dar au efect tranchilizant la fel de bun. 0. s. -are acţiune sedativa.antitensiva .d.iar la om în schizofrenie. 1. DROPERIDOL -flacoane de 10 ml. DERIVATI BUTIROFENONICI: -d. -pentru linistirea scroafelor agresive la fătare.se utilizează în special în neuroleptanalgezie. VETRANCHIL –se administrează parenteral sau per os.5-2mg/kg la câine.relaxarea musculaturii COMBELEN -fiole de 25 ml 1%. 128 scheletice .dar animalul ramane în picioare. -in vedrea transportului de animale.ptoza pleoapei superioare.05ml/kg la câine . HALOPERIDOL –fiole de 10ml .. -efectul se instalează rapid în 10 minute şi durează 1 ora . 4mg/kg la ovine. . -durata efectului rste de 1-3 ore. 0.m. -se administrează i.pentru uz uman. 1-1.i.p. -efectul durează între 1-8ore.5 ml/10kg la suine. CLORDENAZIN -de obicei .5-2mg/kg la bovine.evidentierea pleoapei aШ-a.Se produce linistirea animalului . antivomitiva.5-1ml/100kg la cal.. -se utilizează în asociere cu analgezic în vederea unor interventii chirurgicale.. AZOPERONA (STRESNIL) -in special la porc. psihopatii. reactivitatea scăzută .are efect sedativ puternic.3-0. -produce o indiferenta totala şi se utilizează în neuroleptanalgezie. 1-2ml/100kg la bovine.v.5mg/kg la porc. -doza: cca 1mg/kg. ALTE NEUROLEPTICE: DOMITOR -soluţie injectabilă. -substanţa activă =medetomidina. -doze: 0.antipruriginoasa. chimic sunt total diferiti de cei fenotiazinici .MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -doze: 1. -in vedrea anesteziei în asociere cu anestezic local. -dozele în urma administrării injectabile sunt de 10 ori mai mici decât cele de romtiazin.

DIAZEPANUL inhibitor la mamifere). TRANCHILIZANTE MINORE . -folosit la câine şi la pisică.i.aproximativ aceleasi recomandari ca la majore. DERIVATI AI ALCOOLULUI: -Meprobamat. -au şi efect anticonvulsivant şi miorelaxant.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -are efect inhibator asupra transmiterii influxului nervos mediat de noradrenalina. -Medazepam.v.v. -durata efectului este la porc 60-70minute. -dozele sunt diferite în funcţie de nivelul de sedare urmarit. -efect asemănător domitorului. -Napoton. -are proprietăţi analgezice la cabaline şi bovine. -permite un flux crescut de ioni de clor prin membrana postsinaptica. -există flacoane de 10ml 1%.. -ca premedicatie în narcoza. -este un sedativ cu proprietăţi analgezice. 129 -stimulează efectul acidului γ –aminobutiric (GABA=neurotransmitator . sau i. DERIVATI DE DIFENILMETAN: -Medroxizin. DOMOSEDAN –substanţa activă este detomidina. -Nitrazepam. -se utilizează în tratamentul convulsiilor epileptice la căini şi pisici. -se administrează i. -există flacone de 5 şi 20 ml 10%.m. -4-6mg/kg la animalele mici. -Oxazepam. sau s. -utilizat i. -la nivelul maduvei inhiba reflexele postsinaptice având efect miorelaxant central.m. sau per os. . -perioada de asteptare este la bovine de 7 zile pentru carne şi 3 zile pentru lapte. DERIVATI DE BENZODIAZEPINA: -Diazepan.. -administrat i.c. -1-2mg/kg la animalele mijlocii.5mg/kg la animalele mari.m. -doze : -0. -există comprimate şi fiole de 2 ml.

Dispare sensibilitatea dureroasa. Clasificarea anestezicelor locale: Pot fi -derivati ai acidului benzoic:Cocăina.contuzii . -prin infiltratie. la câine 1-2ore. frica.se culca şi intra într-un somn superficial. -la om .Mai sensibile sunt fibrele senzitive. -bovinele se culca şi NU pot fi ridicate. convulsii. -scade temperatura corporală cu 0. tremuraturi. -derivati ai acetanilidei:Xilina (lidocăiana). -epidurala. -la câine –ataxia trenului posterior. sunt eficace în starile de insomnie actionand la nivelul sistemului limbic şi uneori în doze mari chiar asupra sistemului activător ascendent (SRAA). Mecanismul de acţiune:Anestezicele locale impiedica pătrunderea ionilor de Na şi expulzarea celor de K abolind potentialul de acţiune al membranei nervului .Fibrele amielinice sunt mai sensibile decât cele mielinice. 130 . ANESTEZICE LOCALE: ANESTEZIA LOCALĂ –de suprafaţa pentru piele.pierderea orientarii în spatiu. lent fiind pentru receptorii vasculari.v. -endoanestezia –se face i. -creste pofta de mancare . -plexurala.animalul cade . -paravertebrala. -de conducere-tronchulara. -derivati ai acidului para-aminobenzoic:Anestezina. -rahidiana. paralizia centrului respirator. mers impleticit. Procăina. -la porc produce şi ataxie. apoi cea termică.Produc vasodilatâtie şi de aceea se asociază cu adrenalina.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ la bovine 3-4 ore. în general.derivatele benzodiazepinice .fibrele motorii sunt anesteziate numai după intervale lungi şi concentraţii mari de anestezic.Combinarea anestezicelor între ele este contreaindicata . în final cea tactila.5-1°C..astazie. Intoxicătia se produce numai la doze mari şi poate determina :neliniste. -la cal efectul este mai slab şi este insotit de ataxie .desi animalul este slabit.

intrucat scade excitabilitatea. PROCAINA(NOVOCAINA) – ester al acidului paraaminobenzoic cu dietilaminoetanol.se obţine din frunzele arborelui Eritroxylon coca. -se utilizează în rectite . în socul traumatic.2.se utilizează pentru anestezia de suprafaţa a ochiului. -fiole cu soluţie 1%. -utilizata sub formă de ungvente şi pulberi în concentraţie de 5-10% în eczemele pruriginoase. -pentru anestezia timpanului în concentraţie 1-10%.tumori rectale sau vaginale.0.4%. -soluţiile se prepara în momentul utilizarii şi se sterilizeaza prin tindalizare. -in rahianestezie 5-8%. în nefrita acuta.4%.efectul se datoreaza blocarii receptorilor histaminergici. COCĂINA -se prezinta sub formă de pulbere alba. în timp ce procăina pentru toate tipurile de anestezie . -ca geriatric pentru tratamentul imbatranirii la om şi câine-produsul :Gerovital. -in anestezia epidurala joasa la vacă 5-10ml 1-2%. -in anestezia de conducere 1. -efectul este mai lung. -ca anestezic local se utilizează -in anestezia prin infiltratie în conc. iar xilina pentru toate tipurile mai puţin în endoanestezie. -ca anestezic în colici gastrointestinale şi renale. -pentru anestezia mucoaselor în concentraţie 2-4%. 131 . -nu e solubilă în apa. intrarectal sau intravaginal sub formă de supozitoare. sepastreaza la separanda. -anestezic local şi pentru diagnosticul sediului schiopaturilor. -pentru prelungirea efectului se asociază cu adrenalina.5-1%. stari pruriginoase.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Cocăina şi anestezina se utilizează numai pentru anestezia de suprafaţa. -ca antialergic în socul anafilactic.se pastreaza la separanda.se pastreaza la venena. -se absoarbe incet. urticarie. crize vasculare.mai puţin în cea de suprafaţa. -este supusa legii stupefiantelor. -efectul durează 30minute.8%. ANESTEZIA –ester al acidului aminobenzoic cu etanolul.conductabilitatea şi puterea de contractie a miocardului.2%. -ca antiaritmic în aritmii cardiace.

-purinergic. dopamina).5mg/kg.d. -sunt fiole cu soluţie 1. -fiole de 2ml 2% asociata cu 0.paraganglionare şi celulele cromafine din diverse ţesuturi cromafine. morfologic SNV este-parasimpatic. -se absoarbe şi se metabolizează rapid. SUBSTANŢE CU ACŢIUNE LA NIVELUL SNV: D.5-2%. -slab eficace în anestezia de suprafaţa.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -in anestezia epidurala inalta la vacă 20-40ml 2%. -preparate:Denervin-produs de uz veterinar. 132 vor fi antagoniste cu parasimpaticomimeticele şi . -simpatic. -in anestezia de conducere .Acestea sunt fibre postganglionare parasimpatice.exostoze. Substanţele simpaticomimetice simpaticoliticele. lent 0.terminatiiole fibrelor simpatice care inerveaza gl.fibre nervoase ale medulorenalei.4%.v. -in anestezia de conducere 0. -in anestezia prin infiltratie.pentru schiopaturi cronice la bovine şi cabaline provocate de entorse cronice.5-1%1-1. -efectul anestezic local este rapid şi de durata(60-90minute).fibre preganglionare parasimpatice şi simpatice . se pastreaza la separanda. antialergic şi antiaritmic i. boli ale ongloanelor. Fibrele colinergice sunt formatiuni care elibereaza acetilcolina. După mediatorul specific există sistemul:-colinergic. sudoripare. -flacoane cu soluţie 1%. -in anestezia de suprafaţa se utilizează în conc. -este descompusa prin hidroliza de enzima procăin-esteraza. formatiunile sinusului carotidian. 4%.2.p. -histaminergic. -se utilizează şi pentru anestezia de suprafaţa. Fibrele adrenergice sunt toate formatiunile care elibereaza catecolamine(adrenalina. precum şi unii neuroni ai SNC.v. -este mai toxică decât procăina.efectul se instalează în 10minute şi durează 30-60minute.Acestea sunt fibre postganglionare simpatice. placutele motorii. -adrenergic. noradrenalina. -tripaminergic. -se utilizează ca analgezic general. -in MU se utilizează în aritmii cardiace şi convulsii epileptice. XILINA(LIDOCAINA) –pulbere alba. solubilă în apa.003% adrenalina.

-stimulează musculaturii netede . -se hidrolizeaza sub acţiunea colinesterazei. 0.distocii. PILOCARPINA – se obţine din Pilocarpus jarberandi. PARASIMPATICOMIMETICELE:acţionează asupra sistemelor biochimice colinreactive ce se impart în enzime colinreactive sensibile la muscarina şi pot fi blocate de atropina şi enzime colinreactive sensibile la doze mici de colinreactivă şi pot fi blocate de dozele de nicotina sau curara.25%o şi 10ml 1%o. In practica se utilizează ca purgative . -doze: 3-6ml la animalele mari. -hiperperistaltism. -se utilizează pilocarpina clorhidrica şi nitrica ce se pastreaza la venena. retenţii placentare şi ca vasodilatâtor. -nu se utilizează în supraincarcari gastrice acute la femelele gestante.5-2ml la animalele mici. ACETILCOLINA -este un ester al colinei . vor fi antagoniste cu parasimpaticoliticele şi cu Substanţele mimetice sunt colinreactive şi adrenreactive. -se obţine şi pe cale sintetică. la animalele batrane şi epuizate . -se recomanda în atonii gastrointestinale . VASOPERIF -ester carbonic al colinei. -are efect 15minute şi se utilizează în demonstratii de farmacodinamie. hidropizia . -fiole de 1ml 0. -in urma utilizarii predomina acţiunea hipersecretorie→sângele se concentreaza→combate edemele. -de sinteza.furbura acuta. -hipotensiune. 133 . ruminatorii. 2-4ml la animalele mijlocii. -hipotensiune oculara. vomitive. -produce mioza. -nu are acţiune la nivelul cordului. Substanţele parasimpaticomimetice pot fi –naturale –au origine vegetativa.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Substanţele parasimpaticomimetice simpaticomimeticele. Intoxicătia cu astfel de substanţe determina colaps circulator.cristalina. -este pulbere alba . -hipersecreţie bronsica şi sudorală. Efecte farmacologice:-bradicardie.

-are acţiune colinesterazica. -administrată subcutanat. -este utilizata în tratamentul sinechiilor.alternativ cu atropina pentru prevenirea sinechiilor(aderente). transpiratii . 5mg/animal la porc. EZERINA(PHISOSTIGNINA) – din Phiosostigma venenosum .MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -efectul durează 1-3ore. -se poate utiliza la nivelul ochiului. -determina bradicardie . -utilizat ca miotic. -se pastreaza la venena. coronare.toxicitate scăzută. -dozele mari pot provacă excitatia SNC . -se utilizează salicilatul care se pastreaza la venena. -poate determina bronhopneumonie ab ingestis. -are acţiune anticolinesterazica cu durata mai mare . 134 . -dozele sunt între 3-5ml/animal. -utilizat în atonii gastrointestinale şi ca decurarizant în pareze şi paralizii. -dozele sunt ca la pilocarpina( 3-5ml/animal) .agravarea unor afecţiuni cardio-pulmonare. -are efect predominant asupra musculaturii netede digestive.avort. -produce mioza. -raspunsul organismului la ezerina este asemănător cu cele la acetilcolina. muschii ochiului şi muschii uterului. în plus sunt influentate placutele motorii (muschii striati se contracta mai bine). -este stimulant al musculaturii netede. -doze: 1-2cg/animal mare. MIOSTIN(NEOSTIGNINA) –este substanţa sintetică. -există fiole 1ml 1%o şi 5ml 1%. -acţiunea durează 30minute. -poate provoca spasme intestinale. mioza. mioza. -se utilizează sarea bromhidrica . -induce avort. -puterea de acţiune se situeaza între pilocarpina şi ezerina. ARECOLINA – se obţine din semintele nucii de arec (palmierul se numeste Areca catechu).

formă toxică.sunt antagoniste ale parasimpaticomimeticelor. -produc: -tahicardie. substanţele colorante. laur sau ciumafaie. aerofor. -efectul durează 6-8ore. -este incompatibila cu adrenalina. PARASIMPATICOLITICE: . -reprezentantul de baza=Atropina. salivare . -impiedica acţiunea acetilcolinei. iodul. -este excitant al SNC. -vasele de sânge NU sunt influentate de acţiunea atropinei. la nivelul splinei şi irisului. -hipotensiune celulara. -se obţine pe cale naturala din plantele: matraguna. -se pastreaza la venena. -in sânge şi ţesuturi este descompusa de cqatre esteraze. -hipoperistaltim. -se absoarbe uşor pe mucoase şi piele.25ml la câine. -produce tahicardie . toxice poate produce paralizie şi moarte prin asfixie. -stimulează plexul Auerbach ducand la disparitia senzatiilor dureroase ce insotesc spasmele. -se utilizează atropina sulfurica existenta sub formă de pulbere cristalina de culoare alba. bronsice. -sub acţiunea ei musculatura neteda se relaxeaza . taninul.presiunea sangvină creste datorită stimularii centrului vasomotor.chiar opreste secretiile exocrine ale gl. -diminua . 0. gust amar. -foarte solubilă în apa.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -se utilizează soluţia 1%.eliberarea ei este rapidă şi se face prin urina. stimuland în mod direct cordul. -hiposecretii. -se extrage sub formă de hiosciamina levogira. -hipertensiune sangvină. maselarita. ATROPINA -are drept structura de baza nucleul tropanic. -midriaza pasiva. fara miros. în doze mari.1-0. fenomen intalnit mai ales la nivelul tractusului digestiv. 135 . -nu se utilizează în colici spastice şi eventualele intoxicătii se combat cu atropina. -doze: 2-4cg/animal la animalele mari.nazale. gastrointestinale.

se utilizează în intoxicătii cu parasimpaticomimetice şi cu organofosforice. de asemenea se utilizează sedative. sudorale. -acţionează mai puţin intens asupra secreţiei salivare . se utilizează deasemenea extractul uscat de beladona.de aceea se fac spalaturi gastrice cu suspensie de carbune şi tanin. -ezerina scade. sărurile de Ag. alternativ cu un midriatic pentru combaterea sinechiilor. -se utilizează în stari de excitatie pentru ca spre deosebire de atropina deprima SNC. hipertensiunea oculara. -este linistitoare şi analgezica. celelalte parasimpaticomimetice nefiind eficace.efectul la nivelul ochiului durează 2-3zile. taninul.fara miros. -in oftalmologie se utilizează soluţia 1% pentru examenul fundului ochiului. 1-5mg/animal –animale mici . tinctura de beladona şi extractul uscat hiosciamina.extracte). substanţele alcaline. -produce midriaza de scurtă durata . -se utilizează pentru combaterea raului de miscare şi a vertijului. pentru diagnostic diferential în cardiopatii. -doze:1-5cg/animal –animale mari. asupra inimii . -se utilizează în sindromul de abstinenta la morfina. -este antisecretor antispasmodic. 5ml 1% şi picaturi pentru ochi. 136 . -pulbere alba . la uscaciunea gurii şi nasului. injectata s. TROPICAMIDA -efect midriatic rapid pentru circa 20-25 minute şi durează 5-6 ore. -este incompatibila cu iodul . soluţie injectabilă. şi se utilizează în colica la cal. Indicaţii terapeutice: -se utilizează soluţiile 1%o sau 1%. solubilă în apa. supozitoare. în sensul ca bradicardia datorită atropinei numai în cazul unor tulburări funcţionale. -există filoe de 1ml 1%o. cu gust amar. -se pastreaza la venena. precum şi unele preparate galenice (tincturi . ochiului.uneori efectele midratice ale atropinei. SCOPOLAMINA –oficinala este sarea bromhidrica . -intoxicătiile cu atropina duc la fenomene de surexcitare.c. -poseda acţiune antispastica.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -induce midriaza pasiva. aparand în tulburările de acomodare. scaderea motilitatii gastrointestinale . tahicardie. -preparate: Scobutil –există comprimate.

-vasoconstrictia NU este urmata de vaodilatâtie. -produce vasoconstrictie pe toate teritoriile vasculare. -inconstant produce excitatia sau depresia SNC. splinei. musculaturii netede bronsice. uterului. sinuzite. -are acţiune bronhodilatâtoare de durata . la nivelul gl.sunt amine aromatice care acţionează asupra sistemelor biochimice adrenoreactive existente la nivelul aparatului cardiovascular. -este puţin toxică şi se utilizează pentru combaterea hipotensiunii arteriale şi a hemoragiilor capilare . -folosita timp indelungăt poate produce necroza mucoasei nazale. -picaturi pentru nas 0. SIMPATICOMIMETICE: . -produce vasoconstrictie rapidă şi prelungita . coronare.v. -produce midriaza activă.m. -se administrează i.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -se utilizează în colici intestinale. -efecte: -tahicardie. Fenilefrina –produs de sinteza. de 0. sudoripare. -produce relaxarea musculaturii netede contractate. uretrale. ulcer gastric şi duodenal.25% mai ales pentru mucoasa nazala. Nafazolina(rinofugul) –se utilizează sarea clorhidrica. NORADRENALINA –este un vasoconstrictor şi hipertensor de scurtă durata . pulmonare.1%. -flacoane 10ml. Orciprenalina – beta-stimulator. musculaturii netede a irisului. -sub formă de flacoane presurizate. biliare. -vasoconstrictie splahnica cu exceptia vaselor cerebrale.sub formă de aerosoli. -se administrează peros . Preparate comerciale : Noratrinal –fiole de 1ml 2%o şi 4%o.efectul este de 5ori mai mic decât al adrenalinei. -hipertensiune sangvină. musculaturii netede intestinale. folosindu-se în rinite. 137 . -este hipertensiv şi se utilizează în conc. sau i. sau se utilizează local în aceleasi doze ca şi adrenalina. digestive şi al gl. -batmotropie (+).

Bametan -vasodilatâtor şi hipotensiv . -stimulează musculatura neteda de la nivelul splinei. Adrenalina –este produsa de medulosuprarenală sub formă levogira. la scroafa iniţial determina relaxare apoi stimulează uterul gestant. 0. dar durata efectului este de 30-60minute.dar după câteva minute se produce bradicardie reflexa. determina aparitia de necroze.La nivelul capilarelor musculaturii striate se produce vasodilatâtie. -relaxeaza musculatura neteda a bronhiilor şi pe cea intestinală.vasodilatâtia pulmonara favorizeaza aparitia edemului. tulburări renale .Acţionează la nivelul aparatului cardiovascular şi asupra musculaturii netede a glandelor. la lumina se coloreaza în rosu.şi glucurono-conjugati prin urina. o parte se oxideaza rezultând adrenocrom ce poseda acţiune hemodinamică şi antiinflamatoare. -asupra uterului are urmatoarele efecte: la vacă stimulează uterul negestant şi il deprima pe cel gestant.5%. pulmonare. după care apare fenomenul de vasodilatâtie.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Izoprenalina -izomer al orciprenalinei. -produce vasoconstrictie determinand paliditatea mucoaselor. -se recomanda în sindromul de ischemie periferica . hemoragiile locale se stopeaza rapid. iar i. -imbunatâteste debitul cardiac şi astfel acesta creste .m. -fiole de 1ml 1%o şi 5 ml 1%o.la locul injectiei produce vasoconstrictie(parul se poate albi peste noapte).dar de scurtă durata . -in organism se descompune repede.degeraturi . 138 .formă sintetică este racemică. -se utilizează sub formă de comprimate sublinguale şi aerosoli în conc. precum şi asupra SNC. -reduce secretiile bronhice şi digestive. tot beta-stimulator şi bronhodilatâtor. tulburări vasculare postoperatorii. -există sub formă de comprimate.spasme arteriale periferice. la pisică şi căţea stimulează uterul ge stant şi NU are efect asupra celui negestant.are efecte imediate .de asemenea se produce vasodilatâtie la nivelul vaselor coronare. -admisistrata i. o alta parte se elimina sub formă de compusi sulfo. -se pastreaza la venena. cerebrale. -efectul adrenalinei este de scurtă durata .v. la iepuroaică stimulează atât uterul gestant cât şi pe cel negestant. dar de scurtă durata. -pulbere alba cu gust amar. fiole de 1ml 5%.

-doze:5-30cg/animal mare.000-1/100.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -in eventualele intoxicătii apar urmatoarele efecte: tahicardie exagerata.1g/animal mic. 0. mse pastreaza la venena. -este considerat un succedaneu al adrenalinei cu efecte moderate. în conc. edem pulmonar.c. -solubilă în apa. -există comprimate . fara miros şi cu gust amar. -se poate utiliza în encefalomalacia calului.5-1g/animal mare. -se poate administra şi i. stimularea cordului. -este un simpaticomimetic indirect . -se pastreaza la separanda. vasoconstrictia produsa este urmata de vasodilatâtie. -sub acţiunea lui cordul NU este supus unor eforturi exagerate .2-1ml/animal la animalele mici. 0. -există cristale aciculare. Simpatolul –succedaneu al adrenalinei . Amfetamina(Benzedrina) –se utilizează sarea sulfurica existenta sub formă de pulbere alba cu gust amar. fiole de 1ml 1% şi 5% şi fiole de 5ml 2%. doze: 3-10ml/animal la animalele mari. -se administrează i. şi s. -este unul din cele mai inofensive simpaticomimetice. în doza de 0. în stari anafilactice.v.000. -comprimate. 1%o . paliditatea mucoaselor .c. tulburări respiratorii.analeptic cardiovascular. -excitant al SNC.m.mai puţin toxic . în conc. -produce şi bronhodilatâtie. -formă simntetica este efetonina racemică. ca antidotuir se pot utiliza vasodilatâtoare şi cafeina sau stricnina în colaps. hipertensiune arteriala. excitarea SNC. în soc. -in practica se utilizează ca vhemostatic local . de 1/10. -se asociază cu anestezicele locale în vederea prelungirii efectului acestora. colaps consecutiv paraliziei centrului vasomotor şi moartea prin asfixie. -se administrează s. 1-5cg/animal mic.05-0. 139 . Efedrina -alcaloid levogir extras din planta Ephidra distachyda (carcel). stimularea musculaturii striate. -se utilizează în stari alergice.

endometrite purulente 2.m. Unele substanţe simpaticolitice . →Ergotoxina. Derivati ai ergocriptinei(bromocriptina):-inhiba secreţia hipofizara de prolactina . 140 .1 mg bromocriptina.m.ele fiind utilizate în hipertensiune.2%o. Neurosimpaticoliticele au acţiune inhibitoare la nivelul terminatiilor simpatice prin eliberarea de noradrenalina de la nivelul acestor terminatii. METILDOPA –efectul durează 1ora. ALCALOIZII DIN CORNUL SECARII: 2 grupe: -alcaloizi polipeptidici cu efecte simpaticolitice →Ergotamina. Adrenoliticele reacţionează blocand receptorii adrenergici şi impiedicand formarea complexelor active ale mediatorului simpatic. în hemoragii uterine.5-5ml i.este folosita în lactatia falsa la căţea.sub acţiunea lor . Grupe: -neurosimpaticolitice.5-5ml i.4ml/kg în hemoragii uterine. CLOMIDINA –efect ce se instalează lent şi durează cca 1săptămână. -doze: 5-10ml i.v.. →Metilergometrina.la porc se utilizează şi pentru grabirea fatarii . -fiole de 1ml 0. la diverse uterotonice. -alcaloizi amidici ce poseda efecte uterotonice →Ergometrina. -se utilizează produsul BRK-Werfft comprimate ce conţin 0. Efectul ocitocic este mai slab şi mai nesigur comparativ cu ocitocina. după fătare şi pentru a produce involutie uterina. -se utilizează la bovine şi suine în hipotonie uterina. GUANETIDINA –hipotensiv cu efect rapid ce durează 6-7 ore. Ergomet -la căţea şi pisică.Sunt mai indicati în hemoragii uterine şi în hipotonie uterina. dar de durata mai lungă.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ SIMPATICOLITICE: -impiedica efectele excitarii nervilor simpatici şi acţiunea substanţelor simpaticomimetice. sau 2.Durata efectului este de 2-4 ore. Preparate: Metilergometrina(Romergometrin) –fiole de 5ml. uterul ramane sensibil. -doze: 0. hemoragii postpartum şi după cezariana. în urma acţiunii vasodilatâtoare produc hipotensiune . -adrenolitice.

-la nivelul rinichiului produce efect diuretic. -se regaseste în mod natural în semintele de cafea în proporţie de 1-2%. -creste lipoliza şi glicogenoliza. -in doze mari produce convulsii tonicoclonice. -la nivelul musculaturii netede a bronhiilor produce bronhodilatâtie prin relaxare.in edeme şi hidropizii.2-0. scade fluxul sangvin cerebral şi presiunea lichidului cefalorahidian. prin acţiunea directă asupra musculaturii netede produce constrictie (efect favorabil în migrena la om). în doze mari.5 °C . -creste temperatura corporală cu 0.10. stimulează activitatea reflexa coordonata de maduva spinarii(dispare senzatia de oboseala musculara). tahicardie . -in comert există sub formă de cafeina natriobenzoica . -la nivelul vaselor cutanate . o parte de demetileaza şi o alta se oxideaza. stimulează . renale şi coronare produce vasodilatâtie ca o compensare a vasoconstrictiei din interiorul splahnicului. 141 . ritmul respiratiilor şi mai puţin amplitudinea lor.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ EXCITANTE CORTICALE: -se mai numesc şi analeptice cardiovasculare şi respiratorii (analepsis=restaurare). -stimulează eliberarea de adrenalina şi noradrenalina. -are urmatoarele acţiuni: stimulează neuronii din scoarta cerebrala când acestia sunt deprimati . CAFEINA –derivat purinic.in stri de oboseala . -se absoarbe rapid . -acţiuni la nivelul inimii: în doze mici produce bradicardie. la nivelul bulbului stimulează centrul respirator şi mai puţin pe cel vasomotor şi vag. -tensiunea arteriala NU e modificata prea mult . totusi cafeina remediaza tensiunea arteriala scazand-o sub limitele normale (este indicata în colaps).acest efect este mai puternic la teofilina decât la cafeina. scuteaza diastola şi creste consumul de O2 astfel încât cafeina poate fi utilizata numai în cazul unui cord fara leziuni.iar prin demetilare rezulta teofilina şi teohimina. Indicaţii terapeutice: -in stari de urgenta (iminenat de colaps vascular periferic sau soc). -la nivelul vaselor cerebrale. hidruric.fiole de 5. în frunzele de ceai (peste 2%) . -in intoxicătii cu depresoare . -creste metabolismul bazal cu 10-20%.20ml 25% de uz veterinar şi fiole de 1ml 25% de uz uman. prin vasodilatâtia pe care o provoacă în zona medulara a rinichiului şi prin reabsobţia tubulara pe care o provoacă.in principal.toate funcţiile inimii devin pozitive.inlatura senzatia de oboseala şi imbunatâteste capacitatea de memorare şi gandire. deoarece paralel cu ameliorarea activitatii cardiace se produce vasodilatâtie periferica.efectul este puternic numai asupra unui cord obosit.

oprirea cordului în sistola. -nu se utilizează în boli cardiace . -in colaps vascular se utilizaeza doze maxime inglobate în ser gluconat izotonic . creste amplitudinea miscarilor respiratorii şi mai puţin frecventa. -in doze mari poate produce accese epileptiforme ce duc la „soc pentetrazolic”=convulsii tonice scurte urmate de o faza clonica prelungita. insomnie.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Doze şi mod de administrare: -i. -transmite miros carnii şi laptelui.c. -efectul antifebril se datoraeza vasodilatâtiei periferice.4ml/animal mic de 2-3ori/zi. -se absoarbe şi se inactiveaza rapid. efectul durează 30minute. -este indicat în stare de urgenta pentru trezirea din narcoza. -nu se utilizează în intoxicătiile cu tranchilizante fenotiazinice. -s.5ml/animal mijlociu. efectul analeptic cardiorespirator seproduce pe cale reflexa prin excitarea terminatiilor senzitive de la locul injectiei. . 1-2ml/animal mic de 2-3ori pe zi deoarece efectul durează cca 6-8ore.c. pentru trezirea din narcoza. iniţial. -excita centrii respiratori şi vasomotori. EXCITANTE BULBARE: PENTETRAZOL –fiole de 10ml 10%. colaps . -doze: s. -creste tensiunea arteriala. sau s.c. stari de excitatie . la animalele obosite şi după interventii chirurgicale şi obstetricale. tremuraturi ale extremitatilor. CAMFORUL –administrat parenteral are efecte analeptice .v. în pneumopatii. convulsii tonicoclonice. 0. ulterior are acţiune directă asupra centrilor bulbari şi asupra cordului.bronholitice expectorante. 5-10ml/animal mare .convulsiile sunt localizate la nivelul trunchiului cerebral. -nu se utilizează la animalele slabite. -este cel mai puternic antagonist al narcoticelor .m. -in intoxicătia cu cafeina apar fenomene de tahicardie.m. per os.i. 4-6ml/animal mare. <0.neliniste. 142 . aritmie.5-1. în febra septica . 1-5ml/animal mijlociu. i. -la om consumul excesiv poate produce palpitatii . antidotul :barbiturice de scurtă durata. -creste frecventa şi amplitudinea miscarilor respiratorii..

c.5-2ml la animalele mici de 2-3 ori/zi. PNEUMOGUARD –are în componenta sa camfor. -există sub formă de emulsie injectabilă. sub formă de ulei camforat (fiole de 10ml 10% şi 20%).m. 0. intoxicătii . fluidifiant al secretiilor bronsice. în doze de : 20-40ml la animalele mari. -se face s. -este analeptic cardiorespirator. antiseptic pulmonar.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -indicat în : oboseala . 143 . 3-6ml la animalele mijlocii. pneumonii. sau i.bfebra. bronsite.

-induce secreţia de lapte. -la mascul stimulează celulele interstitiale în vederea secreţiei de hormoni androgeni. -hormonii androgeni. lobul anterior al hipofizei secretă: FSH. Ocitocina I. i. -secreţia de hormonilor estrogeni. -participa la maturarea preovulatorie a foliculului. -hormonii gestageni.-stimulează celulele Leydig.c. -stimulează secreţia de progesteron. -la nevoie pentru a obţine efect antiestrogenic se poate asocia cu progesteronul. Gonadotrofina corionică (prolan sau HCG) e secretată de vilozitatile coriale ale placentei la om. Indicaţii terapeutice: -la vacă şi iapă înaintea tratamentului cu gonadotrofina corionică e necesar un examen transrectal pentru precizarea diagnosticului şi excluderea animalelor cu afecţiuni lezionale la nivelul aparatului genital. LH: -induce ovulaţia şi luteinizarea foliculului. Se administrează s. i. -mentine funcţia corpului galben(secreţie de progesteron). -spermatogeneza. II. LTH (prolactina): -stimulează dezvoltarea gl. -are acţiune antiestrogenica. de inhibare a prolactinei sau PIF. I. mamare.v. 2) fact. LH. Eliberarea acestor gonadotrofine este controlata şi dirijata de 2 neurosecretii hipotalamice: 1)hormoni de eliberare luliberina sau GnRh. IV. Prostaglandine III. Hormonii gonadici (sexuali) -hormonii estrogeni.m.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ MEDICAMENTAŢIA HORMONALĂ Hormonii sferei genitale: I.. Acţiunea farmacodinamică: -asemănătoare LH. LTH FSH: -stimulează: -creşterea foliculilor ovarieni. Hormonul hipotalamic de eliberare pentru gonadotrofine.. 144 . se obţine din urina de femeie gravida între zilele 50-70. -provoacă ovulaţie şi luteinizarea celulelor granuloase. Gonadotrofine extrahipofizare –gonadotrofina corionică şi gonadotrofina serică ..

500 UI la animalele mijlocii. -la mascul stimulează dezvoltarea gl. GONADOTROFINA SERICĂ(PMSG): -gonadotrofina serică la iapă gestantă. Chorulon. NU se foloseşte la provocarea căldurilor la animalele mici. apreciindu-se reactia ovarului şi uterului. Nymphalon. silentioase 1000-2000 UI/animal o singura data i. NU în tulburări ale spermatogenezei.m. Dozarea se face ca şi în cazul celei corionice. după fatari.5ml /animal i. accesorii ale aparatului genital şi spermatogeneza şi calitatea spermei.. -in infantilismul genital cu ovare aplazice. -in călduri liniştite.c. -pentru provocarea căldurilor. se dozeaza în UI. anestru patologic.5% fenol pentru conservare. magarita. -însămantarea se face după tratamentul cu acest produse: Gonabiom. -alte denumiri: SIG-ser de iapă gestantă sau Prolan A. anotimpul (primavara nivelul hormonicreste). dozarea se face pe sobolance impubere prin cantarirea ovarului. -induce ovulatia impreuna cu LH-ul. dar titrul hormonal scade incepand cu cca a 100-a zi. -pentru superovulaţie. -stimulează dezvoltarea foliculară. Factorii care dozeaza concentraţia gonadotrofinei serice în sângele iepei gestante sunt: marimea iepei. 2) după fenolare se face precizarea parţiala a proteinelor. lucrandu-se la lotul martor cu o substanţa etalon. -în anestru după fătare (sezonier). Serul pastrat la temperatura camerei 3 zile pierde ½ din valoarea hormonală. Gonadotrofina serică apare la iapă în zilele 38-42. Werfacor . E secretată la nivelul endometrului. -stimulează secreţia de hormoni estrogeni. s. -50 UI la căţea. anestru după iarna. Acţiune farmacoterapeutica: -similara FSH. rezultând ser brut. Dozarea se face în unitati soareci. 145 . 3) după deproteinare se liofilizeaza. Prolan E. -creaza condiţii optime de nidare.100-500 UI la animalele mici zilnic 4-6 saptamani . rezultând pulbere liofilizata. rasa (iepele de rasa pura au titruri mai mari decât cele matis). oi. 3zile.. capre 1-2.v. de iapă.c. -maturarea foliculilor ovarieni are loc cam în 5 zile. sau i. -1000-1500 UI la animalele mijlocii. -momentul optim de administrare la vacă este a 16-17 zi a ciclului sexual. i. -la mascul 1500-5000 UI la animalele mari. PRELUCRAREA SERULUI: 1) se adauga 0.v. -in agalaxie 500-1500 UI. Prolan simplu. -la scroafe. dispare în zilele 150-180. in special. atinge max 70-80.contraindicaţii: areactivitatea ovarelor. -se administrează la vaci şi iepe 5ml/animal.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Dozele sunt diferite în funcţie de specie şi scopul urmarit : -in chişti foliculari şi nimfomanii 2500-5000 UI /anim. rezultând ser deproteinat şi NU este asa de alergogen. Poate fi dozata pe soricioaice impubere. Indicaţii terapeutice: -la vaci şi juninci: -în anestru. Gonaprorom:-stimulează formarea corpului galben. girafa. Produse româneşti: Gonacor: -s. -la iapă: -în călduri anovulatorii şi liniştite.v.

-pentru cresterea numărului de fetusi la iepuroaică.m.m. Oaie: -pentru călduri în extrasezon se injecteaza de 2 ori la 3 zile 50 mg progesteron. in doze uzuale. sau i.c..căldurile ovulatorii apar după 3 zile. s. -pentru provocarea superovulaţiei. Căţea. Aceasta este dozarea progesteronului. eventual colica. Doze şi mod de administrare: există scheme terapeutice. -la scroafa: -anestru după pubertate.m. Foligon.c. -pentru inducerea ovulaţiei la iepuroaice la 24 de ore de la fătare. La nivelul ficatului si rinichiului acest hormon e descompus prin hidroliza. -la iepuroaică 10 mcg de animal i. -sincronizarea căldurilor. In caz de soc alergic se intervine cu adrenalina s. apoi se administreaza gonadotrofina serică. apoi 1-2 zile. 12 ml şi se asteapta 2 ore. Contraindicaţii: administrarea in caz de hiperestrogenism sau in caz de hipogalaxie şi agalaxie. respectiv inducerea ovulaţiei la catele în ziua a 10-12 a 146 . se renunta. Administrarea la animale are efect asemănător cu LH-ul. -decapeptidul = gonarelin -nonapeptidul = buserelin Indicaţii terapeutice. -pentru intreruperea căldurilor. după care 700 UI gonadotrifina serică s. neliniste. Prolan A. iar dacă apar călduri se face însămantare dubla.m.50mcg/kg.m. sezonier.c. i. i. Gonadotriphine serique-pulbere liofilizata. -in infantilismul genital la juninci 6 injectii a 500 UI la 48 de ore. Buserelin: -în chişti ovarieni şi anestru la vacă şi iapă. deci asemănătoare gonadotrofinei corionice. -la căţea şi pisică: -pentru provocarea căldurilor.c. Se face iniţial o proba de toleranta de sensibilizare: se administreaza s. secretat de hipotalamus Pe cale sangvină ajunge la hipofiza şi dirijeaza secreţia de hormoni FSH. i. -anestru după pubertate sau sezonier 1500-3000 UI s.. -inducera superovulaţiei. Dacă se constata edem local.m. -doze: -la vacă 0.25-0. -persistenta corp galben 2000-3000 UI s. ulterior s-a sintetizat şi un nonapeptid care are un efect de 100 de ori mai puternic decât decapeptidul.c.v.. sau i. Werfaser. -după pubertete la mascul. -la nutrie: -anestru după fătare. zilnic 50 UI/kg timp de 8 zile la căţea şi 20 UI/kg timp de 7 zile la pisică. Hormonul hipotalamic de eliberare a gonadotrofinelor = Luliberin = GnRh = decapeptid. Vacă: -anestru după fătare 1500-3000 UI. Fata de gonadotrofine extrahipofiza are avantajul ca NU este asa de alergogen având greutatea moleculara mică. Gonarelinul: -în chişti ovarieni şi anestru la vacă. Masuri de precautie.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -la oaie: -pentru provocarea căldurilor în extrasezon. Preparate comerciale: SIG. stimulează calitatile spermei. LH. II.. pisică: -i.c. după lactaţie..diferentiate pe specii şi afecţiuni. accelerarea pulsului şi respiratiei...v. sau i.

semisintetici şi sintetici. -la scroafe se poate obţine castrare hormonală. Inactivarea e destul de rapidă cu exceptia unor esteri ai estrodionului care are efect de 147 . Reacţii adverse: -mai ales la căţea. -mod de administrare: i. -Receptal. i. -iapă 20-40mcg de animal. -determinarea caracterelor sexuale secundare şi comportamentul tipic sexual al femelelor. sau s. -iepuroaică şi căţea 0. -tumori ale sferei genitale şi gl. -tulburări ale sistemului hematopoetic mai ales la nivelul maduvei osoase. -sensibilitatea miometrului în vederea tratarii cu ocitocice cu deschiderea gatului uterin. Efectele farmacologice şi fiziologice: -asupra sferei genitale: -stimularea dezvoltarii aparatului genital. Estrogenii sintetici poseda majoritatea proprietăţilor hormonilor naturali cu exceptia efectului stimulator asupra ciclului sexual.m. -produce retenţie de apa şi Na în organism şi creste retenţia de calciu. III. Produse comerciale: Cystorelin. Circuit biologic: estrogenii sunt inactivati la nivelul ficatului prin glucuronoconjugare şi sulfoconjugare. a) Hormoni estrogeni: -sunt secretati de: -celulele tecii interne a foliculului ovarian în curs de maturare. cervicale. -gestaţie. -la masculul estrogen diminua instinctul sexual producând asa numita castrare hormonală. -lactaţie. -stimulează secreţia de lapte la animalele care NU sunt în lactaţie şi inhiba secreţia la cele în lactaţie. gestageni. Produc hiperemie pronuntata la nivelul aparatului genital. -placenta. Se clasifica în estrogeni naturali. Indicaţii terapeutice ale hormonilor estrogeni naturali şi sintetici: -călduri liniştite. -in doze mici stimulează descarcarea hormoni gonadotrofici hipofizari. exceptii la porc la care estrogenii au efect luteotrop.8mcg de animal. androgeni . -dozele mari inhiba hipofiza astfel încât se poate ajunge la atrofie ovariana. -determina regresia corpului galben. -administrat după fecundare modifica motilitatea oviductului = oul fecundat ajunge prea repede sau prea tarziu în uter obţinandu-se un efect anticonceptional. respectiv. -anafrodizie prin hiperfoliculinemie şi corp galben prelungit asociata cu călduri anovulatorii.v. -asupra altor organe şi sisteme: -stimulează formarea osului şi osificarea cartilajelor de crestere a oaselor lungi. -la câine şi cotoi se trateaza libidoul exagerat.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ căldurilor.mamare. -Fertagyl. -doze: -la vacă 10-20mcg de animal. -corpul galben. -determina cresterea secreţiei de mucus la nivelul gl. -sensibilizeaza miometrul la acţiunea substanţe ocitocice.Hormoni gonadici = estrogeni. -cresterea libidoului printr-o acţiune directă asupra SNC. Cotraindicaţii: -chişti ovarieni. iar celelalte doua sunt produse de metabolizare ale estradiolului cu efect estrogenic mai puţin pronuntat. -suprarenale. canalelor galactofere. pentru suprimarea lactaţiei. -determina proliferarea endometru. Se compun din 3 fracţiuni: una activă propriu-zisa = estradiolul.. -testicul. -la căţea se administrează pentru impiedicarea nidatiei. Inhiba secreţia de gonadotrofine hipofizare prin feed-back negativ.c.. prelungirea faza luteinica şi se suprima ciclul sexual. in afecţiuni cutanate pe baza endocrina.au structura steroidica.

-asupra altor organe şi sisteme: determina retenţia de apa şi electroliti. Doze şi mod de administrare: -produsul Sintofolin -solutie uleioasa 4‰ ce conţine hexestrol diacetic. 1 fiola de Ergomet.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ lungă durata: -8-16% din estrodiol se elibereaza sub formă activă prin urina. scroafa. diminueaza excitabilitatea şi contractilitatea fibrelor musculare uterine inhiba motilitatea uterina => factor de mentinere a gestaţiei. Fenomenul sta la baza sincronizarii căldurilor şi a producerii căldurilor în extrasezon. Oestriol-comprimate. favorizeaza anabolismul proteic. b) Hormonii gestageni: cel mai important: progesteronul care este care este secretat de corpul galben şi placenta. în ziua a 16-17-a după monta. obţinut din estrona. La oile sterpe se utilizează pentru provocarea lactaţiei 0. odata cu ultima administrare se injecteaza i.m. Sintofolin-fiole de 2 ml. suprima ciclul sexual şi ovulatia.c. In doze mari au acţiune androgena determina fenomenul de masculinizare la femele => testosteronul are o slaba acţiune gestogena. Indicaţii terapeutice: -in mortalitate embrionara la vacă. în iminenta de avort la iapă şi vacă.5-1-2 comprimate o data pe zi.mamare dezvolta acini glandulari spre deosebire de estrogeni care dezvolta canalele galactofore. Schema pentru provocarea avortului la căţea: administrat 3 zile i. pentru evitarea unui avort în urma unor insemintari traumatizante. Dozele medii şi mari de progesteron inhiba secreţia ciclica de gonadotrofine hipofizare.sau s. la iapă se utilizează pentru diagnosticul precoce al gestaţiei administrandu-se 0. se mai numeste şi hormonilinistei uterine. fiole de 5 ml. Efecte farmacologice şi fiziologice: -asupra sferei genitale mentine gestatia astfel ca indepartarea corpului galben duce la avort. Produse comerciale -adesea pentru uz uman: Estrodiol –fiole de 1 ml. in stari de 148 . Etinilestradiol-comprimate. dar mai slab decât hormonii androgeni => animalul se ingrasa în perioada de gestaţie.6 ml/animal s.5-0. stimulează dezvoltarea gl. dar mai puţin decât hormonii estrogeni. iar aceasta din urina de femeie.8ml de 5-6 ori la intervale de 3 zile. iapă. Iepele gestante raman liniştite. Esrolent-fiola de 1 ml.5-1ml în prima zi sau 0. Perioada de asteptare este de 5 zile până la sacrificare. la: -vacă şi iapă 20-25 mg. 5-7 zile. Între hormoni estrogeni şi androgeni => un androgenism fiziologic. cele negestante după 1-6 zile intra în estru ovulator. La catele se utilizează pentru provocarea avortului hormonal 0.m.m. dar şi progesteronul se poate administra în hiperfoliculinemie. După intreruperea tratamentului se produce eliberarea gonadotrofinelor antehipofizare şi instalarea unui nou ciclu sexual şi căldurile în decurs de 2-4 zile.5-0. cate o fiola de estrodiol. iar progesteronul o slaba acţiune androgena. comprimate. La nivelul gl. ultima administrare a preparatului estrogenic trebuie sa se incadreze în primele 12 zile după monta nedorita. scroafa 3-5 mg. oaie 2-3 mg. uterine care devin stelate pe sectiune.c. Se administreaza i. In timpul ciclului sexual în faza luteinica progesteronul pregateste uterul în vederea nidatiei. căţea.

se metabolizează în ficat. pentru prevenirea mortii embrionare la vacă şi iapă 150-200 mg în zilele a 4-6 după monta. berbec. 149 100-300 mg. 10 zile. eliminarea e rapidă şi efectul scurt. in hipoplazie ovariana la vaci şi juninci. c) Hormoni androgeni –cel natural este testosteronul ce este secretat de celulele interstitiale Leyding.vier 25-50 mg. . -acţiuni asupra altor organe şi ţesuturi: stimulează anabolismul proteic (in special. La femela are acţiune virilizanta. taur. la taurasi şi manji în criptorhidie. favorizeaza depunerea glicogenului în muschi. la vacă pentru depistarea căldurilor. la catele şi pisici pentru pregatirea animalelor în vederea ablatiei tumorilor mamare şi pentru suprimarea căldurilor.. in ninfomanie la vacă şi iapă 50 mg pe animal zilnic mai multe zile. Astazi există în comert o serie de derivati ai lui: propionatul. Mecanismul este mai puţin cunoscut: se presupune ca hormonii androgeni se fixeaza pe cromatina nucleara şi stimulează sinteza de ARNr. câine 5-30 mg i. şi i. la catele şi pisici pentru oprirea căldurilor şi mentinerea gestaţiei. in călduri prelungite. A fost izolat pentru prima data în 1935 din testicolele de taur şi în acelasi an a fost obţinut şi pe cale sintetică. Stimuleaza dezvoltarea periostului şi formarea tramei (oseina) proteice a osului. a pseudogestaţiei şi a lactaţiei. se elimina prin urina în urma glucoronoconjugare. Contraindicaţii: NU se administrează la animalele cu hipogonadism şi oligospermie. Testolent-fiole 1 ml cu 100 mg substanta activa. tap. administrarea se face s. Doze şi mod de administrare: este sub formă de solutie uleioasa 1% fiole de 2 şi 5ml. in ziua a 12-a se repeta gonadotrofina serică. vacă 3ori/saptamani Produse comerciale: Testosteron propionat -fiole de 1 ml solutie uleioasa 25 mg substanta activa.m. Doze: armasar. deci stimulează sinteza de proteine. Efecte farmacologice şi fiziologice: -efecte asupra sferei genitale: la mascul stimulează dezvoltarea organelor sexuale şi a caracterelor sexuale secundare.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ hiperfoliculenemie şi ninfomanie determinate de chişti ovarieni. cele musculare). favorizeaza absobţia Ca din intestin şi depunerea lui în oase.c.m. imbatranire prematura. in prima şi ultima zi se administreaza concomitent 15 mg Sintofolin şi Gonadotrofina serică. la vaci pentruinducerea căldurilor în extrasezon. LH). decanoatul. La om influenteaza pozitiv activitatea mintala. in adenom şi cancer de prostata. stimulează spermatogeneza în doze mici şi o inhiba în doze mari. fenilpropionatul. în hipoplazie ovariana la vaci şi juninci 25-5 0mg. Farmacocinetica (circuit biologic): -nu se administrează per os. Indicaţii terapeutice: -la mascul în caz de epuizare sexuala. inhiba secreţia hormonilor gonadotopi adenohipofizari (in special. debilitate după castrare. la căini batrani cu adipozitate şi alopecie.enantatul şi valerianatul ce au efect între 2-4 saptamani. metil-testosteronul ce au efect scurt (câteva zile). Metiltestosteron-comprimate sublinguale de 10 mg.

150 . mecanismul luteolitic consta în inhibarea adenilciclazei care e necesara celulelor luteinice în vederea secreţiei de progesteron. mecanismul efectului ocitocic consta în cresterea ionilor de Ca din interiorul fibrelor miometrului. Indicaţii terapeutice: -PG F2α pentru sincronizarea căldurilor la iapă. -se utilizează în anestru după fătare. scroafa. -in endometrite cronice şi piometru 2 doze la 11zile. la 3 zile după a 2-a doza se face o însămantare artificiala. -utilizate în sindromul de repetare a căldurilor la vacă. respectiv. SNC. la căţea.in sindromul de repetare a căldurilor prima doza se administrează în zilele 5-7 ale ciclului şi la nevoie se repeta la 11zile. rinichi. pulmon. cordonul ombilical. pentru declansarea fatarii la iapă. -se formează din acidul arahidonic sub acţiunea enzimei ciclooxigenaza. Doze şi mod de administrare: -pentru sincronizarea căldurilor se administrează 2 doze la interval de 11 zile. indometacina). pisică. căţea. dacă NU se repeta la 11zile. Prezinta efecte antagonice fata de PG F2α: progesteronul. retenţiilor placentare. iapă. -datorită efectului ocitocic se indica în: endometrite. şi la femeie acest efect NU a putut fi dovedit. lactaţie. încât gestatia poate fi intrerupta în orice faza fara influente asupra mamei şi fatului. -in general. 2) provoacă contractii ritmice ale uterului gestant cu dilatarea colului uterin. iepuroaică şi sobolanca scurteaza durata de funcţionare a corpului galben.PG F2α au. după moarte embrionara. -in anestru după fătare 1 doza şi dacă apar căldurile se face însămantarea. produce luteoliza. NU sunt indicate la vacă datorită frecventei mari a distociilor. antiinflamatoarele nesteroidiene (aspirina.Prostaglandinele –este vorba despre cele tisulare care acţionează în imediata apropiere a locului unde s-au format.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ IV. Dinoprost. Tioprost. in principal. -se utilizează mai puţin pentru intreruperea gestaţiei la carnivore. oaie. piometru. scroafa. vacă şi oaie. salicilatul de Na. -in MV se utilizează numai PG F 2α şi analogii ei structurali obţinuti pe cale sintetică: Cloprostenol. viteiilor nascuti morti sau neviabili. -se gasesc într-o cantitate mai mare în sperma. 2 efecte terapeutice: 1) la vacă. maimuta. . NU se utilizează la scroafa. pisică. -au fost identificate 15 tipuri dintre care cele mai importante sunt F şi E. soricioaica.

-la oaie 125 mcg = 0.. -la cal poate provoca transpiratii. După administrarea unei singure doze la femelele negestante apar căldurile în decurs de 2-4 zile..5 ml. urinari. -inhiba gonadotrofinele hipofizare.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -dozele sunt în funcţie de preparat. -la intreruperea medicatiei se elibereaza o cantitate mare de gonadotrofine ajutand la maturarea foliculară şi aparitia ovulaţiei. hipertermie.m. -20 mg la vacă. Substanţe utilizate pentru stabilirea diagnosticului de gestaţie: -in principal. Contraindicaţii ale PG: -nu se administrează la animalele gestante şi i. -ILIREN -conţine Tiaprost. se folosesc 2 substanţe →Fecundan pentru vaci. tahicardie. neexistand preparate retard. hipertermie. -PROZIL = analog sintetic al PG F2α. ENZAPROST –se administrează i. Se utilizează 2 grupe medicamentoase: gestageni sintetici şi prostaglandine. -5 mg la iapă.m. FECUNDANUL se administreza la la 10-15 zile după monta sau însămantare la vaci şi juninci. In compozitia lor intra un hormoni estrogenic = valerianatul de estradiol şi un androgen sintetic = enantatul de testosteron. -la vacă produc tahicardie. . -LUTALYSE -conţine Dinoprost.v. -ENZAPROST -conţine Dinoprost. la cele gestante NU apar căldurile. GRAVIGNOSTUL se administrează la 15-18 zile după monta la scroafa. →Gravignost pentru scroafe. Substanţe utilizate pentru sincronizarea căldurilor – se folosesc în scopul dirijarii biotehnice a funcţiei de reproductie şi consta în provocarea căldurilor în mod grupat la un numar mai mare de femele. GESTAGENI SINTETICI –tratamentul este de lungă durata.. incordare locomotorie. -ESTRUMATE -conţine Cloprostenol. -la vacă 500 mcg = 2 ml. Preparate comerciale: -FLAVOZIL -conţine Cloprostenol. -la iapă 250 mcg = 1 ml.la porc poate provoca neliniste. -OESTROPHAN -conţine Cloprostenol. FLAVOLIZ –se administrează i. -nu se trateaza animalele care sunt deja în estru. 151 .

Flurogestom acetat. O substanţa ocitocica sau uterotonica este un medicament care creste amplitudinea şi frecventa contractiilor uterine şi tonusul muscular astfel ca uterul se reduce în volum. -in prolapsul uterin când se face intramural. -determina contractia celulelor mioepiteliale favorizand ejectia laptelui. Ocitocina. -in hemoragii uterine postpartum.m. 3) prin aport de energie: glucoza. ex:Cloracitoxiprogesteron. Efecte farmacologice: -contracta ritmic musculatura neteda uterina. -in doze mari poate produce tetania uterului. -acţiunea este cu atât mai puternica cu cât uterul a fost sensibilizat în prealabil cu estrogeni. -este rapid descompusa de ocitocinaza. Indicaţii terapeutice: -grabirea involutiei uterine postpartum. OCITOCINA = hormon produs de lobul posterior al hipofizei. 2) mecanisme vegetative periferice (adrenergice sau colinergice): adrenalina. devenind sensibil în apropierea fatarii şi sensibilitatea durează 8 ore postpartum. chinina. prostaglandinele. -la vacă şi la oaie se utilizează Gestafortin i. substanţe parasimpaticomimetice.5-3 mg/kg la intervale de 3-4 luni.m.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -in MU astfel de hormoni sunt folositi în scop anticonceptional. Aceste efecte pot fi obţinute prin mai multe mecanisme: 1) acţionează direct asupra fibrei musculare: ocitocina.. 4) prin participarea la biochimismul contractiei musculare: calciu. 1. -factorii care influenteaza efectul ocitocic sunt: perioada de gestaţie şi calea de administrare. cea mai fiziologica contractie se produce după administrarea i. sau s. Substanţe nehormonale ocitocice. Metilacitoxiprogesteron. 152 . . -in timpul gestaţiei uterul este ireversibil. de altfel ea este produsa de hipotalamus şi depozitata în posterohipofiza. -Chrono-gest sub formă de bureti pentru oi│se introduc şi se mentin 13 zile şi ulterior la 1-4 zile -Veramix-gest sub formă de bureti pentru oi │apar căldurile. -hipotonie sau atonie după fătare. efectul durează de la ½-1ora. Poate fi obţinuta şi pe cale sintetică. Substanţe nehormonale uterorelaxante. gluconatul de Ca. pilulele anticonceptionale conţin gestageni+estrogeni care inhiba hipofiza pe toata durata tratamentului. alcaloizii din cornul secarii. IV.retenţie placentara şi endometrie pentru eliminarea conţinutului patologic din uter.c. iar pe cale naturala din hipofiza de bovine.

Datorită acestui fapt ei sunt indicati în hemoragii şi hipotonie uterina mai des decât ocitocina. -la iapă 10-13 ml s.5 ml.. -doze: -la vacă 16-20 ml s. Produsul romanesc de uz veterinar ce conţine metilergometrina este Romergometrin – fiole de 5 sau 10 ml 1%o şi se administrează numai la bovine şi suine. -la păsări 0. dar de durata mai lungă. doze: 5-10 ml i. -la oaie şi capra 4-5 ml s.c.i. hemoragii uterine.m. sunt de 2 tipuri: 1)alcaloizi polipeptidici = ergotamina şi ergotoxina.c. endometrite purulente şi mucopurulente. 153 .m.m.2-0.m. profund. pisică după ce colul uterin sa deschis complet... -la bovine indicat în hipotonie uterina.4 ml/kg în hemoragii uterine. Preparate : Presoxin -fiole de 10 ml ce conţin 50 UI.m. -in caz de retenţie de lapte.sau 6-10 ml epidural. 0. hemoragii postpartum sau după cezariana. sau 2. se poate repeta la 5 ore.5-5 ml i.3-0.v. doze: 2.sau agalaxie. saruri de Ca şi substanţe parasimpaticomimetice. -conţine ergometrina maleat. La cătele şi pisici poate fi utilizat produsul de uz uman Ergomet – fiole de 1ml 2%. Doze şi mod de administrare: -i. .m. durata efectului metilergometrinei este de 2-4 ore. după fătare. -in hipo.c. ALCALOIZII DIN CORNUL SECARII (DERIVATI DE ERGOT): -se gasesc în sclerotul ciupercii. Efectul ocitocic al derivatilor de ergot este mai slab şi mai nesigur comparativ cu cel al ocitocinei. în cazul involutiei uterine intarziate.v. -la suine este indicat în grabirea fatarii. sau i.. -la scroafa 4-10 ml i. -in ovoretenţie la galinacee şi palmipede. căţea. sau 4 ml epidural. -in mamite pentru eliminarea laptelui rezidual.c. 2)alcaloizi amidici ce poseda efecte uterotonice = ergometrina şi metilergometrina. -efectul incepe la 10-12 minute şi durează 20-30 minute. In urma administrării i.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -in caz de fătare intarziata la scroafa. -la căţea 1-3 ml s. Atât ocitocina cât şi derivati de ergot prezinta avantajul ca uterul ramane sensibil şi la alte uterotonice astfel ca efectul poate fi potentat cu glucoza.5-5 ml i.

CORTICOIZII desfasoara multiple efecte terapeutice: -antiinflamator-antireumatic. │sunt inhibitori β2-adrenergici şi Hormonii glucocorticoizi (antiinflamatoare) şi steroidice: Corticosuprarenală secreta hormoni steroizi-2grupe: -glucocorticoizi ce sunt sintetizati în zona fasciculata şi parţial în cea reticulata. scad volumul ţesutului limfatic şi mobilitatea leucocitelor şi activitatea fagocitara a acestora. inhiba 154 . │ Se utilizează şi produsul Romtiazin 1 mg/kg i. Efectul antiinflamator-antireumatic se bazeaza pe faptul ca glucocorticoizi inhiba cresterea şi toate reacţiile ţesutului mezenchimal. S-au sintetizat substanţe care au efct exclusiv β2-adrenergic (uterolitic) fara efecte cardiovasculare. CLENBUTEROL –produsul comercial uterolitici. ACTH stimulează secreţia de corticosteroizi. Produsele comerciale ce se utilizează în terapeutica umană şi veterinară se obţin prin sinteza chimică din acizii biliari. -antisoc-antistres. Substanţe nehormonale uterorelaxante (uterolitice): ADRENALINA – substanţa simpaticomimetica care relaxeaza uterul.produs: BRK-Werfft – comprimate ce conţin Bromocriptina. -antitumoral. . = Planipart.mineralocorticoizi ce sunt sintetizati în zona glomerulata.m. după 1ora de la administrare.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Dintre derivatii de ergot se mai utilizează BROMOCRIPTINA -care are alt efect decât cel uterotonic (inhiba secreţia hipofizara de prolactina – se utilizaeza în lactatia falsa la cătele). . inhiba fibrinogeneza şi multiplicarea fibroblastilor. Aceste substanţe au urmatoarele indicaţii: relaxeaza cervixul în vederea efectuarii tratamentelor intrauterine sau pentru a extrage fetusii la fătare şi reduc contractiile în cervicite şi vaginite. ISOXUPRIN –produsul comercial = Duphaspasmiu. -Corticosteronul. -antialergic-antitoxic. dar NU şi a mineralocorticoizilor. HORMONI GLUCOCORTICOIZI naturali sunt: -Hidrocortizonul. dar efectele ei cardioexcitante şi vasoconstrictoare NU permit utiliazarea ei în acest scop . cervixul devine permeabil astfel încât se poate introduce sonda uterina pentru efectuarea tratamentelor. 1comprimat/5 kg timp de 4-5 zile. la vacă.

-provoacă o senzatie de bine la nivelul SNC astfel încât animalele grav bolnave incep sa consume hrana fara ca boala sa se fi ameliorat astfel încât marcheaza evolutia reala a bolii. deoarece glucocorticoizii cresc eliminarea renală de aminoacizi. -stimulează retenţia apei şi a Na – pericol de edeme. -favorizeaza osteoporoza şi aparitia de fracturi spontane. Pe acest principiu se bazeaza utilizarea glucocorticoizilor în tratamentul cetonemiei la bovine. inhiba sinteza de PG prin scaderea sintezei de acid arahidonic (ce este precursorul PG). iar interventiile chirurgicale se pot face după 8 săptămâni. este impiedicata trecerea prin peretii capilarelor a leucocitelor şi astfel activitatea fagocitara a acestora. Pe langa aceste efecte dorite. 155 . la vitei putând aparea în urma tratamentelor ulcere perforate. creste glicemia şi apare glicozuria. aceasta crestere a rezistentei peretelui capilar contribuie şi la efectul antiinflamator. astfel se diminua arderea glucozei. creste număr neutrofilelor. uree. Efectul antitoxic se datoreaza stabilizarii membranelor celulare ceea ce corecteaza tendinta ţesuturilor de a arde anormal glucoza. iar la câine perforari ale colonului. -reactiveaza sau formează ulcere gastro-duodenale. există şi efecte nedorite: -stimulează metabolismul lipidic astfel ca creste concentratia de colesterol şi lipide totale din sânge determinand ingrasarea. acid uric şi creatinina.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ formareade Ac astfel încât puterea de autoaparare a organismului este scăzută. Efectul antisoc-antistres şi antialergic se exprima prin efectul antiexsudativ şi de scadere a permeabilitatii vasculare. -scade rezistenta la infecţii. in infecţii se asociază obligatoriu cu un antibiotic. glucocorticoizilor contribuie la stabilizarea tuturor membranelor din organism. de caeea articulatia trebuie menajata cel puţin 30 zile după tratament. creste glicogenul din ficat. in urma administrării intraarticulare lizeaza cartilajul protector al articulatiei. -modificări la nivelul sângelui: scade număr de limfocite şi eozinofile circulante (durează o săptămână sau mai mult). -au efect imunosupresor asupra sistemului limfatic. -intarzie cicatrizarea plăgilor. Efectul antitumoral se bazeaza pe inhibarea proliferarii celulare şi inhibarii anabolismului proteic. eritrocitele raman nemodificate. Glucocorticoizii sunt eficace mai ales în tumorile limfatice.

fumetazon. edem laringian. fiole ce conţin 25 g substanţa activă. -hemisuccinatul se administrează strict i. β-metazon (diprophos). -in sindromul metrita-mamita –agalaxie la scroafe. pilonefrite. mielite. artrite. 125 g la animalele mari şi 25-50 g la cele mici. -pentru acţiunea antisoc-antitoxică sunt indicati în soc infectios (NU traumatic sau hemoragic). glomerulonefrite. Farmacodinamia glucocorticoizilor: -hormoni naturali în care se incadreaza hidrocortizonul sunt distrusi de enzimele tubului digestiv şi NU se pot administra per os. -pentru acţiunea antialergica sunt indicati în eczeme. glaucom. 2) glucocorticoizi moderat florurati. -hormoni sintetici rezista în tubul digestiv şi se elimina sub formă glucuronata în urina. în starile în care în care este pusa în pericol viata (soc anafilactic. Indicaţii specifice medicinei veterinare: -pentru provocarea fatarii la vacă. administrate concomitent cu vaccinurile sau substanţele imunostimulatoare în timpul tratamentului cu glucocorticoizi şi 2 săptămâni după aceea. insuficienta renală cronica (IRC). dar numai când fatul este viu. 156 . injectia se poate repeta la 5-10 zile la animalele mari şi la 4-5 zile la cele mici. rezultate slabe sau chiar nule se obţin în bronsite. criza de astm). în diabetul zaharat. se administrează şi intraarticular 3-5 ml la animalele mari şi 0. arsuri. in funcţie de situatie se pot face 2 administrări cu repetare la 4-5 zile. toxiemii de gestaţie. artroze. insuficienta congestiva. -pentru acţiunea hiperglicemianta se utilizează în cetonemie. pareze prin hipocalcemie.5% şi hemisuccinat.v. afecţiuni oculare (conjunctivite.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Contraindicaţii: în infecţii virale şi micoze sistemice. ei au efect lent şi de aceea ei sunt folositi ca terapie suplimentara. hepatite. mamite. HIDROCORTIZONUL – se gaseste sub formă de hormoni acetat în fiole de 1 ml 2. toxiinfecţii alimentare. cheratite). ca reacţii secundare apare retenţia placentara. ulcere gastroduodenale. Clasificarea glucocorticoizilor: 1) glucocorticoizi neflorurati: -hidrocortizonul. miozite. PREDNISONUL – comprimate de 1si 5 mg. encefalite. colaps cardio-vascular. polinevrite. prednisonul (supercortizol). artrite septice. prednisolonul. triamcinolon (khenacort). -acetatul se administrează i. Indicaţii terapeutice ale glucocorticoizilor: -pentru acţiunea antiinflamatoare şi antireumatica sunt indicati în stari reumatice. astm.m. nevrite. ulcere şi alte rani greu vindecabile.25-1 ml la cele mici scotandu-se în prealabil o cantitate echivalentă de lichid sinovial cu cea care se introduce. dar NU purulente. numai o mică parte se elimina netransformată.superprednol (dexametazon).

timp de 4 zile. 0. NU se administrează la animalele mari. -ACTH poate fi administrat şi singur în afecţiuni reumatismale. PREDNISOLONUL – se deosebeste de hidrocortizon prin prezenta unei duble legaturi.m. -injectat i. 0.. -acţiune antiinflamatoare de 4 ori mai puternica decât hidrocortizonul. -tratamentul durează 3-4 zile. sau i. -fiole de 1 ml 2. -flacoane de 50 ml 0. In MU se mai utilizează o serie de produse cu efect local ce se aplica pe piele în arsuri.5% sau comprimate. gudron şi acid salicilic). Flumetazon pivalat N (conţine şi neomicina). -injectat s.2-1 ml la câine. sau i. ex: ungventul cu hidrocortizon acetat 1%.c. cât şi asupra ACTH.obţinut din hipofiza de animale. prurit..MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ . dermatite.doze: 5-20 mg la animalele mici timp de 3-5 zile. dar mai ales în cetonemie la vaci (se administrează 2-6 flacoane).v.25%. -doze: 50-200 mg la animalele mari. -doze: 5-10 ml la animalele mari. Bioxiteracon. ACTH . -acţiune antiinflamatoare de 25 ori mai mare decât hidrocortizonul şi antiproliferativa de 100 ori mai mare decât acesta. 10-20 mg la animalele mici. în tratamentul indelungăt cu glucocorticoizi se injecteaza din când în când şi ACTH pentru a preveni atrofia suprarenalelor. -intraarticular dozele sunt puţin mai mari. -flacoane de 50 UI sau pulbere injectabilă. DEXAMETAZONA(SUPERPREDNOL) –comprimate. fluocinolon N. Mineralocorticoizii Sunt sintetizati în zona glomerulata a corticosuprarenalei. FLUMETAZONUL –preparat: Cortival.m. artrite. 157 .25-1 ml la pisică . ungventul cu triamcinolon acetonid 1%o. Flumetazon pivalat. fluocinolon. Locacorten-Tar (conţine flumetazon. sinovite. 25-50 mg la animalele mijlocii. -in cursul tratamentului cu glucocorticoizi se produce o inhibitie atât asupra suprarenalei (se atrofiaza). eczeme.

158 . -dezoxicorticosterona. în stari de soc (soc traumatic. obstetrical sau soc prin arsura).C. Retenţia de Na în organism poate duce la edeme.D. retinand apa în organism. la animalele mijlocii 20-50 mg şi la animalele mici 5-10 mg. In comert se gaseste produsul uman şi veterinar Mincortid -care este acceptat de dezoxicorticosteron (A. Mineralocorticoizii acţionează predominant în sfera metabolismului apei şi al elementelor minerale. stimulează reabsobţia de apa şi Na de la nivelul tubilor renali.) -există fiole de 1 ml soluţie uleioasa 1% şi este indicat în tulburări digestive insotite de diaree. astfel.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Cei mai importanti sunt :-aldosteronul (aldosterona). în tulburări hepatice când se asociază cu vitamina A. C şi metionina. -se injecteaza i.m. polidipsie şi cresterea tensiunii arteriale şi este favorizata eliminarea de K. timp de 3-5 zile la animalele mari în doza de 100-200 mg. în adinamie şi slabiciune musculara.

soluţiile cu peste 500 mmoli/litru sunt considerate soluţii hipertone. Cl. 6) redresarea circulaţiei sangvine cu substanţe simpaticomimetice. 5) tonifierea centrilor nervosi superiori cu substanţe analeptice. 4) aprovizionarea celulelor cu oxigen şi substanţe nutritive cu soluţii nutritive. Dezavantaje: se elimina repede. -complete ce conţin toti electrolitii. ionul bicarbonat) putându-se adauga în caz de nevoie şi alte ingrediente. NU reusesc sa remedieze tensiunea arteriala decât pentru o perioada scurtă (aprox. stari de soc. uremie. 2) combaterea dezechilibrului hidroionic cu substanţe rehidratante. Terapia rehidratanta: -este indicata în hipovolemii prin diaree. Mg. Au indicaţii foarte precise: -in deshidratari hipotone: diaree. transpiratie intensa.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ MEDICATIA URGENTELOR Cele mai importante sunt tulburările hemodinamice manifestate prin soc sau colaps vascular şi hemoragiile interne sau externe masive. 30 minute-1ora). -in deshidratari izotone ca pierderile de sânge se folosesc soluţiile complete de electroliti. -soluţii macromoleculare.v. Avantaje: sunt ieftine. Există soluţii de electroliti: -incomplete care conţin doar 1-2 electroliti. De obicei. sau dacă este posibil i. iminenta de colaps vascular. -in deshidratari hipertone ca setea accentuata. stari toxiinfectioase. Există 2 categorii de lichide rehidratante: -soluţii cu electroliti. voma. 3) combaterea acidozei cu substanţe rehidratante alcaline. A) SOLUŢII CU ELECTROLITI: -sunt soluţii apoase care conţin unii electroliti ai sângelui (ex: Na. soluţia izotona de glucoza 5%. Serul sangvin are o osmolaritate de 280-300mmoli /litru. diureza neosmotica. diureza osmotica se folosesc soluţiile incomplete de electroliti. Ca. se foloseşte soluţia de florura de Na până la concentraţia de58% şi soluţiile complete de electroliti. hemoragii masive. perioada indelungata de anorexie. se injecteaza s. K. uşor de preparat şi administrat. ser fiziologic. 159 . Tratamentul starilor de soc şi colaps vascular are obiectivele: 1) refacerea volemiei care se corecteaza cu substanţe rehidratante şi mineralocorticoizi.c.

20-40 ml la animalele mici.c.p. ENERGOSOL -pulbere.c. -osmolaritatea = 277. IONOSERUL -produs ce conţine NaCl . dar poate fi utilizata cu rol energizant. -administrat asemănător ionoserului. -in caz de acidoza grava se injecteaza în prealabil s.v. -PERFUZIA cu KCl şi NaCl. SHERRY -conţine acetat de Na 7.3%. -in organism raportul Na:Cl este 3:2. -injectat s. 100-500 ml la animalele mijlocii. administrarea se repeta la nevoie. -osmolaritate = 645. totdeauna sub formă de soluţie calduta. -80 ml/kg/zi la animalele mici în 3-4 administrări. acetat de Na. REHIDRASOL -soluţie cu amestec de săruri. -reechilibrarea pompei de Na-K se face după mai multe administrări. 160 . SERUL FIZIOLOGIC –soluţie izotonica de NaCl 0. -se administrează per os. SOLUŢIA MC. cafeina. sau s. KCl 0. -flacoane de 250 ml.5%.75%. SERUL GLUCOZAT –izotonic 5%. soluţie de bicarbonat de Na 13-15% în doza de 500-1000ml. iar în serul fiziologic 1:1. -izotonica cu sângele. şi i. amestec de săruri minerale. CaCl2 0. glucoza şi cafeina. glucoza. MgCl2. în doze de 750-1000 ml la animalele mari.95%. citrat de Na. MgCl2 0.3%. KCl. NaCl 4.9%. -conţinutul unei pungi se dizolva în 10 litri de apa sau ceai. -poate fi administrat i. Perfuzii prevazute în FR X: -SOLUŢIA PERFUZABILA RINGER. -PERFUZIA cu 1.c. în doza: -30 ml/kg/zi la animalele mari. -glucoza NU este electrolit. -osmolaritatea = 308. -la vitel 5 litri/zi 2-3 zile. CaCl2 . -administrată i.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ !!!! Toate soluţiile se administrează caldute. -doza pentru rehidratare la un animal este între 500-2000 ml.v. -este o soluţie puternic hipertonica de aceea este bine sa fie diluat cu apa distilata în proporţie de 1:1.3% BICARBONAT DE Na.

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

REHIDRAVIT -injectabil; -compozitie foarte bogata: săruri minerale, cafeina, glucoza, vitamine, benzoat de Na. ROMHIDROSEL -pulbere de uz veterinar; -tonic general rehidratant şi trofic tisular. LECTADE-PLUS -rehidratant oral pentru vitei mai ales; -plicul A + plicul B se solubilizeaza în apa. In MU se mai folosesc: -POLIVITAMINIZANT -drajeuri; -SĂRURI pentru REHIDRATARE ORALĂ; -LACTAT de K – fiole 10ml Anionul lactat este labil şi în -LACTAT de Na – fiole de 20ml │cursul metabolizarii sale se transformă parţial în bicarbonat astfel ca efectul este mai lent – nu există pericolul de supradoza. B)SOLUŢII MACROMOLECULARE (INLOCUITORI de PLASMA) DEXTRANUL -este polimer al glucozei; -cu greutate moleculara de 50.000 Dal; -se elimina prin urina; -se utilizează Dextranul 70 sau 40 (de la proportia în care se elimina prin urina); -se utilizează în deshidratari pasive şi hemoragii, arsuri, peritonite, tromboza; -ridica tensiunea arteriala pentru 6-8 ore; -se perfuzeaza lent i.v.; -este lipsit de toxicitate, dar poate da uneori reacţii alergice traduse prin soc şi astm; -preparat:Vetoplasm -indicat la vitei şi purcei în diaree neonatala, hipoglicemie, intoxicatii alimentare, colibaciloza; -administrat i.v. sau i.p.; -doza: 4-8ml/kg; tratamentul se poate repeta la interval de 5-6 ore. C)SOLUŢII NUTRITIVE: -conţin glucide sau aminoacizi. Glucidele = substrat energetic uşor asimilabil ce restabilesc rezervele energetice ale organismului; -din acesta categorie fac parte: glucoza, fructoza, sorbitolul. GLUCOZA –sub formă de pulbere alba, dulce, uşor solubilă în apa; -in comert există concentraţiile 5%, 10%, 20%, 33%, 40%; 161 │se dilueaza cu ser fiziologic.

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

-reprezintă un substrat energetic imediat mai ales în injectarea i.v.; -excesul este depozitat în ficat sub formă de glicogen; in cursul metabolizarii furnizeaza ATP (adenozin trifosfat) substanţa care creste excitabilitatea chemoreceptorilor tisulari; -pe langa funcţia energetica mai are funcţiile: antitoxică, diuretica (mai ales în soluţiile hipertonice), tonifica contractiile miocardului şi uterului. Indicaţii: -după interventii chirurgicale, obstetricale, la animalele slabite, epuizate, subnutrite, în convalescenta, în stare de soc, la animalele cu intoxicatii, cu miocardite, hepatite, în cetonemia vacilor. -la animalele cu stare normala de hidratare se pot administra şi soluţiile hipertone; la cele deshidratate trebuie evitate soluţiile hipertone datorită efectului diuretic şi deshidratant al acestora la care se vor injecta soluţii izotonice; se face o administrare şi se repeta la nevoie; -se injecteaza s.c. şi i.v., chiar şi i.p.; -doze: 0.33 g/kg la animalele mici şi mijlocii; 0.16 g/kg la animalele mari. -pe cale s.c. şi i.p.se utilizează concentraţia maximă de 10%. FRUCTOZA SORBITOLUL lentă; -fructoza se descompune mai ales în ficat, iar glucoza peste tot; sorbitolul se descompune mai ales în ficat, dar trece mai intai în fructoza; -fructoza există sub formă de flacoane de 100ml 20%, iar sorbitolul în pungi de 250 sau 500ml 5%; ambele preparate sunt de uz uman; -se utilizează mai ales în deshidratari, în diaree, în doza de 1000-2000 ml/animal/zi. Există comprimate energizante cu glucoza, cafeina, vitamina C, B1, B2 şi ATPsodic. Aminoacizii : -sunt un aport alimentar proteic de mare valoare; de obicei, se utilizează formă levogira a aminoacizilor esentiali (leucina, metionina, triptofan, izoleucina). -se pot utiliza şi alte surse de N; -in medicina umană se folosesc diverse preparate care pe langa amionacizi conţin şi electroliti; ex: Aminoplasmal, Aminosteril, Levamin, Salviamin, Aminofusin, Aminosolut (pentru diabetici), Efortex (drajeuri ce conţin acid glutamic, tirozina, aspartat de Mg şi K, cafeina; se administrează în stari de oboseala, convalescenta, pentru mentinerea efortului la sportivi). Analeptice cardiorespiratorii: -maresc consumul de O2 la nivelul SNC; -inhiba fosfadiesteraza care la randul ei descompune AMPciclic, favorizand depunerea acestei substanţe în celule. Categorii: -excitante corticale care în MU se mai numesc şi stimulente psihomotorii (cafeina); 162 -sunt zaharuri a caror metabolizare NU depinde de prezenta insulinei; -au aceeasi valoare energetica ca glucoza, dar eliberarea energiei este mai

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

-excitante bulbare (camforul , pentetrazol) -v. excitante SNC!!!! Substanţe simpaticomimetice: -directe: adrenalina, noradrenalina. -indirecte: efedrina. Efecte: -produc vasoconstrictie generală cu exceptia vaselor cerebrale, coronare şi pulmonare; -activeaza toate funcţiile inimii: tahicardie, în special, hipertensiune arteriala; -scade tonusul musculaturii netede intestinale, bronhice (are efect favorabil în alergii); -contracta musculatura splinei; -scade secretiile digestive şi bronsice; -produce midriaza activă; -creste nivelul glicemiei prin descompunerea glicogenului din ficat; -sunt stimulante ale SNC, respiratiei; -creste număr de leucocite şi temperatura corporală. Indicaţii: -ca hemostatice sub formă de tamponari; -in asociere cu anestezicele locale pentru prelungirea efectului; -in astm bronsic, soc anafilactic, urticarie, colaps cardiac; -la om în crizele ee astm bronsic. Contraindicaţii: -in narcoza cu preparate halogenate (Cloralhidral, Halotan). Tratamentul hemoragiilor: Oprirea hemoragiei -pe cale chirurgicala: hemostaza mecanica prin presare, comprimare şi sutura vasului, prin frig; -pe cale medicamentoasa prin hemostatice. HEMOSTATICE: -LOCALE; -GENERALE. HEMOSTATICE LOCALE: -substanţe astringente şi simpaticomimetice prin acţiunea lor vasoconstrictoare; -produse hematologice de uz uman: bureti de fibrina, pudra de fibrina, trombina uscata pe plăgi sângerande. HEMOSTATICE GENERALE: VITAMINA K -antihemoragica; este o vitamina sintetizata de regnul vegetal (vitamina K2 ) si de populatia rumenala sau intestinală. →vitamina K 3 este o vitamina sintetică care se mai numeste şi menadiona bisulfit de Na ; -la om şi păsări sinteza digestiva este insuficienta, de aceea se utilizează frecvent în terapie; 163

100 sau 1000 ml.1-0. sau i. -in insuficienta hepatică.v. -starile de carenta apar când se administrează timp indelungat per os substanţe antibacteriene (sulfamide. antibiotice cu spectru larg şi coccidiostatice. -vitamina K 3 pulbere furajera care se poate administra la mamifere sub formă de breuvaj.3 g la animalele mari. în doze asemănătoare cu cele de vitamina K fiole: 0. substanţe coccidiostatice). -există fiole de 1ml de uz uman ce conţin 1 unitate hemocoagulaza. intervine în sinteza hepatică de protrombina şi a factorului VII (convertina).c. -înainte şi după interventii chirurgicale sângeroase. respectiv. antibiotice.10. ELEMENTE DE HOMEOPATIE sud- 164 . iar timpul de sângerare scade la 1/5. dacă în urma administrării vitaminei K NU creste protrombinemia rezulta ca există o afecţiune la nivel hepatic. -in intoxicătii cu derivati cumarinici (warfarina). -forme de prezentare: -vitamina K în fiole de 10 ml 1%. cât şi curativ în interventii insotite de hemoragii . ETAMPSILAT –fiole de 1ml. -fitomenadiona în fiole de 1ml 1% de uz uman. injectabilă s. este destinata păsărilor şi se administrează în apa de băut dimineata: 1ml la 10 pui timp de 3-5 zile .3 g . -vitamina K 3 soluţie 1% buvabila în flacoane de 50.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -rolul fiziologic al vitaminei K în procesul de coagulare al sângelui. sulfamidica sau antibioticele în doza de 3-6 g/tona de furaj pe o durata de 4-7 zile. -calea de administrare este s. la animalele mari 0. -timpul de coagulare scade la o 1/3 din valoarea iniţiala. se utilizează similar Venostatului.c.m. în intoxicatii cu antivitamine K (derivati cumarinici) apar afecţiuni hepatice grave. se utilizează profilactic în cazul unor interventii chirurgicale. -indicaţii: -in hemoragii şi stari hemoragipare. iar la cele mici 1-3 cg putându-se repeta administrarea de 2-3ori în cursul unei zile. la păsări se administrează în hrana de obicei concomitent cu medicatia coccidiostatica. VENOSTAT(REPTILASE) -este o hemocoagulaza izolată din veninul unor serpi americani ce activeaza transformarea fibrinogenului în fibrina. sau i. -in tratamentele prelungite cu sulfamide.

Dacă astfel de soluţii se administrează în concentraţii mari. Homeopatia se sprijina pe principiul „similia similibus curantur” = „asemănătoarele se combat prin asemănătoare”. substanţele utilizate se numesc remedii. ele declanseaza în organism simptoame pe care le anihileaza sub formă remediilor homeopate. extracte sau tincturi. se bazeaza pe principii active din plante. are ca parinte pe Sammuel Hahneman. are ca parinte pe Hipocrate. dar mai ales fizice deosebite. 165 .000 şi chiar mai mult.000. iar prin dinamizare = agitarea periodica.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Alopatia se sprijina pe principiul „contrariile se combat prin contrarii” = „contraria contrariis curantur”. ritmică şi sustinuta a dilutiilor respective) astfel încât în urma acestor operatiuni soluţiile capata proprietăţi chimice. Remediile folosite în domeniul homeopatiei pornesc de la extracte vegetale supuse ulterior unor dilutii succesive şi unor procese de dinamizare (dilutiile pot ajunge până la 1:1. Aceste remedii acţionează prin stimularea fortelor organismului de a se opune agresiunii unor factori externi astfel ca în ultima instanta vor restabili homeostazia iniţiala fiziologica.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->