Sunteți pe pagina 1din 3

Simboluril din „Pescarul Amin”

Fiintele divine In conceptia maiasa, ritualurile si simbolismul faceau trecerea de la lumea oamnenilor
la cea a zeilor. Zeii si ritualurile legate de regalitatea aveau o importanta deosebita, dat fiind ca prin
intermediul lor se acorda autoritate supranaturala. Zeii maiasilor luau forme diferte, de obicei cu
trasaturi zoomorfe – cum ai fi jaguarul, sarpele sau vulturul - si sunt reprezentantati in arta si in
arhitectura prin iconografia sculptata si pictata.

Plasa de suflete Samanul se folosea de multe instrumente pentru a dobandi sanatatea indivizilor si a
intregului trib. Fumatul pipei in comun, mai ales in Preeriile Dakota, simboliza cautarea pacii si
incheiesrea acordurilor. Pentru a vindeca bolnavii, cel mai important ajutor era plasa de suflete in
corpul bolnavului. Era o credinta larg raspandita faptul ca boala era provocata de pierderea sufletului
catre pacient, care se putea vindeca doar prin redobandirea acestuia.

In cautarea unei viziuni Mai ales pentru triburile care traiau in Preeriile, inaltimile aveau un rol
important in rituarile de initiere ale tinerilor. Dupa rituarile de purificare sau incarceraea, novicele se
indrepta spre un loc solitar, cum ar fi varful unui munte, pentru a experimenta incercarile mediului
inconjurator, pentru a posti si a comunica cu spiritele. Aceasta expeditie in cautarea unei viziuni
ajutatoare putea fi repetata mai tarziu in viata, mai ales daca individul cautasa capete puteri samanice.
In interiorul comunicarii erau ridicate corturi speciale, din materiale naturale, unde avea loc
purificarea spirituala.

Creaturile acvatice Apa si locuitorii ei apar in multe mituri ale creatiei. Pentru cei din regiunea de
sud-est, carabusul de apa a dragat apele primordiale pentru a crea uscatul, iar Paianjenul de Apa a adus
focul. Pentru cei din tribul Dakota, desi erau oameni ai uscatului, monstrii adancurilor erau foarte
temuti si considerati inamici ai Pasarii-tunet. Dar, asa cum era de asteptat, simbolismul cel mai
complex legat de viata maritima, era elaborat de popoarele de pe Coasta de nord-vest. Balena ucigasa
era venerata de triburile Tlingit si Haida, care credeau ca innecatii deveneau ei insisi balene.

Nemuritorii Triburile din sud-vest, mai ales triburile Cherokee si Choctaw, au fost fortate in anii 1830
sa accepte o dureroasa recolonizare a pamanturilor de catre statul Oklahoma. Si-au alinat durerea
provocata de aceasta experienta, la care se refereau drept „Dara de Lacrimi”, prin cultura lor bogata:
legende despre membrii tribului salvati in salbaticie de spirite binevoitoare, oamenii mici, care le
ofereau mancare si imbracaminte. O alta categorie de spirite binevoitoare erau nunnebi, fiinte
nemuritoare care salasluiau in lacuri si stanci, si care au inceract fara succes sa protejeze tribul de
omul alb.

Apa Ca si lumina lumanarilor, apa este o ofranda recurenta in templele si in alte altare budiste. Este
in stransa legatura cu simbolismul lunii, ca imagine a fortei feminine, regenerative a universului.
În mitologie, apa este un element primordial, simbol al vieții, al regenerării și al purității.
Lumea apelor, a mărilor este diferită de cea a uscatului, a oamenilor, având tărâmuri și
adâncimi necunoscute și mistice

În mitologie, apa este văzută în foarte multe ipostaze:

 1. Apa, ca element al genezei; În concepția multor popoare, dar și în Biblie, se susține că omul
a fost făurit din lut, adică din apă și pământ, elemente ce făuresc lumea însăși. Astfel omul devine
o miniatură a lumii prin armonizarea apei cu pământul. Un alt mit al apei ca element al genezei
este nașterea Afroditei, din mitologia greacă. Se spune că această zeiță s-a născut din spuma mării
și sângele lui Uranus. Această geneză spectaculoasă pune în evidență caracterul pur, sublim al
elementului apă, Afrodita, zeiță a iubirii, fiind un ideal al frumuseții. Chiar numele îi provine de la
cuvântul grec "afros" însemnând "spuma mării".
 2. Apa, ca element al vitalității, al regenerării și al învierii. Această caracteristică este foarte
bine evidențiată de basmele românești, în mitologia românească unde întâlnim termenul "apă vie".
"Apa vie" este apa pe care eroii de basm o beau pentru a-și recăpăta energia și forța, necesară în
luptele epuizante contra dușmanilor. În "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă, personajul
Harap-Alb este înviat cu apă vie și apă moartă.
 3. Apa, ca element al nemuririi, al tinereții veșnice și al invincibilității; un mit ilustrând
această proprietate a apei este cel al scăldării eroului din mitologia greacă, Ahile în
apele Stixului de către mama sa Thetis, ce dorea să-i confere nemurire. Există și în mitologia
românească, precum și în alte mitologii "fântâni ale tinereții", a căror apă oferă celui care o bea
tinerețe veșnică.
 4. Apa, ca element al distrugerii; În foarte multe mitologii se întâlnește mitul unui potop uriaș,
care scufundă sub apele sale întreaga lume, mai puțin piscurile munților și în urma căruia reușesc
să se salveze un număr mic de oameni și animale. Cel mai reprezentativ este Potopul lui Noe, în
care Noe reușește să salveze câte o pereche din fiecare specie de animal. În toate mitologiile în
care se întâlnește potopul, acesta este trimis de forța divină, ca pedeapsă pentru neascultarea
muritorilor. Apa poate avea și rol apocaliptic. În mitologia nordică, în ziua de Ragnarok,
șarpele Jormungand se va ridica din ocean, mișcările sale îngropând sub ape lumea
oamenilor, Midgard.
 5. Apa, ca element al metamorfozei; De această proprietate a apei este legat mitul lui Narcis,
erou al mitologiei grecești. Acesta a rămas îndrăgostit de chipul său, privindu-l în unda unui lac și
vrând să se apropie de el, a căzut în apă și s-a înecat. Trupul său s-a metamorfozat sub proprietatea
magică a apei, într-o narcisă.

 6.Apa, ca element transcedental Luntrașul Charon, personaj aparținând mitologiei grecești, era
singurul navigator al râului Styx. Acest râu reprezenta singura cale de trecere către tărâmul
morților. Acest mit este cauzatorul unui obicei păstrat și în zilele noastre, acela de a pune doi bani
pe ochii defunctului. Acești bani aveau sa fie oferiți luntrașului în schimbul traversării râului.

Moarte In ciuda aspectului inspaimantator, Moartea este un rar semn al mortii reale, ci mai degraba
unul al schimbarii unei etape a vietii cu alta. Poate fi si o intamplare fericita, cum ar fi inceperea unor
noi relatii, insa este puternic sygerata ideea ca schimbarea trebuie acceptata cu o atitudine pozitiva.

Pestele Cuvantul “simbol” provine din gecescul “σύμβολον” (“σύμ” care inseamna
“impreuna” si “βολή” ce are sensul aproximativ de “punere impreuna”). Se spune ca in Grecia
Antica, prietenii, cunostiinlele, isi imparteau monede,pentru a se putea recunoaste dupa o
despartire mai lunga (fiecare pastrand ½). Un mesager al unei personane “x”, pentru a-si
punea duce munca la bun sfarsit trebuia sa uneasca moneda primita cu cea a persoanei caruia
ii transmitea mesajul – semn ca intra-adevar persoana “x” l-a insarcinat sa duca acel mesaj si
nu este un impostor.
b
Singurătatea sau solitudinea este o stare emoțională de izolare, când o anumită persoană
simte lipsa relaționării cu ceilalți sau nu simteiubire. Poate fi rezultatul relațiilor rele cu
altcineva, amorului nefericit, alegerii intenționate, bolii fizice sau psihice, depresiei,
obișnuințelor personale antipatice sau altor condiții depinzând de situație.

Solitudinea de perioadă scurtă este adesea apreciată ca timpul când se poate munci,
gândi sau odihni fără întreruperi. Ea poate fi cerută în vederea rezolvării de chestiuni
private.