Sunteți pe pagina 1din 2

Ceea ce e ști tu e con știen ță ce vibrează, energie vibrantă; tu e ș ti rezonan ță, ești o frecven ță, ești o fluctua ție de energie – asta e semnătura ta vibra țională unică ș i ceea ce e ea, la un moment sau altul, e ceea ce te definești tu a fi; aceea va fi experien ța pe care îți vei îngădui să o ai, ca o reflexie reproiectată spre tine fiindcă, ține minte, realitatea fizică nu există în afara ta; ea există ÎNĂUNTRUL tău… este numai o iluzie, doar o reflexie. Și iar, a șa cum obi șnuiesc adesea, voi folosi analogia oglinzii: când î ți vezi reflexia în oglindă, știi că nu e ști tu acolo, în oglindă. Știi bine că tu e ș ti aici. Știi că aia-i doar o reflexie. Dacă vezi reflexia încruntându-se, nu te duci la oglindă și-ncerci să sileș ti reflexia să zâmbească; când vrei să vezi reflexia zâmbind, ș tii că ai un singur lucru de făcut: trebuie să zâmbe ști tu mai întâi. Dar, dacă a ștep ți ca reflexia să zâmbească prima, apăi te vei încrunta pentru tot restul vie ții tale. Dar asta-i ceea ce fac cei mai mul ți: „Voi fi fericit după ce realitatea mi se schimbă…” – da, chiar asta faci, chiar ș i tu! „Voi fi fericit atunci când reflexia mea va fi fericită” – dar reflexia nu poate fi fericită până ce tu e ști…

Aș adar, când eș ti tu fericit mai întâi, reflexia nu are de ales decât să-ți oglindească exact asta – dar, adu- ți aminte, ai creat o realitate spa țio-temporală, a șa că, uneori, e un oarecare decalaj între ideea schimbării pe care o faci lăuntric și capacitatea realită ții exterioare de a ți-o reflecta cu fidelitate; iar uneori, din cauza – în principal din cauza sistemului de credin țe la care ai aderat de-a lungul vie ții, chiar te vei verifica, să vezi dacă e evident că te-ai schimbat… ș i iată de ce insistăm de fiecare dată că, atunci când spui, atunci când ș tii că te-ai schimbat, nu condi ționezi schimbarea de diferen țele sau lipsa de diferențe din realitatea exterioară; testul cunoaș terii că te-ai schimbat cu adevărat este acela că răspunzi diferit realită ții exterioare – chiar dacă aceasta nu se schimbă! Ăsta e felul în care știi că te-ai schimbat… pe când, dacă spui, „Da, m-am schimbat, dar nu văd asta în realitatea mea exterioară!”, atunci nu faci altceva decât să te tot chioră ș ti după schimbare în realitatea exterioară mai întâi, iar asta înseamnă că nu te- ai schimbat, aș a că de ce ți-ar reflecta realitatea exterioară vreo schimbare?

Vezi? Înțelegi, da? Bine atunci. A ș adar, ideea e că, după cum spuneam, atunci când „te prinzi”, a ș a cum spui tu, atunci când pricepi simultaneitatea, vastitatea, adevărata putere ș i multidimensionalitate a existen ței tale… atunci î ți po ți îngădui să relaxezi felul în care insiș ti mereu, condi ționezi mereu și mereu într-un fel negativ una sau alta în ceea ce te priveș te – ș i po ți alege pur și simplu să fii cine preferi să fii, fără absolut niciun motiv! Nu ai nevoie de un motiv pentru a fi fericit. Dacă vrei să fii fericit, fii fericit. Nu îți trebuie un motiv condi țional exterior pentru a putea fi fericit. Iată de ce spunem, „împrejurările nu contează; numai starea ta de spirit contează”. Chestia e că tocmai starea ta de spirit e cea care determină tipul de efect pe care ți-l imprimă împrejurările, fiindcă împrejurările nu au un sens încorporat în sine însele; ele nu se petrec cu un scop anume; o împrejurare e neutră, e doar recuzită fără o însemnătate precisă – însemnătatea cu care tu o investe ș ti determină efectul pe care îl va avea asupra ta. Deci importan ța pe care i-o dai va determina dacă î ți vei experimenta via ța într-un mod abundent ori limitat.

Odată ce în țelegi că e ș ti o fiin ță în plină expansiune ș i începi să te por ți ca atare, chiar dacă e ști focalizat ca individ, vei vedea diferen ța reflectată în realitatea ta

prin simpla cunoaș tere a ceea ce e ș ti. Doar cunoscând că e ș ti cutare lucru, acesta va începe să fie reflectat în realitatea ta ca într-o oglindă. Fiindcă acea realitate nu există, la drept-vorbind, acolo – este aici cu totului. Chiar aici, chiar acum, alături de tot ce există în Creație.

Ceea ce nume ș ti, în mediul tău spa țiu-temporal liniar, „momente diferite” este doar acela și moment, din punte de vedere diferite. Asta-i tot. Deci tot ce vezi… e un singur moment în Crea ție: ACUM. Totul există ACUM, iar ce nume ș ti tu momente diferite nu reprezintă decât exact acela și moment, dintr-un mereu alt punct de vedere. Iată cât de vast e ști, iată cât de atotputernic e ști – de miliarde de ori într-o clipă creezi, literalmente, miliarde de puncte de vedere diferite ale aceluia ș i moment de ACUM al crea ției – ș i iată ce experimentezi tu ca „realitate”.

Într-atât de puternic e ști. Trăie ște ca ș i când ai fi constant con știent de asta, într-un fel smerit însă, și vei vedea incredibile miracole devenind cursul firesc al unei zile.

Pricepi, zici? Bine atunci…

Bashar – Simultaneity of Existence, 2010.08.28 (trad. Aristel Ianolide)