CACIULI FERMECATE

Masa privi pe geam, se uita la pajistea atat de familiara ei si nu o mai recunoscu.

Doar pana mai ieri simtea ca o dor ochii de auriul florilor de papadie! Unde disparusera
ele? se framanta fetita. Poate ca au fost smulse de baieti!
Dar Masa se framanta degeaba. Baietii n-aveau nici o vina de data asta. Nu se
atinsese nimeni de florile de papadie.
Ce s-a intamplat atunci cu ele?
Doar nu si-au pus, peste noapte, niste caciuli fermecate.
Nu le e deloc usor plantelor, chiar daca nu se atinge nimeni de frunzele lor si chiar
daca au scapat cu bine de inghetul iernii. Caci nu toate sunt la fel de rezistente. Se gasesc,
printre ele, si unele mai friguroase. Lor poate sa le fie frig chiar si intr-o noapte
calduroasa de vara.
In bradetul frumos poti intalni adesea macrisul iepurelui. Aceasta iarba gratioasa e
foarte plapanda. Frunzele ei subtiri au trei lobi. In timpul noptii, lobii se indoaie pe
jumatate si se pleaca in jos. ,,Macrisul iepurelui a adormit”, spun oamenii. Dar nu de
somn e vorba, ci de un mod de a se apara de frig. La fel ,,se culca” macrisu1 iepurelui si
pe vreme de ploaie, cand aerul se raceste simtitor.
Tot asa procedeaza si trifoiul. Numai ca frunzele lui, si ele indoite, nu se apleaca, ci
se inalta.
Dar frunzele nu se indoaie singure. In functie de starea timpului, presiunea sevei in
celule creste ori scade. Intervine atunci ,,mecanismul rotitor” al frunzelor. El actioneaza
asemenea pompei pneumatice ce inchide si deschide usile autobuzului.
E bine ca planta sa-si salveze de frig frunzele. Dar mai pretioase pentru ea sunt
florile. Daca pistilul si staminele vor avea de suferit, nu vor mai fi seminte. Tot efortul
plantei, care a insemnat atata energie si timp, va deveni zadarnic.
Dar cum sa aperi florile de frig? Sa le invelesti intr-o coaja, sa le infasori in mai
multe foi, asa cum procedeaza ceapa?
Nu prea se potriveste, ar fi un mod cam greoi, ar spori volumul lor.
Plantele au adoptat un fel de a se apara mai gratios, mai subtil. Florile multora
dintre plantele de padure au forma unor clopotei, abajururi ori coifuri. Orificiul prin care
staminele si pistilul ,,se uita” la lume, se ingusteaza. In acest chip se reduce mult
posibilitatea patrunderii aerului rece. Se formeaza astfel un locsor in care e mai cald decat
afara. In felul acesta isi apara de frig ghimpoasele lor flori clopoteii, merisorul, afinile,
lacramioara, strugura-ursului.
Florile de mac si cele de picioru1-cocosu1ui seamana cu niste cescute delicate. Dar
cescuta nu poate retine aerul cald ca abajurul lacramioarei de pilda. Totusi nu se poate
spune ca florile de mac si cele de piciorul-cocosului au de suferit din pricina frigului. Ce
anume le salveaza oare?
Sa ne amintim cat de stralucitoare sunt aceste flori, parca ar fi date cu lac, si ce
forma concava au ele. Aceste veritabile oglinzi naturale rasfrang razele soarelui spre
centrul florii, acolo unde se inalta pistilul. Lui ii trebuie mai ales caldura pentru
germinarea polenului depus de stigmat.
,,Oglinzile” plantelor sunt intr-adevar niste ajutoare pretioase pentru planta.
Datorita lor temperatura in interiorul florii de mac, de pilda, e reglata, ea poate creste
chiar cu cinci grade. Iata deci ce efect pot avea aceste cupe deschise ale florii.
 Maruntele flori de rodul pamantului sunt acoperite de o frunza ce aduce cu o
cuvertura pe masura. In aer temperatura poate fi de zece grade, dar in ,,sera” florii ea e de
treizeci de grade.
Frumosul nufar alb isi are si el secretul lui. Cat e ziua de mare florile lui se desfata
la soare. Dar cand soarele e la asfintit si lasa mai putina caldura, se pune indata in
functiune mecanismul de aparare al plantei: sepalele verzi si dense incep sa se stranga,
inchizand floarea intre ele, iar pedunculul lung si flexibil al acesteia se scurteaza tragand-
o in apa, unde noaptea e mai cald decat in aer.
Dar cum se apara florile pe timp de ploaie astfel ca picaturile de apa sa nu distruga
petalele, sa nu rupa staminele si pistilul, iar polenul sa ramana intact?
Ce anume apara floarea atat de delicata si care nu poseda un acoperamant protector
sau o umbrela?
Floarea s-a deprins, si ea, sa se apere singura. Priviti, in zilele ploioase, papadia de
pe campuri: nu veti mai vedea scufitele lor aurii. In vreme ce, cand e soare, auriul lor iti
ia ochii. Nu le-a smuls nimeni: pur si simplu, florile s-au acoperit, din pricina ploii, cu un
invelis impermeabil. Nu mai vezi scufitele lor aurii, ci bobocii verzi. Dar acestia nu se
mai disting in covorul verde al pajistii.