Sunteți pe pagina 1din 12

Introducere

 Grupa sanguină după sistemul AB0 se caracterizează prin diverse


combinaţii

 antigenilor specifice a eritrocitelor denumite aglutinogeni şi

 anticorpilor anti-antigene eritrocitelor – aglutinine, circulante în plasma


sanguină.

 Sunt cunoscute 2 aglutinogene de grup – A şi B şi două aglutinine –α(anti-A)


şi ß (anti-B).

 Diferite combinaţii ale aglutinogene şi aglutenine formează 4 grupe


sanguine după sistemul AB0: 0 α ß(I), A ß (II), Bα (III),
AB (IV).

Există două metode de determinare al grupelor sanguine după sistemul


AB0.

 1. Determinarea grupelor sanguine cu ajutorul serurilor izohemaglutinante

standarde sau cu reagenţi ce conţin anticorpi monoclonali-ţolicloane.

 2. Determinarea grupei sanguine prin metoda încrucişată.

 În secţiile curative se aplică prima metoda determinării grupelor sanguine cu


ajutorul serurilor standarde OAB sau cu ţolicloni monoclonali anti-A, anti –B,
anti-AB.

Condiţii de efectuare a reacţiei

 1. Temperatura 15-250C,

 2. Încăpere bine iluminată.

 3. Timp

 4. Linişte

Sîngele pentru cercetare

 2-5 ml în eprubetă uscată , curată preventiv marcată: numele, prenumele,


patronimicul pacientului, data naşterii, secţia, data colectării.

 Separarea serului prin centrifugarea sau

Lasarea eprubetei la temperatura camerei timp de 20 min.


 Se permite păstrarea sângelui pe parcursul a 48-72 ore la temperatura 4-8
gr.C .

 Sângele pentru testare trebuie colectat până la hemotransfuzie,

 Şi pînă la transfuzia soluţiilor substituiente de plasma

Determinarea grupelor sanguine.

 Principiul reacţiei:

 aglutinarea eritrocitelor– grunji vizibile cu ochiul liber.

Determinarea grupelor de sânge cu utilizarea serurilor


izohemaglutinante standarde.

 pe placă se indică numele, prenumele pacientului,

 Sus, din stîngă la dreaptă se notează simbolul serurilor standarde: 0(I)


(anti-A+B), A (II)(anti-B), B (III) (anti-A).

 sub fiecare simbol se depune câte 3 picături mari de ser corespunzător,


folosind două serii

 alături depuneţi o picătura mică de sânge pacientului.

 omogenaţi fiecare picătura cu baghetă de unică folosinţă, sau după


amestecul fiecărei picături spălaţi bagheta în vasul cu soluţie fiziologică şi
ştergeţi minuţios cu tifon.

 agitaţi picaturile prin înclinarea placei repetată.

 monitorizaţi reacţia timp de 5 minute împreună cu medicul.

Controlul şi interpretarea rezultatelor reacţiei.

 Reacţie de hemaglutinare poate fi pozitivă sau negativă.

 reacţia pozitivă: prezenţa aglutinatelor.

 reacţia negativă: picatura omogen colorată în roşu fără semne de


aglutinare.
 0 (I): toate picăturile sunt omogen colorate în roşu fără semne de
aglutinare (reacţie negativă).

 A (II): aglutinărea cu serurile grupelor 0 (I) şi B (III) şi absente cu serul grupei


A (II).

 B (III): reacţia pozitivă cu serurile grupelor 0 (I) şi A (II), iar negativă


cu serul grupei B (III).

Grupa AB(IV)

 grupa AB(IV): rezultatele pozitive cu serurile celor trei grupe;

 Pentru excluderea aglutinarea nespecifică,adaugăm cîte o picătura de


sol.fiziologică în toate 3 godeuri;

 e necesar un control suplimentar cu serul standard al grupei AB(IV),

 numai absenţa aglutinării în această picătură şi prezenţa ei în cele


care conţin serurile standard 0(I), A(II) şi B(III) permit identificare sângele
cercetat - ca grupa AB (IV).

Anticorpi monoclonali - ţolicloni

 Principiul reacţiei:

 aglutinarea eritrocitelor– grunji vizibile cu ochiul liber.

Materialele necesare

 ţolicloni monoclonali anti-A, anti-B, anti-AB;

 plăci cu godeuri din sticlă, metal, ceramică sau material plastic, curate şi
uscate;

 pipete curate şi uscate;

 baghete din sticlă sau plastic;

 soluţie fiziologică ;

 taimer.

Tehnica de lucru

 Pe placa indicaţi numele,prenumele pacientului;

 Picuraţi reagentul anti-A; anti-B de la stîngă la dreaptă - cîte 2 picaturi mari;

 Picuraţi o picătura mică de sînge pacientului;

 Amesticaţi cu baghete deferite;

 Înclinaţi repetat placa;


 Monitorizaţi reacţia 3 minute împreună cu medicul.

Controlul şi interpretarea rezultatelor reacţiei.

 Reacţie de hemaglutinare poate fi pozitivă sau negativă.

 reacţia pozitivă: prezenţa aglutinatelor.

 reacţia negativă: picatura omogen colorată în roşu fără semne de


aglutinare.

 În cazurile absenţei aglutinării cu anticorpii monoclonali anti-A, anti-B şi anti-


AB constatăm absenţa aglutininogenelor A şi В şi apartenenţa sângelui
cercetat la grupa 0 (I).
 Dacă hemaglutinarea este constatată cu anticorpii monoclonali anti-A şi anti-
AB, se apreciază prezenţa aglutinogenului A la eritrocite şi apartenenţa
sângelui cercetat la grupa A (II).

 Aglutinarea eritrocitelor cu anticorpii monoclonali anti-B şi anti-AB denotă


prezenţa în eritrocitele cercetate a aglutinogenului В şi apartenenţa sângelui
la grupa В (III).

 În cazurile aglutinării eritrocitelor cu anticorpii monoclonali anti-A, anti-B şi


anti-AB constatăm prezenţa ambilor aglutinogeni (A şi B) în eritrocitele
cercetate şi apartenenţa sângelui la grupa AB (IV).

Inofensivitate transfuzională

 Determinarea corectă a grupei sanguină atât la pacienţi, cât şi donatori este

una din verigele principale a lanţului de asigurare a inofensivităţii

transfuzionale.

Surse de eroare

 erorile tehnice,

 erorile legate cu calitatea reactivelor,

 erorile legate cu particularităţile individuale antigenilor eritrocitari.

Erorile tehnice

 marcarea incorectă a eprubetelor cu sîngele pentru cercetare,

 amplasarea incorectă a serurilor standarde sau ţolicloanelor pe placă,

 înregistrarea incorectă a rezultatelor testării.

Nerespectarea tehnicii cercetării

 Coraport incorect al serului şi eritrocitelor cercetate;

 Utilizarea serurilor şi reagenţilor cu termen expirat;

 Minorizarea terminului de monitorizare a reacţiei;

 Efectuarea cercetării la temperatura mai scăzută de 15 şi mai mare de 25 C

Măsuri pretransfuzionale

- Decizia pentru hemotransfuzie, scrisă în

fişa pacientului,

- Grupa de sînge şi Rh-factorul recipientului, determinate de către medicul-


laborant.

- Comandă (cerinţa) să fie complectată corect şi citeţ.


- Container special pentru transportarea produselor sanguine,pentru plasma şi
concentratului eritrocitar separat

Acordul pacientului

 Pacientul trebuie să fie informat despre necesitatea hemotrasfuziei.

 În dosarul bolnavului se face înscrierea respectivă privind acordul pacientului


sau membrului de familie , care poate să fie responsabil.

Măsurile de securitate.

 -Identificarea pacientului

 -Verificarea datelor grupei sanguine pacientului şi containerul destinat


transfuziei

 Verificarea dacă data de valabilitate nu este depăşită.

 Transfuzia componentelor sanguine se efectiează prin sisteme specializate


pentru hemotransfuzii.

 Transfuzia componentelor sanguine se efectuiază de către medicul .

Reîncălzirea sîngelui.

 în cazurile de transfuzii rapide- încălzire în vas cu apă nu mai puţin de 3 litre


cu termometr

 Temperatura-37 C.

Manipularea produselor sanguine congelate.

 Pungile cu plasma congelată trebuie manipulate cu mare precauţie, căci ele


sunt fragile şi se pot uşor sparge.

 Examinaţi conţinutul plasmei decongelate şi integritatea ghemaconului.


Ghemacoanele care curg vor fi îndepărtate.

 Componentele sanguine trebuie transfuzate în timp de 2 ore, şi nu mai mult .

 Adăugarea a unor medicamente sau soluţii injectabile în pungile cu


componente sanguine ESTE STRICT INTERZIS!!!

Înainte de hemotransfuzia

 Colectarea singelui pentru analiza la HIV/SIDA

 Determinaria repetată grupei sanguine pacientului .

 Determinarea grupei sanguine din containerul destinat hemotransfuziei.

 Efectuarea probelor de compatibilitate după OAB, după Rh factor şi proba


biologică.
Proba de compatibilitate după sistemul ABO

Materiale necesare:

-serul pacientului şi eritrocite din containerul destinat transfuziei.

-plăci albe de plastic sau faianţă,

-pipete Pasteur,

-baghete de plastic (capace de la ace),

-cronometru sau ceas.

Tehnica determinării

 Marcaţi în partea de sus a plăcii numele, prenumele recipientului.

 Aplicaţi 2 picături mari de ser al pacientului

 alături o picătură mică de eritrocite din containerul destinat transfuziei


proporţie 1:10.

 omoginaţi

Interpretarea rezultatului

 Dacă picătura după 5 min. rămîne omogen colorată, fără semne de aglutinare
–componente sunt compatibile după sistemul ABO.

 Dacă în picătură după 5 min. apar semne de aglutinare ,care nu dispar la


adăugarea sol.NaCl 0,9% (excluderea fenomenului agregării ) , componentele
sunt incompatibilitate după ABO.

Proba de compatibilitate după sistemul ABO în caz de transfuzie plasmei

Materiale necesare:

-o picătură mică de eritrocite pacientului şi 2 picături mari de plasmă din


containerul destinat transfuziei.

-plăci albe de plastic sau faianţă,

-pipete Pasteur,

-baghete de plastic (capace de la ace),

-cronometru sau ceas.

Tehnica determinării

 Marcaţi în partea de sus a plăcii numele, prenumele recipientului.

 Aplicaţi 2 picături mari de plasma din containerul destinat transfuziei

 alături o picătură mică de eritrocite pacientului, proporţie 1:10.


 omoginaţi

Interpretarea rezultatului

 Dacă picătura după 5 min. rămîne omogen colorată, fără semne de aglutinare
–plasma este compatibilă după sistemul ABO.

 Dacă în picătură după 5 min. apar semne de aglutinare , plasma este


incompatibilă după sistemul ABO.

Proba de compatibilitate după sistemul Rh(D)

Materiale şi utilajul necesar:

 serul pacientului şi eritrocite din containerul destinat transfuziei.

 Sol. 10% jelatină

 Sol. 0,9% NaCl

 Baie de apă sau termostat la 46-48 C

 Pipete Pasteur

 Eprubete 10 ml

 Cronometru sau ceas

Tehnica determinării:

 Marcaţi pe eprubetă Numele, Prenumele pacientului şi ora;

 Plasaţi :

- o picătură mică de eritrocite donatorului din containerul,

- două picături mari de ser al pacientului,

- două picături de jelatină încălzită prealabil pînă la stare lichidă.

 Agitaţi uşor eprubeta pentru a omogeniza conţinutul.

 Plasaţi eprubeta în baie de apă pentru 10min.

 După incubare, eprubeta extrageţi şi adaugaţi 5-8 ml sol.NaCl 0,9%.

 Conţinutul agitaţi prin răsturnarea repetată a eprubetei.

 Rezultatul se citeşte vizual cu ochiul liber sau cu lupa de către medic.

Înterpretarea:

 dacă în eprubetă se observă aglutinarea eritrocitelor pe fundal transparent


—componentul sanguin este INCOMPATIBIL!!!
 dacă în epubetă lichidul rămîne uniform colorat fără semne suspecte de
aglutinare – componentul sanguin este COMPATIBIL.

Proba biologică

 transfuzia componentului sangiun cu viteza 60pic/min timp de 3 minute (10-


15ml) 3 ori cu interval în 3 minute,

 Monitarizarea stării bolnavului:

- culoarea şi umiditatea tegumentelor,

- ritmul şi amplituda respiraţiei,

- frecvenţa şi amplicitatea pulsului,

- tensiune arterială;

 În cazurile, în care bolnavul e în conştiinţă se determină şi starea subiectivă.

 În caz de apariţie a unor semne clinice de reacţie la transfuzie, aceasta se


întrerupe şi bolnavului i se acordă ajutorul necesar

Supravegherea în timpul transfuziei

 - să examineze funcţiile vitale a pacientului în primele 15 minute – proba


biologică;

 - periodic pe parcursul transfuziei (fiecare 30 min.). Timpul maximal de


transfuzie nu trebuie să depăşească 4 ore;

 - în timpul efectuării transfuziei sunt interzise alte manipulaţii.

Supravegherea după transfuzie

 -Supravegherea pacientului timp de 24 ore;

 -Unitatea cu rest de mediul transfuzional

(pînă la 15 ml) se păstrează în frigider

(+4-+6 C) 48 ore din momentul petrecerii

transfuziei.

La orice moment hemotrasfuziei pot aparea simptoame de reacţii şi


complicaţii:

 dureri de cap, dureri lombare, în regiunea inimii,

 discomfort şi dificultăţi de respiraţie, tusă

 transpiraţie rece,

 senzaţii de greţuri,
 apăsări în piept,

 frison;

 agitaţie,

 creşterea t C (1-3 C),

 hiperemia sau paliditatea tegumentelor,

 cianoza mucoaselor,buzelor, feţei,

 respiraţie şuierătoare,

 edem pulmonar,

 puls filiform,

 scăderea TA,

 tahicardie/bradicardie.

În caz de apariţie a unor semne clinice de reacţie la transfuzie


-întreruperea imediată a transfuziei !!! Pastrarea venei accesibile pentru
tratament de urgenţa următor!!!
Referat
Tema: Transfuzia de sînge.
Rolul moașei în
îndeplinirea indicației.
Secția obstetricală Nr. 2

Boleac Ludmila

Chișinău 2011