Sunteți pe pagina 1din 1

În primul rând, vreau să precizez că nu sunt adepta teoriilor “fluffy” de orice fel.

Teoriile
“fluffy” legate de motivare sunt acelea care spun că tu poţi fi cel mai bun dacă îţi spui acest lucru
în fiecare zi, sky is the limit, etc sau teorii care vând reţete de fericire.

Un alt lucru pe care nu îl agreez sunt studiile cercetătorilor legate de ceea ce oamenii simt:
fericire, dragoste, tristeţe. Impresia mea este că pur şi simplu nu au habar despre ce vorbesc cu
tot cu zecile lor de studii pe diferite subiecte asemănătoare.

Poate acest lucru provine din credinţa mea că fiecare dintre noi este autentic. Fiecare om
reacţionează în anumite feluri la anumite situaţii, îţi poate da oricâte răspunsuri la un chestionar,
dar inima lui este singura care cunoaşte cu adevărat ce se întâmplă acolo.

Cu toate acestea, am găsit un studiu al lui Dan Pink despre motivaţie analizat din punct de
vedere ştiinţific. Pentru el, concluziile obţinute sunt surprinzătoare. Pentru mine, este doar o
plăcere să văd că se poate demonstra ştiinţific ceva ce eu credeam de fapt.

Cercetătorul încearcă să realizeze o conexiune între motivaţie şi răsplata financiară, care din
punct de vedere economic este absolut suficientă pentru fiecare dintre noi. Atâta timp cât munca
depusă este una mecanică, automată, procedurizată această conexiune există. Oamenii muncesc
mai mult pentru mai mulţi bani.

Dar când tipul de muncă se schimbă, când aceasta presupune creativitate, generarea de noi idei,
căutarea de soluţii la diferite probleme, răsplata financiară nu mai motivează. Ceea ce contează
cu adevărat în aceste situaţii sunt autonomie, dezvoltarea de abilităţi – ideea de a deveni mai bun
mereu şi un scop.

În momentul în care sunt independenţi, în care au puterea de a lua decizii, pentru oameni creşte
responsabilitatea, dar creşte şi satisfacţie. De aceea, oamenii sunt atraşi de leadership.

Evitând rutina, înveţi mereu şi ai ocazia să te perfecţionezi. Şi nu, eu nu cred că anumiţi oameni
preferă să lucreze în rutină, gen producţie de tip Ford, unde ştii să faci doar un lucru şi acela îl
faci toată viaţa. Cred că astfel de oameni şi-au dezvoltat mecanisme de coping pentru astfel de
situaţii, asta da. Dar nu sunt fericiţi într-un astfel de job.

În cele din urmă, ai nevoie de un scop. O idee finală, unde vrei să ajungi. Într-o organizaţe,
scopul acesteia poate să ţi se potrivească sau nu, poate să se alinieze cu obiectivele tale personale
sau nu. De aceea, trebuie să găseşti o organizaţie potrivită pentru tine.

Într-o mică notă personală, aş vrea sa precizez că aceste trei idei, alături de răsplata financiară,
reprezintă de fapt esenţa antreprenoriatului. Însă dacă elimini banii, cele trei elemente rămase
sunt esenţa proiectelor de succes în voluntariat.

Nu îţi găseşti locul la muncă, deşi eşti stimulat financiar? Caută o organizaţie care să ţi se
potrivească şi vei deveni plin de optimism şi energie. Poate crezi că nu ai timp pentru aşa ceva,
dar adevărul este că dacă vrei cu adevărat un lucru, poţi face timp pentru el.