IMPLEMENTAREA SISTEMELOR DE MANAGEMENT FINANCIAR

BANCAR

Prep. Univ. Irina Chiriţă,

Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică
Economist Claudia –Elena Grigoraş Ichim,
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică

Abstract
This article talks about what means financial banking management , how this part of management is
implementation in the build of one bank. The article begin to present the bank in generally, his structure and it is
over whit the importance and the necessity of the management.
The article want to reflect that this part of management, financial banking management, it is very
important at all lever of the bank, it is important because reflect how the bank it is organize. This description it
is important to know what is happen in a bank, what means management bank.

Banca – concept şi funcţiile băncii în economie

Activitatea de autorizare, reglementare şi supraveghere prudenţiala a societăţilor
bancare are ca obiectiv central menţinerea stabilităţii şi viabilităţii întregului sistem bancar.
Reglementările elaborate de Banca Naţionala sunt aliniate la standerdele internaţionale
în materie, fiind în concordanţă atât cu principiile generale stabilite de Comitetul de la Basel
privind activitatea de supraveghere bancară, cât şi cu Directivele Uniunii Europene privind
reglementarea activităţii instituţiilor financiare şi de credit.
Ansamblul acestor reglementări are un character deosebit, întrucât se porneşte de la o
abordare a rolului Băncii Naţionale fundamental diferit de acel practicat în economiile
centralizate.
În esenţă, o bancă poate fi definită ca o instituţie care mobilizează mijloace băneşti
disponibile, finanţează şi creditează persoanele fizice şi juridice, organizează şi efectuează
decontările şi plăţile în cadrul economiei naţionale şi în relaţiile cu celelalte state, în scopul de
a obţine profit.

11
 Din definiţie, rezultă caracterul complex al rolului pe care banca îl are în economie,
atât din punct de vedere al serviciilor pe care le efectuează, cât şi din punct de vedere al
relaţiilor în spaţiul geografic.
În principal, o bancă îndeplineşte următoarele funcţii:
1. Funcţia de depozit constă în :
• efectuarea de operaţiuni de depozit la vedere şi la termen, în cont, cu
numerar şi cu titluri, constând în atragerea resurselor băneşti de la persoane
fizice şi juridice, în vederea păstrării şi fructificării lor.
• efectuarea de operaţiuni de depozitare şi trezorerie pentru obiecte de
valoare aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice.
2. Funcţia de investiţii constă în:
• acordarea de credite în lei şi în valută persoanelor fizice şi juridice din ţară
şi străinătate
• participă în calitate de acţionar la înfiinţarea unor instituţii bancare sau
nebancare în ţară sau străinătate.
• achiziţionează active financiare în nume propriu.
3. Funcţia comercială constă în:
• realizarea de încasări şi plăţi, în valută şi în lei, generate de activităţi de
export, import, prestări de servicii şi turism intern şi internaţional,
operaţiuni cu character financiar, necomercial şi alte operaţiuni legate de
încasări şi plăţi între persoane fizice şi juridice din ţară şi străinătate.
• cumpără şi vinde, în ţară şi în străinătate, valută, efecte de comerţ
exprimate în lei şi în valută.
• efectuează operaţiuni de scontare şi rescontare a efectelor de comerţ.
• efectuează operaţii de schimb valutar şi operaţii de arbitraje pe pieţele
monetare internaţionale pe cont propriu sau în numele clienţilor.
• participă la tranzacţii externe financiare de plăţi şi de credit, încheie cu
bănci şi instituţii financiare străine angajamente şi convenţii de plăţi.
• cumpără şi vinde, în ţară şi în străinătate, aur şi metale preţioase, monede.
• emite efecte de comerţ: bilete la ordin, cambii sau trate, cecuri în favoarea
unor beneficiari din ţară şi străinătate.
• efectuează operaţiuni vânzare – cumpărare şi alte operaţiuni cu titluri emise
de stat.

12
 • prestează servicii bancare, expertizare tehnică, economică şi financiară a
diferitelor proiecte, acordă consultanţă şi asistenţă în problemele de
gestiune financiară şi evaluare.
• organizează lansarea de obligaţiuni, asigură mobilizarea împrumuturilor
prin emisiunea de obligaţiuni, garantează emisiunea şi plasează
obligaţiunile pe piaţa secundară.

Rolul managementului bancar în obţinerea performanţelor băncii

Performanţele unei bănci depend întotdeauna de calitatea managementului, calitate
care este evaluată prin rezultatele obţinute în urma deciziilor manageriale.
Anticiparea cu precizie a evoluţiilor variabilelor economice în care managerii trebuie
să ia decizii este un lucru greu de realizat.
Aprecieri asupra mediului concurenţial, pieţei, produselor bancare, riscurilor,
constrângerilor, înseamnă, practic, descifrarea viitorului şi cunoaşterea din timp a ritmului în
care se produc aceste schimbări în vederea elaborării unor strategii realiste şi pertinente.
Pentru a avea performanţe, managementul trebuie să aibă în vedere următoarele
elemente:
1. Selecţia pieţelor şi produselor potrivite;
2. Un sistem de informaţii competitiv;
3. Recompensarea personalului băncii în funcţie de performanţe;
4. Cunoaşterea tehnicilor şi instrumentelor financiare;
5. Gestionarea financiară bună;
6. Elaborarea de strategii echilibrate pornind de la performanţele anterioare;
Pornind de la faptul că cei bine informaţi sunt puternici, necesitatea de a dispune de un
sistem informaţional competitiv apare ca o condiţie în realizarea performanţelor bancare. Deşi
nu întotdeauna un sistem de informaţii bun asigură un bun management, lipsa lui duce la
luarea unor decizii nefundamentate ştiinţific.
Realizarea unui bun sistem de informare a managementului apare mai dificilă pentru
bănci decât pentru ceilalţi agenţi economici.
Banca are, prin natura sa, o activitate contabilă. Ea nu gestionează doar propriile
conturi ca orice întreprindere, ci şi conturile clienţilor ei, întocmeşte diverse situaţii contabile
pentru autoriăţile monetare.
Elaborarea deciziilor implică mai întâi colectarea unui număr foarte mare de informaţii
care nu sunt disponibile nici în sistemul general de contabilitate, nici în diverse situaţii
statistice elaborate de bancă.

13
 Insuficienţa prelucrării contabile sau statistice a informaţiilor impune, ca fiecare bancă
să-şi organizeze culegerea, tratarea şi circulatia informaţiilor într-un sistem unitar de
informaţii de gestiune, care permite tuturor decidenţilor să dispună de mijloace de analiză
satistfăcătoare.
În bancă, sistemul de informaţii de gestiune este unealta indispensabilă de cunoaştere
care alimentează fiecare decident cu informaţii, înainte ca acesta să ia o decizie. El asigură,
totodată, comunicarea între centrală şi unităţile teritoriale, jucând astfel pentru bancă rolul
sistemului nervos din corpul uman.
Al doilea element, cu pondere majoră în asigurarea performanţelor manageriale, este
selecţia pieţelor şi a produselor pe care banca le poate valorifica profitabil. În elaborarea
planurilor strategice, managerii trebuie să tina cont si de celelalte instituţii financiare existente
şi de produsele şi serviciile pe care acestea le vând şi numai dupa aceea să selecteze cu atenţie
pieţele şi produsele.
Totodata, în selectarea pieţei şi produselor trebuie să ţină cont de puterea economică a
băncii, experienţa şi evoluţia economiei.
Al treilea element consta in recompensarea personalului băncii în raport cu
performanţele obţinute. Păstrarea managerilor buni şi încurajarea performanţei ar trebui să fie
obiectivele primare în planul de recompensare.
Există patru elemente cheie în elaborarea planurilor bune de recompensare:
• în primul rând, banca ar trebui să plătească pentru sarcina îndeplinită de
fiecare salariat;
• în al doilea rand, planul de recompensare ar trebui să fie flexibil, în aşa fel
încât şi managerii din poziţii ierarhice mai joase să poată fi recompensaţi la
nivelul managerilor de la vârf;
• în al treilea rând, toţi salariaţii ar trebui să fie platiţi în funcţie de
performanţele băncii;
• în al patrulea rand, unii manageri ar trebui să aiba o formă de recompensare
specifică performanţei pe care banca a obţinut-o datorită activităţii lor;
Luarea în considerare a celor patru elemente ar genera următoarele efecte favorabile:
♦ banca va tinde sa ajungă la mai puţini manageri şi funcţionari
neperformanţi
♦ reducerea cheltuielilor cu salariile
♦ creşterea performanţelor bancare
Al patrulea element, care stă la baza realizării unei bune performanţe bancare, este
cunoaşterea instrumentelor şi tehnicilor financiare. . Băncile ar trebui să evalueze efectele

14
utilizării instrumentelor financiare prin prisma veniturilor şi a riscurilor potenţiale. Înţelegerea
acestor instrumente şi tehnici financiare este vitală pentru managementul bancar.
Al cincilea element, gestionarea financiară bună, presupune un management prudent.
Prudenţa constă în respectarea unor restricţii în ceea ce priveşte asumarea unor riscuri mari la
credite pentru a compensa creşterea cheltuielilor cu salariile şi investiţiile băncii în active fixe,
sau, lungirea portofoliului de credite neperformante prin rescadenţări şi reeşalonări în vederea
diminuării prezente a portofoliului de credite neperformante pe seama împingerii în viitor a
acestora.
Al saselea element, elaborarea de strategii echilibrate este necesară pentru aprecierea
veniturilor prin prisma riscurilor şi totodată, oferă mijloace de a face faţă schimbării şi soluţii
de gestionare a riscurilor.
Elaborarea unor strategii echilibrate presupune stabilirea nivelului ratei de
rentabilitate pe care banca vrea să o atingă concomitant cu riscurile pe care şi le poate asuma
şi determinarea poziţiei viitoare a băncii.
Poziţia viitoare a băncii este conturată în strategia pe termen lung a băncii. Punctul de
plecare în elaborarea strategiei pe termen lung este analiza performanţelor anterioare ale
băncii. O bancă trebuie să ştie unde a fost, ce este înainte de a-şi propune unde vrea să ajungă.
Întrebări de genul: Unde este banca acum? Cum este percepută de clienţi, autorităţi şi
concurenţi? Care sunt punctele tari şi slabe? Este sprijinită de acţionari?Răspunsurile la astfel
de întrebări , ca şi o analiză profundă a performanţei şi costurile plătite pentru obţinerea
performanţei sunt primii paşi în elaborarea strategiei pe termen lung a băncii.
Elaborarea strategiei pe termen lung implică formularea unui set de obiective pe care
banca doreşte să le atingă şi mijloacele de realizare a lor.
Obiectivele trebuie să fie clar formulate pentru ansamblul băncii, exemplu:
¾ Obiectivele de perfecţionare a managementului. Domeniile în care sunt slabe cadrele
de conducere trebuie determinate.
¾ Obiectivele structurii organizatorice. Dezvoltarea în plan territorial trebuie să fie
proporţională cu mărimea activului.
¾ Obiectivele operaţionale. Creşterea eficienţei operaţionale trebuie vazută din punct de
vedere al personalului şi echipamentului.
¾ Obiectivele de marketing. Programele de marketing reprezintă piese importante în
planificarea bancară.
¾ Obiectivele de capital. Nevoia de capital trebuie anticipată atât din punct de vedere al
creşterii resurselor băncii, cât şi prin prisma reglementărilor Băncii Naţionale, dar şi a
reducerii gradului de expunere la risc.

15
 Activitatea băncilor comerciale este subordonată Băncii Naţionale în calitate de bancă
centrală a statului, împuternicită să înfăptuiască politica monetară şi de credit în cadrul
politicii economice şi financiare ale statului conform Legii nr. 101/1998, iar, pe de altă parte,
ele funcţionând ca societati comerciale dotate cu personalitate juridică, se supun
reglementărilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.

Bibliografie

1. Cezar Basna, Nicolae Dardac - „ Management bancar”, Editura Economică, 2002

2. Maricica Stoica –“Management Bancar” – Ed. Economică, 2002
3. Mihail Dumitrescu - „ Strategii şi management strategic”, Editura Economică, 2002
4. Ovidiu Nicolescu, Ion PlumB, Mihai Pricop, Ion Vasilescu, Ion Verboncu- „Abordări
moderne în management în economia organizaţiei”, Editura „ Biblioteca de Management” ,
2003

16