Sunteți pe pagina 1din 13

OBLIGATIA LEGALA DE INTRETINERE

Consideratii introductive

Notiunea si fundamentul obligatiei de intretinere

1. Notiunea. Obligatia legala de intretinere este indatorirea impusa


de lege unei persoane de a acorda altei persoane mijloacele necesare
traiului inclusiv satisfacerea nevoilor spirituale, precum si – in cazul
obligatiei de intretinere a parintilor catre copiii lor minori – mijloacele
pentru educarea, invatatura si pregatirea lot profesionala. Aceasta obligatie
de intretinere nu trebuie confundata cu furnizarea intretinerii stabilita prin
conventie sau testament.

2. Fundamentul obligatiei de intretinere. Se afla in sentimentele de


prietenie si afectiune, care caracterizeaza relatiile de familie si regulile de
convietuire sociala, care cer ca persoanele intre care exista relatii de familie
sau relatii asemanatoare acestora sa nu ramana indiferente in cazul in care
unele din ele s-ar afla in nevoie din cauza incapacitatii de a munci.

Persoanele intre care exista obligatia legala de intretinere

Obligatia legala de intretinere exista numai intre persoanele


determinate de lege.

3. Persoanele prevazute de art. 86 C. fam. Obligatia de intretinere exista,


potrivit acestui text, intre urmatoarele persoane:
a) Intre sot si sotie. Aceasta presupune existenta casatoriei valabile;
b) Intre parinti si copii, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din
casatorie sau din afara casatoriei;
c) Intre adoptator si adoptat. In urma aparitiei O.U. nr. 25/1997 cu
privire la adoptie, trebuie avut in vedere ca, in prezent, adoptia da nastere la
rudenie intre adoptat si descendentii sai, pe de o parte, si rudele
adoptatorului, pe de alta parte. Asa fiind, in acest caz, obligatia de
intretinere dintre bunici si nepoti (cand acestia din urma sunt adoptati) si
stranepoti, dintre frati si surori trebuie inteleasa ca referindu-se si la rudele
prin adoptie. Referirea la obligatia de intretinere intre parinti si copii
acopera, in prezent, raportul dintre adoptator si adoptat.
Pana la aparitia O.U. nr. 25/1997, referirea la obligatia de intertinere
intre adoptator si adoptat avea in vedere numai adoptia cu efecte restranse,
care in prezent nu mai este cunoscuta. Obligatia de intretinere exista si intre

1
adoptator si descendentii adoptatului. De aceea, ordinea de intretinere intre
parinti si copii este aplicabila si obligatiei de intretinere intre adoptator si
adoptat, deci nu mai este o situatie distincta.
d) Intre bunici si nepoti. Conform vechii reglementari, se deosebeau
doua situatii:
1. daca bunic era adoptatorul si nepot era descendentul adoptatului,
obligatia de intretinere exista fara a deosebi intre felul adoptiei;
2. daca bunic era ascendentul adoptatorului – respectiv nepot era
adoptatul – obligatia de intretinere exista numai in cazul adoptiei cu efecte
depline.
In prezent obligatia exista in ambele cazuri, cu alta motivatie.
e) Intre strabunici si stranepoti. De asemenea, se deosebeau:
1. daca strabunic era adoptatorul, obligatia de intretinere exista fara
deosebire intre felul adoptiei;
2. daca strabunic era ascendentul adoptatorului obligatia de
intretinere exista numai in cazul adoptiei cu efecte depline.
In prezent, obligatia de intretinere exista in ambele cazuri.
f) Intre frati si surori, fara a deosebi dupa cum sunt din casatorie sau
din afara casatoriei ori din adoptie.
Prin frate sau sora intelegem si pe cel adoptat.

4. Celelalte persoane anume prevazute de lege. In acest caz, obligatia de


intretinere exista:
a) intre fostii soti a caror casatorie a fost desfacuta prin divort (art. 86
alin. 1 si art. 41 alin. 1 C. fam.);
b) intre fostii soti a caror casatorie a fost desfiintata, dar la carei
incheiere cel putin unul dintre ei a fost de buna credinta (art. 24 alin. 1 si
art. 86 alin. 1 C. fam.); are dreptul la intretinere numai sotul de buna-
credinta;
c) cel care a luat un copil spre a-l creste fara a intocmi formele cerute
pentru adoptie are obligatia de intretinere fata de acel copil (art. 86 alin. 1
si art. 88 C. fam.);
d) sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot are
obligatia de intretinere fata de acel copil (art. 86 alin. 1 si art. 87 alin. 1 C.
fam.);
e) copilul astfel intretinut timp de cel putin zece ani va putea fi
obligat la intretinerea parintelui sau, care l-a intretinut (art. 86 alin. 1 si art.
87 alin. 2 C. fam.);
f) mostenitorii persoanei care a fost obligata la intretinerea unui copil
minor sau care, fara a avea obligatia legala, a dat intretinere fata de acel
minor (art. 86 alin. 1 si art. 96 C. fam.).

Ordinea in care se datoreaza intretinerea

2
Intretinerea se datoreaza intr-o anumita ordine. Aceasta presupune ca
o persoana este indreptatita sa ceara intretinerea de la mai multe alte
persoane. Aceasta ordine trebuie respectata cand se cere intretinerea prin
justitie. Daca persoana obligata la intretinere, in primul rand, se gaseste in
imposibilitatea de a o acorda, atunci intretinerea se poate cere de la
persoana obligata in ordinea imediat urmatoare. Obligatia acestei persoane
este, deci, subsidiara. In acelasi fel se va proceda si in privinta persoanelor
obligate in ordinea urmatoare. Imposibilitatea de a acorda intretinerea
trebuie sa fie totala. Daca imposibilitatea de a acorda intretinerea este
numai partiala, atunci persoana care datoreaza intretinerea in ordinea
imediat urmatoare va putea fi obligata de catre instanta judecatoreasca sa o
completeze (art. 91 C. fam.).

5. Ordinea in care se datoreaza intretinerea prevazuta de art. 89 C.


fam. Intretinerea se datoreaza in urmatoarea ordine:
a) Sotii isi datoreaza intretinerea inaintea celorlalti obligati;
b) Descendentul este obligat la intretinere inaintea ascendentului.
Daca sunt mai multi descendenti sau mai multi ascendenti, cel in grad de
rudenie mai apropiat datoreaza intretinerea inaintea celui mai indepartat.
Prin urmare, intretinerea se datoreaza mai intai de descendentul mai
apropiat in grad de rudenie si, in sfarsit, de ascendentul mai indepartat.
c) Adoptatorul datora intretinerea fata de adoptat si descendentii
acestuia inaintea parintilor firesti ai adoptatului. Aceasta la adoptia cu
efecte restranse. In consecinta, adoptatul avea drept la intretinere, in primul
rand, fata de adoptator, apoi fata de parintii sai firesti si ascedentii acestora.
Descendentul adoptatului are drept la intretinere, in primul rand, de
la adoptat, apoi in aceeasi ordine ca si adoptatul.
d) Fratii si surorile datoreaza intretinere, dupa parinti, insa inaintea
bunicilor.

6. Ordinea in care se datoreaza intretinerea de catre “celelalte


persoane anume prevazute de lege”. In aceasta situatie, ordinea este
urmatoarea:
a) Intre fostii soti, a caror casatorie a fost desfacuta prin divort, in
lipsa unor dispozitii legale in aceasta privinta si avand in vedere ca aceasta
obligatie de intretinere se intemeiaza pe relatiile de casatorie care au existat
intre ei, se poate admite ca intretinerea se datoreaza in aceeasi ordine ca si
intre soti;
b) Intre fostii soti a caror casatorie a fost desfiintata, urmeaza sa se
admita ca intretinerea se datoreaza in aceeasi ordine ca si intre sotii
divortati (art. 24 alin. 1 C. fam.);
c) Cel care a luat un copil pentru a-l creste, fara a indeplini formele
cerute pentru adoptie, are obligatia sa-l intretina, cat timp este minor,
numai daca parintii firesti au murit, sunt disparuti ori in nevoie art. 88 C.

3
fam.). In consecinta, obligatia persoanei la care ne referim se situeaza dupa
aceea a parintilor firesti;
d) Sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot
datoreaza intretinere fata de acel copil dupa parintii sai firesti (art. 87 C.
fam.);
e) Copilul astfel intretinut cel putin zece ani datoreaza intretinerea
fata de sotul parintelui sau care l-a intretinut intr-o ordine care poate fi
asimilata cu aceea in care un copil firesc datoreaza intretinere fata de
parintele sau. Totusi, daca sotul care a contribuit la intretinerea copilului
celuilalt sot are copii firesti sau adoptati, el urmeaza a cere intretinerea, in
primul rand, de la copiii firesti sau adoptati si dupa aceea de la copilul
sotului sau, intretinut cel putin zece ani. Solutia rezulta din ratiunea textelor
(art. 87 alin. 2 si art. 89 lit. b C. fam.);
f) Adoptatorul, in cazul desfacerii adoptiei, nu datoreaza intretinere
fata de adoptat, care poate cere intretinere de la parintii sai firesti.. solutia
rezulta din ratiunea art. 29 alin. 4 din O.U. nr. 25/1997;
g) Mostenitorii persoanei care a fost obligata la intretinerea unui
minor sau care, fara a avea obligatia legala de intretinere, i-a dat acestuia
intretinere, datoreaza intretinere fata de acel minor dupa parintii firesti ai
acestuia (art. 96 C. fam.), respectiv dupa parintii adoptatori.

Conditiile in care exista obligatia de intretinere

Conditii cu privire la creditorul obligatiei de intretinere

Pentru ca o persoana sa poata cere intretinere, trebuie sa


indeplineasca cumulativ conditiile:
a) Starea de nevoie. Aceasta este situatia in care se gaseste o
persoana care nu-si poate procura cele necesare traiului. Se afla in nevoie
persoana care nu are venituri – fie dobandite prin munca, fie produse de
bunurile sale – ori alte bunuri de valoare sau ce depasesc ceea ce ii este
necesar existentei, care eventual, ar putea fi vandute pentru a-si procura
cele necesare intretinerii.
Cu exceptia unor situatii speciale privind pe copiii minori si pe soti,
creditori ai intretinerii, consideram ca o persoana nu poate cere intretinerea
altcuiva care are venituri, atata timp cat acea persoana are bunuri care nu ii
sunt neaparat necesare si care deci ar putea fi vandute pentru procurarea
celor necesare traiului.
In cazul sotilor se tine seama atat de bunurile proprii, cat si de cele
comune in stabilirea starii de nevoie.
In legatura cu starea de nevoie mai trebuie retinute urmatoarele:
1. starea de nevoie se apreciaza, uneori (de exemplu, in cazul fostilor
soti), si in raport de modul de trai al solicitantului, avut inainte de cererea
de intretinere, adica in timpul casatoriei sau dupa desfacerea acesteia, desi
4
nu este obligatoriu sa se asigure aceleasi conditii de trai creditorului
intretinerii pe care le-a avut inainte (de exemplu, in timpul casatoriei);

2. starea de nevoie se determina in raport de situatia concreta a


persoanei respective (de exemplu, trebuie facuta deosebire intre persoana
bolnava care nu se poate ingriji singura si persoana bolnava care poate face
singura acest lucru);

3. starea de nevoie trebuie dovedita in toate situatiile, chiar si in


cazul in care intretinerea se solicita de catre minor de la parintele sau.
Persoana care nu poate desfasura o munca aducatoare de venituri
(somerul) se afla ori nu in stare de nevoie, in raport cu situatia sa concreta,
de exemplu, nu primeste indemnizatia de ajutor ori aceasta nu este
indestulatoare.
b) Incapacitatea de a munci. In general, incapacitatea de a munci
provine din boala sau batranete.
Incapacitatea de a munci poate fi totala sau partiala. Dreptul la
intretinere exista in toate aceste cazuri. Astfel, s-a decis ca, in situatia
incapacitatii partiale de munca, intretinerea se acorda proportional cu
gradul de incapacitate.
Rezulta, deci, ca persoanele apte de munca, dar care nu muncesc, nu
au dreptul la intretinere. Situatia acestor persoane nu se confunda cu cea a
somerilor.
De la conditia incapacitatii de a munci exista o exceptie, si anume
descendentul, cat timp este minor, are drept la intretinere, oricare ar fi
pricina nevoii in care el se afla. (art. 86 alin. 3 C. fam.). Descendentul
minor este dispensat de a dovedi ca se afla in nevoie din cauza incapacitatii
de a munci.
Prin descendent se intelege atat cel din casatorie cat si cel din afara
casatoriei (art. 63 C. fam.), precum si cel adoptat. De asemenea, trebuie
socotit descendent copilul intretinut de sotul parintelui sau (art. 87 C. fam.)
si copilul luat spre crestere fara indeplinirea formelor cerute pentru adoptie
(art. 88 C. fam).
c) Conditii speciale pentru unele categorii de obligatii de intretinere.
In unele cazuri, pe langa cele doua conditii mentionate, creditorul obligatiei
de intretinere trebuie sa indeplineasca unele cerinte. Astfel:
- In cazul obligatiei de intretinere intre fostii soti a caror casatorie a
fost desfacuta prin divort, incapacitatea de a munci a celui care solicita
intretinerea trebuie sa intervina in anumite imprejurari, si anume (art. 41
alin. 2 C. fam.):
1. fie inainte de incheierea casatoriei;
2. fie in timpul casatoriei;
3. fie in decurs de un an de la desfacerea casatoriei, insa, in acest caz,
numai daca incapacitatea de a munci se datoreaza unei imprejurari in
legatura cu casatoria.
5
- Aceleasi dispozitii isi gasesc aplicare si cu privire la obligatia de
intretinere in cazul casatoriei putative (art. 24 alin. 1 C. fam.);
- Sotul care a intretinut copilul celuilalt sot poate cere, la randul sau,
intretinere de la acesta din urma, numai daca i-a acordat intretinere pe timp
de cel putin zece ani.
d) Comportarea corespunzatoare regulilor de convietuire sociala. In
literatura juridica s-a exprimat opinia, socotita justa, ca acela care se face
vinovat, fata de cel obligat la intretinere, de fapte grave, care atrag
nedemnitatea succesorala, nu are dreptul de a cere intretinerea de la acea
persoana, deoarece se opun regulile de convietuire sociala (art. 1 si 3
Decretul nr. 31 din 1954).
De asemenea, sotul care a parasit locuinta comuna in mod
nejustificat, avand, de pilda, o comportare imorala, nu are dreptul de a
primi intretinerea de la celalalt sot.

Conditii cu privire la debitorul obligatiei de intretinere

O persoana are obligatia de a acorda intretinere alteia daca


indeplineste urmatoarele conditii (art. 89 si 94 alin. 1 C. fam):
a) Are mijloace de existenta. O persoana are obligatia de a acorda
intretinere daca dispune de mijloace materiale necesare. In stabilirea acestei
prime conditii se va tine seama de veniturile si bunurile persoanei
respective, precum si de sarcinile si obligatiile pe care le are.
b) Sa nu existe alta persoana obligata la intretinere inaintea sa,
potrivit ordinii stabilite de lege. Aceasta conditie rezulta din ordinea
stabilita de lege, in care se datoreaza intretinerea, ceea ce presupune ca
exista mai multe persoane care au obligatia de a acorda intretinere.

7. Indeplinirea tuturor conditiilor de existenta. Obligatia de


intretinere exista numai daca sunt indeplinite conditiile in persoana
creditorului obligatiei de intretinere, cat si conditiile in persoana debitorului
obligatiei de intretinere.

Obligatia de intretinere dintre soti

Sotii isi datoreaza intretinere

Pe timpul casatoriei, sotii isi datoreaza reciproc intretinere (art. 86


alin. 1 si art. 41 alin. 1 C. fam.). Aceasta obligatie constituie o aplicare a
principiului inscris in art. 2 C. fam., potrivit caruia membrii familiei sunt
datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material.
6
Situatii de distins

8. Situatia in care sotii au locuinta comuna. In mod obisnuit,


obligatia de intretinere intre soti se realizeaza prin ducerea vietii in comun,
caci sotii sunt obligati sa contribuie, in raport cu mijloacele fiecaruia, la
cheltuielile casatoriei, iar bunurile comune sunt afectate pentru
indeplinirea acelorasi sarcini. Totusi, chiar in aceasta situatie, problema
obligatiei de intretinere intre soti se poate pune. Daca unul dintre soti nu-si
indeplineste obligatia de intretinere fata de celalalt sot, acesta din urma
poate introduce actiune in justitie pentru acordarea intretinerii, idependent
de introducerea cererii de divort. Refuzul unuia dintre soti de a acorda
intretinere celuilalt sot poate constitui infractiunea de abandon familial (art.
305 C. pen.). In sfarsit, refuzul unuia dintre soti de a acorda intretinerea
celuilalt sot aflat in nevoie arata ca acea casatorie nu duce o existenta
normala.

9. Situatia in care sotii sunt despartiti in fapt. Problema obligatiei


de intretinere se poate pune in cazul in care sotii sunt despartiti in fapt.
Dupa cum s-a remarcat, insa, trebuie distins intre cazul in care parasirea
locuintei comune de catre un sot este justificata si aceea in care parasirea
nu este justificata. In prima situatie, intretinerea se poate cere independent
de introducerea cererii de divort. In aceleasi conditii ca mai sus, in aceasta
situatie, refuzul de a acorda intretinere celuilalt sot poate constitui
infractiunea de abandon familial sau. In conditiile legii, motiv temeinic de
divort.
In cazul in care sotul a parasit nejustificat locuinta comuna, celalalt
sot nu ar trebui obligat la plata intretinerii, deoarece ar insemna, pe de o
parte, sa fie obligat a face fata cheltuielii de intretinere la doua locuinte si,
pe de alta parte, cel ce a parasit locuinta comuna nejustificat, desi a
nesocotit normele si principiile care reglementeaza relatiile de familie,
incalcandu-si propriile obligatii, sa le poata invoca in privinta drepturilor ce
i s-ar cuveni. Uneori, s-ar crea situatii in care s-ar nesocoti in mod flagrant
normele moralei.

10. Situatia in care sotii sunt in timpul divortului. Sotii isi


datoreaza intretinere si in timpul procesului de divort, deoarece, pana la
ramanerea definitiva a hotararii de divort, casatoria nu este desfacuta. Pe
perioada cat dureaza divortul, sotii isi datoreaza intretinere, cu indeplinirea
conditiilor de drept comun. In consecinta, are dreptul la intretinere numai
sotul aflat in nevoie, din cauza incapacitatii de a munci. Pe cale de
ordonanta prezidentiala se pot lua masuri vremelnice cu privire la relatiile
dintre soti, chiar mai inainte de prima zi de infatisare, pentru perioada de
timp in care dureaza divortul. Printre aceste masuri vremelnice se afla si
cele privitoare la obligatia de intretinere dintre soti.
7
11. Casatoria putativa. Obligatia de intretinere exista si in cazul
casatoriei putative, dar numai in favoarea sotului care a fost de buna-
credinta la incheierea casatoriei. Aceasta deoarece el pastreaza, pana la data
la care a ramas definitiva hotararea judecatoreasca prin care s-a constatat
ori pronuntat nulitatea casatoriei, situatia unui sot dintr-o casatorie valabila
(art. 23 alin. 1 C. fam.). Pana la aceeasi data, sotul de buna-credinta are
drept la intretinere in conditiile in care un sot are dreptul la intretinere din
partea celuilalt sot. Obligatia de intretinere este deci reciproca daca
amandoi sotii au fost de buna-credinta si este unilaterala daca numai unul
dintre soti a fost de buna-credinta la incheierea casatoriei.

Obligatia de intretinere dintre parinti si copii

Notiuni introductive

12. Copiii minori si cei majori. In aceasta privinta trebuie facuta


distinctie intre obligatia de intretinere dintre parinti si copiii minori si aceea
dintre parinti si copiii majori. Deosebirea se impune pentru motivele:
a) Starea de nevoie a copilului se interpreteaza diferit, dupa cum el
este minor sau major, in cazul in care cere intretinerea de la parintii sai.
Copilul minor este in nevoie daca nu are venituri din munca, indiferent
daca are sau nu bunuri care ar putea fi vandute. Copilul major se gaseste in
nevoie daca nu are nici venituri din munca, nici bunuri care ar putea fi
vandute pentru procurarea sumelor necesare intretinerii;
b) Descendentul minor, cat timp este minor, are drept la intretinere
de la ascendentul sau, fara a se cere conditia incapacitatii de a munci;
c) In literatura juridica s-a pus problema daca obligatia de intretinere
dintre parinti si copiii minori are sau nu un caracter reciproc, problema care
nu s-a pus pentru obligatia de intretinere dintre parinti si copiii majori.

Precizari cu privire la debitorul si creditorul obligatiei legale de


intretinere a parintilor fata de copiii minori

Deosebim:
13. Cu privire la debitorul obligatiei de intretinere. Debitorul
obligatiei de intretinere la care ne referim sunt parinti (art. 86 alin. 1 si art.
107 alin. 1 C. fam.). Potrivit art. 97 alin. 1 C. fam., parintii au aceleasi
drepturi si indatoriri, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din
afara ei sau adoptatori. Parintele din afara casatoriei datoreaza intretinere
numai daca s-a stabilit filiatia fata de el. Se poate cere, concomitent, prin
actiunea in stabilirea paternitatii, si pensia de intretinere in favoarea
8
copilului minor. Pensia de intretinere astfel acordata devine exigibila numai
dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti prin care s-a stabilit cu
putere de lucru judecat ca paratul este tatal copilului.
Parintele decazut din drepturile parintesti nu este scutit de indatorirea
de a da intretinere copilului minor (art. 110 C. fam.).
Tot astfel, parintele pus sub interdictie nu este scutit de indatorirea de
a acorda intretinere minorului.

14. Cu privire la creditorul obligatiei de intretinere. Creditorul


obligatiei de intretinere prevazuta de art. 86 alin. 1 ai at. 107 alin. 1 C. fam.
este copilul minor, fara a se deosebi cel din casatorie si cel din afara
casatoriei. Acesta din urma are dreptul la intretinere fata de parinte daca si-
a stabilit filiatia. De asemenea, are dreptul la intretinere adoptatul minor.
Daca adoptator este sotul perintelui firesc, adoptatul are drept la intretinere
fata de ambii (adoptator si parintele firesc).
Rezulta ca este creditor al obligatiei de intretinere prevazuta de art.
86 alin. 1 si art. 107 alin. 1 C. fam., minorul fata de care exista drepturile si
indatoririle parintesti.

Particularitatile obligatiei legale de intretinere a parintilor fata de


copilul minor

a) Cu privire la obiectul obligatiei de intretinere. Potrivit art. 86 alin.


1 C. fam., obiectul obligatiei de intretinere il formeaza mijloacele necesare
traiului, adica alimente, locuinta, imbracaminte, medicamente, nevoile
spirituale. Cand este vorba de obligatia de intretinere a parintilor fata de
copiii minori, art. 107 alin. 1 aduce o completare art. 86 alin. 1, in sensul ca
obiectul acestei obligatii il constituie in plus si mijloacele necesare pentru
cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala a copiilor, in
masura in care acestea nu au fost preluate de stat. Art. 107 alin. 1 C. fam.
trebuie privit in legatura cu art. 110 C. fam. , care prevede dreptul si
indatorirea parintilor de a creste copilul, aratand, totodata, continutul
obligatiei de a creste copilul:
1. ingrijirea de sanatatea si dezvoltarea fizica a copilului;
2. ingrijirea de educarea copilului;
3. ingrijirea de invatatura si pregatirea profesionala a copilului.
Prin urmare, obiectul obligatiei de intretinere a parintilor fata de
copiii minori este mai complex decat obiectul obligatiei de intretinere in
general, aceasta rezultand din art. 86 alin. 1 si art. 107 alin. 1 C. fam.;
b) Cu privire la caracterul obligatiei de intretinere. - Obligatia de
intretinere a copilului fata de parintele sau, avand temeiul in art. 86 alin. 1
C. fam., este posibila; inseamna ca un asemenea copil poate fi obligat sa
asigure parintelui sau aflat in nevoie, din cauza incapacitatii de a munci,

9
mijloacele necesare traiului: alimente, locuinta, imbracaminte,
medicamente, nevoi spirituale;
- Art. 107 alin 1 C. fam. nu-si poate gasi aplicare in privinta
obligatiei de intretinere a copilului minor fata de parintele sau. Astfel fiind,
nu se poate pune problema obiectului acestuia in sensul obiectului complex
al obligatiei de intretinere a parintelui fata de copilul minor.
Prin urmare, lipsa de reciprocitate a obligatiei de intretinere in
raporturile dintre parinti si copiii minori priveste numai cheltuielile legate
de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala nesuportate de stat,
nu insa si mijloacele necesare traiului.
Asadar, obligatia de intretinere in raporturile dintre parinti si copiii
minori este reciproca numai in masura in care se intemeiaza pe art. 86 alin.
1 C. fam.;
c) Cu privire la data de la care se datoreaza obligatia de intretinere.
De drept comun, data de cand se datoreaza intretinerea, in principiu, este
data cererii de chemare in judecata. Pensia de intretinere se poate acorda
pentru trecut (anterior datei cererii de chemare in judecata) in cazul in care
introducerea actiunii in justitie a fost intarziata dintr-o cauza imputabila
paratului (de exemplu, promisese acordarea intretinerii, dar nu si-a
respectat obligatia asumata). Pensia de intretinere se poate acorda de la data
actiunii si in cazul in care s-a fixat o data cu stabilirea paternitatii din afara
casatoriei;
d) Cu privire la cuantumul obligatiei de intretinere. Cuantumul
obligatiei de intretinere se determina potrivit cu nevoia celui care o solicita
si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati (art. 94 alin. 1 C. fam). In cazul
in care intretinerea este datorata de catre parinti sau de catre adoptatori, art.
94 alin. 3 C. fam. stabileste un plafon maxim pana la care poate fi acordata,
si anume:
1. pana la o patrime din castigul din munca al debitorului, cand
intretinerea se datoreaza pentru un copil;
2. pana la o treime din acelasi castig, cand intretinerea se datoreaza
pentru doi copii;
3. pana la jumatate din castigul din munca al debitorului, cand
intretinerea se datoreaza pentru trei sau mai multi copii.
Din acest text rezulta:
- cotele stabilite nu sunt fixe, ci doar plafonate;
- instanta judecatoreasca nu poate stabili cote superioare plafonului
legal, afara numai daca debitorul se ofera a plati o pensie de intretinere
peste plafonul legal si prin aceasta nu se aduce atingere altor persoane
indreptatite la intretinere;
- instanta judecatoreasca poate, tinand seama de nevoile celui ce
pretinde pensia de intretinere si mijloacele celui ce urmeaza a o plati, sa
stabileasca intinderea intretinerii sub limetele maxime prevazute de art. 94
alin. 3 C. fam.

10
Daca parintele este obligat sa presteze intretinerea mai multor copii,
instanta judecatoreasca va trebui sa stabileasca cuantumul intretinerii
pentru fiecare copil in parte si durata intretinerii la care fiecare este
indreptatit. Totusi, pensia de intretinere se poate fixa intr-o suma globala
atunci cand nevoile copiilor sunt asemanatoare, deci in cazuri exceptionale.
Avand in vedere ca, in general, nevoile copiilor sunt diferite, pensia de
intretinere se stabileste in mod concret pentru fiecare copil in parte. Asadar,
cand sunt mai multi copii indreptatiti la intretinere pensia se stabileste in
raport de nevoile fiecaruia.
In stabilirea cuantumului intretinerii trebuie sa se tina seama de
mijloacele ambilor parinti, deoarece amandoi sunt debitorii obligatiei de
intretinere.
Totusi, tinand seama de realitatile vietii sociale, s-a decis ca “daca
instanta constata ca parintele caruia i s-a incredintat copilul minor spre
crestere si educare este in masura sa asigure singur conditiile materiale
necesare, poate sa incuviinteze invoiala dintre parinti prin care cel caruia
nu i s-a incredintat copilul este scutit temporar de contributia sa ori este
obligat la o contributie mai mica”.
Schimbarea ulterioara a situatiei materiale a parintelui care s-a
obligat sa suporte singur obligatia de intretinere va putea justifica revenirea
instantei asupra hotararii de incetare a platii datorate de celalalt parinte.
Intinderea intretinerii se stabileste in raport de numarul copiilor pe
care parintele ii are de intretinut, indiferent daca acestia sunt rezultati din
aceeasi casatorie, din casatorii diferite sau adoptati. De asemenea, se tine
seama de copilul din afara casatoriei. In acest sens, s-a decis ca stabilirea
cuantumului obligatiei de intretinere pentru copii se face fara a deosebi
intre copii din casatorie si cei din afara casatoriei.
In stabilirea intinderii intretinerii se tine seama de numarul tuturor
copiilor, indiferent daca toti sau numai unul ori numai o parte din ei solicita
pensie de intretinere.
Plafonarea prevazuta de art. 94 alin. 3 C. fam. se refera in mod
exclusiv la castigul din munca al parintelui sau adoptatorului. Intretinere,
insa, se acorda nu numai din castigul din munca, ci si din alte mijloace ale
debitorului obligatiei de intretinere, caci principiul dupa care intretinerea
este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care
urmeaza a o plati isi gaseste aplicare in toate cazurile, inclusiv in acel al
intretinerii datorate copilului de parintele sau.
Prin castig din munca se intelege venitul net.
La calcularea cuantumului intretinerii nu se iau in considerare decat
veniturile obisnuite, nu si cele intamplatoare, cum sunt, de exemplu, cele
din ore suplimentare. De asemenea, nu se iau in considerare indemnizatiile
de deplasare, de transferare, de concediere si, in general, sumele care nu au
caracter permanent. Sporul celor incadrati care lucreaza in conditii
deosebite de munca nu se include in castigul din munca ce se ia ca baza la
calcularea pensiei de intretinere. De asemenea, nu se includ in venitul net
11
din munca sumele reprezentand contributia la realizarea fondului necesar
platii pensiei suplimentare, deoarece la stabilirea pensiei de intretinere se
tine seama de venitul net din munca al debitorului. In prezent, ar trebui sa
aiba in vedere caracterul stabil al veniturilor, de exemplu in cazul celor care
desfasoara activitati pe baza liberei initiative;
e) Cu privire la compensarea creantei de intretinere. Obligatia de
intretinere are un caracter personal, fiind inseparabil legata de persoana
celui indreptatit a o primi, cat si de persoana celui obligat sa o presteze. Din
acest caracter rezulta ca creanta de intretinere este exceptata de la regula
compensatiei legale. S-a decis, insa, ca poate fi admisa compensatia
judiciara intre parintii divortati in cazul in care unii copii minori sunt
incredintati unui parinte, iar ceilalti celuilalt parinte. Deci, este posibila
compensatia judiciara partiala a pensiilor de intretinere datorate copiilor
minori daca acestia au fost incredintati,unul sau mai multi, fiecaruia dintre
parinti. In acest fel, pensia de intretinere acordata de tata copilului minor
incredintat mamei se compenseaza prin hotarare judecatoreasca cu pensia
de intretinere datorata de mama copilului minor incredintat tatalui. Nu
poate opera compensatia intre obligatii, din care una priveste o pensie de
intretinere datorata copilului minor, iar cealalta restituirea unei sume de
bani fostei sotii de catre parintele caruia i s-a incredintat copilul.
f) Copilul care isi continua studiile ori desavarsirea profesionala
dupa implinirea varstei majoratului. In temeiul art. 86 alin. 3 C. fam., care
prevede ca descendentul, cat timp este minor, are drept la intretinere,
oricare ar fi pricina nevoii in care se afla el, s-a pus problema care este
situatia copilului major capabil de munca, dar care isi continua pregatirea
profesionala, daca el mai are dreptul de a primi intretinere de la parintii sai.
Pana la aparitia Legii nr. 27 din 28 decembrie 1966 privind dreptul de
pensie in cadrul asigurarilor sociale de stat, s-a raspuns, in general, negativ,
copilul major la care ne referim avand dreptul la intretinere de la parintii sai
in conditiile dreptului comun, nu in conditiile speciale prevazute pentru
copilul minor. Intemeindu-se pe aceasta lege, care prevede dreptul copiilor
la pensia de urmas in cadrul asigurarilor sociale de stat pana la varsta de 16
ani sau, daca, continua studiile, pana la terminarea acestora, fara a se depasi
varsta de 25 ani, respectiv (in prezent) 26 ani in cazul celor care urmeaza
studii superioare cu o durata mai mare de 5 ani, unele instante au inceput sa
acorde, in cadrul regelmentarii obligatiei de intretinere prin Codul familiei,
dreptul copilului major aflat in continuarea studiilor de a primi pensie de
intretinere de la parintii sai, pana la implinirea varstei de 25 ani.
Sustinandu-se aceasta solutie, s-a aratat ca nu se vede de ce, in ipoteza in
care parintii sunt in viata, copiii majori sa nu aiba aceleasi drepturi ca si
copiii majori ai caror parinti au decedat. In acelasi sens, s-au facut
propuneri pentru modificarea dispozitiilor C. fam.
Potrivit art. 22 alin. 2 din O.U. nr. 26/1997, la cererea copilului,
acesta poate ramane in centrele de plasament sau la familia ori la persoana
la care a fost incredintat sau dat in plasament si dupa dobandirea capacitatii
12
depline de exercitiu, daca isi continua studiile, dar fara a depasi varsta de
25 ani.
Avand in vedere aceste noi propuneri legale si dandu-se o
interpretare rationala si sistematica dispozitiilor art. 86 alin. 2 C. fam., in
lumina prevederilor art. 101 C. fam., Plenul Tribunalului Suprem a dat
decizia de indrumare nr. 2 din 20 februarie 1971, care prevede: “Parintele
este obligat sa dea intretinere copilului devenit major, daca se afla in
continuarea studiilor, pana la terminarea acestora, fara a depasi varsta de 25
ani”. In decizia de indrumare se mai arata ca: “Pentru a beneficia de
intretinere, copilul trebuie sa dovedeasca staruinta in continuarea studiilor
si obtinerea unor rezultate corespunzatoare”. De asemenea, in decizia de
indrumare nr. 7/1973 se arata ca un copil devenit major si aflat in
continuarea studiilor va putea cere, in conditiile prevazute de lege, plata
pensiei de intretinere si dupa implinerea varstei de 18 ani. Faptul ca,
nereusind la facultate, copilul devenit major s-a inscris la o scoala
postliceala cu un profil asemanator facultatii pe care dorea sa o urmeze,
abandonand-o insa – si de aceea fiind exmatriculat – pentru a se prezenta la
urmatoarea sesiune de examen de admitere la facultate, de data aceasta
reusind si obtinand bursa, denota staruinta in continuarea studiilor si deci
nu se poate considera ca a avut loc o intrerupere a studiilor care sa-l
indreptateasca pe parintele sau sa refuze a-i acorda in continuare
intretinere.
Asadar, in masura in care nu sunt indeplinite aceste conditii,
obligatia de intretinere a parintilor fata de copiii minori inceteaza de la data
cand acestia devin majori, data dupa care pot primi intretinere de la parinti
in conditiile dreptului comun, adica daca se gasesc in stare de nevoie
datorata incapacitatii de munca. In cazul in care sunt indeplinite conditiile
aratate, obligatia de intretinere a parintilor fata de copiii deveniti majori
inceteaza la terminarea studiilor ori a pregatirii profesionale a acestora, insa
nu mai tarziu de implinirea varstei de 25 ani.

13

S-ar putea să vă placă și