Analiza cazului si repertorizarea homeopatica

Dr.Ileana Rindasu

Dupa ce am consultat bolnavul dupa anumite principii enuntate anterior, trebuie sa

invatam sa folosim informatia obtinuta pentru a gasi remediul necesar vindecarii. In acest
scop, vom selecta simptomele culese din anamneza in ordinea importantei lor, facand o
ierarhizare a simptomelor si le traducem in limbajul repertoarului homeopatic, dupa
care vom intersecta grupele de remedii corespunzatoare simptomelor pentru a afla care
este remediul necesar cazului respectiv.
J.T.Kent se refera la acest moment, aratand ca la inceput, pentru homeopatii
neexperimentati, desi au notat constiincios pagini intregi de simptome, este foarte greu sa
afle care este remediul!
Aceasta, din cauza ca acolo unde se afla o multime de simptome, fara a evidentia ce este
caracteristic, nu se poate face alegerea corecta a remediului.

Pentru o buna practica homeopatica, trebuie aprofundat aph.153 din Organon unde se
spune: In procesul de cautare al remediului homeopatic specific, trebuie acordata
atentie in mod special si aproape exclusiv semnelor si simptomelor caracteristice -
adica simptomelor ciudate, rare si neobisnuite pentru ca in mod special aceste
simptome trebuie sa corespunda simptomelor similare ce tin de remediul cautat.

Iata deci o prima clasificare a simptomelor:

comune (bolii) si
caracteristice (bolnavului).

O alta distinctie importanta este cea dintre simptomele generale si cele locale, cu
mentiunea ca simptomele care se refera la bolnavul in ansamblu sunt mai valoroase decat
cele care se refera la partile organismului.
O alta mentiune este aceea ca in cadrul simptomelor generale, cele mentale sunt cele mai
importante(denumite si de rangul 1).
Toate simptomele selectate trebuie sa fie, dupa cum am mai aratat, cat mai caracteristice
bolnavului si cat mai pronuntate( adica intense si bine definite).

Mai concret, iata care este ordinea de prelucrare a simptomelor (dupa un studiu scris
de M.Tyler si J. Weir):

1. se iau in considerare simptomele mentale;

2. se folosesc apoi simptomele generale;
3. se folosesc aversiunile si preferintele bolnavului;
4. la femei, urmatoarele simptome ca importanta se refera la ciclul menstrual - mai ales la
agravari sau ameliorari de simptome inainte, in timpul sau dupa menstre;
5. urmeaza simptomele locale cu modalitatile lor(simptomele complete), dintre care o
atentie speciala se acorda secretiilor;
6. la sfarsit, se abordeaza simptomele comune(bolii).
Asadar, sa presupunem ca am analizat cazul unui pacient si ca am extras si folosit in
ordinea corecta simptomele.
Prin intersectarea simptomelor si a remediilor corespunzatoare lor din repertoarul
homeopatic, efectuam apoi o triere a remediilor si ajungem la un mic grup de 3-5
remedii, fiecare cu un anumit punctaj.
De unde deriva punctajul? Din gradele pe care le au remediile in repertoar. Astfel,
remediile cele mai importante dintr-o rubrica se scriu cu caractere groase si se considera
de gradul 3, urmatoarele ca importanta sunt de gradul 2 si se scriu cu caractere italice si
ultimele sunt cele de gradul 1 si se scriu cu caractere obisnuite.
Gradarea simptomelor s-a facut dupa numarul de testatori din cadrul provingurilor
homeopatice la care au aparut simptomele respective.
Din grupul final de remedii, sansa ca remediul cu scorul cel mai mare sa fie remediul
cautat( similimum) este cea mai mare.
Exista si situatii cand al doilea sau al treilea remediu ca punctaj sa fie cel corect.
Pentru a afla adevaratul remediu similimum, trebuie comparate toate remediile
respective cu patogenezia lor din Materia Medica si daca remediul acopera toate
simptomele generale si mentale, acel remediu va vindeca suferintele bolnavului,
chiar daca el nu apare la toate suferintele locale (pentru ca provingurile nu au ajuns
totdeauna pana la aparitia de simptome locale.)