1.

definirea rolul și obiectivele gestionării stocurilor;

2. tipologia stocurilor de materiale și determinarea mărimii lor;
3. factorii de influiență asupra mărimii și dinamicii stocurilor;
4. tipuri de gestiune a stocurilor;

R/S # 1
STOCURILE reprezintă cantități de resurse materiale care se acumulează în depozitele întreprinderii într-
un anumit volum și anumită structură pe o perioadă de timp concretă cu un anumit scop. Formarea stocurilor la
nivel de întreprindere asigură continuitatea proceselor de producție utilizarea corectă a capacităților de
producție. În funcție de gradul lor de prelucrare stocurile pot avea mai multe forme:
1. materiile prime care reprezintă bunurile din primul stadiu de prelucrare a procesului de productie
2. semifabricatele care reprezintă materiile prime sau materiale care au parcurs unele stadii ale procesului
de prelucrare însă nu șiau terminat în întregime procesul de prelucrare.
3. produsele finite care reprezintă bunurile produse de întreprindere disponibile pentru vanzare
consumatorilor sau utilizatorilor finali.
Stocurile de productie se exprima in unitati naturale, valorice și în zile. Mărimea stocurilor în unități
naturale (tone kg m2 etc ) servește la estimarea fizică a producției lucrărilor sau serviciilor. Tot pe această baza
se poate de determinat necesarul de spații pentru depozitare, necesarul de mobilier sau ulijale, necesarul de forțe
de muncă din depozit. Pe baza stocurilor fizice se determină valoarea resurselor stocate,
Exprimarea valorica scopurilor permite stabilirea prin însumare a stocurilor totale indiferent de tipul de
resurse materiale determinarea capitalului circulant și a vitezei de rotatie.
Exprimarea în zile evidențiază perioada de timp pentru care stocul constituit în mărime fizică acoperă
cererea pentru consum și se stabilesc momentele calindaristice de efectuare a acțiunilor de reaprovizionare pe
parcursul anului planificat.
Principalul obiectiv al gestionării stocurilor la nivel de intreprindere constă în formarea unor stocuri de
materie prime și materiale cît mai mici dar care să asigure continuitatea procesului de productie un preț minim
pentru procurare transportare și depozitare.
Alături de obiectivul principal pot fi evidențiate și obiective particulare a gestionării stocurilor și anume:
1. formarea unor stocuri minim necesare pe sorturi tipuri dimensiuni care să asigure desfășurarea
normală a procesului de producție prin alimentarea continuă a subunităților de consum și a
punctelor de prelucrare.
2. prevenirea apariție lipsei de stoc sau suprastocării de resurse materiale
3. mentinerea stocurilor efective de productie la nivelul planificat.
4. păstrarea integrității cantitative a caracteristicilor fizico – chimice a resurselor materiale pe
perioada stocării lor.
5. Satisfacerea pe seama stocurilor constituite a cererilor pentru consum,
6. Controlul sistematic al stocurilor pentru evitarea risipei și deteriorării resurselor materiale
Pentru realizarea acestor obiective managerii antrenați trebuie sa acționeze în următoarele direcții:
1. folosirea în determinarea mărimii optime a stocurilor a unor modele economico matematice;
2. asigurarea unor condiții corespunzătoare pentru depozitare și păstrare;
3. folosirea unui sistem informațional simplificat automatizat pentru evidența și gestiunea stocurilor.
4. menținerea unor legături permanente cu furnizorii, urmărirea sistematică a livrărilor programate pentru
prefenirea întîrzierilor, luarea unor măsuri cat mai eficiente pentru a se realiza gestiunea lor corectă;
5. urmărirea și controlul modului de utilizare a stocurilor.
 R/S #2
Clasificarea stocurilor de materiale poate fi clasificata in dependentă de următoarele criterii:
1. în funcție de abordarea lor temporală se deosebesc stocuri: inițiale și finale. Aceste 2 categorii de stocuri
indică nivelul pe care al are stocul la inceputul și sfîrșitul unui interval de timp.
2. Din punct de vedere al motifației constituirii lor stocurile se clasifică în:
a. stocuri sezoniere care reprezintă cantitatea de resurse materiale care se acumulează în depozitele
intreprinderii în scopul alimentării continue a consumului pe perioada de întrerupere a exploatării
sau transportului ca urmare a condițiilor naturale și de climă Ssez= Cmz*tî
Ssez – mărimea stocului zezonier la un anumit material;
Cmz – consumul mediu zilnic din materialul respectiv;
Tî – timpul de întreruperi in zile calendaristice in aprovizionarea cu materialul respectiv;
b. stocurile curente reprezinta cantitatea de materiale acumulate in depozitele intreprinderii
necesară pentru asigurarea continuității procesuliu de producție între 2 aprovizionări succesive
cu materialul respectiv de la furnizori în condițiile normale de funcționare. Aceste stocuri se
formează în mod obișnuit la întreprindere pentru alimentarea consumului. Mărimea acestui stoc
se determina ca Sc = Cmz *I
I – intervalul mediu de timp intre doua livrari succesive.
3. în funcție de rolul deținut în procesul de gestionare a stocurilor curente se deosebesc următoarele tipuri:
a. stoc minim care reprezintă cantitatea cea mai mică întîlnită de-a lungul evoluției dimensiunii stocului
b. stoc de siguranță care reprezintă acea cantitate de resurse materiale ce trebuie să existe în
întreprindere pentru a se folosi in producție atunci cand se epuizează stocul curent iar resursele materiale
comandate nu sosesc la termenile stabilite de la furnizori ca urmare a intervenției unor factori
perturbatori. Un asemenea stoc trebuie să se formeze în special la materiile prime de bază a căror lipsă
condiționează curent continuitatea activității de producție. Ssig Cmz(t1+t2+t3)
t1 timpul necesar stabilirii legăturii cu furnizorii și pregătirii de către ei a cantitatii de livrare
t2 timpul necesar transportării materialelor de la furnizor la consumator
t3 timpul necesar pentru descărcarea receptionarea și depozitarea resurselor.
c. stocul de condiționare sau de pregătire care prezintă cantitatea de materie prima sau materiale
stationata la consumator in scopul efectuării unor operații de condiționare pregătire înaintea trecerii în
consumul propriu zis. Este necesar să se formeze la acele întreprinderi unde materiile prime să fie
supuse unei pregătiri prealabile intrării în procesul de productie Spr =Cmz *tpf
tpf – timpul de pregătire pentru un material
c. stocul maxim care reprezintă cantitatea de materiale existentă în întreprindere după efectuarea
eprovizionarii sau nivelul cel mai ridicat al stocurilor.
d. Stocul de alarmă – reprezintă acea cantitate de resurse stocată care avertizează întreprinderea
asupra declanșării operațiunilor specifice procesului de aprovizonare
e. Stocul mediu reprezintă un indicator mărimea căruia rezultă din anumite calcule statistico
matematice. și dimensiunea lui se refera la un interval sau la o periaoda de timp concretă