Capitolul III

Conflictul în căsătorie

1.1 Aspecte legilative privind conflictul

Conflictul poate fi definit ca o situaţie de competiţie, în care părţile sunt conştiente
de potenţialele incompatibilităţi viitoare, în care fiecare parte doreşte să ocupe o poziţie care
este incompatibilă cu dorinţele celorlalţi. Prin urmare pentru ca o anumită situaţie să poată fi
numită conflictuală, avem nevoie de două părţi conştiente de poziţiile lor, cu dorinţe
incompatibile care să intre în anumite schimburi ( fizice, virtuale, sentimentale, etc. ).
Conflictul înseamnă opoziţie, dezacord sau incompatibilitate între două sau mai
multe părţi. El poate fi sau nu violent. Conflictul armat dintre state poate evolua în război.

Etapele conflictului
1. Dezacordul reprezintă neînţelegerea care apare ca urmare a diferenţelor asupra unor
valori sintetizate în cultură, precum şi ca urmare a lipsei de informaţii corecte asupra
partenerilor de interacţiune, dar şi din interese economice, politice, sociale diferite ale celor
care intră în contact.
2. Confruntarea apare pe fondul unei ideologii care motivează actorii din confruntare în a
susţine o anumită idee, contrară cu a celorlalţi. Caracteristica principală a acestei etape este
tensiunea crescută a interacţiunilor. Efectul degenerării opiniilor contrare, permite apariţia
violenţei ca mijloc de rezolvare a diferendelor.
Modul de gestionare a acestei etape îşi pune amprenta în evoluţia interacţiunii. Escaladarea
conflictului sau rezolvarea sa se hotărăşte în această etapă.
3. Escaladarea. În acest moment tensiunea dintre părţile care se confruntă este maximă.
Posibilitatea apariţiei conflictului violent este foarte mare. Un motiv principal al escaladării
conflictului este agresivitatea argumentelor, indivizii tinzând să-şi suspende acţiunea
raţională şi să o înlocuiască cu acţiuni iraţionale sau chiar violente.
4. Deescaladarea conflictului şi rezolvarea acestuia sunt două etape convergente, ambele
având ca scop obţinerea unei situaţii de calm şi cooperare intermediate de soluţiile raţionale
imaginate.
31
 Dintr-o abordare sociologică, conflictul reprezintă o opoziţie între indivizi, care
poate îmbrăca forma unei lupte între indivizi, între grupuri de indivizi sau clase sociale şi
care are ca efect disfuncţii în interacţiunea socială.
În raport de analiza făcută mai sus, conflictele se pot împărţi în mai multe categorii şi anume:
- conflict interpersonal (familial);
- conflict de grup (interetnic);
- conflict internaţional;
- conflicte sociale.

1.2 Conflictul în căsătorie

1. Natura conflictului.
Atunci cînd cei doi parteneri nu îşi doresc acelaşi lucru în acelaşi moment, poate apare
un conflict. În cadrul vieţii în comun, conflictul este inevitabil şi imposibil de ocolit.
Întotdeauna conflictele sunt mai frecvente în căsătorie decît în perioada de curtare.
Majoritatea conflictelor sunt deosebit de complexe şi implică multe nevoi interrelaţionate aşa
încît problema iniţială capătă adesea un caracter multidimensional. Deoarece multe din
aşteptările partenerilor nu sunt enunţate, se ajunge cu uşurinţă la neînţelegeri, dezacorduri şi
conflict.
2. Consecinţele unui conflict nerezolvat:
a). Frustrarea- este o emoţie ce apare atunci cînd este blocată satisfacerea unei nevoi
importante.
b). Scăderea stimei de sine. Atunci cînd un partener nu arată înţelegere faţă de
celălalt într-o problemă importantă, imaginea şi stima de sine sunt afectate într-un mod
extrem. Prin contrast, înţelegerea şi satisfacţia venite de la cea mai apropiată persoană îţi
confirmă imaginea de sine şi te face mai încrezător, mai sigur, mai relaxat. Ca şi consecinţă,
creşte stima de sine şi performanţele în toate aspectele vieţii. Cînd stima de sine a unui
partener este afectată în timpul unei discuţii aprinse, în mod normal celălalt încearcă să
repare această rană cît mai repede.
c). Deplasarea cauzei de conflict. Atunci cînd frustrarea apărută are un efect prea
ameninţător asupra stimei de sine a unui partener, acesta deplasează în mod inconştient
sentimentele de agresiune de la sursa primară către o ţintă mai convenabilă. Probleme legate
de această nouă sursă trebuie să fie mai uşor de coordonat şi să aibă o anumită şansă de

32
rezolvare. Această deplasare minimizează sentimentele de stress, frustrare, scădere a stimei
de sine şi a devenit un tipar de comportament universal.
3. Stiluri de răspuns la conflict:
a). persoane extrapunitive, acestea au tendinţa de a descărca tensiunea asupra
mediului: trîntesc, acuză pe alţii, strigă. Se manifestă asupra altor persoane sau asupra
obiectelor.
b). persoane intrapunitive, acestea au tendinţa să îşi canalizeze tensiunea apărută în
urma unui conflict nerezolvat înspre interior: dezvoltă dureri de cap, de spate, de stomac. Se
manifestă prin blamarea şi pedepsirea inconştientă a propriei persoane.
c). persoane impunitive, acestea direcţionează tensiunea cauzată de nerezolvarea
imediată a unui conflict înspre o acţiune de durată care să ducă la rezolvarea conflictului.

1.3 Convenţia matrimoniala sau contractul

Reprezinta acordul sau întelegerea dintre soţi, facuta la inceputul căsătoriei, prin care
acestia stabilesc regimul juridic aplicabil bunurilor lor.
Contractul este supus condiţiilor de forma stabilite de legea prevazuta la art. 71 alin. 1,
Codul familiei care se aplică în mod corespunzator.
Contractul se considera totusi valabil din punct de vedere al formei daca:
a) partile care se gasesc, la data cind l-au încheiat, În state diferite, au indeplinit
conditiile de forma prevazute de legea unuia dintre aceste state;1
b) reprezentantul partii a indeplinit conditiile de forma ale statului unde s-a aflat În
momentul incheierii contractului.2
Condiţiile de fond cerute pentru incheierea conventiei matrimoniale sunt cele prevazute
de legea naţională a fiecăruia dintre viitorii soţi.
Legea nu ofera o solutie pentru cazurile în care unul dintre viitorii soţi este apatrid sau cand
amandoi sunt apatrizi, în acest caz, aplicandu-se legea care guverneaza efectele casatoriei.

____________________________
1. Legea nr. 105/1992- privind reglementarea raporturilor de drept international privat- M. Of. al României, partea I Nr. 245 din 1 oct.199

2. Constanta Matusescu-elemente de drept international- suport de curs ap; anul II, sem. I

33
 Rezultă că pentru reglementarea regimului şi efectelor conventiei
matrimoniale se aplica în principal principiul lex voluntatis. În subsidiar, dacă
părtile nu au ales legea aplicabila, se aplica legea care guverneaza efectele
căsătoriei.
Conform art. 21 alin.3, legea care guverneaza regimul şi efectele conventiei
matrimoniale stabileşte dacă este posibila modificarea sau inlocuirea conventiei matrimoniale
în timpul căsătoriei.
Nulitatea căsătoriei.
Ca şi în dreptul comun, nulitatea căsătoriei poate fi absolută şi relativă, cu unele deosebiri.
Astfel, în unele cazuri, în interesul menţinerii căsătoriei, aceasta poate fi confirmată chiar
dacă este vorba de nulitatea absolută. De asemenea, în cazul căsătoriei putative, efectul
retroactiv al nulităţii căsătoriei este înlăturat în privinţa soţului de
bună-credinţă.
1.Nulitatea absolută
Sancţiunea nulităţii absolute operează în următoarele cazuri:
a) căsătoria încheiată cu încălcarea dispoziţiilor legale privind la vârsta matrimonială.
Totuşi, această nulitate poate fi acoperită în următoarele situaţii: soţul care nu avea vârsta
legală pentru căsătorie a împlinit-o între timp, adică până la constatarea nulităţii; soţia a dat
naştere, până la constatarea nulităţii, unui copil; soţia a rămas însărcinată în aceeaşi
perioadă de timp;
b) căsătoria încheiată de o persoană care este deja căsătorită;
c) căsătoria încheiată între persoane care sunt rude în gradul prohibit de lege;
d) căsătoria încheiată între cel care adoptă şi ascendenţii lui, pe de o parte, şi cel
adoptat ori descendenţii acestuia, pe de altă parte;
e) căsătoria încheiată de alienatul sau debilul mintal;
f) căsătoria încheiată fără respectarea prevederilor art. 16 C. fam.;
g) incompetenţa delegatului de stare civilă;
h) căsătoria fictivă;
i) căsătoria între persoane de acelaşi sex.
Acţiunea în declararea nulităţii absolute poate fi introdusă de orice persoană interesată;
acţiunea în nulitate absolută a căsătoriei nu se poate prescrie.

34
 2. Nulităţi relative.
Acest fel de nulitate intervine în cazul viciilor de consimţământ, şi anume eroarea, dar
numai asupra identităţii fizice a celuila lt soţ, dolul şi violenţa.

1.4 Efectele nulităţii căsătoriei

a) Efectele nulităţii căsătoriei cu privire la relaţiile personale dintre soţi. Din punct de
vedere juridic, soţii sunt consideraţi că nu au fost niciodată căsătoriţi şi, ca urmare, nu au
obligaţii rezultând din situaţia de căsătoriţi; ei îşi dobândesc numele avut înainte de
încheierea căsătoriei dacă acesta se schimbase prin căsătorie.
b) Efectele nulităţii căsătoriei cu privire la capacitatea de exerciţiu.
În situaţia în care desfiinţarea căsătoriei are loc înainte ca unul dintre soţi să fi împlinit vârsta
de 18 ani, el nu poate beneficia de art. 8 alin. 3 din decretul nr. 3/1954 şi, prin urmare, nu are
capacitatea de exerciţiu, căci se consideră că el nu a fost căsătorit şi nu a avut această
capacitate nici în trecut.
c) Efectele nulităţii căsătoriei cu privire la relaţiile patrimoniale dintre soţi. În acest
caz, regimul comunităţii de bunuri nu a putut avea loc între soţi, deoarece nulitatea căsătoriei
operează retroactiv, obligaţia de întreţinere nu a putut exista între soţi, iar dreptul la
moştenire al soţului supravieţuitor nu poate opera, deoarece calitatea de soţ se consideră că
nu a existat niciodată.
d) Efectele nulităţii căsătoriei cu privire la relaţiile dintre părinţi şi copii. În
conformitate cu art. 23 alin. 2 C. fam., desfiinţarea căsătoriei nu are nici o urmarprivinţa
copiilor, care îşi păstrează situaţia de copii din căsătorie. Tot astfel, drepturile succesorale
între părinţi şi copii rămân nestinse.

35