Analiză

Petrom, cea mai mare companie din România, a anunţat azi că pune lacatul la
rafinaria Arpechim din Piteşti, în contextul în care producătorul de petrol şi gaze a spus încă
de la finalul anului 2009 că intenţionează să tragă pe linie moartă două business-uri
Doljchim şi Arpechim.

Închiderea rafinăriei Arpechim face astfel ca dintr-o industrie de prelucrare a petrolului

formată din zece unităţi de rafinare, numai trei să mai funcţioneze în prezent: Petromidia,
companie controlată de grupul petrolier Rompetrol, Petrobrazi, a doua rafinărie din
portofoliul Petrom, şi Petrotel, unitate controlată de ruşii de la Lukoil.

Ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani astfel încât azi România să mai

aibă nevoie de numai 3 unităţi de rafinare?
România a fost prima ţară din lume care a avut o capacitate de rafinare, fiind de altfel prima
ţară în care s-a descoperit petrolul în urmă cu mai bine de 150 de ani.
În tot acest timp, industria de profil s-a dezvoltat continuu, fiind construite rând pe rând zece
rafinării. Acestea sunt: Petromidia, Petrobrazi Ploieşti, Arpechim Piteşti, Petrotel Ploieşti,
Rafo Oneşti, Astra Ploieşti, Vega Ploieşti, Steaua Română Câmpina, Rafinăria Dărmăneşti
şi Petrolsub Surplacu de Barcău. Primele cinci rafinării sunt unităţi cu capacităţi mari, în timp
ce ultimele sunt de dimensiuni mici.
Specialiştii din piaţă spun că întreg sectorul de rafinare a fost dezvoltat cu o singură intenţie:
obţinerea unei industrii pe verticală, care să aibă textile, petrochimie, lacuri şi vopsele,
îngrăşăminte chimice, iar toate acestea să pornească de la petrol. De exemplu, în anii '75 în
România se rafinau circa 20 de milioane de tone de ţiţei, pentru ca între '88 şi '89 nivelul să
ajungă la 34 de milioane de tone.
În 2009 însă, rafinăriile din România au mai prelucrat numai circa 13-14 milioane de tone
pentru a acoperi o cerere mai mică de 9 milioane de tone de produse petroliere, cerere
diminuată şi de efectele primului an de criză.
În ciuda supracapacităţii evidente, analiza strategiilor anunţate de marile companii petroliere
denotă faptul că în anii fructuosi din punct de vedere economic nici măcar nu se lua în calcul
închiderea marilor unităţi, ci dimpotrivă.
Astfel, creşterea consumului de carburanţi îi determină pe marii petrolişti locali să anunţe în
2007 investiţii de miliarde de euro în rafinării în contextul în care setea de benzină şi
motorină a României nu părea că se va potoli rapid.Au fost necesari însă numai doi ani
pentru ca de la optimismul de atunci să se ajungă la situaţia din 2009 când aceleaşi
companii au ales să-şi închidă capacităţile de rafinare. A fost cazul Petrom care atunci a
anunţat că planurile de creştere a capacităţii de rafinare de la Petrobrazi se tranformă în
investiţii în micşorarea capacităţii de rafinare, Arpechim intrând într-o perioadă de
conservare finalizată azi prin anunţul de închidere definitivă a companiei.

Morariu Cătălina,jurnalism,anul III.