EDITORIAL

Constantin CIOPRAGA
DESPRE INTERCULTURALITATE

Formã suplã de umanism în acþiune, cultura se vrea întregitã programatic,

de unde mobilitatea ei în perpetuitate – în funcþie de orizontul temporal, de
stratificãri preexistente, de legãturi cu rãdãcinile dar ºi de sondaje în viitor.
Destinatã din start intercomunicãrii din perspective varii, vãzutã ca fenomen de
osmozã, de achiziþii, de complementaritãþi ºi conexiuni, totodatã ca sistem de
relaþii ºi reþea cu însemne existenþiale – orice culturã lasã loc aventurii în
necunoscut. Psihologie, moralã, metafizicã ºi celelalte îºi topesc impulsurile în
tipologii re-verificate periodic; se ajunge la simbolisme generalizante, inclusiv
la contopirea experienþei istorice cu axiologia. Pe scurt, cultura se ridicã de la
aluviuni inerte la tensiuni în conºtiinþã; trecând peste meandre ºi bucle
încetinitoare, ea se autoregleazã; prin decantãri, prin suprapuneri ºi cristalizãri
în spiritul epocilor, cultura propune un ecumenism verticalizant.

Cã fundamentului popular al culturii noastre i s-au suprapus demersuri

ordonatoare ºi voci ale unor mari creatori, e fapt semnificativ. A fost o evoluþie Constantin Criºan, în Cronica,
organicã ducând la transsubstanþierea impulsurilor primare; la Eminescu, la 1972, nr. 50).
Blaga ori la Sadoveanu, la Pârvan ºi Eliade acþioneazã polisemantic duhul Orice intra-culturã e în
ancestral, chemãri ale pãmântului, abisalul cu toate implicaþiile lui. Misterul relaþii multiple cu inter-cultura.
coexistã cu revelaþia; deºi rãmas în urmã – arheul puncteazã totuºi ficþiunea În linii mari, ne putem spune cã
acestor moderni complicaþi, posedaþi, cu toþii, de persistenþa originarului. „Noi am preluat din alte pãrþi, dar am
– scria Eliade – ne aflãm realmente la mijloc, între douã culturi, Orientul ºi ºi dat; ne vin în întâmpinare
Occidentul, noi putem înãlþa un fel de pod, putem înlesni comunicarea valorilor nume de rezonanþã ca Eugen
dintre Orient þi Occident «à travers des siècles»”. În cadru sud-est european, Ionescu, Mircea Eliade ºi Emil
venim cu o particularã deschidere spre naturã ºi cosmos, cu o filozofie practicã Cioran, cãrora li se alãturã Ilarie
proprie, adecvatã condiþiilor istorice, spaþiului acesta care, deºi „în calea Voronca ºi B. Fundoianu – aceºtia
rãutãþilor”, încântã ºi leagã. Ne înscriem în aria culturilor de tip cumulativ- continuându-ºi ritmul în
sintetic, în vreme ce culturile apusene – depãºind de mult stadiul cumulativ – au interiorul limbii franceze. Au
devenit „expansioniste”... ilustrat diaspora româneascã, în
acest spaþiu, Vintilã Horia,
A înþeles sã vorbeascã despre fenomenul românesc o Dora d'Istria (Elena Constantin Virgil Gheorghiu,
Ghica), publicistã din generaþia lui Alecsandri, stabilitã la Florenþa; o altã Petru Dumitriu, D. Þepeneag,
propagatoare a culturii noastre, Elena Vãcãrescu, scriitoare de limbã francezã, Paul Goma, Bujor Nedelcovici, N.
fusese apreciatã de Proust, de Paul Valéry ºi Anatole France. Rezonanþe Balotã, Mircea Iorgulescu, Matei
folclorice naþionale conferã identitate volumelor ei Le Rhapsode de Dambovitza Viºniec, Ana Orlea; operele lor ºi
(Rapsodul de pe Dâmboviþa), ºi Les Chants d'aurore (Cântecele zorilor). Cu ale altora, rezidenþi – de voie sau
volumul Isvor, le pays des saules (Izvor, þara sãlciilor), Martha Bibescu obþinea în fãrã – în alte pãrþi, bunãoarã
1933 „Premiul Academiei Franceze”; romanul în discuþie, prefaþat de Mihail Gabriela Melinescu (Suedia), Ion
Sadoveanu, tradus în englezã ºi spaniolã, era o antrenantã introducere în Negoiþescu (Germania), Ion
ethnosul românesc. Mai mult decât celelalte scrieri literare (Les Huit paradis, Caraion (Elveþia), aparþin
Le Perroquet vert) intereseazã vasta-i corespondenþã cu Marcel Proust, cu Paul intenþional ºi faptic literaturii
Valéry, Paul Claudel, François Mauriac, André Maurois, Jean Cocteau ºi Max române. Se constituie într-un
Jacob. O celebritate zgomotoasã a fost Tristan Tzara. Dupã Chira Chiralina capitol aparte, analog celui
(1923), rãtãcitorul Panait Istrati reþinea atenþia cu Haiducii (Les Haïdouk), cu spaniol de dupã 1936, când
Ciulinii Bãrãganului (Les Chardons du Baragan) ori cu Codin. Pe marginea adversar dictaturii franchiste,
acestora, Pierre de Boisdeffre observa cã la pribeagul bilingv „apelul tainic la unii creatori se refugiaserã în
folclorul românesc ºi la sigiliul intim al limbii române nu au fost adulterate, ci Mexic ori în alte colþuri ale
dimpotrivã au intrat în francezã sub alte veºminte, cãpãtând o formã nouã, Americii Latine.
vibrantã, ºi poate cel puþin la fel de interesantã ca în limba românã” (Interviu de Câþiva artiºti plastici porniþi

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 1

– la diverse intervale – din arcul carpatic, Nicolae
Grigorescu (mergând de ºase ori la Paris), modernul
Theodor Pallady (aproape patruzeci de ani la Paris –
prieten cu Matisse), avangardistul Victor Brauner, alt
viitor parizian – au fost, împreunã cu mulþi alþii,
personalitãþi de legãturã între douã culturi. Cât despre
Brâncuºi, stabilit, definitiv, în capitala Franþei, el
aducea în sculptura de rãsunet universal soluþii de
sorginte româneascã. În orizont muzical, sã-l numim, de
asemenea, pe G. Enescu, nu doar cu al sãu Oedip, ci ºi cu
partiturile simfonice, inclusiv cu Rapsodiile, cântate
pretutindeni.
Texte literare româneºti, în versiuni europene, pot
fi gãsite în tot felul de biblioteci, nu numai de limbi
romanice; cele mai multe în transpoziþie francezã
(prezentare globalã în Literatura românã în lume, Ed.
„Meridiane”, 1969 – de Constantin Criºan ºi Victor
Crãciun). De la florilegiul Ballades et Chants populaires
de la Roumanie (1856), în traducerea lui Alecsandri,
dupã tãlmãciri în numeroase limbi din Eminescu,
Creangã, Caragiale ºi din alþi nouãsprezeciºti, se succed
traduceri din scriitori reprezentativi ai secolului al
douãzecilea – Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia,
Sadoveanu, Rebreanu, Camil Petrescu, Mateiu I.
Caragiale, apoi din Marin Preda, Nichita Stãnescu, Marin
Sorescu ºi alþii mai noi. S-au apropiat cu afecþiune de
literaturã românã, sprijinindu-i cunoaºterea, G.
Vegezzi-Ruscalla, H. A. Ubicini, Carlo Tagliavini, Mario
de Michelli, Jules Michelet, Léo Bachelin, Jean Boutière,
Jindra Huskova – ºi enumerarea ar înregistra zeci de alte
nume. Dar ne întrebãm: s-a tradus îndeajuns? Realitatea
e cã se impun întregiri, reactualizãri ºi prezentãri în noi
traduceri, în pas cu fenomenul românesc actual. Nu
suntem cunoscuþi pe mãsura adevãratei creativitãþi,
deºi secolul nostru al douãzecilea a fost unul de
competiþii ºi realizãri elocvente, citabile în context
european.
II
Pronosticuri vizând devenirea fenomenului nostru
cultural dupã încadrarea în Uniunea Europeanã sunt greu
de fãcut. Diferenþierile în materie de culturã de la un
spaþiu la altul vor continua. Practic, ideea de
omogenizare – aplicabilã în economie – e un non sens în
culturã. Dirijism cultural? Nu poate fi vorba de modele,
de paradigme ºi sisteme obligatorii; în cauzã fiind
ethnosul specific, raporturile cu istoria, cu mitologia ºi
reflexele abisale, cu modalitãþile existenþiale ºi mai ales
cu limba (care, zice Eminescu, e „stãpâna noastrã”) –
toate vor asigura, inexorabil, o mise en scène
româneascã. Vom participa negreºit, cu disponibilitãþile
noastre, la cultura europeanã. Principiul vaselor
comunicante (cu referire la culturã) rãmâne, mai presus
de toate, un argument cu valoare normativã: ne miºcãm
în identitarul matricial; privim totodatã cu toatã atenþia
mentalul celorlalþi. Un câmp stilistic definitoriu, câmp
constituit de-a lungul multor secole – cum este al nostru –
nu se lasã alterat de conjunctural.

ISTORIE LITERARÃ

1978, Bârlad. Întâlnire cu scriitori, în sala de la etaj a

Muzeului “V. Pârvan”, nefuncþionalã acum
(de la stânga la dreapta: Constantin CHIRIÞÃ,
Gruia NOVAC - moderatorul întâlnirii, Ion HOBANA,
Simion POP, Radu CÂRNECI, o admiratoare, Virgil CHIRIAC)

Grigore SÃLCEANU, Constantin CHIRIÞÃ ºi

Cezar IVÃNESCU, la Centenarul naºterii lui
George Tutoveanu (Bârlad, 19 noiembrie 1972)

2 anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar

 JURNAL DE CRITIC
Valentin CIUCÃ
BRÂNCUªI, SFÂNTUL

Acceptãm, adesea ca pe o evidenþã, faptul cã legenda deseneazã

antecamera mitului. În cazul lui Brâncuºi, legendele nutrite din substanþa
anecdotelor au creat o veritabilã aureolã, multe dintre accidentele
biografice fiind ridicate la rangul de certitudini în ordinea existentei ºi, nu o
datã, a valorii. Numeroºi diletanþi se agaþã de pulpana artistului ºi istorisesc
cu zel tot felul de aproximaþii auzite sau inventate, îmbrãcate abil în
straiele adevãrului.
Exegezele de autoritate, evocãrile memorialistice, albumele impuse de
profesionalismul unor comentatori de notorietate, prieteni apropiaþi ºi
inteligenþi, scriitori înzestraþi, ne-au oferit în timp imaginea exactã ºi nuanþatã a
celui care a revoluþionat gândirea artisticã la începutul secolul XX. Suntem
unanimi în acceptarea acestui fapt ºi nu vãd ce ºi-ar fi putut dori mai mult un
creator conºtient de propria sa valoare ºi, desigur, de propriile limite. Cu atât pe artist în halat ºi în papuci. Nu
mai mult îmi pare stânjenitoare pentru memoria unui artist evlavios, cumpãnit în e nevoie însã sã-l urmãm ºi în
viaþa de zi cu zi, plasarea lui – aºa cum o face un discipol exaltat, Constantin baie. Nici sã batem câmpii cu
Antonovici, în lucrarea ce i-o dedicã, Brâncuºi-Maestrul, Ed. Semne, 2002 - aberaþii gongorice, cum mi-a
printr-o bombasticã argumentaþie (!) – în constelaþia universalã a artei. fost dat sã aud recent la
Descendenþa lui Brâcuºi pe linia epocii arhaice a omenirii, a celei asiro-egiptene lansarea cãrþii amintite la
ºi antichitãþii greceºti genereazã perplexitãþi. început. E inadmisibil. Oricum
Autorul face celor mefienþi o oarecare concesie, admiþând cã, poate, ºi Brâncuºi rãmâne un Sfânt foarte
Michelangelo ºi Rodin ar avea ºi ei un dram de valoare. simpatic ºi fãrã zecile de opere
Îmi imaginez reacþia lui Brâncuºi, jenat de asemenea vorbe cu miros de tinereþe, evident niºte
îmbãtãtor de tãmâie. Ar fi rostit hâtru în barbã: bãi, Costicã, tu ai cam luat-o curioase kitsch-uri descoperite
razna pe arãturã. miraculos ºi lansate pe piaþa
Sigur, consider o uriaºã ºansã sã fi respirat aerul aceluiaºi atelier cu negoþului cu iluzii de experþi de
Brâncuºi, mai exact sã fi locuit la aceeaºi adresã, sã obþii un certificat de talent care n-a auzit nimeni...
de la Maestru, dar mi se pare uºor hilar cã cineva solicitã ºi altcineva acordã
certificate de talent (!). Dupã câte gândesc, cred cã doar opera poate confirma
sau infirma harul de creator, restul nefiind altceva decât, în cel mai bun caz, Cât costã un Zbor…
birocraþie. Cine sã-i fi dat lui Eminescu, de pildã, certificat de poet?
Constantin Antonovici -fie-i þãrâna uºoarã la New York! -evocã tot felul de Sunt chestionat adesea, aºa
întâmplãri cu Brâncuºi. Are darul povestirii ºi, mai mult, al improvizaþiei. ca de la om la om, despre cele
Relateazã, dupã ureche, tot felul de istorioare nostime ºi îºi ia mãsuri de mai felurite lucruri. Unii mã
protecþie: mi-a spus o bunã prietenã, m-a informat un cunoscut, am auzit odatã întreabã spre a-ºi verifica
etc. Uneori surprinde ºi contrariazã. Relaþia cu Rodin e redusã la o simplã certitudinile, alþii de dragul de a
întâlnire în sufrageria casei din Meloun unde, Brâncuºi, neºtiind pe atunci întreba, alþii ca sã mã punã într-
franþuzeºte, a tãcut continuu. Toatã intervenþia reginei Elisabeta ºi a unei o oarecare dificultate. Cum se
doamne Bengescu s-a nãruit în momentul când, întrebat ce i-a plãcut dupã ºtie, nu întrebãrile sunt proaste
aceastã vizitã la Rodin, Brâncuºi ar fi rãspuns: ºampania!. Cam puþin, nu-i aºa? ci doar rãspunsurile. Recent
Alteori, ne relateazã intimitãþi din viaþa amoroasã a Sfântului din Montparnasse. cineva m-a solicitat sã-i spun
O frumoasã a vremii, nãscutã dintr-o mamã evreicã ºi un tatã þigan, Romany dacã ºtiu cã o lucrare de
Mary, devenitã între timp bogatã în America, ºi-a consumat aproape jumãtate de Brâncuºi a fost achiziþionatã la o
an la Paris într-o relaþie focoasã cu Brâncuºi. Ea mãrturiseºte deschis cã, dupã ce licitaþie newyorkezã cu o sumã
l-a cunoscut: Mi-am dat seama cã vrea sã mã ... de altfel ºi eu o doream. exorbitantã ºi care este pãrerea
Mãrturisiri ceva mai serioase provin din cercul celor care nu se aºeazã ei în mea. Eram, recunosc, sã-i
centrul atenþiei. Se ºtie cã Brâncuºi gãtea cu gust, cã avea arta de a alege rãspund aºa cum i-a rãspuns
vinurile. Cânta la chitarã, era spumos în conversaþie, improviza mici farse. Pe cândva Nichita Stãnescu unui
Modigliani ºi Utrillo îi dovedea în prelungitele lor libaþii. Modi i-a propus chiar sã curios privind pãrerea sa despre
se drogheze ºi-i procura fetiþe de cartier. Om ºi el, chiar dacã însemnat cu fierul teoria leninistã a adevãrului.
roºu al geniului artistic. ªtiþi, povestea aceea cu intuirea
Cred cã e bine sã ºtim totul despre creatorii de excepþie. Sã-l putem vedea

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 3

vie, gândirea abstractã ºi verificarea în practicã. Atunci,
poetul a rãspuns fãrã ezitare: am o pãrere bunã… Aºa
simþeam cã trebuie sã rãspund ºi eu, dar am renunþat ºi
am adus câteva precizãri. În primul rând, cã era vorba
despre o miraculoasã Mãiastrã, apoi cã Brâncuºi nu
sculptase o pasãrea oarecare, ci ideea de Zbor. De
asemenea, am insistat cã trebuie sã privim operele de
artã pânã când le vom vedea cu adevãrat ºi cã nu trebuie
sã cãdem în pãcatul vameºilor americani care i-au
refuzat artistului român intrarea în America pe motiv cã
face export de… metal.
A trebuit sã insist cã, iatã, acum prin evaluarea ºi
achiziþionarea operei la un preþ exorbitant, americanii
îºi cer într-un anume fel scuze. Am mai adãugat cã,
practic, operele de artã sunt inestimabile, fiecare preþ
fiind, într-un sens sau altul, discutabile ºi disputabile.
Sigur, ºtirea a surprins pe mulþi, Brâncuºi urcând acum
între primii cinci cei mai scumpi artiºti ai lumii. Cred cã
ar trebui sã ne bucurãm de acest fapt ºi sã dãm crezare
experþilor cu practicã îndelugatã în acest fel de afaceri.
Termenul afaceri nu trebuie sã ne înspãimânte deoarece
aceasta este lumea în care trãim. Valoarea artisticã, de
unicitate ºi notorietate trebuie sã afle ºi un
corespondent financiar. Nu e cumva la mijloc o formã
ascunsã de spãlare de bani, mã chestioneazã, mefient,
interlocutorul. Nu ºtiu ºi nici nu mã intereseazã atâta
vreme cât patrimoniul artistic universal include ºi opere
ale acestui genial creator român. Încerc sã-i explic de ce
4 anul I, nr. 2, august 2007
Brâncuºi are o asemenea cotã. Spiritul lui inventiv,
accesul la filosofia genial de simplã a românilor,
sintezele îndrãzneþe, revoluþionare chiar pe care le-a
exprimat prin prelucrarea pietrei, a marmurei, a
metalelor ºi sensurile de o dramaticã motivaþie culturalã
l-au detaºat de Rodin dar ºi de ceilalþi contemporani.
Practic, Brâncuºi a oficiat în altarul frumuseþii cu
patima unui credincios care a avut, prin artã, succesive
revelaþii. El, cu siguranþã, s-a întâlnit cu divinitatea ºi i-a
dat chip sensibil ºi universal. Cele câteva opere sugerând
Sãrutul trimit nu atât la senzualitatea unui gest omenesc
practicat de veacuri, ci la recuperarea mitului
platonician al androginului. Prin sãrut se poate afla calea
cãtre primordial, cãtre Unu. Sigur, polisemantismul
operei lui sporeºte cu cât ai impresia cã ai surprins
esenþialul ce mereu ne scapã. Discuþia a fost amplã ºi,
cred, profitabilã. Am evocat întâlnirea mea veneþianã cu
o Mãiastrã de Brâncuºi, aºezatã alãturi de o expoziþie,
Tauromahia, cu opere semnate de Goya ºi Picasso. Primii
vorbeau în alb-negru despre pasionalitatea ºi flagelãrile
spiritului spaniol în timp ce românul deschidea o
fereastrã spre metafizicã. Cum sã evaluezi pecuniar aºa
ceva. E scump un Brâncuºi? ªi da ºi nu. Un Zbor al
imaginaþiei provocat de operele lui, nu o materializare a
lui desigur. Cei nevoiaºi e bine sã investim cât mai mult în
zborurile libere ale imaginaþiei. Vom avea astfel acces la
idealitate. Meritã…
C. Brâncuºi
în atelierul sãu
din Paris
BAAADUL literar
 ANIVERSARE
Gând pentru Guguianu
Nu cunosc un poet vizual al frumuseþii feminine de talia lui Marcel GUGUIANU. A cucerit tainele
marmurei ºi pe cele ale bronzului ºi a devenit un clasic. A fost ºi este, la cei 85 de ani, un desãvârºit
ambasador al culturii noastre peste mãri ºi þãri. Îl îmbrãþiºez ºi îi transmit felicitãrile mele, solidar întru
Moldova noastrã.
28 iunie 2007
Marcel Guguianu, o figurã cu trãiri intense
Un zvon, aproape neverosimil, umblã prin România:
sculptorul Marcel Guguianu a împlinit 85 de ani. Dacã într-
adevãr e serioasã gluma, mãcar s-o afle toatã lumea...
Sunt fericit – ba, pot sã þip aceastã bucurie cu glas
întreit – cã pot scrie despre meºterul aflat printre noi, cel al
cãrui nume a intrat deja în catastifele memoriei eterne ale
Naþiei mele ºi ale Mapamondului.
Prima fiinþã cãreia i-a zâmbit a fost MAMA, femeia
zãmislitoare de viaþã. Apoi... Apoi, urcând încet-încet prin
ani, ºi-a desluºit sieºi miracolul lumii numit FEMEIE. ªi-
acum, aflat la vârsta devenitã sursã de învãþãturã ºi
experienþe, ochii frumoºi ai distinsului Cetãþean de Onoare
al municipiului Bârlad – România sunt plini de armonia
formelor distincte, dar inefabile, ale... femeii. „Atâta timp
cât am sã trãiesc, Femeia o sã fie – în sensul frumos –
veºnica mea preocupare”. Este mãrturisirea nesmintitã a
Maestrului, ca un credo tematic adânc încrustat în
preocupãrile ºi travaliul celui care-ºi slujeºte astfel propria
artã ºi þara natalã.
În Bârlad, oraº în care Maestrul s-a nãscut, la 28 iunie,
1922, se aflã un Pavilion expoziþional „Marcel Guguianu”,
inaugurat în anul 2004. Arhitectonic, e o bijuterie. Colecþia
– unicat – e greu de estimat. Aici, pãtrunzi pe alt Tãrâm, în
care cineva-þi ºopteºte cã vei cunoaºte o mulþime de
ipostaze ale eternei Eve, motivul inebranlabil al ilustrului
Guguianu. Intrând, te afli în plinã... scenografie. O lume
aºezatã în poziþii statice, dar în miºcare perpetuã. Nici un
compromis, sicofantul e absent, peste tot vibraþii (pânã ºi
aerul...), credinþã ºi iubire, intenþii ludice statuate de
regulile logice ale convenþiei, mesaj proxim, atitudini
specifice, miºcãrile nutresc umori, aparenþele sfideazã
realul, esenþele penduleazã dinspre o formã spre alta ºi,
toate la un loc, împlinesc SPECTACOLUL în care un singur
protagonist se interpreteazã pe sine: inegalabilul Marcel
Guguianu, el însuºi un monument.
Sub palma Lui, marmora se îmblânzeºte ºi, precum în
timpuri mitice Pygmalion, o zãmisleºte pe Galateea, aici
sub nume diverse: Aurora, Dalia, Clio, Antineea,
Salomeea... Nu întâmplãtor Radio France International (10
iulie 1990) l-a apreciat ca „sculpte la tendresse” ºi cã „elles
appartinnent à la sculpture organique sur la lignée de
Brancusi et de Jean Arp”.
În ciclul Cei 12 Apostoli se insinueazã niºte adieri de
hieratism bizantin în statura contorsionatã a acestora, însã
ceea ce peste toate sculpturile sale prevaleazã sunt
BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007
Acad. Rãzvan Teodorescu
formele amintind renascentismul. Marcel Guguianu copie
parcã mameloanele podiºului moldovenesc ºi gorganele
scitice ale bãrãganelor dunãrene, transferându-le în
formele unduioase, dar ferme, ale trupului feminin. Vezi,
astfel, Ciocârlia (bronz), Balerinã (b), Elan (b), Idilã (b),
Echilibru (b), Meditaþie (marmorã), Efort (m), Rugã (b) –
dar ºirul e prea lung...
Prin întreaga Lui operã, Marcel Guguianu este un epic,
dar exprimat prin miºcarea simbolicã îngheþatã într-un gest
superlativ, îmbrãcând totuºi eposul în poezie.
Cine-l cunoaºte pe Maestru – ºi ceilalþi însã ºi-l pot
închipui – constatã cu plãcutã surprindere eclatanþa
gesturilor, mimica melioristã nãscând avataruri esoterice,
dar mai ales reþin unicul, inimitabilul sãu zâmbet ce închide
în el calinerie ºi ruminaþie. Însã feriþi-vã de cinismul înalt al
Zeului care, deºi învelit în catifeaua cea mai purã, arde mai
adânc decât smoala Smolitului. Altfel, Maestrul este un
hãrãzitor de mile ºi numai Bunul Dumnezeu ºtie cât de bine
a fãcut, chiar ºi celor care, prin timp, l-au þepuit.
Firea Domnului Marcel Guguianu e nepereche, precum
harul venit de la Cel de Sus, ca un pominoc (dar) nepreþuit.
Se spune cã, într-o tinereþe a sa aproape imposibil de
marcat în lungul momentelor unei vârste, un pluton de
prietenari l-au tot cãutat o noapte aproape sã spargã
rãsãritul, bãtând glodurile seculare ale târgului Bârlad. Pe
la primul cântat al cocoºilor, au dat de domnia-sa, mulþãmit
foarte de-atâtea nãzuiri împlinite, în aºternutul miresmat
ºi primitor al coanei Mitriþa, matroana autoritarã a oraºului
de-atunci. Cuvintelor nu prea ortodoxe ieºite din gurile
amicilor, osteniþi ºi cu dorinþele neostoite, coana Mitriþa le-
a dat replica rãmasã celebrã: «Gata, moimâþelor! Ce-aveþi
cu bãiatul? Marcel este un „dilicat”, aºa sã ºtiþi. Un
„dilicat”».
Aºa aþi fost, aºa aþi rãmas. Un delicat, un graþios, un
scarandiv, ce mai! În viaþã, ca ºi în arta Dumneavoastrã, aþi
oferit mereu. „Dar mai ales sã trãiesc atât cât pot dãrui” –
sunt vorbele pe care le rostiþi adesea, fiindcã iubiþi
oamenii.
Îmi mãrturiseaþi odatã cã, de la Tatãl care v-a fãcut, aþi
învãþat sã fiþi egal cu toþi. Domnia-Voastrã sunteþi însã
primul între egali („primus inter pares”).
ªi aºa veþi rãmâne etern!
prof. Gruia NOVAC
28 iunie 2007,
Bârlad-România
5
 ENCOMION EMPATIC 6 AUGUST, 2007 - SCHIMBAREA LA...
REDACÞIA VÂRSTÃ A POETULUI

CEZAR IVÃNESCU are abia 66 de ani...

Cu bucurie adevãratã am scos, dintr-un context profund al criticului

prestigios Gheorghe GRIGURCU, douã sintagme („Rom. lit.”, nr. 27/2007,
p. 12): „atmosfera curentã a pioaselor aniversãri” ºi „fundalul habitual al
iconoduliei de care au parte personalitãþile..” De ce?
Le spunem cititorilor avizaþi ºi de bunãcredinþã cã, în lumea literelor
româneºti, existã oameni pe care oricât ºi oricând i-ai encomiona rãmân
aceiaºi plini de talent. Fiindcã muntele nu scade ºi gorganul nu se înalþã...
Unul din poeþii mari ai literaturii acestei þãri se numeºte Cezar
IVÃNESCU, a cãrui voce este „ºi în sensul cel mai propriu al cuvântului
individualitate, originalitate absolutã” (Ion Papuc). Poezia Lui e un vis
coºmaresc (oare! oare?) din care-þi pare, parcã, rãu cã te-ai trezit...
Poþi oare sã-i urezi altceva, mai mult, Poetului Cezar Ivãnescu, la cei
66 ani ai Domniei Sale? Împliniþi pe 6 August, 2007?
Redacþia revistei BAAADUL LITERAR îi doreºte drum deschis, pentru a face
din creaþia sa, asemenea poeziei lumii, „preponderent cântare ºi nu deloc
scriere”.
*
* *

La Baaad, volum reprezentativ al creaþiei ivãnesciene, trimis în 1979 spre iubitorii de idei adânci, exceleazã
prin versuri apoftegmatice care te încântã ºi te împlinesc. Spicuim câteva din aceste nestemate, cu regretul cã
spaþiul doar nu ne îngãduie sã transcriem mai multe:

Sînt ai tãi * *
ºi-þi sînt dragi: nu poþi alege-acea vorbire ...inima
cautã-le prietenia care sã zicã numai adevãrul ne-o facem doar
aºteptându-þi moartea. e risipitã-n toate cu mânurile noastre!
* de aceea *
e ceas prielnic morþii are preþ tu nu ai frumuseþea decât dacã-o
ºi domnului sã ne rugãm o viaþã fãrã noroc! câºtigi
sã nu ne ameninþe mai mult * *
cu prezenþa noastrã ajung la Baaad Doamnã, dumneavoastrã sînteþi
care atât timp cât e prezenþã îmi amintesc pentru mine atât de sfântã, atât
e mai ameninþãtoare decât moartea cã n-am sã mai de sfântã, numai spuneþi-mi...!
* fiu vreodatã tânãr *
m-am jefuit de ultima speranþã * urmeazã-mã
* Baaadul e o cetate nu te uita cã semãn
hypocrite lecteur vãditã de transparenþa obrazului unui vierme!
tu care citeºti mai bine nu e tãrâmul Învierii *
în foirea unei pizme: e desãvârºita transcendenþã-a Morþii – nu uita, dragoste, pe-aceia
dar ah toatã viaþa Argos al crimei ce þi-au sfãrmat, fragilã, viaþa,
mi s-a luat ah toatã Thebã a incestului pe-aceia care ne lãsarã
viaþa toatã mi s-a luat Egipt al robiei din chipul dragostei doar groaza
mânca-v-ar Moartea! Canaan al fãgãduinþei *
* mizerã drojdie a visului La Mancha ºi ne putem prãbuºi
e atâta fatalitate * ducând celor iubiþi
în acest pumn de þãrânã Timpul noi îl ºtim nu se mãsoarã chiar vestea învierii noastre !
atâta fatalitate absolutã îl cãutãm prin spini prin iarba verde *

6 anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar

rãsãrind Soarele mã va dezice *
drept în inimã! nici un mister nu vom ucide nici un mister nu vom afla
* *
! ...ºi o anume scârbã putoare de urinã ºi smirnã
faþã de ceilalþi ca ºi de tine însuþi... niciodatã nu am ºtiut sã le deosebesc
* nu ºtii prin care viaþa se bucurã mai mult
ceea ce e mai individual *
în scrisul lor e regretul tãcerii ! ! tentaþie-a nimicului
* tu nu eºti altceva
nu pleca sora mea, nu pleca, mi-i teamã pentru carnea decât greºala sumbrã
ta, cine în afarã de mine ºi þãrâna de-aici ºtie cã e ce-n mine a lovit
sfântã? de-a nu fi crin
* ce-otrava
am trãit aici, în Baaad, cel mai acut (...) senzaþia cã ºi-o dã cu bucurie
stimaþii mei concetãþeni sînt reprezentanþii tipici ai ºi altora ºi lui
unei rase de indivizi întâlniþi ºi în alte pãrþi ºi prin cãrþi. ºi-n veci curat rãmâne !
* *
! tu care scrii: crin alb ºi-a luci asemeni morþii
(la miezul nopþii ºi-a iubi asemeni morþii
eºti ispitit sã crezi *
cã e momentul în fapt eu ca ºi Domnul Martin Heidegger
unei producþii geniale!) defineam individul drept acea
eºti atât de sigur fiinþã care luptã împotriva morþii
cã e vorba ºi împotriva complicilor morþii...
chiar despre asta? *
* dar e atât de minunat
pudoarea morþii o-nþeleg sã-þi pieptãni pãrul
moartea nu lasã nici o urmã! înaintea morþii !
* *
! de ce don Cezar ! spune-mi, pe ce ai mai sfânt,
n-ai rãmas paiaþa ai vãzut vreodatã, în copilãrie,
pe care-atât de mult o speriam sexul mamei tale care te-a nãscut?
vorbindu-i noaptea despre moarte spune-mi, ai vãzut decât el o altã
ºi despre morþii care singuri dorm? mai purã fãgãduinþã a morþii?

Prefaþa volumului e scrisã chiar de autor. O redãm, în întregime, spre mai buna cunoaºtere a Poetului:

Fratelui Nostru Dumitru Ivãnescu

Bãtrâna Zoe este mama tatãlui meu. Într-un foarte
scurt poem i-am folosit numele anagramat, Ezo, ºi
numele li s-a pãrut unora exotic. Adevãrat.
Ea trãieºte ºi azi într-un sat din Moldova, Curteni.
Rãzeºii de pe vremuri pretindeau cã satul s-ar numi aºa
de pe vremea lui ªtefan cel Mare, întrucât, înaintea
bãtãliei de la Vaslui, în acel loc, slãvitul domn îºi
desfãºurase curtea.
Nãscutã ca fiicã de armaº într-un sat din preajma
Crasnei avea prin tatã în ea ºi sânge turcesc: tatãl ei ºi o
sorã a lui, copiii unui „paºã turc” ºi ai unei „românce”,
fuseserã, dupã încheierea rãzboiului de la 1877,
subiecþii unui judeþ de bazm, ca în „Cercul de cretã
caucazian”: aºezaþi pe douã scaune, pãrinþii îºi chemau
copiii cãtre ei: fata s-a îndreptat prima cãtre scaunul
mamei, urmatã de fecior, iar turcul a zis cãtre fatã ºi
cãtre mamã o cumplitã vorbã de ocarã.
Copilã la ºcoalã în Vaslui, cu o cruce agãþatã pe
piept de niºte domniºoare bigote ºi îngrozite de
„þãrani”, Bãtrâna Ezo a ieºit la barierã ºi ea ca toatã
lumea din târg sã vadã puhoiul rãsculaþilor în '907.
A învãþat carte degeaba cãci la optsprezece ani au
mãritat-o cu un notar, flãcãu tomnatic, înalt, de o forþã
herculeanã ºi iubeþ de toate cele ale vieþii – numele lui
era un nume nou, cu un „escu” la coadã, cum era moda,
numele adevãrat însã al familiei cestuia era Cioacã, zice
domnul profesor G. Ivãnescu, „cioacã” vrea sã zicã „vitã
slabã”, cãci moºii lor au venit de peste munþi, din
Ardeal, nu se ºtie din ce pricinã, ºi de lungul drum bag de
seamã vitele or fi slãbit.

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 7

 Notarul fudul, bãrbatul Bãtrânei Ezo, avea fraþi
avocaþi ºi cu toþii un teribil orgoliu: pãrintele lor, un
dulce copil abia, cu cãlimãrile la brâu îl întâmpinase pe
Domnul Cuza la trecerea-i prin sat ºi Domnul Cuza le-a
prevestit un mare viitor lui ºi alor lui. Bãrbatul Bãtrânei
Zoe, odrasla precocelui „scriitor”, reprezenta oarecum
linia conservatoare a familiei în perspectiva marelui
viitor, cãci a rãmas doar notar.
Casa în care venise sã trãiascã Bãtrâna Zoe fusese
ridicatã când pãdurea era pe loc, – pãdurea Huºului.
În timpul primului rãzboi o divizie ruseascã a poposit
ºi a rãmas câtva timp în grãdinile imense din jurul casei;
sub un cireº bãtrân fierbeau ciorba; un scandal provocat
de chestiunea unor purcei a fost aplanat de Bãtrâna Zoe
printr-o discuþie, în franþuzeºte, cu ofiþerii ruºi care ºi-
au cerut scuze, dar cireºul pânã la urmã tot l-au tãiat.
Când cei doi fii ai Bãtrânei Ezo au mers la Huºi la
liceu a trebuit sã mai vândã din pogoane, ea, cãci
bãrbatul ei era prea puþin interesat de oiconomie. Dintre
toate pogoanele cel mai tare a durut-o cel care a plãtit
repetenþia fiului mai mare (ce avea sã fie al nost' crunt
pãrinte): vânduse pogonul ºi cu banii în basma a plecat
cu trenul, dimineaþa, la Huºi, sã plãteascã taxa de
corigenþã; fiul ei era corigent la germanã, germana o
preda Codreanu, bãtrânul, „tatãl cãpitanului”, biciul lui
Dumnezeu; s-a întors seara, Bãtrâna Zoe, cu cãruþa, fiul
ei era de mult sosit, cu trenul, ºi repetent: rãspunsese
perfect la examinare numai cã de douã ori l-a omis pe
und.
Fiul mai mic al Bãtrânei Zoe avea sã studieze
germana, în þarã ºi la Hamburg, „din ambiþie” mai întâi,
apoi cucerit definitiv de grandoarea culturii germane.
Era poet. Prima lui plachetã purta titlul „Cetatea cu
flamurile albe” ºi dedicaþia „Fratelui meu Dimitrie”; a
doua plachetã anunþatã, ori n-a mai apãrut, ori n-am mai
gãsit-o noi...
El a dispãrut fãrã urmã în rãzboi... Acest al doilea fiu
era „slãbiciunea” Bãtrânei Ezo... Înainte de a pleca pe
front, în mod stupid, s-au certat, ea pregãtise o masã
„aleasã” pentru fiul ei ºi ceilalþi ofiþeri cu care el venise,
el a voit o mâncare cu varzã, el care era atât de
delicat... Oricum a fost, s-au despãrþit fãrã o vorbã ºi nu
ea ci mama mea Xantipa „i-a fãcut valiza”, ºi pentru asta
Bãtrâna Zoe nu a iertat-o pe mama mea toatã viaþa... În
vara în care i-a plecat acest fiu pe front, Bãtrâna Zoe s-a
lovit cu un spic de grâu la un ochi, a fãcut albeaþã ºi ºi-a
pierdut vederea...
Era încredinþatã cã era plata ce o merita...
Când mergeam cu Bãtrâna Ezo în fundul viei îmi
arãta totdeauna cireºii pe sub care tatãl meu se plimba
cu mine în braþe ºi se bocea înainte de a pleca a doua
oarã pe front...
ªi în al doilea rãzboi ruºii s-au aºezat tot în grãdini...
Nãscut ºi crescut la oraº eram dus vara la þarã... ori
8 anul I, nr. 2, august 2007
ni se aduceau de la þarã bunãtãþi, mie ºi fraþilor mei...
Nu pot spune însã cã am dus traiul unui copil de
þãran decât începând din vara în care (aveam
unsprezece ani) am fugit de acasã din oraºul B. ºi fãcând
pe jos cei 45 de kilometri pânã în satul Bãtrânei Zoe, m-
am dus sã-i cer ocrotire „mamei tatãlui meu”, terorizat
de nu ºtiu ce nouã metodã pedagogicã a tatãlui meu care
se întorsese din rãzboi cu idei noi (cum ºi în ce hal s-a
întors e o chestiune aparte...).
De atunci a început iubirea mea pentru Bãtrâna Zoe,
care nu l-a lãsat sã intre pe poartã pe tatãl meu care
venise sã mã caute...
Munceam amândoi toatã vara... lotul meu, ca
pentru o fetiþã... Avea un corp de o mare frumuseþe ºi de
o neînchipuitã forþã fizicã; mergeam la gârlã ori la un
vreun iaz amândoi sã ne scãldãm, ori la furat lemne în
pãdure, ori trãgeam cu schimbul la râºniþa din cãsoaie.
Frumuseþea ºi forþa ei m-au fãcut sã înþeleg prima
oarã ce chin e pentru un suflet sã nu poarte un trup pe
mãsurã... trupul ei „verde” era un admirabil vestmânt
pentru sufletul ei cum mai drept n-am întâlnit altul
vreodatã...
Avea un anume dispreþ pentru caracterul masculin,
dispreþ pe care l-am resimþit ºi eu de la o vreme, sexul
slab, dupã ea fiind, fireºte, bãrbatul...
Dupã ce a murit ºi bãrbatul ei ºi a rãmas singurã,
seara, când fãcea mâncare, la vatrã, îmi istorisea...
Singura chestiune care o interesa cu adevãrat însã
era chestiunea fiului ei dispãrut în rãzboi, nu mort,
dispãrut, iar în mine avea singura persoanã care credea
tot cu adevãrat cã totul e posibil... Cã e posibil ca fiul ei
cel iubit sã se întoarcã, s-o încredinþeze cã o ceartã
oarecare cu propria-þi mamã nu e o vinã chiar atât de
mare încât sã trebuiascã sã plãteºti cu viaþa...
Faptul cã-i împãrtãºeam credinþa nu era de mare
importanþã pentru propria-i credinþã, avea forþa acelora
care-ºi fac totul singuri, care suportã totul singuri ºi mai
bine, îi era totuºi greu ºi ei sã trãiascã cu ideea cã chiar
toatã lumea e stupidã...
Ceea ce m-a înspãimântat totdeauna în aºteptarea
Bãtrânei Zoe a fost totala absenþã a exaltãrii: nici o rugã,
nici o lamentaþie nu ºi-au gãsit loc pe buza ei, m-a
înspãimântat fiindcã însuºi, dintre toate ºtiinþele
umane, specialist sunt în aceasta a aºteptãrii...
Preocupat cu grave treburi literare ºi legat ca un
adevãrat paria de grija zilei de mâine nu am mai fost la
Bãtrâna Zoe de zece ani... ºi-i datorez atâtea care nu se
pot spune în nici un fel... zece ani nepotul, treizeci
fiul... ºi veacuri ºi veacuri de singurãtate, de când bunul
Domn Aurelian pe unii i-a luat, pe alþii i-a lãsat aici sã
îndure totul, cãci au rãmas prin bunã voia lor...
(1979)
BAAADUL literar
 Poezia care deschide volumul La Baaad:

Copilãria lui Ario Paradis

! ca sã-mi descopãr faþa din tristeþea fãrã sã bagi de seamã

din groaza de-a o fi pierdut pe-aceea ia-mi viaþa
numitã Nenumita ºi mi-o poartã

tu, du aceastã cruce vorbind cu ea de mine

cu trupul tãu cel alb cu gura ta – fã iar
(ce drag mi-a fost, ce drag mi-e încã, Doamne!) de frãgezimea gurii tale

cum ai lua un lucru de nimica sã-atârne viaþa mea

un vas lipsit de trebuinþã Maria, –
ori cum þi-ai strânge pãru-n agrafe cã-s un mort!

MOMENT LIRIC Întotdeauna

Lui Cezar Ivãnescu
Întotdeauna o sã plângi
Plângându-mã
îþi vei aminti de un
meteorit care –
ºi dorea o coadã imensã de foc.
Numai cã (ah! setea de mãrire!)
s-a topit pe pãmânt
în fãrâme de diamant.
Sã nu plângi niciodatã
dupã
diamante!
Gruia NOVAC jr.
30 iulie 2007
Bacãu

Trecut ºi prezent într-un singur sentiment: prietenie.

(Virgil Leahu, Gelu Voicu Bichineþ, Gruia Novac jr. ºi Constantin Petrican)

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 9

 LAUDATIO
Gellu DORIAN
Dedicaþie lui Cezar IVÃNESCU

Somnul

Întins în mine ca într-un pat umblãtor, se fãcea bãrbat stors de puteri

alãturi, în stînga, în dreapta, în sus, dedesubt
toatã liniºtea lumii
nopþi în ºir,
zile de-a lungul
mãcelãrit în toate abatoarele deodatã,
cu pleoapele prinse în cîrlige ca feþele de pernã la uscat
pe o sîrmã întinsã între un cer ºi altul,
viaþa pare a un huzur privit prin ferestrele de dupã care
nu mã mai vãd
ca aerul pîclos prin plãmînii unui alergãtor
dinspre Atena spre Maraton
sã-i spunã lui Miltiade cã n-a murit,
moartea doar un leagãn nemiºcat
din care sunt scuturate pledurile ca ultim semnal de
pace
ghemuit uneori mã aruncã între o mie de popice
ca într-o pãdure briceagul unui copil
pus sã facã rumeguº din toþi copacii
nopþi în ºir,
zile de-a curmeziºul
trupul meu se ascunde în el ºi zace acolo
ca în patul lui ucis de lene Oblomov,
mii de panglici îi ies de sub pleoape
ca de sub buricul unei þingãnci,
viaþa pare o bisericã din care nimeni nu se mai urcã la
cer,
toþi stau uimiþi în icoane
zugrãvite de credinþa pe care au ars-o-n tãmîia
oploºitã în nãri,
chiar moartea de s-ar arãta
ar pleca plictisitã spre altã viaþã
în picioare uneori
de o femeie pe care n-o poþi atinge niciodatã îndeajuns
un ºir de nopþi
ca zilele arse de soare
sîngele se rostogoleºte-n cascade prin care peºtii
îºi lasã solzii ca primãvara caiºii petalele,
dintr-o mie de morminte învii,
nimeni nu va ºti cã ai trãit odatã cu trupul tãu
ascuns dupã pleoape,
de parcã acolo zãcea toatã liniºtea lumii
în timp ce în jurul tãu viaþa clocotea
ca smoala încinsã,
piele neagrã apoi pe mii de ºosele,
trasã sub roþi ca þestele ereticilor iezuiþi
aºezat cu mine în pat
mã chinuieºte ca amintirea unei femei
rãmasã în inimã ca un cuib peste iarnã puiul de rîndunicã
nu mai sunt nici nopþi
nu mai sunt nici zile
patul un imens bazin de înot
în care nici nu mã-nec
nici nu ajung la mal
nici pe apã nu merg
nici la fund nu ajung
ostenit caut moartea în care sã mã aºez
în trupul unei femei ca-n mormîntul pîngãrit
de o mie de ori prin bordelurile
în care viaþa rãsãdeºte flori în fiecare ranã deschisã
ca-n cearºaf cutele rãmase dupã ce mã înalþ
prin camerã ca ºi în cerul prin care nu mai existã nimeni
cu adevãrat
trezit din somn
ca dintr-o altã moarte!

10 anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar

 Cassian Maria SPIRIDON
PUªCA PENTRU SAFARI

am fost la casa lui Hemingway ºi al nostru/ Alexis/ ne-a primit

/ într-o Havanã supusã ruinei ne explicã toate cãrãrile/ nici
ca unui cancer de nevindecat/ o urmã a lui Ernst/ totul se aflã
urcatã pe o colinã/ care în renovare
la vremea cînd a fost cumpãratã privim arborii
întinderea cu treisuteºaizeciºicinci nici un bust/ cît de cît
de soiuri de arbori (în numãr cît zilele anului) o imagine a marelui pescar
cu un conac încã dominat
de o luxuriantã aglomerare de frunze lîngã vaporetto
se afla în marginea/ pe atunci/ frumos aºezate/ mormintele
prosperei capitale cu trei pietre inegale
morminte pentru cîinii lui credincioºi
la conac/ în timp va fi înãlþat un donjon la primii/ cu mîna lui/
vizitat de omul corridelor vînãtorul le-a sãpat groapa
cînd serile/ în mirosuri tropicale ultimul îi supravieþuieºte
admira luminile ºi asculta din depãrtare moare de singurãtate
salsa moºtenitorii îl vor rîndui dupã cei doi
toþi se odihnesc la cîþiva paºi de pescador
i-am vizitat vaporetto doar o piscinã/ acum seacã
acum cocoþat pe suporþi îi desparte de puntea pe care
cu drapelul coborît /cîndva au alergat printre
cu lemnul încã sãnãtos picioarele bãutorului de vin
gata încã sã înfrunte Oceanul
ne retragem/ în mînã cu o carte
casa-i pustie poºtalã – e salonul de primire
cîþiva lucrãtori cu mare lentoare / somptuos/ acum doar murii albi/
se miºcã prin liniºtea nefireascã coºcoviþi
a unui loc/ cîndva atît de locuit
o doamnã mignonã/ amabilã coborîm cãtre urbea adoptivã
(într-o zi cînd muzeul e-nchis cãzutã-n ruinã
ºi nici împrejurimile/ cele patru din urmã/ ne ajunge un detunat
hectare nu sînt accesibile) pornit din puºca pentru safari
sensibilã la rugãmintea prietenului ei

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 11

 COMEMORARE Cincizeci ani de la moartea maestrului
C. D. ZELETIN G. TUTOVEANU

„Noi, viaþa lui...”

Zilele trecute am dat în arhiva mea

literarã peste copia scrisorii pe care i-o
trimiteam, la 27 august 1957 din Burdusaci,
prietenului meu mai vârstnic, veneratul poet ºi
cãrturar, G. G. Ursu, îndatã dupã moartea
bãtrânului poet G. Tutoveanu. Uitasem de ea;
dupã o jumãtate de veac, ceaþa timpului
erodeazã aducerile aminte. Oricât de
accidentat ºi de felurit ar fi, relieful vieþii
rãzbate prin aceastã negurã atât cât rãzbat
asprimile realitãþii în pictura lui Seurat.
Uitarea e o moleºire a structurilor ferme ale
vieþii trãite; ca medic, o aºez în rândul
afecþiunilor cronice. Lapsusul rãmâne forma ei
acutã. Spre sfârºitul acestei scrisori, am gãsit o
sintagmã care ne privea, pe mine ºi pe G. G.
Ursu, prieteni ai lui G. Tutoveanu: „noi, viaþa
lui...”. Spuneam totul prin asta.

Dintre toþi tinerii de altãdatã de la Academia

Bârlãdeanã, societate artisticã întemeiatã în 1915 de
poetul G. Tutoveanu, sprijinit de etnologul Tudor Pamfile
ºi de preotul publicist Toma Chiricuþã, secretarul acestei
societãþi, G. G. Ursu, ºi-a iubit ca nimeni altul maestrul.
Dragoste de o viaþã, adâncã, totalã, sanctificatã printr-o
devoþiune de ascet, paradoxalã într-un anume sens,
deoarece ea îi activa – nu-i amorþea! – simþul critic în
privinþa maestrului. În felul acesta, disocierea criticã ºi
analiza valoricã rãmâneau pentru el o lucrare a iubirii,
sãvârºitã cu ajutorul celui mai înalt instrument al
moralei, fidelitatea în dragoste. Prin exces de ea însãºi,
iubirea îi trecuse într-un fel de suferinþã, într-o sublimã
stare toxicã. Aºa se face cã atunci când a aflat vestea
morþii maestrului, sufletul a început sã-i ardã ca benzina
de avion. Era cu totul altceva decât „bãrlãdenita
cronicã” a lui A. Vlahuþã. Eu mã aflam în vacanþa
studenþeascã, la Burdusaci, el rãmãsese la Bucureºti.
Numai într-o singurã zi mi-a trimis douã cãrþi poºtale
umplute pânã la refuz cu scrisul lui mãrunt ca al lui
Mihail Sadoveanu. Nu m-a gãsit însã niciuna din ele,
întrucât mã dusesem la Slãnicul Moldovei. Acolo m-a
ajuns telegrama soþiei maestrului, Eugenia Tutoveanu,
retransmisã din Burdusaci de tata. Aflasem totuºi ce se
întâmplase din Gazeta literarã, ºi bine a procedat
pãrintele meu cã mi-a trimis-o, printr-un prim gest de
solidaritate literarã, deoarece, cum nu-mi venea pur ºi
simplu sã cred cã vestea e adevãratã, aºteptam o
confirmare. În orele acelea am trãit pentru întâia oarã
senzaþia stranie de a nu putea crede într-o certitudine.
Mã aflam într-o descumpãnire metafizicã: începeau sã
se nãruie picioarele de nisip ale zeului numit
Imposibilul...
G. G. Ursu a luat parte la ceremonia funerarã de la
Bârlad. La întoarcere, mi-a scris atât mie, cât ºi
bãtrânului poet basarabean Ion Buzdugan, cãruia
amândoi îi spuneam Moº Nicu, relatându-ne
înmormântarea. Vorbise la scoaterea din casã a sicriului
ºi se pare cã un suflu de dincolo de lume îl înflãcãrase,
scoþându-l din mãsura la care îl obliga o fire mai mult
restrictivã decât ardentã. Vorbise liber, cu o sinceritate
pateticã suficientã pentru a-þi da seama cã ruptura prin
moarte de G. Tutoveanu îl livrase pentru întâia oarã
propriei vieþi ca unei alte existenþe. Cãci este pentru
mine o convingere deplinã faptul cã viaþa lui G. G. Ursu
se împarte în douã registre: înainte ºi dupã încetarea din
viaþã a maestrului... Dintre scriitori, veniserã la
înmormântare Emilia ªt. Milicescu de la Bucureºti, Ion
Istrati de la Iaºi ºi George Constandache, prietenul
ultimilor ani, din Bârlad. Maestrul a fost dus spre locul de
veci într-un car tras de boi. Îl urmau soþia Eugenia, fiii
Polidor ºi Alexandru, nepoatele de frate (Ioan) Florica ºi
Ecaterina, profesoarele Veronica Tuchilã ºi Amalia

12 anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar

Tunaru, nãscutã Motãº, câþiva membri ai cenaclului A.
Vlahuþã ºi o revãrsare de lume. Mulþi copii.
Întors de la Slãnicul Moldovei la Burdusaci, am dat
peste câteva zile o fugã la Bârlad, aprinzând la cimitir
lumânãri în þãrâna proaspãtã. Curând, Eugenia
Tutoveanu avea sã înalþe monumentul care-ºi are o
poveste a lui ce se cere povestitã sau scrisã, dar nu
acum... Eu am închinat un sonet maestrului iubit, pe
care l-am descoperit zilele acestea printre hârtiile mele
vechi, pregãtite pentru clasare ºi, în mare parte, pentru
ardere. Iatã-l:
George Tutoveanu
In memoriam
Vorbeam de timp etern, vorbeam de-avânt,
De-azur, iubire, ºesuri zvâcnitoare,
ªi-acum, o clipã neîndurãtoare
Îþi sunã bulgãri negri pe mormânt...
Sã te slãvesc printr-un superb cuvânt?
Sã-l dãltuiesc în ce? Cândva tot moare!
Prin flori, sã-mi spunã iar cã trecãtoare
Sunt toate-aceste câte-s pe pãmânt?!
Am sã iubesc ce-mi este dat: viaþa,
ªi-astfel, rãpit de tot ce-i frumuseþe,
Putea-vei, luminând ca dimineaþa,
Sã prelungeºti de dincolo de moarte,
Prin mine, veºnicíi de tinereþe
ªi sã le fulgeri pururi mai departe...
Burdusaci, 28 august 1957
* Pe cãrãri bãtãtorite
Dealul din spatele casei poetului gãzduia pe o
suprafaþã de peste un hectar una din cele mai frumoase
grãdini particulare pe care le-am vãzut într-o viaþã de
ºapte decenii. Raiul pe pãmânt. Un rai rãmas ºi el singur.
Deºi începuse toamna, am þinut sã transplantez de aici
câþiva pui de liliac, din cel cãruia i se spune bãtut,
rãsãdindu-i la Burdusacii mei natali. Închipuiþi-vã cã s-au
prins! Existã ºi astãzi, supravieþuind prin fii, nepoþi ºi
strãnepoþi, fapt de care maestrul n-a avut parte, fãrã ca
aproape nimeni sã le ºtie taina. E o istorie literarã vie,
pulsând o viaþã care satisface ambele ei înþelesuri,
exprimate prin cuvintele greceºti bios ºi zoí... Cresc
viguroºi, înalþi ºi bogaþi în floare. Printre ei trãieºte ºi
dupã moarte cel ce i-a sãdit în urmã cu o sutã de ani.
Liliecii mei transmit în timp un continuum inefabil de
care nu se bucurã decât iniþiaþii, care trimit spre verdele
lor priviri ce-i îmbrãþiºeazã cu iedera oarbã a
speranþei... Grãdina mirificã unde sus, în pãtulul ierbii
BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007
de pe zãpodie, îi plãcea sã întârzie tolãnit Cezar
Petrescu privind cum curg nourii, avea sã disparã sub
fãlcile buldozerelor, împreunã cu locuinþa poetului, cel
de al doilea sediu al Academiei Bârlãdene. Eugenia
Tutoveanu s-a zbãtut sã le salveze pe amândouã, în care
scop a venit ºi la Bucureºti în câteva rânduri, împletindu-
ne de fiecare datã tristeþile neputincioase. Deºi eram
conºtient de faptul cã sunt un tânãr necunoscut, am
solicitat, înarmat cu un memoriu, o audienþã acelui om
zice-se subþire care era pe atunci ministrul culturii,
cerându-i sã stopeze dãrâmarea. M-a primit tãcut ºi
probabil uimit. Evident, întrevederea nu a avut nici o
urmare: casa a fost demolatã... La stânga ºi la dreapta,
în faþã ºi în spate, s-au ridicat blocuri, desfigurând
definitiv splendoarea bulevardului Epureanu, cãruia i-au
anulat fundãtura ce dãdea-n cãsuþã ºi în paradis...
Artera plinã de castani ºi-a pierdut vechea identitate
care îi fãcuse pe bârlãdenii de pânã la 1880, anul morþii
lui Manolache Kostaki Epureanu, sã-l numeascã
Bulevardul Belvedere... Cei care-i poartã în suflet
vechea înfãþiºare i-ar putea spune azi, pe bunã
dreptate, Bulevardul Bruttovedere... El rãmâne victima
ignoranþei înfrãþite cu ura, ajunse la cârma bietei
noastre þãri, care i-au mai ºi schimbat numele în
Bulevardul Karl Marx, victima unei formule artificiale de
viaþã socialã care elimina din viaþa obºtei frumuseþea,
dreptul la reverie ºi solitudinea pe care exercitarea
acestuia o presupune. Nu se mai recunoaºte nici locul
unde a fost casa maestrului, nici locul unde se întindea
grãdina în care ascultam, la cãderea serii,
privighetorile...
Dupã maestru, s-a dus ºi domnul Ilie, bãtrânul
grãdinar voios, fiu de preot, care ne întâmpina recitând
versurile maestrului din poezia Stingher:
Rotunjoare foi de plop,
Scuturaþi-vã potop,
ªi de dânsa pãrãsite...
Poezia aceasta mi-o recita, la bãtrâneþile lui
petrecute la Bucureºti, ºi amarul poet George Ioniþã,
discipol al lui Tutoveanu, coleg ºi prieten cu G. G. Ursu.
Era acum un nihilist literar retras exclusiv pe insula,
rãmasã pentru el intactã, a poeziei, el însuºi poet de
valori estetice foarte distilate. Tirania lui oficia
apodictic o singurã aserþiune artisticã, fãcând rãu
sufletului meu care-l iubea:
- Nimic nu rãmâne în lumea asta, afarã de poezie!
Poezie ºi nimic altceva, fiindcã nimic altceva nu existã!
Repeta acest aforism sumbru pe care îl învestea cu
puteri absolute, încât orice contraargument nu avea de
ce detaliu sã se agaþe pe luciul ideii acesteia, alunecând
în bezna vidului din jur. Prin teroarea calmã a convingerii
sale îi întrecea pe Schopenhauer ºi pe Nietzsche...
Moartea maestrului a fost tristã, ca toate muririle.
Ajunsese o umbrã, o rãmãºiþã de om, atât cât îi trebuie
13
distincþiei ca sã aibã prin ce sã se exprime. Singure,
înãlþimea, fruntea generoasã ºi þinuta dreaptã îi
rãmãseserã aceleaºi, prefigurând însã „mâna de
þãrânã”, dar eu nu-mi dãdeam seama de aceasta,
confundând realitatea cu speranþa... Îl vizitase peste
varã poetul suprarealist ªtefan Roll, dintr-un impuls pe
care încã nu-l pot desluºi în determinãrile lui. L-a rugat
sã iasã în grãdinã, sã se aºeze cu faþa la rãsãrit ca sã-l
fotografieze pe banca înconjuratã de verdeaþã, strãjuitã
de câteva tije solitare de floarea soarelui ale cãror
pãlãrii, cãutând lumina apusului, îi întorceau ºi ele
spatele... Bãtrânul poet aratã apãsat de acea tristeþe
din care omul ºtie cã nu va mai ieºi. E o fotografie mai
tragicã decât cea a catafalcului...
Care au fost ultimele lui cuvinte? Întrebarea rãmâne
interesantã pentru cine gândeºte adânc ºi tulburãtoare
pentru cine simte cum trebuie. În cazul lui Goethe, ele
au fost:
- Mehr Light!, adicã mai multã luminã, cuvinte care
pot fi luate ca îndemn pentru extinderea cunoaºterii
universale. Poate da, poate nu. Nu, dacã se va fi gândit
la perdeaua prea mult lãsatã, deoarece, într-adevãr,
ceruse sã i se deschidã a doua fereastrã.
George Bacovia a închis ochii pe o ameninþãtoare
viziune funerarã:
- Vine Întunericul!
Revelaþia finalã venea sã valideze stilul operei lui de
o viaþã.
Un scriitor complet uitat astãzi, demn poate sã
rãmânã mãcar printr-o paginã-douã din miile pe care le-
a scris, N. Rãdulescu-Niger, bârlãdean de obârºie, a
intrat în lumea de dincolo pronunþând una din cele mai
cutremurãtoare sentinþe, socraticã în esenþa ei. Om
echilibrat, dar doborât sufleteºte de înfrângerea þãrii
din vara anului 1944, aflându-se în gara Râmnicu-Vâlcea,
s-a aruncat sub roþile primului tren încãrcat cu soldaþi
ruºi, strigând:
- Fraþilor, a biruit Urâtul!
...Dar sã revenim la Bârlad, în ziua de 18 august
1957. Cele din urmã cuvinte ale calmului octogenar G.
Tutoveanu au fost:
- Nu vreau sã mor, luaþi-mã cu voi!
Încã mai vroia sã trãiascã, împletit sufleteºte cu
semenii ºi înspãimântat la gândul pieirii ineluctabile.
Aceste ultime cuvinte erau un ecou al versului sãu,
Cocori pribegi, luaþi-mã cu voi! din poezia Luaþi-mã cu
voi, pe care o publicase cu 58 de ani în urmã în revista
bucureºteanã „Literaturã ºi artã românã”, IV, 1899, p.
193, a lui N. Petraºcu, ºi republicatã dupã un an în
periodicul bârlãdean „Paloda”, XIX, 11, p.1, din 9 martie
1900...
...Peste câþiva ani i-au murit ºi fiii: Polidor, în 1960,
pe care l-am asistat medical, apoi Alexandru, în 1983. I-
au urmat Aurora („Luli”) soþia lui Alexandru, Cecilia
(„frumoasa Cici”) soþia lui Polidor, nepoata Florica ºi tot
aºa pânã la unul...
Nemaiexistând cine sã-i îngrijeascã mormântul care
începea sã se degradeze, într-o zi de cuptor a anului
1982, am plecat din Bucureºti la Bârlad, cu gândul de a-l
repara cu mâna noastrã, eu, tata ºi fratele meu Paul,
încãrcaþi cu întreg arsenalul bricolajului: bureþi de
sârmã, ciocan ºi cuie, rindea, deruginol, cârpe, vopsele
uleioase º.a.m.d. Când soarele dãdea sã apunã dupã
dealul Crângului ºi a apãrut cea dintâi adiere rãcoroasã,
am urcat în maºinã ºi-n mai puþin de o orã am ajuns la
Burdusaci.
Respiram un împãcat aer transcendental.

C. D. ZELETIN citind versuri din opera poetului

cu prilejul Centenarului “G. Tutoveanu”
(noiembrie 1972).

14 anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar

 INTERVIU De vorbã cu Mihai CIMPOI,
Mihai Sultana VICOL Preºedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova

Rep. - Domnule Mihai Cimpoi, sunteþi o voce autorizatã în materie

de criticã literarã ºi, totodatã, unul din cei mai mari eminescologi în
viaþã. Spuneþi-ne ce înseamnã Eminescu pentru suflarea româneascã ?
Mihai Cimpoi - Aºa cum am mai spus-o, creaþia lui Eminescu este Biblia
noastrã. Sigur cã toþi românii ne dorim sã intrãm în Europa, sã aderãm la
valorile culturale europene. Am citit foarte atent publicistica eminescianã
ºi am identificat cã marele poet visa, în fond, la ceea ce visãm ºi noi la ora
actualã: o Europã unitã. El însã punea problema puþin diferit....Vorbea de
o ligã spiritualã europeanã ºi avea dreptate, pentru cã o uniune europeanã
nu se poate realiza imediat, pe principii economice, însã pe principii
culturale, da. Eminescu a intuit ceea ce se va întâmpla în zilele noastre, în
sensul cã o ligã spiritualã europeanã trebuie sã armonizeze interesele
speciale, adicã naþionale, cu cele generale, europene. Iatã modelul pe
care ni-l propune Eminescu. Este modelul pe care trebuie sã-l îmbrãþiºãm
ºi sã-l promovãm, fiindcã în Uniunea Europeanã, unde România a intrat
deja, trebuie sã venim cu propriile noastre valori, cu marile noastre
personalitãþi, cum ar fi: Eminescu, Enescu, Brâncuºi, Cioran, care sunt
denunþat chiar ºi de parlamentul
valori europene ºi chiar universale. Pânã la Eminescu au existat, de
gorbaciovist. Însã se ridicã o
asemenea, niºte pledoarii pentru Uniunea Europeanã: ale lui Maiorescu,
problemã, cea a consecinþelor care
ale lui Ion Heliade Rãdulescu, ale boierului Dinicu Golescu, care admirau
continuã sã se manifeste în timp. Deºi
realitãþile europene. De asemenea, Constantin Stere, boierul nostru
Pactul Ribbentrop-Molotov a fost
basarabean, îl stima pe Dinicu Golescu pentru cã a identificat spaþiul
denunþat, nu s-au anulat consecinþele
european ca spaþiu în care trebuie sã trãiascã ºi fiinþa româneascã.
acestui pact. În acest sens sunt
Rep. - Domnule Cimpoi, trãiþi într-un spaþiu vitregit. De multe ori
elocvente încercãrile comuniºtilor de
miºcarea de emancipare naþionalã din Basarabia ºi-a frânt aripile, totuºi a
a actualiza vechile teorii privind limba
reuºit sã iasã la suprafaþã. Va mai cunoaºte Basarabia acea efervescenþã
moldoveneascã, statul moldovenesc,
din anii 1989-1991?
poporul moldovenesc, însã noþiunile
M.C. – Dacã mã gândesc la ceea ce facem noi astãzi, Uniunea
astea staliniste sunt absurde ºi sunt
Scriitorilor din Republica Moldova, vã pot spune cã am preluat lupta pentru
sortite eºecului în noul context
limba românã ºi pentru valorile noastre naþionale, precum ºi pentru
european.
valorile democraþiei, fiindcã aici am avut o dominaþie comunistã, care ne-
Rep. - Românii sunt împrãºtiaþi în
a îndepãrtat de acele cuceriri pe care le-am obþinut. Eu am subliniat ºi la
toate cele patru zãri ale lumii. De la
Congresul I al Frontului Democrat al Românilor din Moldova cã trebuie sã
bun început mi-am propus sã realizez
recucerim ceea ce aveam obþinut înainte. De exemplu, la ora aceasta,
acest interviu cu dumneavoastrã si
Sãrbãtoarea Naþionalã a Limbii Române nu mai existã, deºi nu este nici un
pentru românii din Canada. Ce le
decret sau lege care sã fi anulat aceastã sãrbãtoare. Cu toate acestea,
transmiteþi, ca scriitor, critic ºi
preºedintele Voronin minimalizeazã pe cât posibil aceastã sãrbãtoare. Aºa
luptãtor care s-a implicat intens
ceva nu se întâmplã la nici un popor din lume, sã nu poþi sã-þi sãrbãtoreºti
pentru românismul din Basarabia, în
limba proprie. Noi am luptat pentru limba românã, pentru aceastã
tot ceea ce este ideal naþional
sãrbãtoare ºi am obþinut unele succese cu mari sacrificii. Acum trebuie sã
românesc?
restabilim statutul de sãrbãtoare naþionalã pentru limba românã.
M.C. - Eu aº dori ca ºi românii din
Rep. - Existã la ora actualã o politicã intens promovatã de
Canada si de pretutindeni sã se
autoritãþile comuniste de la Chiºinãu, privind limba moldoveneascã,
pãtrundã de sentimentul unitãþii
statul moldovenesc, prin realizarea de dicþionare, enciclopedii etc., care
spaþiului cultural românesc. Am fost
sã le susþinã ºi justifice existenþa. Cum acþionaþi împotriva acestor
coordonatorul Dicþionarului General
aberaþii?
al Literaturii Române, lucrare care a
M.C. - Sunt, într-adevãr, aberaþii, fiindcã nu se poate construi un stat
apãrut sub egida Academiei Române.
pe nisipuri miºcãtoare, cum cred comuniºtii la putere. Nu existã limba
Pentru prima datã, în acest dicþionar
moldoveneascã, nu existã un stat moldovenesc. Din Pactul Ribbentrop-
au fost incluºi toþi scriitorii români,
Molotov rezultã clar cã în cazul Basarabiei a fost un rapt. Acest pact a fost
oriunde s-ar afla în lume, în Australia,

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 15

în Canada etc. Este o încercare de a uni românii sub
semnul unitãþii culturale. Pot sã vã spun cã dacã un
scriitor român din Canada este considerat canadian,
acesta nu este un lucru adevãrat, pentru cã el este ºi
român. Panait Istrati, pe care George Cãlinescu nu l-a
inclus în „Istoria literaturii române de la origini pânã în
prezent” pentru simplul fapt cã a scris în limba francezã,
era un scriitor român. El s-a considerat întotdeauna un
scriitor român. Dacã un român scrie în limba þãrii în care
trãieºte, el rãmâne român. Dacã la Quebec un scriitor
român scrie în limba francezã, el este scriitor român,
care face parte ºi din literatura românã.
Canada ºtim cã are o puternicã diaspora
româneascã ºi chiar basarabeanã. Aceasta are publicaþii
puternice. ªtim cã acolo, la Quebec, acum trei ani a fost
înãlþat un monument al poetului Mihai Eminescu. De la
românii din Canada mi se trimiteau reviste româneºti,
între care ºi „Luceafãrul”, dacã nu mã înºel... Avem ºi
scriitori basarabeni de mare valoare ºi aº numi, în
concret, pe Eugen Enea Caraghiahur, care este un
basarabean stabilit în Canada ºi care are relaþii foarte
bune ºi are conºtiinþã româneascã. Scrie în româneºte. A
dat niºte documente sub formã de beletristicã, foarte
importante, despre exilul lui siberian ºi mijloceºte
aceste relaþii foarte necesare cu românii din Canada.
Rep. - Revenind la spaþiul în care trãiþi, cum vedeþi
viitorul limbii române în contextul unor puternice
acþiuni de înlocuire a acesteia cu limba moldoveneascã?
M.C. - Eu vã spun cã orice speculaþii pe chestia
aceasta nu au nici un viitor! Noi vorbim limba românã.
Limba noastrã este limbã românã. Ne spun asta chiar ºi
Dalila
16 anul I, nr. 2, august 2007
marii savanþi ruºi. Raimond Piotrovscki de la Sankt
Petersburg ne-a spus cã vorbim româneºte. Deci nu mai
þin aceste teorii. Aceste acþiuni sunt încercãri disperate
ale autoritãþilor comuniste de a pune o temelie pe care
vor sã înalþe o statalitate moldoveneascã, pe baza
existenþei unei limbi moldoveneºti, dar care nu au nicio
ºansã. Pentru asta se inventeazã dicþionare,
enciclopedii realizate la comandã politicã, de sus, tot
moldoveneascã. Nu poate exista o enciclopedie de
partid, ci una realizatã pe criterii ºtiinþifice.
Rep. - Domnule Cimpoi, ºtiu cã lucraþi la un
dicþionar al scriitorilor români. În ce stadiu se aflã
aceastã lucrare ?
M.C - Da, e vorba de un dicþionar biografic. Un
dicþionar elaborat de Muzeul Literaturii Române ºi care
este în fazã terminalã. În câteva zile va apãrea. Dacã vã
referiþi ºi la Dicþionarul General al Literaturii Române,
la care sunt coordonator, vã pot spune cã ºi acesta se aflã
în fazã terminalã a primei ediþii, ajungând cu indicele
scriitorilor la litera „Z”. Datoritã eforturilor
academicianului Eugen Simion, se va edita ºi o anexã, un
volum în care vor fi incluºi scriitorii omiºi din diferite
considerente, pentru a avea tabloul complet al creaþiei
româneºti. Imediat se va pune problema publicãrii unei a
doua ediþii, care va apãrea tot sub egida Academiei
Române, a acestei impresionante lucrãri ce cuprinde
scriitorii români de pretutindeni.
Iulie, 2007
Chiºinãu
BAAADUL literar
 ESEU REALISMUL GÂNDIRII TRANSDISCIPLINARE
Theodor CODREANU ÎN FILOSOFIA CREªTINÃ
(fragmente)

*Descopãr în René Girard pe unul dintre întemeietorii profunzi ai gândirii

transmoderne. În cãrþile mai noi, el se detaºeazã, cu o armãturã conceptualã
riguroasã ºi nuanþatã, de paradigma culturalã postmodernistã. Marea probã de
încercare este regândirea temeliilor creºtine ale Europei, împotriva cãrora
postmodernitatea se grãbeºte sã-ºi sãrbãtoreascã victoria deplinã. Girard
deplânge impasul pseudoliberalismului individualist european, în care el
identificã, alãturi de marxismul defunct ºi de nazism, curentul de gândire cel mai
rupt de realitate din câte s-au perindat în istorie. Paradoxul pe care-l susþine
Girard e cã tocmai demitizanþii azi la modã au recãzut în mitul ca minciunã
narativã de sorginte precreºtinã. Cu observaþia cã mitul precreºtin este superior
demitizãrii postmoderne. Fie ºi numai pentru faptul cã nu era un simulacru.
*Girard pleacã de la miezul întregii sale gândiri – dorinþa mimeticã. Porunca
a zecea, care interzice dorinþa contra bunurilor aproapelui este consideratã, pe
drept, o „revoluþie copernicanã” adusã de creºtinism în înþelegerea dorinþei.
Creºtinismul, altfel spus, se dovedeºte, cel mai realist salt în istoria cunoaºterii
omului. Evangheliile nu interzic dorinþele, ci numai dorinþa mimeticã. Este
dorinþa fraþilor biblici, în speþã a lui Cain, producãtoare de fratricid. Cain ajunge imitaþia e mai puternicã. Mai
la fratricid dorind sã fie Abel, substituindu-se acestuia, crezând cã Dumnezeu îi va mult, doreºte sã-i ia locul. El
primi astfel jertfa. Aceasta e tragedia gemenilor pe care a intuit-o cu asupra de pregãteºte o falsã revoluþie.
mãsurã Eminescu în cunoscutul sãu poem Gemenii. Aceeaºi drama fratricidului în Eminescu: Povestea-i a
Mioriþa, pe lângã care elitele noastre pseudoliberale trec cu suveranã ingnoranþã ciocanului ce cade pe ilãu.
ºi cu suveran dispreþ. *Crucificarea îi uneºte pe
*Dorinþa mimeticã e totdeauna subculturalã ºi subumanã. Mimetismul toþi din comunitate împotriva
creeazã epigonism, fiindcã e repetiþie fãrã diferenþã. Uimeºte faptul cã tocmai victimei ispãºitoare,
adepþii filosofiei diferenþei au consacrat în culturã simulacrul, lãudând Mântuitorul. De la toþi-contra-
epigonismul. Doar imitatio Christi, aratã Girard, distruge imitaþia gemenilor toþi, cum zice Girard, la toþi-
umani, a dublului monstruos, care ar putea aduce în viitor neantul clonãrilor. De contra-unul. Un progres,
la dorinþa mediatã la cea verticalã, iatã calea adevãrului, care e calea credinþei. desigur.
Sã semeni cu Dumnezeu Tatãl, nu cu un om. ªi abia atunci te poþi numi om. Iisus nu *Cu cât dorinþa de
interzice omului sã doreascã, ci îl îndeamnã sã doreascã aidoma Lui, nu aidoma diferenþiere e mai mare, cu atât
oamenilor. imitaþia deviatã e mai intensã,
*Suntem imitatori prin naºtere. Numai cã în labirintul lumii rãtãcim cu atât ura Identicului e mai
imitaþia. Dorinþa mimeticã nu e rea prin sine. Dimpotrivã, e calea spre libertate. puternicã. Cineva chiar a scris o
Numai cã omul cade în ispita mimetismului sclav. κi cautã stãpâni în oameni, iar carte intitulatã Împotriva
nu în Dumnezeu. identitãþii (Leon Wieseltier).
*Omul, având slãbite instinctele, i-au fost date dorinþele. Acestea sunt Dublul monstruos. Eminescu le
alegerea lui pe când trãia lipsit de griji în paradis. Milan Kundera observã cã zice antiteze monstruoase.
diferenþa dintre om ºi câine e cã primul a pãrãsit paradisul, pe când câinele nu. Diferenþa exacerbatã duce la
*Instinctul are obiect. Dorinþa, ca abatere de la instinct, ºi-a pierdut omogenizare, mimetismul e
obiectul. Aceastã ambiguitate funciarã a dorinþei produce neliniºte metafizicã. atotstãpânitor. „Voi toþi vã veþi
*Cultura noastrã nu e ceva cu care ne naºtem, ci aceea în care ne naºtem ºi sminti întru Mine”, zice Iisus
o imitãm la vârsta imaturã. Ea ne smulge din animalitate. Sminteala începe când, (Matei 26, 31). Aceasta e
aparent maturi, rãtãcim imitaþia. Atunci, zice Girard, rivalii mimetici îºi interzic sminteala crucii. E de
„reciproc obiectul pe care-l râvnesc, ºi îºi intensificã din ce în ce mai mult dubla recunoscut în ea ceea ce
dorinþã” (Prãbuºirea Satanei). savanþii contemporani numesc
*Petru cade în ostilitate mimeticã atunci când Iisus intrã într-un mediu ostil efectul fluturelui.
Lui. În consecinþã, Petru se leapãdã de Învãþãtor. Adicã, el imitã mulþimea. Iisus *Mulþi evrei mai cred cã
este transformat în victimã ispãºitoare, dupã cum Abel devine victima ispãºitoare Evangheliile sunt antisemite.
a lui Cain. Este o eroare a mimetismului,
*Individualiºtii cred cã „se diferenþiazã” de semeni ºi de pãrinþi. ªi nu fac cultivatã uneori chiar de teologi.
decât sã repete greºelile ºi crimele pãrinþilor. Ei nu au conºtiinþa dorinþei De aici ostilitatea faþã de
mimetice. Sunt condamnaþi la orbie. Evanghelii ºi goana dupã alte
*Mizeria slugii stã în imitarea stãpânului. Cu cât îl detestã mai mult, cu atât „evanghelii”. De aici strãdania

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 17

evreilor de a se disculpa faþã de moartea lui Iisus ºi a
teologiei medievale de a întreþine opinia despre vina
evreilor. Am vãzut cum Petru însuºi s-a raliat
mimetismului mulþimii împotriva victimei ispãºitoare.
„Vina” este inconºtienþa dorinþei mimetice. Nu þine de
etnicitate.
*Ca ºi Iisus, Satana îndeamnã sã fie imitat. Dar nu
spre a anihila dorinþa, ci spre a o aprinde. El e
Seducãtorul. De aceea, atrage atenþia Girard, diavolul e
mult mai uºor de imitat decât Iisus. El e contra
interdicþiilor, pare apãrãtorul drepturilor ºi libertãþilor
individului. Diavolul e modern ºi postmodern.
*Diavolul ne îndrumã pe calea regalã a dorinþei, la
capãtul cãreia e smintealã, criza mimeticã. Iisus îl
mustrã pe Petru: „Mergi înapoia Mea Satano! Smintealã
îmi eºti!” (Matei 16, 23). Marea putere a diavolului,
misterul lui. În Marcu (3, 23-26) se spune: „Cum poate
satana sã alunge pe satana? Dacã o împãrãþie se va
dezbina în sine, acea împãrãþie nu mai poate dãinui. ªi
dacã o casã se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai
putea sã se þinã. ªi dacã satana s-a sculat împotriva sa
însuºi ºi s-a dezbinat, nu poate sã dãinuiascã, ci are
sfârºit”. Satana este împãratul lumii. Nu Dumnezeu
intervine în salvarea lumii, ci pune pe Satana sã-l alunge
pe satana. Asta s-a întâmplat ºi-n taina crucificãrii.
Diavolul e trebuitor lumii.
*Omul are libertatea sã imite fie pe Dumnezeu, fie
pe diavol. Iar cel din urmã fiind stãpânul lumii, omul mai
lesne îºi va imita împãratul pãmântesc decât pe cel
ceresc.
*Fii diavolului – cei care aleg dorinþa rivalitarã; fii
lui Dumnezeu – cei care aleg dorinþa nonconflictualã. Nu
existã alegere mai dificilã.
*Satana imitã pe Dumnezeu Unul al Vechiului
Testament, Iisus pe Dumnezeul Treimic.
*Stãpânirea Satanei asupra lumii a fost
atotcuprinzãtoare pânã la venirea lui Hristos.
*Apolonius din Tyano, a cãrui viaþã a fost povestitã
de Filostrat, ºtia cã existã rivalitãþi sãnãtoase ºi rivalitãþi
maladive. La Eminescu: antiteze împãcate ºi antiteze
monstruoase.
*În întâmplarea cu prima piatrã aruncatã asupra
femeii desfrânate, Iisus împiedicã mimetismul Satanei ºi
declanºeazã mimetismul nonviolenþei. Primul care
leapãdã piatra este imitat de al doilea ºi aºa mai departe.
Apolonius din Tyana procedeazã exact invers, dând câºtig
de cauzã Satanei. Este diferenþa crucialã dintre
rezolvarea crizei mimetice în creºtinism ºi precreºtinism.
*Postmodernii au naivitatea sã creadã cã sunt
descoperitorii haosului. De fapt, miturile arhaice
pornesc de la haos, de la dezordine, spre a ajunge la
cosmos, la ordine. Girard spune: „Miturile debuteazã
aproape totdeauna cu o stare de dezordine extremã”.
Ce-i drept, nu în toate cazurile haosul se aratã a fi
originar. Dar e vorba tot de o rupere de simetrie, în
limbajul lui Prigogine. Însã existã ruperi de simetrii
pozitive ºi negative. În modernitate, ultimele tind sã
prevaleze.
*Cum de au ajuns postmodernii din creºtinism în
18 anul I, nr. 2, august 2007
neopãgânism, rãstãlmãcindu-l pe Nietzsche? Prin refuzul
realului, conchide Girard: „Refuzul realului e dogma
numãrul unu a timpului nostru. Ea este prelungirea ºi
perpetuarea iluziei mitice originare”.
*Toate instituþiile umane, demonstreazã Girard,
sunt de origine religioasã. Oamenii moderni se fãlesc, în
schimb, cu iluzia cã sunt de naturã raþionalã, de
„contract social”. Ritualizarea omorului fondator, prima
dintre instituþiile sociale. Riturile fondatoare sunt
provocate de Satana, dar acestea, la rându-le, îl alungã
pe diavol în afara comunitãþii. Imperiul Roman a început
cu asasinarea colectivã a primului Cezar. Care, apoi, a
fost sacralizat. Shakespeare a intuit-o, cu geniul sãu.
*Dintre sociologi, Durkheim a întrezãrit rãdãcinile
sacrificiale ale puterilor lumeºti, fixându-le în sintagma
„transcendenþã socialã”.
*Între mituri ºi Evanghelii, asemãnarea nu are sens
decât sesizând diferenþa fundamentalã dintre ele.
Evangheliile explicã miturile, dar miturile nu pot explica
Evangheliile. Girard recurge la diferenþa dintre Vechiul ºi
Noul Testament. Biblia ebraicã surprinde numai primele
douã faze ale ciclului mimetic, pe când Noul Testament
vede ciclul mimetic pânã la capãt, pânã la victima
divinizatã. E diferenþa dintre iluzia miticã ºi realismul
creºtin.
*Comparaþia dintre mitul lui Oedip ºi Iosif ºi fraþii
sãi. Expulzãrile lui Oedip din societatea miticã sunt
„raþionale”, spre a evita determinismul strict al
destinului. Expulzãrile la care este supus Iosif nu sunt
raþionale. Mitul legitimeazã întotdeauna
comportamentul persecutorilor. Cum o face ºi
psihanaliza modernã. Oedip nu poate fi iertat ºi îºi asumã
expulzarea. Iosif îºi iartã fraþii la primul semn de cãinþã
din partea lui Iuda.
*Girard are deplina conºtiinþã a diferenþei dintre
gândirea postmodernã ºi cea transmodernã: prima este
neo-miticã, cealaltã realistã: „Oricând bucuroºi sã
gâtuie sensul, deconstructiviºtii noºtri ºi alþi
postmoderni nu vor voi sã cadã de acord cu mine cã
miturile ºi textele biblice întruchipeazã douã luãri de
poziþie opuse în chestiunea violenþei colective”. Iatã
diferenþa care nu þine de filosofia postmodernistã a
diferenþei: „Este diferenþa dintre un univers în care
violenþa arbitrarã biruie fãrã a fi recunoscutã ºi un
univers în care aceeaºi violenþã e, dimpotrivã, reperatã,
denunþatã ºi în cele din urmã iertatã. Este diferenþa
dintre un adevãr ºi o minciunã, ambele absolute”.
*Ar putea sã ne deruteze afirmaþia cã mitul e
mincinos, iar cuvântul Evangheliilor adevãrat. Mitul e
echivalabil cu minciuna în mãsura în care nu repereazã,
nu poate conºtientiza mecanismul victimei ispãºitoare,
deºi îl întruchipeazã. Se poate vorbi de realismul biblic ºi
de opacitatea iluziei mitice în privinþa rezolvãrii crizei
mimetice. De unde „rãsturnarea copernicianã” adusã de
creºtinism în istoria omului.
*Biblia dã dreptate victimei, mitul – persecutorilor.
Profesioniºtii corectitudinii politice continuã sã-i
condamne pe „þapii ispãºitori”, deºi se iluzioneazã de
contrariul. Girard dã exemplul victimelor care-i atacã pe
BAAADUL literar
persecutori în psalmi, dar pe care postmodernii îi acuzã
de violenþã verbalã. „Ei au învãþat cã doar textele sunt
violente”. Este exact ºi situaþia textelor eminesciene din
publicisticã. Postmodernii autohtoni nu vãd în
publicistica lui Eminescu decât pãguboasã violenþã
verbalã. Ruxandra Cesereanu a ºi scris o carte pe aceastã
temã. Ei disting în publicistica lui Eminescu doar violenþa
verbalã, dar nu ºi condamnarea violenþei. Girard
numeºte psalmii cele mai vechi texte din lume care dau
cuvântul victimelor iar nu persecutorilor. Postmodernii
sunt incapabili sã distingã acest adevãr.
*Modernii vãd blana superbã de pe umerii celor
care o poartã, dar nu ºi rãnile sângerânde ale animalului
jupuit.
*Cartea lui Iov este transformarea Dumnezeului
persecutorilor în Dumnezeul victimelor. „Înainte de
Biblie, spune Girard, nu existau decât mituri. Nimeni,
înainte de biblic, nu era capabil sã punã la îndoialã
vinovãþia victimelor condamnate de comunitãþile lor
unanime”. Girard nu cunoaºte o ciudatã abatere de la
regulã: sacrificiile dacilor. Ceea ce, poate, a ºi înlesnit
rapida creºtinare a dacilor ºi lepãdarea de religia lui
Zamolxe, care încã nu fusese capabilã sã se dezbare de
mitologia victimei ispãºitoare.
*Emmanuel Lévinas: „Dacã toatã lumea e de acord
sã condamne un învinuit, eliberaþi-l, pesemne cã-i
nevinovat”.
*Gândirea miticã: de la demonizare la divinizare.
*Pentru prima oarã Dumnezeu îºi asumã condiþia de
victimã, în creºtinism, luminând mecanismul crizei
mimetice. Fãrã a mai fi vorba de recãdere în mitologie.
Hermeneuþii biblici au riscat sã se afunde într-o
simbologie mitologicã a Evangheliilor.
*Creºtinismul face inutilã orice cunoaºtere
esotericã. Nu întâmplãtor gnosticismul ºi masoneria se
simt ameninþate ºi încearcã, de secole, sã contrapunã
realismului biblic iniþierea esotericã.
*Saltul de la ritul mitic ºi iudaic la creºtinism e
sugerat de trecerea de la þapul ispãºitor la mielul lui
Dumnezeu, sesizeazã Girard.
*O slãbiciune a gândirii lui Girard, care-l împinge, o
clipã, în iluziile modei: crede cã naþiunile sunt ultimele
vestigii ale victimãrilor colective. El are dreptate când e
vorba de ºovinism. Numai cã victimele naþiunilor
agresive sunt tot naþiuni. Nu putem ieºi din complexele
victimizãrii victimizând naþiunile.
*Reabilitarea victimelor – iatã veritabilul criteriu
al progresului în umanitate. A descoperi noi ºi noi þapi
ispãºitori ºi a nu-i mai sacrifica. Ultimul val de barbarie
ce s-a abãtut asupra României: sacrificarea pensionarilor
pe fondul prosperitãþii cleptocraþilor.
*Girard se vede ºi el nevoit sã vorbeascã despre
„privilegiaþii care-ºi vãd lezate interesele”, campioni ai
întoarcerii la mimetismul þapului ispãºitor.
*Anticreºtinismul Germaniei lui Hitler: „Scopul
spiritual al hitlerismului, în opinia mea, era de a
desprinde mai întâi Germania, apoi Europa de vocaþia pe
care le-o atribuie tradiþia lor religioasã, preocuparea
pentru victime”. O întoarcere la pãgânism pe cale
BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007
esotericã ºi pragmaticã.
*Stimulul filosofic al acestei întoarceri, crede
Girard, este Nietzsche. Aici, filosoful francez îºi asumã
un risc extrem de mare. El recunoaºte cã filosoful german
a înþeles primul, în afara spaþiului evanghelic, rãzboiul
creºtinismului cu victimizarea mimeticã. Nietzsche a
intuit similitudinea dintre pãtimirea lui Iisus ºi cea a lui
Dionysos. Numai o strãfulgerare de geniu era capabilã de
o asemenea iluminare. Aºa a distins el, totodatã, ce
diferenþiazã pe Crucificat de Dionysos. Dar aici a
intervenit teribila confuzie: el a crezut cã Inocentul,
fiind împotriva violenþei, este împotriva vieþii, pe când
distrugerea dionisiacã ar fi principiul vieþii, vitalismul
voinþei de putere. Aici e diferenþa dintre mit ºi
creºtinism, pe care geniul lui Nietzsche a vãzut-o pentru
prima oarã în istoria filosofiei. Nenorocirea lui Nietzsche
începe de la opþiunea lui delirantã pentru mit, pentru
violenþa fondatoare, împotriva creºtinismului. Girard
distinge în acest punct crucial ligamentul cu filosofia
politicã a hitlerismului. Drama e cã nici autorul lui
Zarathustra, nici utopia nazistã n-au conºtientizat
legãtura. Nietzsche, crede Girard, se posteazã de partea
puternicilor persecutori, iar nu de partea victimelor, pe
care le dispreþuieºte ca slabe, ca sclave. De unde
faimoasa lui ostilitate faþã de mila creºtinã, ca „moralã a
sclavilor”. Într-adevãr, toate aparenþele se ridicã
împotriva lui Nietzsche. Filosoful poate fi acuzat cã a
rãmas orb faþã de „rezistenþa eroicã la contagiunea
violentã” a creºtinismului, alegând „gregarismul
monstruos al linºajului dionisiac”.
*Nietzsche a ales, altfel zis, sminteala despre care
vorbea Iisus cãtre Petru. Girard pune prãbuºirea psihicã a
lui Nietzsche pe seama incapacitãþii minþii sale de a
discerne corect între nebunia dionisiacã ºi clarviziunea
antivictiminarã a lui Iisus: „Fanaticii nietzscheeni îºi dau
silinþa sã priveze aceastã demenþã de orice semnificaþie.
(…) Filosoful nu a putut sã se instaleze confortabil în
monstruozitãþile spre care îl împingea nevoia de a-ºi
minimaliza propria descoperire ºi s-a refugiat în
nebunie”. Aºadar, nebunia este autopedeapsa lui
Nietzsche.
*Extraordinara minte a lui Nietzsche s-a postat de
partea violenþei mitologice, justificând sacrificiul uman
cu argumente monstruoase, supralicitând „cel mai nociv
darwinism social”. El îndeamnã lumea sã se
descotoroseascã de deºeurile umane: „Individul a fost
într-atât de luat în serios, într-atât de admis ca un
absolut de cãtre creºtinism, încât nu mai putea fi
sacrificat: dar specia nu supravieþuieºte decât datoritã
sacrificiilor umane. (…) Adevãrata filantropie cere
imperios sacrificiul pentru binele speciei – ea este asprã,
obligã la stãpânire de sine, pentru cã are nevoie de
sacrificiul uman. Iar aceastã pseudoomenie care se
intituleazã creºtinism vrea sã impunã tocmai ca nimeni
sã nu fie sacrificat”. Acesta ar fi pasajul din gândirea lui
Nietzsche ocolit de discipoli ºi care aratã cu toatã
elocvenþa fundamentala distincþie reperatã de filosof
între mit ºi creºtinism. Într-adevãr, sacrificiul suprem al
divinitãþii-om pune capãt tuturor sacrificiilor umane
19
sãvârºite de cãtre persecutori. Creºtinismul nu mai lasã
loc decât pentru imitarea sacrificiului iisusiac, ca iubire
de aproape.
*Girard îºi continuã dezvelirea: el însuºi bolnav ºi
slab, Nietzsche îi blama, la tot pasul, pe „cei slabi ºi
bolnavi”: „Ca un adevãrat Don Quijote al morþii, el
condamnã orice mãsurã în favoarea dezmoºteniþilor
sorþii”. Nietzsche acuza creºtinismul de îmbãtrânire
prematurã a civilizaþiei occidentale. În realitate, adaugã
Girard, „Creºtinismul este cel ce deþine adevãrul în
pofida demenþei nietzscheene”. ªi exorcizarea finalã:
„Condamnând nebuneºte adevãrata mãreþie a lumii
noastre, Nietzsche nu numai cã s-a distrus el însuºi, dar a
sugerat ºi încurajat distrugerile înspãimântãtoare ale
naþional-socialismului”.
Nu cred sã existe o mai straºnicã zdrobire a
filosofiei lui Nietzsche. ªi cu aceasta a ereziei neopãgâne
a nazismului. Dar stau ºi mã întreb dacã nu cumva Girard
riscã, la rândul lui, o victimizare a lui Nietzsche. Dacã nu
cumva acuzele lui refac prima aruncare de piatrã. Dupã
opinia mea, Nietzsche nu e vinovat de ceea ce a fãcut
Hitler dupã jumãtate de secol. Ba, mai mult, am
demonstrat în altã parte, cã filosofia lui Nietzsche e a
unui creºtinism rãsucit în oglindã ºi care, de aceea, este
extrem de ambiguã. Ca ºi Iisus, Nietzsche nu e de partea
persecutorilor, pe care el îi vede în toatã
monstruozitatea lor malignã, cãci le demascã slãbiciunea
sub masca „puterii”. Însã urmele ambiguitãþii
nietzscheene se vãd.
*Una dintre aceste urme pare sã fie filosofia
deconstructivistã, degajatã ca un abur de lapte din
cealaltã erezie a gândirii europene anticreºtine:
marxismul, supravieþuitor în rafinamentul gânditorilor
francezi de stânga. Foarte probabil, deconstrucþia
exaltatã de adepþii lui Derrida, care este un nietzschean,
pare a veni direct din violenþa mimeticã a miturilor.
Situaþie stranie, cãci postmoderniºtii nu pot avea
conºtiinþa rãdãcinii lor.
*Deconstructiviºtii sunt nietzscheeni care,
cunoscând monstruozitãþile celui de al doilea rãzboi
mondial, operã comunã a nazismului ºi comunismului, au
devenit apãrãtori ai filosofului ca antinaziºti. Reflexe
stranii ale ambiguitãþii discursului nietzschean. Girard
comite o ultimã cruzime: „De la cel de-al doilea rãzboi
mondial încoace, un întreg nou val intelectual ostil
nazismului, dar mai nihilist ca oricând, mai tributar ca
oricând lui Nietzsche, a acumulat munþi de sofisme
pentru a-ºi disculpa gânditorul preferat de orice
responsabilitate în aventura naþional-socialistã, ceea ce
nu înseamnã cã Nietzsche nu rãmâne autorul singurelor
texte de naturã sã elucideze monstruozitatea nazistã.
Dacã existã o esenþã spiritualã a acestei miºcãri,
Nietzsche e cel care o exprimã”.
*Deconstructiviºtii nietzscheeni s-au înarmat bine
cu filosofia celui mai important moºtenitor al lui
Nietzsche, Martin Heidegger, care, aminteºte Girard, a
aderat deschis la naþional-socialism. Heidegger ar fi
eliminat, în mod strategic, „cugetarea despre Dionysos ºi
Crucificat, calificând-o, nu fãrã viclenie, drept o simplã
20 anul I, nr. 2, august 2007
rivalitate mimeticã între Nietzsche ºi «monoteismul
iudaic»”. Heidegger ar fi interzis „studiul acestor texte,
fãrã însã a le dezavua nicicând conþinutul”. Iar cu
autoritatea lui ar fi descurajat cercetarea problemei
religioase la Nietzsche. Dar nu ºi la sine, de vreme ce a
trezit suspiciunile teologilor apuseni ºi interesul celor
rãsãriteni. (Vezi cartea filosofului ºi teologului grec
Christos Yannaras, Heidegger ºi Areopagitul. Aceasta ne
ajutã a evita interpretarea ideologicã, total
neproductivã, a filosofiei heideggeriene.). Însã în pofida
acestei îndelungate ocultãri, atrage atenþia Girard,
preocuparea Europei pentru victime (esenþa
creºtinismului ei) n-a putut fi descurajatã, cãci, acum,
„preocuparea pentru victime e mai robustã ca oricând”.
Era noastrã, ca preocupare pentru victime, este o
biruinþã a creºtinismului, deºi se creeazã impresia cã s-a
produs în pofida creºtinismului. Sensul mondializãrii nu
se poate reduce la cel economic ºi politic postmodern, ci
trebuie identificat în fundamentul spiritual, care e cel
creºtin al preocupãrii pentru victime. „În zilele noastre
totul se decanteazã ºi preocuparea pentru victime apare
la lumina zilei, în toatã puritatea ºi impuritatea ei.
Retrospectiv, e limpede cã este cea care, de veacuri,
guverneazã pe furiº evoluþia lumii noastre”.
*Paradoxul posmodernitãþii mondializante: în
pofida masivei decreºtinãri a elitelor Europei, problema
apãrãrii victimelor împotriva persecutorilor, care e
moºtenirea centralã a creºtinismului, e preluatã cu fast
ideologic de postcreºtinism: „Inaugurarea maiestuoasã a
erei «postcreºtine» e o glumã. Ne aflãm într-un ultra
creºtinism caricatural care încearcã sã iasã de pe orbita
iudeo-creºtinã «radicalizând» preocuparea pentru
victime într-un sens anticreºtin”. Rezolvarea ideologicã
a preocupãrii pentru victime nu-i decât o recãdere în
mitologie, o uzurpare a creºtinismului având consecinþe
inverse decât cele afiºate. Exemplul edificator este al
comunismului, care s-a vrut o nouã religie a apãrãrii
victimelor, identificate în proletariat. Dar, cruntã ironie,
comunismul, iluzionându-se cã-i devictimizeazã pe
„oropsiþi”, cum zice Internaþionala, a creat noi valuri de
victime, dupã burghezi urmând, în definitiv, proletarii
înºiºi. Ideologia postcreºtinã nu face decât dã
perpetueze mimetismul crizei mitice în forme cu mult
mai devastatoare decât în societãþile precreºtine.
Societatea postmodernã a ridicat violenþa mimeticã la
rang de mitologie cotidianã, prin mass-media, în vreme
ce pretinde cã aspirã la nonviolenþã. E mitomania care
ignorã realismul evanghelic. Iatã de ce
transmodernismul, ca nouã paradigmã culturalã ºi ca
alternativã la postmodernism, înseamnã recuperarea
realismului creºtin împotriva cãderii în neopãgânism.
*O victimã ispãºitoare în Europa, pânã la al doilea
rãzboi mondial, a fost ºi iudaismul. Viclenia necreºtinã a
constat în aceea cã antisemitismul ºi-a luat ca falsã
pavãzã creºtinismul însuºi. De la holocaust încoace,
iudaismul a fost pãrãsit ca „þap ispãºitor”, iar victima
ispãºitoare a devenit creºtinismul însuºi. Sau cum zice
Girard: „De la holocaust, în schimb, nimeni nu mai
cuteazã sã se lege de iudaism, iar creºtinismul e avansat
BAAADUL literar
la rolul de þap ispãºitor numãrul unu”. Niciodatã
neopãgânismul nu s-a aflat mai aproape de reîntronare
dupã 2000 de ani. Dar mai precizeazã Girard: „Pentru ca
lumea noastrã sã scape într-adevãr de creºtinism, ea ar
trebui sã renunþe cu adevãrat la preocuparea pentru
victime, lucru pe care Nietzsche ºi nazismul îl
înþeleseserã”.
*A transforma creºtinismul într-o religie ca oricare
alta este þinta relativizãrii postmoderniste. Girard crede
cã asemenea aspiraþie este nutritã ºi de filosofia lui
Heidegger, care spera „într-un nou ciclu mimetic”, ca ºi
Nietzsche: „Acesta este, cred eu, sensul frazei celei mai
celebre din interviul testamentar publicat în Der Spiegel
dupã moartea filosofului: «Numai un zeu ne poate
salva»”. Altfel spus, Girard bãnuieºte cã Zeul lui
Heidegger nu este Dumnezeul creºtin, ci unul neopãgân,
cel al lui Nietzsche. Interpretare validã în sistemul de
referinþã girardian, dar planând încã în ambiguitate.
*Eºecul deconstructivismului nietzschean fiind
evident, dat fiind cã biruitoare a ieºit preocuparea
pentru victime, în lumea noastrã, surpriza venind de
acolo cã, operã a creºtinismului, grija pentru victimã a
fost însuºitã de duºmanii creºtinismului: „în lumea
noastrã nu creºtinismul e cel ce profitã de triumful
preocupãrii pentru victime, ci profitã ceea ce trebuie
numit celãlalt totalitarism, cel mai viclean dintre cele
douã, având cu siguranþã cele mai bune ºanse de viitor, ca
ºi în prezent, cel care, în loc sã se împotriveascã pe faþã
nãzuinþelor iudeo-creºtine, le revendicã drept ale sale ºi
contestã autenticitatea preocupãrii pentru victime la
creºtini…”. Aceasta este ideologia postmodernã de
stânga numitã political correctness, ieºitã din defunctul
totalitarism comunist. Oare marele succes pe care l-a
avut comunismul în secolul trecut, surclasând cu
evidenþã nazismul, nu s-a datorat aceluiaºi jaf privind
victima ispãºitoare? De la criza mimeticã a lui toþi-
contra-toþi, comunismul a trecut la mimetismul toþi-
contra-unu, iar acest unu a fost burghezul.
Postcomunismul, devictimizând burghezul, a preluat de
la comunism doar creºtinismul ca atribut al burghezului
european, transformându-l în singura victimã
ispãºitoare. „De-a lungul întregului secol XX, zice Girard,
forþa mimeticã cea mai puternicã nu a fost niciodatã
nazismul ºi ideologiile înrudite, toate cele ce se
împotrivesc în mod deschis preocupãrii pentru victime,
cele care îi recunosc bucuros originea iudeo-creºtinã.
Curentul anticreºtin cel mai puternic este cel ce reasumã
ºi «radicalizeazã» preocuparea pentru victime cu scopul
de a o pãgâniza. Puterile ºi domniile se vor de acum
«revoluþionare» ºi îi reproºeazã creºtinismului cã nu
apãrã victimele cu destulã ardoare. În trecutul creºtin
ele nu vãd decât persecuþii, oprimare, inchiziþie”. Este
descris aici totalitarismul care uzurpã locul lui Hristos,
reîntronând împãrãþia Satanei, acea Satanã care
„împrumutã limbajul victimelor”. Aceastã realitate
prozaicã, foarte obiºnuitã, trebuie dedramatizatã:
„Anticristul se laudã cã le aduce oamenilor pacea ºi
toleranþa pe care creºtinismul li le promite, dar nu le
aduce”. ªi mai departe: „Neopãgânismul vrea sã facã din
BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007
Decalog ºi din toatã morala iudeo-creºtinã o violenþã
intolerabilã ºi abolirea lor completã constituie primul
dintre obiectivele sale”. Bisericile creºtine, vulnerabile,
îºi dau seama cu greu de aceste primejdii ºi cedeazã la
ºantajul neopãgân care întroneazã obiceiuri pãgâne, ca
avortul, eutanasia, nediferenþierea sexualã jocurile de
circ etc. „Acest neopãgânism situeazã fericirea în
satisfacerea fãrã limite a dorinþelor ºi, pe cale de
consecinþã, suprimarea tuturor interdicþiilor”.
Divertismentul fãrã limite, iatã noua religie postcreºtinã.
*Am spus cã puterea Satanei a fost absolutã pânã la
revelaþia creºtinã. Secretul sãu a rãmas inviolabil. Era
asigurat de contagiunea toþi-contra-unul. Aceastã
unanimitate a existat ºi-n victimizarea lui Iisus, dar ea
trebuia sã fie spartã: „Trebuie sã fie unanimã pentru ca
mecanismul sã se producã ºi trebuie sã nu fie unanimã
pentru ca mecanismul sã poatã fi dezvãluit”. În cazul
Crucificãrii, cele douã condiþii s-au produs succesiv.
Crucificarea a adus unanimitate în violenþa mimeticã,
dar a treia zi unanimitatea a fost spartã prin vestea
Învierii. Astfel, Învierea a fãcut posibilã înfrângerea
Satanei, fiind intrarea adevãrului în lume. Cum de a fost
posibilã apariþia minoritãþii vestitoare a adevãrului? La
aceastã întrebare, Girard nu are rãspuns. ªi asta fiindcã
pe pãmânt nu existã nici o forþã capabilã sã se opunã
contagiunii violente. De aceea a ºi fost divinizatã
contagiunea violentã, pânã la Înviere, împotriva victimei
ispãºitoare prin divinizarea victimei înseºi. Asta dã marea
putere a mitului: „Societãþile arhaice nu sunt atât de
neghioabe pe cât cred modernii. Ele au motive
întemeiate sã considere unanimitatea violentã drept
divinã”.
*Puterea superioarã în stare sã doboare violenþa
mimeticã unanimizatoare este Sfântul Duh, aºa cum
aratã Evangheliile. Paracletul, zice Ioan. Parakleitos
înseamnã avocat într-un tribunal, apãrãtor al acuzaþilor.
Iatã adevãrul spus literal. Duhul este cel ce lumineazã pe
persecutori în contra persecuþiilor. Pânã atunci, ei „nu
ºtiu ce fac”, cum zice Iisus pe cruce.
*Cei dintâi persecutori care primesc Duhul Sfânt,
se lumineazã ºi se convertesc a doua oarã la creºtinism
sunt Petru, apoi Pavel pe drumul Damascului. Ei înþeleg
atunci „gregarismul violent de care nici unul dintre ei nu
se ºtia posedat, mimetismul care ne face pe toþi sã
participãm la crucificare”. Abia atunci Petru ºi Pavel sunt
cu adevãrat creºtini. Discipolii aceºtia nu înþelegeau de
ce Iisus îi considera prigonitorii Lui. Cãtre Pavel: „Eu sunt
Iisus pe care tu îl prigoneºti”. (Fapte 9, 15). Iatã aceastã
observaþie profundã a lui Girard: „Omul nu este niciodatã
victima lui Dumnezeu, Dumnezeu este totdeauna victima
omului”.
Dar victimizându-L pe Dumnezeu, omul se
victimizeazã pe sine. ªi recãderea în barbarie planeazã
veºnic deasupra capului sãu ca adevãrata sabie a lui
Damocles.
21
 MAPAMOND CANADA - ÞARA CU CEL MAI AUTENTIC
Constantin CLISU MULTICULTURALISM
Preºedintele ºi Fondatorul uneia dintre cele mai
prestigioase reviste de limbã românã, TRIBUNA NOASTRÃ,
care apare la Montreal, domnul Basil Gliga, în recentul
numãr al amintitei reviste (aprilie-iunie 2007), afirma, nu
fãrã temei: „În Canada locuiesc toate rasele pãmântului,
unde, într-o politicã specificã acestei þãri, toþi îºi pot
cultiva identitatea sub toate formele sale de
manifestare”.
Graþie atâtor etnii, multiculturalismul din Canada se
aflã pe primul loc între toate þãrile lumii, fiecare membru
al societãþii fiind liber sã-ºi practice, dupã nevoia lãuntricã,
convingerile religioase, politice, ori programele culturale.
În anii '90, peste 11 milioane de canadieni, care
Autorul cu familia.
reprezentau 42% din populaþie, figurau ca având diverse
origini etnice, altele decât cea britanicã sau francezã.
Printre grupurile mai mari se numãrã germanii, italienii,
ucrainenii, olandezii, chinezii, vietnamezii, coreenii,
evreii, caraibienii, portughezii ºi scandinavii. În întreaga
Canadã existã aproape 80 de grupãri etnoculturale, care
vorbesc peste 60 de limbi. Guvernul canadian se implicã
activ în protejarea acestui patrimoniu, la toate nivelele
existând programe de educaþie antirasialã ºi
multiculturalã. Presa, radioul ºi posturile de televiziune
acordã ore speciale din programul lor general diferitelor
grupãri etnoculturale, pentru a transmite în limba
conaþionalilor ºtiri curente din viaþa internaþionalã,
programe artistice ºi culturale diverse. Un singur exemplu:
numai în Toronto sunt peste 100 de emisiuni multiculturale
la radio ºi TV.
Guvernul Canadei, prin politica sa de multiculturalism,
ajutã asociaþiile etnoculturale sã se integreze în societatea
canadianã, cultivând în acest fel o atmosferã de respect ºi
înþelegere între cetãþenii sãi. În plus, etniile sunt
încurajate sã-ºi etaleze zestrea spiritualã care contribuie la
îmbogãþirea vieþii culturale a Canadei. Se poate spune cã în
acest fel cultura devine unul dintre rãspunsurile majore ale
diversitãþii, dând în acelaºi timp cetãþenilor posibilitatea
22 anul I, nr. 2, august 2007
de a avea sentimentul de apartenenþã la þara de adopþie.
Cei veniþi în Canada, oameni de ºtiinþã, literaþi,
oameni de artã, cum e ºi firesc, au avut ºi simt în
permanenþã nevoia unei recunoaºteri oficiale. Prezenþa lor
activã în viaþa culturalã aduce specificul naþional al fiecãrei
etnii. Astfel, în 2005, s-au pus bazele Fundaþiei Române
din Montreal, organizaþie non-guvernamentalã, fãrã scop
lucrativ, care îºi desfãºoarã în principal activitãþi
caritabile. Este de subliniat cã existã ºi o Asociaþie a
scriitorilor români din Canada, pãstoritã de inimosul om
de bine, domnul Alexandru Cetãþeanu, sub auspiciile cãreia
apare acum ºi o revistã editatã în limba românã, cu
participarea tuturor scriitorilor români aºezaþi pe teritoriul
Canadei. Bibliotecile publice ale marilor oraºe gãzduiesc în
rafturile lor numeroase publicaþii, cãrþi de beletristicã,
casete cu muzicã româneascã, albume de artã etc. Cât
priveºte prezenþa românilor, ei sunt pe aceste meleaguri de
peste o sutã de ani. Un grup de bucovineni s-a stabilit în
Alberta, la vreo 6 km de oraºul Willington, ºi, în amintirea
satului lor natal, au numit aºezarea Boian. Au urmat alte
grupuri de români care s-au stabilit la Hamilton, Toronto,
Windsor, Otawa, la Montreal ºi în alte multe oraºe ºi
localitãþi din diverse provincii ale Canadei.
Toate etniile au adus de „acasã” cultura lor specificã:
obiceiuri, datini, tradiþii, muzicã, artã. Canada i-a
îmbrãþiºat cu interes ºi toleranþã, dându-le reale
posibilitãþi de manifestare; le respectã limba, religia,
preocupãrile lor în diverse domenii, ceea ce a însemnat (ºi
înseamnã ºi în prezent) cã noii veniþi aduc un plus la
îmbogãþirea patrimoniului cultural al acestei þãri. Toþi
lucreazã în folosul prosperãrii Canadei, ca fiind propria lor
þarã, aceastã prosperare rãsfrângându-se în mod benefic
asupra vieþii fiecãrui individ în parte. Ne referim la
asigurarea sãnãtãþii, participarea la viaþa politicã, socialã
ºi culturalã.
Un exemplu care ne este la îndemânã ar fi ºi
organizarea anualã, la Edmonton – Alberta, a unui festival,
numit Heritage Day, în care peste 70 de etnii îºi arboreazã
drapelul þãrii-mamã ºi îºi expun în amenajãri speciale
elemente din cultura proprie, din bogata artã culinarã. Pe o
scenã alãturatã evolueazã formaþii artistice. Românii sunt
ºi ei prezenþi cu publicaþii ºi cãrþi în limba maternã, cu
apetisanþii mici, sarmale ºi alivenci, cu dansuri ºi muzicã
din toate regiunile þãrii, alãturi de japonezi, renumiþi prin
ceremonia ceaiului ºi a unei mâncãri numite suschi, în care
sunt încorporate fructe de mare; mexicanii cu tacos,
buriritos sau chilli con carne; chinezii cu delicioasa
mâncare de pui cu alune ºi susan; filipinezii cu macrou în sos
de iaurt; indienii cu samosas cu mango chutney; francezii
cu clãtite cu cremã de ciocolatã sau fructe; italienii cu
nelipsitele paste etc. etc.
Primele cuvinte pe care le aude cel ce pãºeºte pe
pãmântul primitor al Canadei sunt: „Welcome to Canada!”
(Bine aþi venit în Canada!). E un prim semn de bunãvoinþã
pentru cei care, în cãutare unei vieþi mai bune, simt cã li s-a
BAAADUL literar
deschis o poartã a bunei speranþe.
Guvernele care s-au perindat de-a lungul timpului la
conducerea politicã ºi administrativã a Canadei, au deprins
din înþelepciunea popularã un înþeles care le-a fost de mare
folos. Canada a ajuns la acest stadiu de dezvoltare graþie
punerii în practicã a ceea ce este mai de folos cetãþenilor
ei, venind în rezolvarea aºteptãrilor lor.
La unele popoare, ca sã ne folosim de o scurtã
istorioarã, când un copil se urcã într-un copac, bunica îl
avertizeazã: „Sã nu te urci prea sus, s-ar putea sã cazi”.
Oamenii înþelepþi ai Canadei au ascultat de sfatul altei
„bunici” care, atunci când un copil s-a urcat în copac, i-a
CORESPONDENÞÃ
Valentina BUTNARU
POVESTEA “ACASÃ LA NOI”
Un grup de tineri din Basarabia a plecat spre Pãltiniº
- Sibiu, pentru a onora un program de tabãrã de culturã ºi
civilizaþie, “Acasã la noi”, organizatã varã de varã de cãtre
Asociaþiunea ASTRA, cu sediul central la Sibiu. Tabãra
gãzduieºte, de regulã, copii din comunitãþile româneºti din
afara graniþelor României, în mare parte copii din
Basarabia. Gazdele, despãrþãmintele (filialele) ASTRA din
judeþele Transilvaniei, primesc, pe rând, copii, le oferã
masã ºi cazare în familii, de aici ºi genericul “Acasã la noi”.
În decurs de o sãptãmânã, invitaþii ºi gazdele duc,
împreunã, acelaºi mod de viaþã: excursii, întâlniri cu
personalitãþi, concursuri de creaþie, cluburi de discuþii,
program artistic ºi cultural, seri de dans.
Participanþii la ediþiile anterioare ale Taberei „Acasã
la noi” (copii din Pogãneºti, Cioara, Soroca, Vasilcãu,
Brânzenii Vechi, Chiºinãu), dupã cele 7 zile s-au întors acasã
total marcaþi de ce-au putut sã vadã, sã cunoascã, sã simtã
ºi sã trãiascã în doar o sãptãmânã. Deºi buni la carte ºi pânã
atunci, aceºtia au devenit ºi mai buni.
***
De astã datã, gazdele, Despãrþãmântul Central ASTRA
– Sibiu, ºi-au propus sã valorifice elementul inedit în viaþa
spiritualã româneascã, Sibiul – Capitalã Culturalã
Europeanã-2007.
Tinerii, în numãr de 45, însoþiþi de profesori, cazaþi
în staþiunea Pãltiniº, vor gusta din plin un program de
discuþii ºi de excursii, pe urmele lui Noica ºi Cioran, vor afla
ºi vor vedea lucruri ce din cãrþi nu se aflã. Norocoºii sunt
tineri, între 15-21 ani, din câteva filiale ale Societãþii
„Limba noastrã cea românã” (Borogani, Pogãneºti,
Feºteliþa), care au demonstrat succese remarcabile la
învãþãturã ºi care merg pentru prima datã în România.
Proiectul încununeazã o înfrãþire ºi o colaborare de
peste 10 ani între cele douã societãþi culturale asociate:
ASTRA – SIBIU ºi Limba Noastrã cea Românã – CHIªINÃU,
douã societãþi cu un istoric diferit, diferite ca vechime ºi
experienþã, dar foarte apropiate prin scopuri ºi prin
entuziaºtii care promoveazã idealuri simple: înfãptuirea
unitãþii spirituale a românilor de pretutindeni prin culturã,
iubirea de þarã ºi de neam, interes naþional prin sacrificiu
personal. Aceastã colaborare a fost posibilã ºi a fost
deosebit de rodnicã, ctitoritã fiind, cu multã dragoste ºi
simþire de neam, de cãtre preºedintele ASTRA, prof.
univ.dr. Dumitru ACU. Preºedintele ASTRA a vizitat
BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007
spus: „Urcã-te pânã sus, în vârf, ºi vezi tot ce se poate
vedea!”
De aici derivã esenþa progresului, cutezarea spre noi
orizonturi, cuceririle în diferite domenii, dar mai întâi ºi
înainte de toate, cucerirea omului, înnobilarea lui cu
calitãþile necesare, puterea de a învinge obstacolele ce-i
stau în cale, fiindcã, „din vârful copacului” lumea se vede
altfel ºi lumea aceasta, prin bogãþia de informaþii ce le
oferã, este spre folosul ºi bunãstarea tuturor cetãþenilor
canadieni, cu toate porþile deschise spre multiculturalism.
1 august 2007
Edmonton (Canada)
Basarabia în mai multe rânduri, însoþit de colegi-artiºti, de
fiecare datã mergând în ºcolile din filialele Societãþii.
Toate vizitele s-au transformat în întâlniri calde, cu
discursuri simple, omeneºti, secondate de donaþii
importante de carte. Domnului Dumitru Acu i se datoreazã,
în mare, cea mai importantã parte a istoriei Asociaþiei
Liceului “Spiru Haret”, Preºedinte de Onoare al cãreia a
fost ales în 2000. Arhiva ºi bibliografia Spiru Haret,
materiale inedite (copii sau originale), de care dispune
astãzi Liceul, i se datoreazã în exclusivitate.
***
Obiectivul Taberei de la Pãltiniº se vãdeºte în
solidaritatea culturalã a tinerilor sub sloganul “Unitate prin
diversitate culturalã europeanã” ºi presupune stabilirea de
contacte între tineri pentru a conºtientiza asemãnãrile
dintre obiceiurile ºi tradiþiile populare, precum ºi
complexitatea ºi valoarea “culturii europene” în spaþiul
fiecãrei naþiuni. De asemenea, cunoaºterea unor obiective
turistice ale României, a istoriei ºi civilizaþiei româneºti,
atât prin activitãþile specifice realizate în tabãrã, cât ºi
prin vizitarea unor obiective istorice ºi culturale. Unul
dintre obiective are în vizor descifrarea simbolisticii Sibiul
– Capitalã Culturalã Europeanã, prin conºtientizarea
multiculturalitãþii în spaþiul sibian, prin aspectele istorice
care au dus la buna convieþuire a acestor culturi, asimilãri,
deosebiri ºi asemãnãri ale acestor culturi.
Programul cuprinde ºi Conferinþa “Rolul societãþilor
nonguvernamentale în formarea solidaritãþii culturale a
tinerilor” ºi câteva seri culturale cu specific sârbesc,
moldovenesc, ucrainesc, românesc. De asemenea, excursii:
Pãltiniº-Rãºinari, Sibiel ºi Mãrginimea Sibiului (modele de
conservare a tradiþiilor populare), Complexul Muzeal ASTRA
ºi Cisnãdioara. Programul de zile mari al Taberei va fi
completat cu invitaþii Gabriel Liiceanu, Mircea Dogaru,
Rãzvan Mihai Ungureanu, Neagu Djuvara, Adrian
Cioroianu.
Coordonatorul Taberei, Paul Gruian, secretar II la
ASTRA, a avut în vedere toate aspectele posibile pentru o
bunã desfãºurare a activitãþilor, dar ºi pentru un impact
cultural cu ulterioare reverberaþii asupra participanþilor
la Tabãra “Acasã la noi” care vor avea ºi teme pentru acasã:
realizarea unei reþele de tineret care sã promoveze ideea
de culturã europeanã în comunitatea de unde au venit.
iulie 2007, Chiºinãu
23
 VARIETÃÞI CRITICE
Constantin CÃLIN
ÎNSEMNÃRI DESPRE LECTURÃ
Oricît de greu ne-ar mai veni sã credem, a existat
cîndva, nu chiar foarte demult, mîndria de a fi citit o carte.
Despre ea vorbesc numeroasele însemnãri întîlnite pe
ultima paginã, dupã „Sfîrºit”, a unor volume din bibliotecile
publice ori din anticariate. Cele mai multe dintre ele sunt
aºa: „Cititã de mine”, dupã care urmeazã numele
lectorului. „Cititã de mine” evocã o biruinþã. E cam tot una
cu a zice: „Cuceritã de mine”. Interesant de observat, astfel
de menþiuni apar fie pe „cãrþi grele”, fie pe cãrþi la modã.
Cucerirea celor dintîi seamãnã cu o ascensiune, iar a acelora
din urmã cu o frivolitate, demnã totuºi de consemnat.
„Cititã de mine”, replicã la „scrisã de mine”, denotã, în
fine, aspiraþia anumitor lectori de a se situa într-un plan
simetric cu autorul. Desigur, au dreptate. Lectura certificã
scrisul, îl omologheazã: prin ea, textul devine realitate.
Cine-i, oare, cel ce a citit înaintea mea aceastã carte
sau aceastã revistã?, m-am întrebat nu o datã. Uneori, el mã
surprinde prin atenþia cu care a fãcut-o ºi prin competenþa
sa. Iatã, de pildã, am în faþã numerele 4 ºi 5/1913 din „Viaþa
Româneascã”, în care este publicatã traducerea lui ªt. O.
Iosif din „Visul unei nopþi de varã”. Un lector priceput a
îndreptat douã greºeli de imprimare: în actul II, scena 21, o
replicã a lui Lysander a fost atribuitã de tipografi Helenei,
iar în actul III, scena 6, o replicã a Titaniei a fost atribuitã lui
Oberon. Intervenþiile sale îmi sugereazã cã era un bun
cunoscãtor al piesei lui Shakespeare, sensibil la vocile
personajelor, poate un anglist care confrunta traducerea cu
originalul. Alteori, cel de dinaintea mea mã provoacã sã ºtiu
cine e prin sublinierile pe care le face marginal sau în text.
Din ele încerc sã-i deduc cultura, inteligenþa, habitudinile,
preocupãrile de moment, obsesiile, viciile etc. Unul a lãsat
între file un fir de pãr. E o relicvã care-mi evocã un ins
absorbit de lecturã, frãmîntat sau neglijent. Altul a notat pe
rama paginii niºte socoteli. Înþeleg cã era neliniºtit din
cauza unei situaþii financiare complicate. Altul a pus o floare
la presat. E un sentimental cãruia îi place sã citeascã în
mijlocul naturii, poate chiar un îndrãgostit ce alterneazã
lectura cu reveria. Acesta sau altul a uitat un concept de
scrisoare pateticã. O va fi definitivat? Orice urmã (un
autograf, o dedicaþie, o patã de cafea, o lacrimã, un desen
etc.) adaugã ceva lecturii. Chiar ºi mirosul cãrþii.
Cele mai frumoase vise ale mele sunt cele cu cartea în
mînã. Are dreptate Gaston Bachelard, în Flacãra unei
lumînãri, cînd spune: „Citind, visãm prea mult ºi ne amintim
prea multe. La fiecare lecturã se petrec incidente ale
reveriei personale, incidente ale amintirii. Un cuvînt, un
gest pot opri lectura”. Visul cu cartea în mînã mã poartã cînd
înainte, cînd înapoi: mai des înapoi! E un vis autonom, care-
mi acapareazã mintea ºi-mi influenþeazã fiziologia. Nu
merge întotdeauna în sensul celor citite. Combinã aleatoriu,
în doze diferite, dorinþe, nostalgii, speranþe. De obicei, simt
cã mã încãlzeºte. Cînd mã întorc la text, am probabil
privirea uºor înceþoºatã ºi obrajii roºii.
Lectura ca subiect de poezie e ceva frecvent doar la
24 anul I, nr. 2, august 2007
începutul secolului XX, cînd, între alte roluri, cartea îl avea
ºi pe acela de „suvenir”, de gaj sentimental. Ea suplinea
absenþa ºi reducea depãrtarea. Puterea ei magicã nu se
opreºte încã la atît: „Citesc pe cartea ta, ºi nu ºtiu bine/ De
ce din rînduri mi se pare-ades,/ Cã ochii tãi se uitã mari la
mine,/ De tremur tot, ºi uit ce-am înþeles/.../ Suflarea ta ca
un parfum de floare/ Pluteºte caldã încã printre foi,/ ªi-aºa
de-aproape parcã, de îmi pare/ Cã stãm de vorbã iarãºi,
amîndoi./.../ Parfumul cãrþii, tare, mã-nfioarã,/ De parcã
tu pe-aici ai fi trecut/ Cu crinii prinºi pe pieptul de
fecioarã.../ ªi urma mîinii tale, o sãrut” (Demostene Botez,
„Pe-o carte-a ei”). Azi, pentru mulþi, acest mod de
comunicare aproape cã nu mai existã.
Cele mai puþin citite cãrþi sînt cele de pedagogie. Ieri a
trebuit sã consult, la biblioteca publicã, studiul lui S.
Mehedinþi, Profesorul, temelia tuturor reformelor ºcolare
(1929). Are 40 de pagini. Din ele numai 11 erau tãiate. La
întoarcerea spre casã, am cumpãrat de la unul din
anticariate volumul Vocaþia / Factor hotãrîtor în cultura
popoarelor (1935) de Constantin Rãdulescu-Motru. Acesta
are 151 de pagini. Din ele au fost tãiate doar 16 (prima coalã
de tipar). M-am oprit la Universitate sã recitesc o circularã
de-a lui Spiru Haret referitoare la susþinerea
bacalaureatului în anul 1903. Opera lui Haret, în care intrã ºi
astfel de documente, a fost editatã în 11 volume. În urmã cu
vreo 20 de ani, cînd am avut nevoie de ele, nici unul nu avea
paginile tãiate. Le-am tãiat eu în locurile care mã interesau.
Credeam cã a mai fãcut-o cineva, mai ales cã între timp aci a
avut loc un simpozion consacrat lui Spiru Haret. Mi-amintesc
bine: participau oameni importanþi, sau care-ºi dãdeau
importanþã, cu ecusoanele prinse în piept... Nu, nu s-a
întîmplat una ca asta! Concluzia am pus-o la început.
Despre universitari ºi cãrþi netãiate scrie, cu iritare ºi
amãrãciune în Jurnal, G. Cãlinescu: „În rafturile lui Ralea
am descoperit «Opera lui Eminescu» netãiatã. Numai
vol(umul) I era puþin consultat la început. Asta n-are nici o
importanþã. Ralea citeºte f(oarte) puþin ºi nu suportã
literatura grea. Dar în drum spre Iaºi mi-a spus cã sînt unii
(desigur Vianu) care mã socotesc recent în filosofie (ca ºi
cînd aº fi un autodidact!), dar cã lui nu i-a fãcut impresia
asta ºi nici lui Petrovici. Îi place (cu gura pe jumãtate)
cartea! (E vorba de «Opera lui Eminescu», amintitã mai sus –
n.m.) El îmi vorbeºte adesea de «un om de valoarea
d(umi)tale, de «talentul d(umi)tale». Totul e o minciunã. Îi
place foarte mult sã discute. Lovinescu, zice, n-are nici o
valoare, cum poþi sã-l citeºti? L-ai citit? Nu. Asta-i starea
literelor noastre, duºmanii injuriazã, prietenii nu citesc”.
Diagnostic implacabil, mereu actual.
BAAADUL literar
 REGIZORALE
Bogdan ULMU
TRISTEÞEA VESELULUI CREANGÃ

Pot sã spun: et in Arcadia ego! (aici, Arcadia = lumea marelui humuleºtean).

O cunosc foarte bine. Cu mici pete negre, autopropuse.
Nu m-au interesat Amintirile..., dintr-un singur motiv – nu se preteazã la
reinterpretãri. Nu am vrut sã-l rescriu nici pe Harap Alb, dar n-am avut încotro
(farmecul directoarei de la teatrul Puck din Cluj era mai puternic decît voinþa
mea!). Pentru Povestea porcului nu eram pregãtit. Dãnilã Prepeleac îmi crea
sentimentul deja-vu-ist. Ca ºi Capra...
Aºa se face cã am semnat, pînã azi, doar ºapte scenarii (dramatizãri libere)
dupã marele Nelu (cum îl alint eu). Le-am elaborat ca regizor (pe toate urma sã le
pun în scenã!), dar munca mea principalã, în prima etapã, a fost aceea a unui
eseist înnãrãvit la intertexte.
Mulþi au observat hîtroºenia marelui povestitor. Fantezia lui. Fantasticul.
Chiar ºi – pardon de expresie - erotismul. Dar puþini s-au oprit asupra TRISTEÞII
genialului prozator. Oare de ce?...
Sã iau primul titlu care-mi trece prin minte: Ivan Turbincã. Acest text (&
spectacol, cãci l-am montat de vreo patru ori, în scurta-mi existenþã), conþine un amintiri; ºi periculos - pentru
moment grav, moment-capcanã, am putea zice: Ivan îi cere Domnului sã-i lase cei ce glãsuiesc cu textu-n faþã.
trei zile sã-ºi grijeascã de raclã...ºi dupã aceea, sã facã Moartea ce-o vrea cu el, Am constatat aceasta ºi cînd am
cãci îºi dã seama cã i s-a strîns funia la par...În versiunea-mi modestã, mai existã (re)scris Fata moºului...; ºi cînd
o replicã augmentatoare de tristeþe: „Orice naº îºi are naºul...Aºa-þi trebuie dacã am parafrazat Ursul pãcãlit;
strici tradiþia ruseascã ºi te pui rãu cu Dracul! (vine cu coºciugul din culise) Iaca eroii titulari nu erau, zãu, de
Ivane, ai ºi tu o casã! O casã de veci – trei coþi de pãmînt, atîta-i al tãu! Aici se invidiat! (reamintiþi-vã ce-au
sfîrºeºte viaþa. Finita la commedia!”...Sigur cã e vorba de o capcanã – cãci Ivan, ºi pãþit).
la noi, învinge Moartea ; dar momentul are tristeþea lui, indiferent ce întorsãturã Am terminat, recent,
vor lua lucrurile în final... ªI din acest punct de vedere, rolul e un concerto scenariile (numãrul 6 & 7, în
obligato pentru un virtuoz – cum ar fi zis Conu' Iancu. cronologia dramatizãrilor
Amuzant, desigur, poate fi ºi Stan Pãþitu' (pe care l-am montat doar de trei personale dupã Nelu) dupã
ori). Dar ce-i dã profunzime? Subtilitate? Ce-l cãptuºeºte liric? Fireºte, tot Harap Alb (în noiembrie, 2006)
tristeþea, bat-o pustia! Prima oarã, este vorba despre mîhnirea holteiului Stan, ºi Soacra cu trei nurori
care avînd un cumul de calitãþi, rãmîne tot neînsurat. Noroc cu lucrarea (februarie, 2007). Harap... a ºi
Diavolului... avut premiera, recent, la Cluj.
A doua oarã, Stan e distrus de faptul cã nevasta îi e cvasi/necredincioasã. În Deci, sunt în temã ºi aproape de
fine, punctul culminant al gravitãþii – zice scenariul meu – este despãrþirea celor texte.
doi: Stan & S(a)tan. Dupã ce ofteazã, logic, deoarece se obiºnuiserã unul, cu Ce e aºa vesel & bucolic în
altul, Chiricã precizeazã: „ O sã-i fac o pelerinã rãcoroasã lui Scaraoþchi, fiindcã povestea fiului de împãrat care
m-a lãsat în delegaþie pe pãmînt, adicã exact acolo unde Iadul este mai palpabil, (dupã eºecul fraþilor sãi)
decît în adîncuri!”... pleacã-n lume, sã-ºi încerce ºi
În fine, Povestea prostiei (la Creangã, pur ºi simplu, Poveste), are ºi ea ( în el norocul (ca un emigrant
rescrierea Ulmu) un moment grav: dupã ce se asmut purecii & muºtele pe drumeþ, italian în America începutului
dupã ce acesta se scarpinã, turbat, pe pãmînt, încercînd sã-ºi calmeze secolului XX) ºi e, permanent,
piºcãturile, exclamã, deloc vesel:” Doamne. Cine-a zis cã prostia-i la un pas de moarte? Ce e
amuzantã?!...Cine-a scornit expresia „rîzi ca prostu'”? Eºti RÃU ca prostu', eºti educativ în story? (exceptînd
periculos ca prostu', eºti agresiv ca prostu'!...Doamne, Dumnezeule, apãrã-mã de finalul, în care, greu, da' greu
PROªTI, cã de deºtepþi, mã feresc singur!”... de tot, Binele învinge Rãul). Ce
Nu e simplu de tranºat unde-ncepe comedia ºi unde, tragedia. Genialul e aºa de moral în
Creangã are, ca ºi Moliere, Cehov, Gogol, Caragiale, Bulgakov, TRISTEÞEA comportamentul Regelui care-
VESELÃ. Dacã poþi sã înþelegi, asta... ºi aduce fiii în pragul
infarctului, prefãcîndu-se urs?
Am încercat sã demonstrez cã-n Ivan Turbincã, Stan Pãþitu' ºi Poveste, gãsim Apoi: e posibil ca Spînul
oaze de amãrãciune, dramatism, melancolie. În Capra... sau Soacra..., existã ºi sã-l trimitã deliberat (cel puþin)
CRUZIME ! Mie-mi place cã nouã, scenariºtilor & regizorilor treimiiºti, ni se de trei ori, pe Harap, la moarte?
imputã gravitatea, horrorul, intertextul d'apresurilor, de parcã Nelu (adicã Ion Chiar pentru cîteva salãþi –
Creangã) ar fi fost f'un cuminþel didacticist!...Ho-ho! Greu e sã vorbeºti din accesoriu gastronomic cu

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 25


virtuþi cvasi/modeste – meritã sã pui în primejdie viaþa
unui pãdurar ºi a unui fiu de împãrat? Atunci, pentru
trufe ºi caviar, ce ar trebui sã faci?!... E normal, oare,
Împãratul Roºu – care viseazã pieirea trupei lui
H.A.(supunînd-o unor probe absolut sadice & crude &
scornite de o minte maladivã)?
CUNOAªTERE DESPRE COMPARAÞIE ÎN
Dragoº COJOCARU DIVINA COMEDIE
Încã din arsenalul figurativ al lui Homer,
comparaþia joacã un rol de cãpãtâi. Peste veacuri,
într-un poem de proporþiile Divinei Comedii, autorul
medieval se prevaleazã de acelaºi procedeu literar,
aducând elemente noi.
Nu o datã, Dante va proceda, în cazul unor
miºcãri de o anumitã amploare ºi duratã, la
introducerea unor serii comparative, el asemuind
fenomenele întâlnite în cãlãtoria ultramundanã, pe
rând, în câteva terþine, cu manifestãri diferite ale
viului, în funcþie de momentul precis al vizionãrii.
Este cazul zborului la început confuz, iar apoi
oarecum ordonat, al sufletelor condamnaþilor pentru
amorul neînfrânat (Inf. V), asimilat iniþial cu zborul
deconcertant al unui stol de grauri iernatici, iar
ulterior cu un cârd de cocori emiþând þipete jalnice.
26 anul I, nr. 2, august 2007
Ce sã mai vorbim de inexplicabilul dar al previziunii
pe care-l au toþi componenþii...trupei lui Piþigoi (care,
deºþi nu se cunosc, bizar/repetitiv, spun un text identic:
„Rîzi tu rîzi, Harap Alb, dar dacã...”) etc.
ªi-n fine, uitãm cã eroul principal e decapitat,
aproape de final? (chiar dacã, dupã aceea, povestitorul
inventeazã un remediu care nu e deloc plauzibil).
Sigur, e clar cã ne aflãm în POVESTE, cã noi
cochetãm cu FANTASTICUL, dar, dracii mei dascãli,
critici & directori anacronici, cînd ridicãm poveºtile pe
scenã, de ce doriþi REALISM?
Nu, nu cred cã educatoarele & învãþãtoarele cunosc
basmele în amãnunt: altfel, le-ar interzice! (tot aºa cum
un bun prieten, ex-director de teatru, nu vroia sã
monteze scenariile mele dupã Nelu, zicînd cã-s...prea
subtile pentru însoþitoarele micuþilor la spectacol; scîrþ!
Adicãtelea, Creangã o fi fost f'un grobian ºi-un lipsit de
nuanþe, nu?! un nedispus la modernizãri? chiar ºi un
director din Iaºi, proaspãt aterizat pe terenul teatrului
pentru copii, încerca sã-ºi ascundã inaderenþa la aceastã
dramaturgie, prin observaþii poltron/ didacticiste).
E ciudat cã unii manageri îmi atribuie mie,
campionul dramatizãrilor JUCATE dupã autorul moldav,
idei ºi conotaþii care pleacã, clar, de la humuleºtean!
Îl iubesc pe Nelu fiindcã e universal, modern, are
umor, profunzime, fior fantastic, matafizicã discretã,
trimiteri mitologice (de recitit cartea lui Vasile
Lovinescu!) ºi fiindcã ne face sã ne simþim bine,
ÎMPREUNÃ. La masa de lecturã, ori pe scenã.
Cel mai jucat scriitor român, Ion Creangã, ne
redemonstreazã, de peste un secol, cã meritã sã fie...
CHIAR cel mai jucat!...
Din acest cârd se va desprinde, într-un al treilea
moment, cuplul alcãtuit din Francesca da Rimini ºi
Paolo Malatesta, care va fi comparat cu o pereche de
porumbei chemaþi la cuib de iubirea reciprocã,
precum ºi de dragostea comunã pentru progeniturã.
Seria de similitudini selectate exclusiv din universul
ornitologic subliniazã (tocmai prin reiterarea acestei
opþiuni) caracterul prin excelenþã iraþional (ºi chiar
din acest motiv condamnabil, întrucât exercitat
împotriva comandamentelor morale socializante) al
pulsiunii libidinale ce constituie unicul motor, de
pornire ºi de funcþionare, al sufletelor osândite ale
ireprimabililor ibovnici.
Alteori, Dante va prefera sã-ºi dezvolte (în
limitele conciziei stilului sãu) „similitudinile” într-o
manierã „etajatã”, ºi anume comparând termenul
BAAADUL literar
comparator cu un al treilea termen (ce poate fi mai
convenþional ori mai original, în funcþie de
intenþionalitatea descriptivã). Ca exemplu, ne vom
opri asupra comparaþiei cu guºterul cel iute care îºi
schimbã adãpostul într-o zi canicularã. Reptila
slujeºte drept termen de comparaþie pentru a sugera
repeziciunea miºcãrii lui Francesco Cavalcanti, hoþ
supus unor teribile metamorfoze infernale, ºi ca atare
ivit în peisaj sub forma unui ºerpiºor aprins la culoare.
La rândul sãu, însã, acest termen (ºopârla în miºcarea
sa grãbitã) va fi asemuitã, de aceastã datã printr-o
raportare (nicidecum nouã, însã, prin valoarea ei
superlativã, deopotrivã de validã) la instantaneitatea
manifestãrii fulgerului.
În sfârºit, foarte adesea, comparaþia introdusã
de autor va fi o extrapolare a unor fenomene ºi
comportamente din aceastã lume (cu trãsãturile lor
fireºti), propuse ca baze figurale de reprezentare ºi
de înþelegere a unor miºcãri ºi evoluþii din lumea
ultramundanã nãscocitã de poet în vederea
alegorizãrii mesajului sãu politic ºi religios. Cãlãtoria
fantasmaticã a poetului se desfãºoarã prin lumea
morþilor, însã aceastã lume a morþilor e situatã (în
viziunea acceptabilã a acelor vremuri) în acelaºi
cosmos unde se desfãºoarã ºi dramatica existenþã a
celor vii. Diferenþierea lumii de dincolo în raport cu
lumea de aici rezidã în caracterul de inaccesibilitate a
împãrãþiei morþilor, faþã de spaþiul de actanþã al vieþii
oamenilor. Infernul, Purgatoriul ºi Paradisul vor fi
interzise umanei obºti (cu benigna excepþie a
vizionarului purtãtor, la întoarcere, al mesajului
salvator) în temeiul poziþionãrii lor neîndemânoase: o
poziþionare subteranã ºi anaerobã (pentru Iad), una
plasatã insular ºi mult prea departe, la „antipozi”, în
emisfera „australã”, acoperitã de întinsele ape
(pentru Purgatoriu), respectiv o poziþionare în spaþiul
extraterestru, minuþios descris de savanþi, însã
fiziceºte impracticabil. În alþi termeni, lumea actualã
stã la baza lumii celeilalte, pentru care furnizeazã
(dimpreunã cu tradiþia literarã) baza de funcþionare
imagologicã ºi, în general, fenomenologicã.
Pe scurt, Dante îºi însuºeºte descriptiv o serie
de fenomene aflate în raza de observaþie a
experienþei pãmânteºti (cotidiene, sezoniere sau
extraordinare), fenomene de care se foloseºte pentru
a crea o altã serie de comparaþii ºi metafore, pe care
îºi întemeiazã discursul „ºtiinþific” desfãºurat
(pornind de la teoriile autorizate – ºi selectate – ale
unor maeºtri precum pseudo-Dionisie Areopagitul,
Albert cel Mare ori sfântul Toma din Aquino) în privinþa
unor teme ºi subiecte rarefiate, ca de pildã
germinaþia sufletului intelectiv din cel senzitiv1. Acest
delicat (ºi controversat) proces de evoluþie ºi rodire
BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007
sufleteascã se bucurã, ca bazã descriptivã, de
modelul firesc al prefacerii umorii din struguri în vin
(Purg. XXV, 77-78), sub binefãcãtoarea (ºi
metaforiceºte iluminanta) acþiune a razelor solare.
O altã manierã de figurare presupune
valorizarea sugestivã a faptelor naturale într-un fel
nemijlocit în complexul act al învestirilor simbolice
sau alegorice. Astfel, dacã sufletele drepþilor din
cerul lui Jupiter se vor arãta individual dinaintea
privirii voiajorului sub forma unor rubine sclipitoare,
ori se vor configura grupat în contururile unei acvile,
cele douã reprezentante ale regnurilor naturale în
ficþiunea dantescã vor figura în cadrul naraþiunii fie în
virtutea unor proprietãþi specifice deþinute în cel mai
înalt grad (transparenþa fermã ºi nobilã a rubinului),
fie în sensul unui discurs anagogic parþial abscons
(acvila ca reiterant memento al necesitãþii de
reinstaurare a imperiului roman vãzutã ca soluþie
pãmânteascã a redempþiunii neamurilor). Însã nu vom
emite pretenþia de a epuiza identificarea ºi analiza
modalitãþilor de funcþionare a mecanismelor
analogice în cuprinsul figurativ, episodic ori global, al
Divinei Comedii.
Fireºte, nu vom uita modul de existenþã al
simbolurilor ºi nici procesul lor de „consacrare” ca
atare. Nu vom uita raportul existent (în termeni de
teorie literarã) între comparaþie, metaforã, simbol ºi
nici de funcþionarea imagisticii în contextul unei
alegorii. Divina Comedie reprezintã ea însãºi un
exemplu suprem în materie de bogãþie a raporturilor
funcþionale între categoriile de mai sus, dincolo de
schematismele mai mult sau mai puþin rigide în care
le gãsim clasificate ºi explicate în tratatele de ºtiinþã
a literaturii.
______________________________________________
Notã:
1. În pofida impresionantelor cantitãþi de „ºtiinþã” (în sensul ºi
sensurile acelor vremuri) vehiculate în întreaga Divina Comedie
(ca, de altfel, în întreaga sa operã), nu-l vom putea considera pe
Dante (într-o accepþie mãcar precumpãnitoare) un autor
ºtiinþifico-fantastic. Astroghidul sãu feminin, Beatrice, nu e o navã
ce-l duce pe drumeþul nostru în întâmpinarea altor lumi populate
cu fiinþe extraterestre, ci îl poartã (ca simbol al ºtiinþei revelate)
pe calea cunoaºterii supremului adevãr.
27
 ITINERAR
Lucian VASILIU
Libertate, egalitate,
fraternitate... Ziua de 14 iulie
nu e o sãrbãtoare doar a Franþei,
a Europei, ci ºi a României.
Dacã francezul Olivier
Dumas, de la Centrul Cultural
Francez din Iaºi a produs,
recent, o carte-album
excepþionalã, dedicatã
familiilor de francezi care au
fertilizat Iaºii în ultimele douã
secole, dinspre Franþa, un alt
francez filoromân, distinsul
J e a n - Yv e s C o n r a d n e - a
încântat cu o enciclopedie
dedicatã românilor care au
înnobilat Parisul.
Apãrutã iniþial la editura
„Oxus”, cartea Roumanie,
capitale... Paris face parte din
colecþia prestigioasã „Les
Roumains de Paris”, coordonatã
de eruditul Basarab Nicolescu.
Graþie poetului Cezar
Ivãnescu ºi eseistei Simona
Modreanu, editura „Junimea”
din Iaºi ne-a oferit varianta
româneascã, respectiv: Paris,
capitala... României. Ghid al
plimbãrilor insolite pe urmele
28
GHID, CÃLÃUZÃ, VADEMECUM
românilor celebri din Paris.
Lansatã la Iaºi, în spaþiul „Junimii” de altãdatã, cartea francezului iubitor
de românce, de mãmãligã ºi de Cimitirul vesel de la Sãpânþa a fost un prilej de
colocvialitate, în prezenþa unor distinºi universitari, actori, sculptori, mass-
media, scriitori iniþiaþi în dialogul statornic franco-român ºi româno-francez.
Pentru a ne oferi acest op bine documentat, scris alert, ilustrat adecvat,
autorul a strãbãtut sute de kilometri (muzee, monumente, alei, pieþe, staþii de
metrou, cimitire, cafenele, librãrii, biblioteci), întrebând, constatând,
explorând.
„Coloanã a infinitului”, prezenþa românilor la Paris începe, deocamdatã, cu
primul mormânt (1829) descoperit în sol parizian, cel al surorii lui Mihail
Kogãlniceanu.
Urmeazã peste 1.800 de nume semnificative (unele mai cunoscute în Franþa,
altele acasã), între care mari prezenþe spirituale, precum Iulia Hasdeu, Anna de
Noailles, Elena Vãcãrescu, Martha Bibescu, Elvira Popescu, Maria Ventura, Maria
Tãnase...
Nu lipsesc istoricii, actorii, diplomaþii, compozitorii, arhitecþii, criticii de
artã, oamenii politici, pictorii, scriitorii, inginerii, savanþii, mai mult sau mai
puþin pasageri, mai mult sau mai puþin asimilaþi de cetatea culturalã de pe malul
Senei: Nicolae Bãlcescu, V. Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza, Gh. Tatarescu, N.
Titulescu, Constantin Daniel Rosenthal, Nicolae Grigorescu, Dinu Lipatti, ªtefan
Lupaºcu, Nicolae Iorga, ªtefan Procopiu, Ion Vlad, Sergiu Celibidache, Victor
Roman, Gheorghe Apostu, Ionel Jianu, Jean Negulescu, Henri Coandã, Traian Vuia
ºi mulþi, foarte mulþi alþii.
În chip substanþial sînt prezenþi Brâncuºi, Enescu, Eliade, Cioran, Eugen
Ionescu, Victor Brauner, Panait Istrati, Ilarie Voronca, B. Fundoianu, dar ºi familii
întregi de Brâncoveni, Cantacuzini, Paleologi, Ghiculeºti, Brãtieni...
Sînt semnalate plãci comemorative, monumente funerare, prezenþe în
muzee, colecþii. Sînt menþionaþi studenþi, licenþiaþi, premiaþi ai Academiei
Franceze. De asemenea, relevante pieþe, strãzi, ateliere, hoteluri, cafenele...
Personalitãþile sînt inventariate pe zone (arondismente, cartiere),
prefaþate sau agrementate cu citate semnificative din, sã zicem, Paul Celan.
Ne este prezentatã ºi... rue de Bucarest (inauguratã în 1922), rue Tristan
Tzara, place Constantin Brâncuºi, square Anne de Noailles, Parohia Ortodoxã
Românã, Ambasada României (monument istoric, cumpãrat de statul nostru în
1939), Consulatul, Institutul Cultural Român...
Nu lipsesc prezenþe ale sportivilor precum Ilie Nãstase, Virginia Ruzici sau
Ion Þiriac (Roland-Garos, anii '70).
Anexele, indexul, notele bibliografice, postfaþa autorului (unde scrie, între
altele, exemplar: „România nu-mi aparþine, dar eu aparþin României”),
încununeazã efortul unui spirit deopotrivã riguros ºi generos.
anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar
 TEATRU
EXISTENÞIALISMUL ÎN TEATRU
Violeta ZONTE (fragment)

Conceptul de revoltã metafizicã în Starea de asediu

Piesa debuteazã cu imaginea Cadixului, scãldatã în lumina orbitoare a verii.

Oraºul marin este descris ca un paradis cromatic al fructelor ce dau în pârg:
...struguri vâscoºi, pepeni de culoarea untului, smochine însângerate, caise
înflãcãrate se rostogolesc deodatã pe tarabele pieþelor noastre” (Albert Camus,
Starea de asediu, traducere de Eugen Marian ºi Victor Bercescu, în vol.Teatrul,
ed.cit., p.149).
Belºugul binefãcãtor al verii, inundã întreaga Spanie într-un râu de miere, în
timp ce adunã fructele din toate verile lumii. Ofranda fructelor este o mãrturie
vie cã pãmântul e bun ºi cã, cerul binevoitor rãmâne “credincios întâlnirii cu
belºugul”. La toate acestea, se adaugã peºtii proaspeþi aduºi de pe mãrile lumii,
brânza cu rozmarin, laptele spumos de caprã sau carnea cu iz de lucernã, care-i
dãruieºte omului sânge ºi soare. Înnobilat de ofrandele verii, Cadixul cunoaºte
bucuria de a trãi, iubi ºi petrece. Atâta timp cât existã certitudinea stabilitãþii ºi
imobilitãþii, fericirea e posibilã. ”Sã bem! Sã bem! Sã golim pânã la fund cupa ALBERT CAMUS
anotimpurilor. Sã bem pânã o sã uitãm totul, nu se va întâmpla nimic” (op.cit.,
p.150). Cadixului marile uitãrii,
Vãzutã ca o luminã a vieþii, dragostea este o însoþitoare fireascã în acest ”drumurile lichide ºi brazdele
vesel peisaj. ”Caii negrii ai iubirii” s-au dezlãnþuit fremãtând pentru Victoria ºi de spumã”. Închisoarea
Diego. Cei doi îndrãgostiþi îºi fac jurãminte de iubire: vor fi împreunã pânã când întunecatã a oraºului va distruge
pãmântul îi va chema. fãrã urmã, aceastã poezie a
Total opusã acestei bucurii exuberante de a fi, este filosofia lui Nada. Adept necunoscutelor depãrtãri.
al nihilismului absolut, el considerã cã viaþa este la fel de inutilã ca ºi moartea ºi Legea veche, bazatã pe
cã, omul este fãcut “din acelaºi material ca rugurile”. Dispreþuit ºi alungat de dragoste ºi toleranþã, este
semenii sãi, Nada îºi pãstreazã libertatea dispreþului ºi a scârbei pentru tot ce e abolitã ºi în locul ei se
omenesc. De aceea, anunþã cu bucurie cã a venit ceasul morþii ºi suferinþei. instaureazã Ciuma. Proclamând
Cãutând sã menþinã stabilitatea, autoritãþile combat vestea despre planarea starea de asediu, Ciuma are ca
unei comete nefaste deasupra oraºului. ”Nimic nu s-a schimbat! Nu se întâmplã aliat moartea, teroarea ºi
nimic. Anotimpurile se învârtesc în jurul crugului lor ºi pe cerul senin se rotesc spaima. “Pateticul e interzis, ca
astre înþelepte... Este amiaza anului, anotimpul culminant ºi nemiºcat! Fericire, ºi alte câteva aiureli precum
fericire! Iatã vara! Ce conteazã restul, fericirea e mândria noastrã” (op.cit., sunt ridicola angoasã a cãutãrii
p.155). Corul petrecãreþilor, glorificã suprimarea miºcãrii ºi curgerea domoalã a fericirii, chipul stupid al
anotimpului nemiºcat al verii; care, fiind cel mai cald îndemna la bãuturã ºi îndrãgostiþilor, contemplarea
petrecere. egoistã a peisajelor ºi vinovata
Fericirea luminii, a indolenþei senzuale ºi a inacþiunii, se dovedeºte a fi ironie”. (op.cit., p.171).
iluzorie. Peste oraºul marin coboarã ºi se rãspândeºte flagelul îngrozitor al Bãrbaþii sunt despãrþiþi de
ciumei. O ceatã lugubrã se lasã peste oraº, încercând parfumul fructelor ºi femei, iar oraºul este
florilor, întunecând veselia nevinovatã a verii. Înnebuniþi de panicã, cetãþenii împrejmuit cu sârmã ghimpatã.
Cadixului cautã sã fugã spre mare; marea devenind un fel de paradis Individualismul, respectul vieþii
compensatoriu în faþa dezastrelor. ”Spre mare! Spre mare! Marea e scãparea private nu mai existã; în schimb
noastrã. Ei nu-i pasã de boli ºi rãzboaie… Sã fii singur în faþa mãrii, în bãtaia deportãrile ºi concentrãrile se
vântului, în plin soare, în sfârºit scãpat din aceste oraºe zãvorâte, ca niºte þin în lanþ. Comunitatea
morminte ºi de aceste chipuri omeneºti sluþite de spaimã” (op.cit., p.168). oamenilor liberi dispare, în locul
Dar, porþile oraºului se închid una câte una, suprimând orice încercare de ei instaurându-se o viaþã de
salvare. Ciuma urãºte marea, cãci în paradisul marin nopþile sunt tihnite ºi cazarmã în care totul este
stelele sclipesc liber deasupra catargelor. În oraºul asediat nu se mai aude poezia organizat, raþionalizat ºi
valurilor, nu se mai simte vântul mãrii care-þi mângâia obrazul. În locul iubirii, se planificat. Marea inovaþie a
instaureazã ura, laºitatea, panica ºi insultele. Nimeni nu va mai da înapoi Ciumei este moartea

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 29

planificatã, stabilitã dupã o logicã diabolicã; pânã acum
se murea dezorganizat ºi anarhic (un mort aici, altul
colo etc.). Prin domnia Ciumei asupra Cadixului, aceastã
dezordine va cunoaºte în sfârºit ordinea. “O singurã
moarte pentru toþi, ºi dupã ordinea exemplarã a unei
liste. Veþi avea fiºe, nu veþi mai muri din capriciu.
Destinului i-a venit mintea la cap. S-a instalat în birouri.
Veþi intra în statisticã ºi veþi servi, în sfârºit, la ceva”.
(op.cit., p.171).
Starea de vinovãþie e generalã ºi toþi vinovaþii vor
muri mai devreme sau mai târziu. Cetãþenii sunt
administraþi, înregimentaþi prin certificate de existenþã
ºi insigne. Toþi cei care sunt însemnaþi de boalã, trebuie
reclamaþi chiar de cãtre membrii familiei. Statul
controleazã totul ºi orice intimitate e interzisã; casele
sunt rechiziþionare pentru serviciile administrative, iar
cetãþenii sunt aruncaþi în stradã cu copii cu tot.
Peste întregul oraº domneºte teroarea ºi frica;
petrecerile, dansul ºi dragostea fiind interzise. ªi totuºi,
în tãcerea birourilor se aude strigãtul mut al inimilor
despãrþite, inimi care refuzã listele, matricolele,
zãbrelele de la ferestre ºi sârmele ghimpate. Acest
strigãt trainic, ne readuce în suflete amintirea marilor
libere, cerul pustiu al verii ºi mireasma nemuritoare a
iubirii.
În aceastã închisoare însângeratã, singurul care
începe sã mediteze asupra condiþiei umane, ºi sã devinã
conºtient de drepturile ºi libertãþile fãrã de care viaþa nu
meritã sã fie trãitã - este Diego. Rãscolit de atrocitãþile
flagelului, el se uneºte cu suferinþa celorlalþi. ”Suferinþa
lor îmi trezeºte oroarea, mã umple de un dezgust care
pânã aici mã separã de toate. Dar acum sunt atins de
aceeaºi nenorocire, au nevoie de mine”. (op.cit.,
p.191)
Solidaritatea faþã de durerile ºi morþile colective,
presupune înstrãinarea de propria existenþã; deci, focul
Salomeea
30 anul I, nr. 2, august 2007
devastator al iubirii pentru Victoria se estompeazã. În
ciuda lacrimilor iubitei, nu se mai poate întoarce la
dragostea sa. E conºtient cã, duce pe umerii sãi întreaga
comunitate ºi cã e împovãrat de toatã durerea lumii.
Pas cu pas, Diego descoperã o limitã a înjosirii
semenilor, care nu mai trebuie acceptatã. Este marele
moment al revoltei, când personajul îºi extinde
conºtiinþa de-a lungul întregii existente, refuzând sã mai
accepte suferinþa, teroarea ºi moartea. ”Iar eu cât voi fi
în viaþã, o sã vã tulbur mai departe ordinea nouã ºi
frumoasã prin hazardul strigãtelor mele. Mã revolt, mã
revolt împotriva voastrã cu întreaga-mi fãpturã”
(op.cit.,p.197). Degradarea naturii umane, a fãcut ca
viaþa ºi moartea sã fie înþelese ca douã forme ale
dezonoarei.
Abdicarea de la condiþia umanã, s-a fãcut prin
înfometare, durerea despãrþirilor silite ºi prin munca
forþatã. Istoviþi de efort, secãtuiþi pe dinãuntru, oamenii
nu mai au puterea ºi nobleþea revoltei. Deºi alcãtuiesc o
mulþime, oamenii sunt singuri în durerea ºi spaima lor. Ei
posedã totuºi, o forþã teribilã, care conferã sens ºi
demnitate vieþii: revolta. “În miezul celor mai aparente
victorii ale voastre, iatã-vã de pe acum înfrânþi, fiindcã
e sãditã în om o forþã pe care n-o veþi nimici, un fel de
nebunie limpede, amestec de teamã ºi curaj,
neºtiutoare ºi veºnic biruitoare” (op.cit., p.198).
Libertatea pe care o revendicã Diego pentru el
însuºi, este libertatea revendicatã pentru întreaga
comunitate. Este libertatea umanitãþii din Cadix
îndrãgostitã de trandafirii sãlbatici, de misterul verii ºi
de marea poezie a mãrii.
Asumându-ºi integral riscul revoltei, Diego cautã sã
conºtientizeze comunitatea cã a venit ceasul
nesupunerii. Poporul trebuie sã fie unit ºi mai ales sã nu
se teamã. ”O, sfântã revoltã, refuz viu, onoare a
poporului, dãruieºte-le tuturor acestor oameni cu cãluº
la gurã puterea strigãtului tãu” (op.cit., p.200). Diego îi
îndemnã sã distrugã certificatele de existenþã, sã spargã
geamurile birourilor oficiale, sã pãrãseascã cozile
spaimei ºi sã strige numele libertãþii în cele patru zãri.
Odatã eliberat, Ciuma nu mai are putere asupra
oraºului. În numele iubirii de semeni ºi a solidaritãþii
umane, Diego refuzã odiosul târg ce i s-a propus: viaþa sa
în schimbul sclaviei comunitãþii.
Curajul cu care-ºi acceptã moartea este demn de o
tragedie anticã. Diego se jertfeºte ºtiind cã semenii lui
vor fi liberi ºi fericiþi. Moartea sa va “investi” marea cu
rolul de mântuitoare dreaptã a comunitãþii. “Priviþi,
marea furioasã capãtã culoarea anemonelor. Ne
rãzbunã. Mânia ei e a noastrã. Ea îi cheamã pe toþi
oamenii mãrilor sã se adune, pe toþi singuraticii sã se
întruneascã. O, undã, o mare, patrie a rãzvrãtiþilor, iatã-
þi poporul” (op.cit., 216-217).
_____________________
* Text inedit.
BAAADUL literar
 PAMFLETARIA
Ancelin ROSETI
BLUES PENTRU DEPROVINCIALIZAREA MIORIÞEI

Ca într-un Joc al Paparudelor, de mai puþin de o aruncãturã de bãþ, ºi

socio-culturalele noastre capre, cu iezi cu tot, zâmbesc autohton caprelor UE
ale vecinilor noºtri ºi, invocând magic ploaia, sperã la ascensiunea spicului
civilizator, astfel încât el sã devinã cât vrabia. Adicã, din provincialii propriei
noastre provincii, am devenit peste noapte provincialii bãtrânei Europe,
sãtulã de ipocrizie, veleitarism, megalomanie, imposturã, incompetenþã,
demagogie, kitsch ºi tot ceea ce aduce, în traista parcã fãrã de fund,
provincialismul, care þine de o dimensiune socio-culturalã ºi nu de una
geograficã sau administrativ-teritorialã.
Prin urmare, avem toate ºansele de a ne bate cu ºezutul de Terra,
susþinând sus ºi tare cã nici noi nu suntem mai fraieri, arãtându-le brevetele
de inventatori ai apei calde, ai timpului liber ºi-ai "dupã-colþului", lucruri
care nu numai cã ne aºazã pe poziþii egale, dar ne fac mai egali decât ei, Nu dorim sã cãlcãm pe
artizanii firavelor culturi ºi civilizaþii europene. ªi ? prefãcându-ne cã bombeuri "frumoasa ºi
Scufiþa Roºie ºi Scufiþa Portocalie, fiecare în felul ei cromatic, au tras din fascinanta" Mioriþã, dar nici sã
greu la culturalizarea maselor, iar Bunicuþa, Vânãtorul, Þapul Neispãºitor, stãm la cheremul domniei sale
Marinarul Mâncãtor de Spanac ºi Toþi cei care Vor Veni dupã ei ºi-au dat, pe pânã la adânci tinereþi. De
sub masã, mâna ºi, aºezând Lupul Corupt pe scaunul de cearã, au reuºit, în aceea, pentru a nu face din
cele din urmã, sã ne aducã raiul pe pãmânt ? le vom arãta noi cum guºa cuvinte o haitã de câini
pelicanului mioritic are capacitatea de a absorbi punguþa cu doi bani a maidanezi, spunem fluid cã
Uniunii Europene. Iar dacã vom eºua, pe undeva prin stânci, ºi nu vom reuºi sã apele, prin spaþiul sãu, sunt
cocoºãm spinarea Europei, aºa cum, odinioarã, nimfa sexy, rãpitã fiind, a tulburi ºi-nvolburate de
cãlãrit spinarea lui Zeus transformat în taur, corupþi ºi provinciali, cum ne arivism ºi de cultul
ºtim, vom bãga silicon pânã la refuz în þâþa fiþoasei noastre capre ºi vom cere, personalitãþii; ºi, pentru ca ele
prin referendum naþional, ori trecerea de urgenþã a caprei vecinului, sã poatã curge limpede ºi
creºtineºte, de-a dreapta tatãlui, ori imersia sa în vreun cazan cu smoalã ce smerit între maluri, iar capra
urmeazã a fi rãsturnat pe-ntinsul mahalalelor româneºti ticsite de gropi, de vecinului sã trãiascã rodnic
analfabeþi ºi de derbedei. Mã rog, indiferent cum va fi, numai defunctã s-o pânã în preajma eternitãþii,
vedem, cã doar, pânã al urmã, nu Europa ne bagã ciolanul în oalã. Suntem propunem infiinþarea imediatã
capabili sã ne educãm ºi singuri. Cu imaginaþie ºi spirit practic vom continua a unui program naþional de
ºi vom lãrgi programul educaþional desfãºurat dupã principiul "diploma- deprovincializare a secãturilor
nainte ºi prostul dupã ea!", burduºind parterele scãrilor de bloc cu fel de fel cu capetele doldora de molii.
de facultãþi s.r.l., adicã societãþi cu rãspundere limitatã, sau chiar fãrã nici o Astfel, agresând realul printr-
rãspundere, pe la ale cãror cursuri poþi trece mai ales atunci când duci o culturalizare stridentã, vom
gunoiul la container. ªi uite-aºa nu ne vom mai mira, cum ne mirãm acum, de scãpa de trepãduºii socio-
vagabonzii instruiþi prin metoda tolãnirii pe câmpul de instrucþie al ºcolilor culturali pentru care
înalte, al nemaisfârºitelor ºcoli generatoare, astfel, de figuraþie ºi nu de notorietatea înseamnã valoare
competenþã, de formalism atitudinal ºi nu de disciplinã cãlãuzitoare. ...Asta ? iar, ceea ce le este accesibil,
ca sã nu intrãm, chiar ºi eufemistic, prea adânc în viscerele acestui bun-gust.
haimanalâc mioritico-postdecembrist plin de bube dulci ºi de doctoranzi, ªi-atunci sã ne vezi,
masteranzi, doctori ºi masteri, oameni titraþi, dar încã doritori de alte ºi alte frãþioare, bârsana ºi drãcoasa
titulaturi, fel de fel de scriitori, muzicanþi, pictori, vedete, politicieni tobã Mioriþã nãzdrãvenind fericitã
de pârnaie, specialiºti în toate, putregaiuri actoriceºti, limbrici cu apucãturi de propria-i europenizare.
renascentiste pe care dacã i-ai supune unui test ai constata cã sunt posesorii Hm?!...
unui coeficient de inteligenþã cu mult sub numãrul de la pantofi.

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 31

 COMENTARIU
Cornel GALBEN
CAPCANELE GÂNDULUI
Aidoma Celestei, tânãra ambiþioasã ºi frumoasã ce,
în romanul Meduza albastrã al Amandei Quick, se decide
sã intre în exclusivista ºi rigida elitã londonezã, Silvia
Miler doreºte, la rându-i, sã afle, prin volumul Lacrima
meduzei (Editura Casa scriitorilor, Bacãu, 2005), o breºã
în platoºa elitei scriitoriceºti, pe care o penetreazã însã
cu poeme ce rareori ating temperatura voitã.
Fãrã a mai fi nevoie sã se mãrite cu cine ºtie ce
specialist în hipnozã, poeta pare a-ºi nãrui singurã
planurile, chiar dacã la început le-a croit ca un arhitect
cu viziunea întregului, structurându-ºi volumul în cinci
cicluri distincte (Gânduri… vorbe…; Aduceri aminte;
Anul nebunului; Metamorfoze; Azil sentimental) ºi
ilustrându-l cu desene ºi imagini, adesea mai expresive
decât versurile cu care intrã în relaþie.
„La vânãtoarea de gânduri… / Se ucide întâi
lumina!”, ne avertizeazã înainte de a plonja în marea de
gânduri ºi vorbe a primului ciclu, vorbe „Colorate…
monotone…/ Triste… bune sau aiurea…”, desprinse
parcã dintr-un spectacol de revistã. O joacã, în fond, în
care „Roata vieþii / Nu stã-n loc!”, ci, normal, se-
nvârteºte pânã „când te ameþeºte”, cãci „miza e mare”,
gândurile vin ºi vorbele zboarã „Înãuntru ºi-n afarã, / Ca
sã moarã!”
ªi mor cu fiecare paginã, rând pe rând, conform
adevãrului reîncarnat în stihuri: „Nimic nu-i veºnic: /
Clio
32 anul I, nr. 2, august 2007
Nici zorii bolnavi, / Nici frunzele moarte, / Nici pomii cei
goi!”, de unde ºi sentinþa rapidã: „Potrivnice gânduri /
La naiba cu voi!”
Visându-se o „bucatã / de granit pe masa / Marelui
Brîncuºi (sic!), poeta se înarmeazã cu „aripi de vise”,
metamorfozându-se când într-o „bucatã de cer /
sfâºiatã de aripa / visului topit / Într-un cântec”, când
într-o „ciudatã împletire / de azur ºi de soare / ªi de
crini imaculaþi, / Zvârlitã în deºert”, când cu trupul
transformat în „ºarpe cu solzii aurii / Ce se încolãceau pe
/ O floare albastrã, / Atât de albastrã încât… / Prindeam
aripi de Icar iar / Nevãzutul ºi neauzitul / Mã chemau ca
pe / Un Ulise al vãzduhului…” sau într-o „doinã de jale /
Ce curgea duios / Printre pietrele / Unui drum de þarã”.
Intratã apoi în Anul nebunului, ea ne aduce aminte
de Bacovia, al cãrui univers e filtrat cu stângãcie, deºi în
Toamnã, De iarnã… ºi Bacovianã sugestiile metaforice
au oarece efect, cãpãtând nuanþe enigmatice: „Toamna
mea / E însãºi nebunul /Zdrenþuit ca o / Sperietoare de
vise.” ªi aici însã, impresia de improvizaþie devine la fel
de stânjenitoare, chiar dacã ciclul, în ansamblul lui, e de
departe cel mai aproape de posibilitãþile de exprimare
ale unei autoare altfel sensibile, dar care dibuie încã
întortocheatele cãi ale creaþiei.
Sãtulã, la un moment dat, de vorbãrie, semnatara
volumului preferã sã moarã „ucis(ã) de poezie”,
schimbând registrele ºi, întrebându-se „De ce nu crezi
ce-i de crezut / ªi crezi ce nu se crede?”, atacând
inflexiunile baladeºti ori pe cele doinite, care, din
pãcate, nu o avantajeazã mai mult, astfel cã mai
nimeritã ar fi poate ruga cãtre prieteni ºi duºmani: „Sã-
mi rostuiþi / Tãcerile într-o carte”.
Cum nici „Examenul la / Contabilitatea fericirii / Nu
a fost serios pregãtit”, trãgând linie, poeta are nevoie de
alte metamorfoze pentru a-ºi atinge þelul, sugerate cu
eleganþã de criticul Grigore Codrescu în prefaþã
(Dincolo de capcanele Poeziei) ºi anticipate, ironic,
chiar de ea, în Bagatelã: „Astã searã ai fost poet, / Ai
dansat ºi menuet, / Ai bãut ºi-ai suferit, / Te-ai prostit,
te-ai rãzvrãtit / ªi în fine-ai adormit / Suflet mare-n trup
pocit. / Nimeni nu te-a auzit / Când pe limba-þi ai
pierit…”
Revenind la Celeste, dacã nu vrea sã rãmânã
cantonatã în Azil(ul) sentimental pe care ºi l-a imaginat
ºi sã fie asasinatã de propriile vorbe, Silvia Miler are
obligaþia sã se ia în serios, întrucât tentaculele poeziei
sunt la fel de otrãvitoare ca ºi cele ale meduzei, ale cãrei
lacrimi deocamdatã nu conving, cu mici excepþii, nici
mãcar cât lacrimile meduzei din poemul dramatic
omonim, dãruit literaturii române de ªt.O. Iosif.
BAAADUL literar
 DOCUMENTAR
Liviu PAPUC
DE PRIN ARHIVE SELECTATE

Zeci de ani, profesorul universitar de la Cernãuþi Leca Morariu

(1888-1963), cunoscut ferment cultural al epocii ºi al zonei geografice –
cu fireasca extindere la toatã Moldova, cãci iatã cã îl întâlnim
conferenþiind la Bârlad, în 15 martie 1936, despre Caracteristica ºi
pitorescul limbii româneºti – a fost în corespondenþã susþinutã cu G.T.
Kirileanu (1872-1960), membru de onoare al Academiei Române în 5
iunie 1948, vajnic apãrãtor al românismului moldovean, al culturii
autentice ºi al þãranului înþelept. Segmente ale vastei corespondenþe au
fost publicate în volumul îngrijit de Mircea Handoca, în 1977, G.T.
Kirileanu, Corespondenþã, sau în Scrisori cãtre Leca Morariu, vol. II,
Suceava, 2007 (ed.îngr. de Eugen Dimitriu, redactor ºi note de subsol dr.
Alis Niculicã, prin bunele oficii ale Fundaþiei Culturale „Leca Morariu”,
patronatã de doamna farm. Maria Olar), dar unele misive s-au pierdut,
rãmânându-ne doar mãrturia jurnalului, încã inedit, al lui Leca Morariu,
grijuliu, ca ºi alþi cãrturari ai epocii, sã consemneze ºi ciornele
epistolelor trimise. Una dintre acestea, la moment aniversar pentru
„andrisant”, probabil conceputã ca fãcând parte dintr-un iminent volum
omagial pregãtit de istoricul Constantin Turcu, nemþeanul stabilit la Iaºi,
a fost expediatã în luna martie (existã ºi confirmarea primirii),
scrisoarea constituind în acelaºi timp un omagiu pentru cel care urma sã
împlineascã 85 de ani, dar ºi o punere la punct a unor detalii culturale de
primã mânã, care nu erau, din pãcate, curente (sau la modã). Restituim
lumii culturale aceastã primã parte a unei laudatio care nu a mai avut loc
(Va urma din final îi aparþine lui Leca Morariu):

Joi, 14/3.1957
Scrisoare, ca de 25 Martie, lui Moº Ghiþã Kirileanu (Natala Lui):
De vorbã cu G.T. Kirileanu, la 25 martie 1957

Ferice de cine-a ajuns la schimb de rãvaºe cu de nervus rerum gerendarum!

G.T. Kirileanu! Mai rar ticluitor de scrisori care sã se
dãruiascã în corespondenþa-i aºa de altruistic ºi de leal
ca Omul de înaltã omenie Gheorghe Teodorescu-
Kirileanu de la Piatra lui Crãciun, zisã mai apoi Piatra-
Neamþ! Iar corespondenþa cu dânsul, cum s-a putut
înciripa? Te afli a fi bunuoarã publicist. ªi-odatã te
trezeºti cu cererea lui (29/11. 1925): „vã rog sã binevoiþi
a dispune trimiterea pe adresa … a 10 ex. din lucrarea
dv.” (Drumuri moldovene); sau (12/1. 1926): „Am
onoarea a vã aduce la cunoºtinþã cã v-am expediat …
suma de 500 lei, costul urmãtoarelor abonamente pe
anul 1926” (la rev. „Fãt-Frumos”), urmând înºirarea
celor 5 adrese; sau (10/7. 1930): „… vã trimit … 500 lei ,
rugându-vã sã fiþi bun a dispune sã mi se expedieze: 1)
douã ex. din De-ale Cirebirilor I ºi 2) douã ex. din
Buletinul Eminescu pe care nu l-am vãzut încã în
librãrii"” sau (15/1. 1941): „Mica mea contribuþie anualã
(1.000 lei!) pentru publicaþiile Seminarului catedrei
Leca Morariu ºi ale lui Fãt-Frumos (în bejenie)”. Etc.,
etc., etc. An de an, tot aºa, aceleaºi palpabile atenþii… ºi
Cuvenitele mulþãmiri la asemenea danii ºi
luarea-aminte la cam aceleaºi predilecþii (Bistriþa
moldavã, Ceahlãul, Creangã, Eminescu, patima cãrþii,
vânatul adevãratului grai românesc): lesne
înghirlandarã acea înflorire a corespondenþei, asupra
cãreia suntem îndemnaþi a stãrui astãzi, ca de-un 25
martie…
Da! Bistriþa Moldovei, cea mai plutãricioasã apã
româneascã ºi una dintre „cele mai frumoase ape din
lume” (Vlahuþã), trebuia sã ne apropie de Cel ce, nu o
datã, îºi zice ºi se simte „fiu al Mamei Bistriþe”! De pildã
(17/1. 1938): „am simþit mare pãrere de rãu cã n-am fost
ºi eu atunci prin partea locului, sã vã primesc cu
dragoste, ca un fiu al Mamei Bistriþe din moºi-strãmoºi”;
ºi (20/9. 1955): „Mulþãmesc Celui-de-Sus, care a rânduit
sã mã nasc ºi sã-mi petrec copilãria ºi cele mai frumoase
zile din viaþa mea pe pârãele ºi pe munþii din valea
Bistriþei moldoveneºti, unde am apucat viaþa patriarhalã
a sãteanului de munte. Iar la zilele bãtrâneþei m-am
putut întoarce din Vavilonul bucureºtean în valea

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 33

Bistriþei cu locurile copilãriei”. vreo repetare. Am constatat cã sunt greºeli de lecturã în
La fel, Voevodul Ceahlãu – Moº Ceahlãu, cum îi câteva bucãþi publicate de Gh. Bogdan-Duicã. Aºa la pag.
zice G.T.K. (3/10. 1951): „rãcoarea întâiului omãt de pe 2, Anul V:
Moº Ceahlãu”! Ceahlãul cel cu numele strãbun Peonul – rândul 18: trebuie umeri, în loc de mueri
cf. G.T.K. (22/3. 1946): „Filologul Al. Lambrior credea cã „ 21: mic odor al organismului inferior
„ 23: regenerãrii omenirii
„ 27: trebuie strimbate, în loc de jimbate
„ 29: rumãn, în loc de rumen
„ 32: sini, în loc de pept.
Pag. 15, rândul 2 din urmã: vânoasã, în loc de
vâneazã”. Precum iarãºi, opºtit, aceeaºi grijã faþã de
atâta hârâialã asupra lui Eminescu! Adicã (24/12. 1956):
„Citesc Cultura lui Eminescu de G. Cãlinescu – se-nþelege
cã m-am gândit la Dv., mai ales când vedeam silinþele ce-
ºi dã prof. Cãlinescu sã micºoreze valoarea lui Eminescu
– asta ºi ca o tainicã împunsãturã împotriva
neîntrecutului editor eminescian Perpessicius ºi a
celorlalþi cercetãtori dintre care numele Leca Morariu
lipseºte, citându-se numai Revistele lui…”
Apoi – Creangã! Desfãtare literarã ºi a noastrã!
Creangã, a cãrui adevãratã înfãþoºare, curãþitã de zgura
pripei ºi a vremuirii ºi a ignoranþei, el, G.T.K. ne-a dat-o
în volumul Ion Creangã, Opera, Ediþie criticã cu note,
variante ºi glosar, cu 17 planºe…, Buc. 1939, ediþia
„curãþitã de nenumãratele greºeli ºi omisiuni ce se
gãsesc în toate ediþiile de pânã atunci” (ibidem, 342), –
dupã ce G.T.K. cercetase „toate manuscrisele câte au
rãmas de la Creangã… precum ºi cãrþile sale de ºcoalã,
dintre care… unele… cu însemnãri ºi îndreptãri de mâna
lui Creangã” (ibid., 346)! – Creangã, în cuprinsul cãruia
G.T.K. mereu ne poate surprinde cu te-miri-ce nou
numele Pionul a fost iscodit de Gh. Asachi, dar acum s-a
dovedit cã sunt documente vechi, în care Ceahlãul e
numit Peonul”. Ba o fotografie îl aratã pe turistul G.T.K.
pe Ceahlãu 1938; ultima urcare, „dupã cele vreo 35…”!
Ceahlãul cel atât de dorit de G.T.K., încât sta sã-i închine
chiar ºi o antologie (25/10. 1944): „Eu le copiasem
(cutari versuri) de la el (Artur Gorovei) mai înainte
pentru antologia Ceahlãului”.
ªi – Eminescu! Cine din generaþia epi-Eminescu
s-ar lua la întrecere cu G.T.K. în cultul patrimoniului
eminescian? Cf. (30/1. 1957): „Curierul de Iaºi în care a
publicat Eminescu se gãseºte numai la Biblioteca
Universitãþii din Iaºi, de unde am copiat eu articolele lui
M. Eminescu, publicate apoi de I. Scurtu. Colecþia
Timpului se gãseºte numai la Biblioteca Academiei
Române. La Iaºi lipseºte. Eu am câþiva ani ce-mi sunt
dãruiþi de acel mare prieten care admira munca mea”. ªi
cine dacã nu G.T.K. e cel ce-a pornit dezmormântarea
Evangheliei lãsatã nouã de Eminescu perpetuu îndreptar
– cu fascicula Icoane vechi ºi icoane nouã („Timpul”,
Decembre 1877)…, Vãlenii-de-Munte 1909? – ªi mereu,
mereu aceeaºi pasionatã vigilenþã în adevãratul
Eminescu. De pildã (10/6. 1941): „În urma îndemnului ce
mi-aþi dat ca sã caut ceva potrivit din Timpul, am recitit
Buletinul Mihai Eminescu de la început spre a mã feri de

34 anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar

amãnunt, fie chiar tragic-comic, ca urmãtorul, care-l
vãdeºte (pe cel ce s-a lãudat ca „un boþ cu ochi, o bucatã
de humã însufleþitã din Humuleºti”) la fel de genial
umorist – shakespearian umorist! – ºi-n viaþã, deci
(27/1.1950): „Un preot pensionar… mi-a povestit ce i-a
spus un preot bãtrân de la biserica Golia, care a vãzut
cum s-a despãrþit Creangã de soþie. Ion Creangã, ca
diacon la biserica Golia, locuia într-una din casele
mãnãstirii, care avea o singurã uºã, cãci acolo fusese mai
înainte un gherghir pentru pãstrarea lucrurilor de preþ
ale mãnãstirii. Soþia lui Creangã, fiind rea de muscã, se
îngurluise cu un cãlugãr tinerel. Aflând de asta, Creangã
a plecat de acasã, spunând nevestei cã se poate sã nu vie
la masã, având trebi în oraº. Dar dupã un ceas se întoarce
ºi gãseºte pe nevastã-sa cu cãlugãraºul ei. Atunci
Creangã, în loc sã facã scandalul obiºnuit, ia cheia de la
singura uºã, ºi-i încuie pe amândoi în casã, lãsându-i
încuiaþi douã zile ºi douã nopþi, sã se sature… Au trebuit
sã steie închiºi fãrã mâncare ºi fãrã putinþa de a-ºi da
afarã nevoile omeneºti… A treia zi Creangã a adus omul
poliþiei sã încheie cuvenitul proces-verbal, alungându-ºi
femeia. Iar lumea dimprejur fãcea haz de halul în care
ajunsese cei doi pãcãtoºi. Învãþãtorul Creangã le dãduse
cea mai usturãtoare lecþie! – Creangã, pentru care
G.T.K. are mereu de rectificat una-alta; de pildã
împotriva lui M. Sadoveanu (17/1. 1938): „Câtã dreptate
ai cu M. Sadoveanu, care nu vrea sã ºtie de pãrþile slabe
din Jean Boutière. În vol. Comemorarea Junimii la Iaºi
(1936), M. Sadoveanu a publicat aceleaºi laude cu
micºorarea cercetãtorilor români asupra lui Creangã”. –
Creangã, din opera cãruia G.T.K. semnaleazã ºi falsurile
debitate în Dicþionarul limbii române literare
contemporane, I, 1955 – precizând (6/6. 1955): „… l-am
rãsfoit ca sã vãd dacã s-a respectat textul lui I. Creangã
în citatele de la anumite cuvinte. Am constatat
urmãtoarele schimbãri: p. 20: chihãiam pe mama, în loc
de cihãiam; p. 446: intrã, în loc de întrã; p. 564: se vedea
cã se mistuise, în loc de se vede cã…; p. 618, 623:
înfãþiºeazã, iar la p. 204 înfãþoºat; p. 618 ridicã, în loc de
rãdicã; p. 619: vazã, în loc de vadã; p. 58 nisipul, în loc
de nãsipul. La p. 26 nãsipul (bine); p. 59 mulþumita, în
loc de mulþãmita; p. 78 adu-þi aminte, în loc de adã-þi
aminte; p. 111 Fãlticeni, în loc de Folticeni; p. 151 aºa-i,
în loc de aºã-i; p. 164 repede, în loc de rãpede; p. 261
risipit, în loc de rãsipit; p. 272 mulþumitã, în loc de
mulþãmitã; p. 552 þepoºi, în loc de þãpoºi (cu accent la
penultimã). Limba veche ºi-nþeleaptã… a fost înlocuitã
cu limba artificialã a unor tineri uºuratici ºi
neisprãviþi”… Etc., etc., etc. (Va urma).

DEBUT REMEMORAT
CU PRIETENIE
ALEX. ªTEFÃNESCU

Pentru Mihai Sultana Vicol

transcriu poezia cu care am
debutat în 1965 în Zori noi
10 nov. 2004

Poate...

Poate cã totul e simplu ºi clar

Noi încâlcim urzeala luminii,
Flori aºezãm laolaltã cu spinii,
Tragem hotar unde nu e hotar.

Poate cã lumea e-un dans nevãzut,

Numai dansând îl auzi cum pulseazã,
Poate cã noaptea e-o altã amiazã
ªi-un vis câºtigat este visul pierdut.

Poate cã vorbele-s spuse-n zadar,

Fluviul goneºte mereu cãtre mare,
Poate cã lumea e-un fluviu de soare,
Poate cã totul e simplu ºi clar.

Alex. ªtefãnescu

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 35

CONFESIUNI PATETICE
Ion MURGEANU
RUGÃCIUNEA UNEI REGINE

“ªaizecist sadea prin anul naºterii sale (1940), Ion Murgeanu meritã o mai
înaltã preþuire în cuprinsul “generaþiei” d-sale, încã, împotriva aparenþelor,
neaºezate satisfãcãtor, cu unele locuri ocupate abuziv, iar altele vacante”
(Gheorghe Grigurcu, pref. vol. Metafizica practicã, 2005).

Transcriem din „Povestea vieþii mele”, vol. 3, cartea de memorii a Mariei, Regina
României, reeditatã încã din 1997, la Editura Eminescu (directorul editurii atunci era
regretatul nostru prieten Mircea Ciobanu), un text care ne-a emoþionat ori de câte ori l-
am recitit, al cãrui titlu strãluceºte ºi în aceastã rubricã. Emoþia noastrã poate fi
subiectivã: textul a fost scris la Zorleni, în satul tutovean în care ºi noi am vãzut lumina
zilei. Conþinutul lui este pilduitor mai ales pentru vremurile de confuzie „istoricã” ºi
ateism tulbure încã , pe care le trãim în prezent. Vom explica de ce. Dar mai întâi textul:

„Rugãciune unei regine”: soarele, scoþând la ivealã o mie de lumini, ºi pentru cã mã

„Îmi înalþ inima spre Tine, oh! Doamne! Ascultã te rog
smerita mea rugã. M-ai înãlþat, m-ai aºezat în locul de slavã
ºi ai pus în mâinile mele o putere ce nu e hãrãsitã multora.
Mi-ai însemnat un drum care trebuie sã fie al meu ºi pe care
trebuie sã pãºesc fãrã sã ºovãi. Din pricinã cã sunt nevoiþi
sã-ºi înalþe fruntea ca sã mã vadã, mulþi cred cã nu calc
decât în locuri cu soare; dar, Tu, oh Doamne! Cunoºti
pietrele ce-mi rãnesc picioarele ºi mulþimea spinilor
ascunºi sub trandafirii ce mi-au fost dãruiþi.
Ai fãcut sã strãluceascã chipul meu în faþa smeriþilor
acestei lumi. Ai aºezat purpura pe umerii mei ºi coroana pe
capul meu ºi mi-ai poruncit sã le port ca ºi când n-ar fi o
povarã. ªi ai grãit:
- Ai fost aleasã între mulþi; fii vrednicã de cinstea ce þi
s-a fãcut, fie mâna ta blândã, cuvintele tale pline de
mângâiere ºi fã din inima ta un loc de odihnã pentru cei
obosiþi ºi fãrã tihnã. Scoalã-te în zori de zi, iar noaptea nu
dormi prea greu ca nu cumva sã rãmânã neauzit vreun
strigãt înãlþat cãtre tine.
Cãci eºti mama unui popor ºi ai fost aleasã sã-l
cãlãuzeºti în viaþã ºi sã porþi povara durerilor ºi bucuriilor
lui.
De aceea strig cãtre Tine, oh Dumnezeul meu! Dã-mi
putere sã înfrunt orice soartã, sã înving orice temere, sã
strãbat orice furtunã.
Dã-mi o nesfârºitã rãbdare, o Doamne, ºi voinþa de a
birui orice ispitã nevrednicã; fã-mã fãrã teamã, bunã ºi
dreaptã, o Doamne, aºa încât sã rãmân neclintitã în
mijlocul oricãrei nenorociri. Dã-mi o inimã viteazã ca sã
suport toate durerile pe care le vãd ºi le aud; o inimã
viteazã ca sã nu pierd curajul la sfârºitul unei zile de
zbucium; o inimã destul de mare ca sã poatã iubi pe cei pe
care nimeni nu-i iubeºte, destul de dreaptã ca niciodatã sã
nu osândeascã în grabã ºi destul de miloasã ca sã poatã ierta
„de ºaptezeci ori ºapte”.
Dã-mi darul cuvintelor care mângâie, o Doamne, ºi
darul compãtimirii ºi al înþelegerii, ca de câte ori întind
mâna sã nu fie în zadar.
Îngãduie-mi, o Doamne, sã þin capul sus, nu din trufie ci
pentru cã mi-e cugetul curat ca cristalul în care strãluceºte
pot uita fãrã teamã în ochii oricui. Iar când va veni ceasul
meu din urmã, o Doamne, fã sã mã gãseascã fãrã
amãrãciune în suflet împotriva nimãnui ºi fã ca nimeni sã nu
se creadã duºmanul meu, aºa încât înainte de a veni în faþa
Ta, mâinile ce ridic în binecuvântare sã fie ca niºte aripi
plutind spre cer. ªi de îºi va aminti cineva de mine pe
pãmânt, o, Doamne, sã mã vadã cu un zâmbet pe buze, cu un
dar în mânã ºi cu lumina credinþei în ochi, acea credinþã
care mutã munþii din loc.
AMIN”
A fost un timp în care Regina Maria a fãcut un fel de
navetã între Iaºi ºi Zorleni, dupã declanºarea primului rãzboi
mondial ºi intrarea României în rãzboi de partea Antantei,
încãlcând, astfel, toate tratatele cu puterile Centrale -
Germania ºi Austro-Ungaria, inclusiv Italia, dupã 1888, ºi
voinþa fireascã a Regelui Carol I, de a rãmâne credincios
patriei care-l nãscuse, în fond, Germania. Situaþie care i-a ºi
grãbit sfârºitul bãtrânului rege, cum s-a spus nu de puþine
ori. Opinia publicã româneascã era, deci, ostilã Austro-
Ungariei, abia aºteptând un prilej pentru a dobândi
eliberarea teritoriilor noastre, aflate sub stãpânirea dublei
monarhii, ºi în primul rând eliberarea Transilvaniei. Strigãtul
„Vrem Ardealul!” era auzit din ce în ce mai des ºi foarte
sonor! Înfruntarea dintre adepþii „securitãþii naþionale”, un
P.P. Carp, un C. Stere, ºi cei ai unitãþii naþionale, Ion I.C.
Brãtianu, Take Ionescu, Nicolae Filipescu, N. Iorga, a dus în
final la adoptarea soluþiei pentru „unitatea naþionalã”. ªi cu
toate cã nici lui Brãtianu nu-i convenea tonul arogant al
Aliaþilor, din timpul tratativelor, n-a avut încotro ºi semnã la
4/17 august 1916 tratatul de alianþã cu Antanta, însoþit de o
convenþie militarã. „România se angaja sã intre în rãzboi
împotriva Austro-Ungariei, iar Antanta îi recunoºtea dreptul
de a alipi teritoriile româneºti din Austro-Ungaria:
Transilvania cu Criºana, de la vãrsarea Someºului în Tisa
pânã la vãrsarea Mureºului în Tisa, Bucovina ºi Banatul
(inclusiv cel sârbesc)”. La semnarea noului tratat aveam
deja un nou rege: pe Ferdinand, cãruia la sfârºitul
dureroasei epopei a rãzboiului cu „sfârºit fericit” i se va lipi
de numele glorios adjectivul Cel Loial. Când P.P Carp îl atacã
pe noul rege Ferdinand direct, în Consiliul de Coroanã din

36 anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar

14/27 august, þinut la Palatul Cotroceni, pe tema inabilitãþii
de a pãrãsi vechi alianþe pentru altele noi, ce nu pãreau la
acea datã realiste, insinuând cã-n cazul victoriei Aliaþilor o
dinastie Hohenzollern la Bucureºti nu va avea viitor, regele i-
a rãspuns demn, dezvoltând o adevãratã profesiune de
credinþã româneascã: „Dinastia va urma soarta þãrii,
învingãtoare cu ea sau învinsã cu ea. Deoarece, mai presus
de toate, sã ºtiþi, domnule Carp, cã Dinastia mea este
românã. Rãu aþi fãcut când aþi numit-o strãinã, germanã.
Nu, e româneascã! Românii nu au adus aici pe unchiul meu,
regele Carol, ca sã întemeieze o dinastie germanã la gurile
Dunãrii, ci o dinastie naþionalã, ºi revendic pentru casa mea
cinstea de a fi îndeplinit în întregime misiunea pe care acest
popor i-a încredinþat-o”.
De altfel, una din acþiunile hotãrâte, ale „unchiului
Carol”, dupã ce a devenit rege, a fost aceea de a se
împãmânteni, cumpãrând, astfel, în aprilie 1886 moºia
Zorleni cu trupurile sale, ºi devenind în acest fel, mai
înainte de toate proprietar dar ºi „boier de þarã”. Gãsim aici
explicaþia prezenþei Reginei Mãria la Zorleni, în lunile
imediat urmãtoare declanºãrii ostilitãþilor, în rãzboiul dus
alãturi de Aliaþi, ºi care debuta, cum se ºtie, cu o
„succesiune de înfrângeri” (cf. Fl. Constaniniu, „O istorie
sincerã a poporului român”/ din care extragem citatele
istorice). Regina Maria sosi la Zorleni prima oarã la 28
noiembrie/11 decembrie 1916. „Am venit la Cartierul
General”, îºi notã în Jurnalul ei preluat mai târziu în
„Povestea vieþii mele”.
Tatãl meu îºi amintea cã-l vãzuse pe regele Ferdinand,
copil fiind, plimbând-ºi câinele preferat în lesã, de-a lungul
satului, seara, în timp ce liota de copii îl maimuþãrea pe
regele îmbrãcat în þinuta militarã de campanie, cu salutul
lor ºoltic de mici obrãznicãturi rurale: „Buna sarã, bãdie
Rege!” Iar bunul ºi blândul rege Ferdinand le trecea mâna
prin pãrul nisipos rãspunzându-le serios: „Buna seara,
copii!” Dincolo de pereþii Casei regale de la Zorleni, însã, o
casã, „urâtã în exterior, înãuntru... foarte primitoare”,
anume gãtitã pentru Reginã, cu aducerea unor piese de
mobilier de la Sinaia ºi de la Cotroceni, sau chiar ºi dincolo
de reuniunile de lucru, din Orfelinatul „Ferdinand”/ una din
primele ºcoli agricole profesionale din þarã, anume creatã
pentru orfanii de rãzboi, cu sediul în fostul palat Calimachi
de la Zorleni, unde se dezbãtea zi de zi, ºi orã de orã situaþia
frontului, era Þara, care exista ºi-n visele de noapte ale
celor doi suverani; Þara profundã ºi realã, prinsã în dansul
morþii, atunci, ori în promisiunea sfântã a reînvierii ºi
renaºterii. Situaþia era dramaticã, din ce în ce mai
dramaticã, bãtaia tunurilor se va auzi, curând, din
„triunghiul morþii”, Mãrãºti-Mãrãºeºti-Oituz, peste
blândele dealuri moldave, pânã la Zorleni, dar pânã atunci:
„Iarna 1916-1917 a fost iarna durerii dar ºi a speranþei.
Muntenia ºi Oltenia ocupate, Moldova plinã de refugiaþi ºi
bântuitã de o epidemie de tifos exantematic, aliatul rus
(atât de aºteptat ºi-n scenariile de la Cartierul General
consemnate în jurnalul Reginei) din ce în ce mai nesigur se
scufunda în haosul tulburãrilor interne, care aveau sã ducã
la cãderea þarismului (2/15 martie), iar, câteva luni mai
târziu, la instaurarea regimului comunist-bolºevic( 25
octombrie/ 7 noiembrie 1917)”. Gândul la Dumnezeu, în
aceste condiþii, al Reginei Mãria, profunzimea inimii sale,
sentimentul religios adânc, smerenia absolutã, nãdejdea în
graþia divinã, grãiesc din tulburãtorul document, prin sine,
BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007
despre misiunea de a fi „mama unui popor” aflat în vâltoare,
dar ºi despre conºtiinþa atât de înaltã, a faptului cã nu de la
sine, ori prin sine, þi se dau strãlucirea ºi mãreþia; înãlþarea
ºi slava.
Historia Magna va consemna: „Dupã catastrofa militarã
din 1916 ºi pacea durã de la Bucureºti din 1918, Marea Unire
a venit pentru societatea româneascã, mai ales pentru cea
din vechiul Regat, ca trezirea dintr-un coºmar ce pãrea fãrã
sfârºit, ca un dar pe care Istoria, pentru o datã binevoitoare
faþã de români, îl fãcea neamului nostru, dupã ce îl lãsase sã
creadã cã aspiraþia sa de unitate a fost compromisã sau în
cel mai bun caz, îndepãrtatã pentru mult timp” ( ibidem,
op. cit.).
Cãderea comunismului ne aduce, în mod paradoxal, în
aceeaºi stare de perplexitate a unei fericiri la care nu mai
speram. Dar ce am fãcut ºi ce facem din fericirea de a fi
liberi din nou, fãrã ca Istoria sã se ofere singurã de-a ne mai
face daruri? Întrebarea vine pieziº ca ascuþiºul unei sãbii
necruþãtoare: Cine se mai roagã azi pentru Þarã înainte de-a
fi cufundat în interesele sale meschine? Aceasta este de fapt
întrebarea! Cine mai crede în poporul român cum au crezut
primii lui regi întemeietori ºi întregitori? Specia a apus.
Credinþa s-a prãbuºit. Nu ne mirã cã marasmul ºi disoluþia
par sã nu mai aibã sfârºit. Dupã dezastrele de la începutul
primului rãzboi mondial, Victoria a venit peste þara întreagã
cu încãrcãtura ei magicã ºi aproape „nemotivatã”. Cineva se
rugase pentru acea neprevãzutã Victorie lui Dumnezeu. ªi
cum vedem azi Rugãciunea unei regine a fost ascultatã. Azi
trecem din praznice-n hramuri în electorale ºi Dumnezeu
din nou pare sã-ºi fi întors faþa de la Români. „Poporul acesta
se apropie de Mine cu gura ºi mã cinsteºte cu buzele, dar
inima lor este departe de Mine” (Matei 15, 8). Cine are
urechi de auzit sã audã. Dar sã nu mai întârzie mult sã audã;
ca sã-ºi asume Poporul ºi Þara Românilor într-o Rugãciune
nouã, care sã poatã urni, încã odatã, ºi munþii din loc!
N.B.: Dar poate ºi mai seducãtorul mesaj al Reginei
Mãria a fost ºi va rãmâne aceastã declaraþie de iubire,
testamentarã în fond, faþã de þara noastrã, care înainte de-
a fi a noastrã, chiar ºi în forma de azi, ciuntitã de marile
seisme ale istoriei din ultima jumãtate a veacului XX, a fost
a Ei, ºi în multe pãrþi inspirate, chiar Opera Ei: „Te
binecuvântez, iubitã Românie, þara bucuriilor ºi durerilor
mele, frumoasa þarã, care ai intrat în inima mea ºi ale cãrei
cãrãri le-am cunoscut toate...frumoasa þarã, pe care am
vãzut-o întregitã, a cãrei soartã am împãrtãºit-o atâþia ani,
al cãrei vis strãmoºesc l-am visat eu ºi mi-am îngãduit sã-l
vãd împlinit”. Regina Maria (n.1875) a venit în România la 16
ani, ca prinþesã a Angliei ºi Irlandei, devenind Regina
României în 1914, la urcarea pe tron a soþului ei, Regele
Ferdinand I al României. A fost cea mai frumoasã prinþesã a
Europei ºi a devenit cea mai frumoasã ºi inteligentã dintre
reginele vremii. Fiinþã de basm, prin bunãtatea ºi
devotamentul fãrã margini, faþã de poporul în destinele
cãruia s-a implicat. La 18 iulie, din acest an, sunt 69 de ani
de la moartea Reginei. Osemintele ei odihnesc în Biserica
Mãnãstirii Curtea de Argeº. Inima ei, repatriatã de la Balcic,
prin cedarea Cadrilaterului, 1945, devastatã la propriu de
barbaria comunistã, va fi ajuns sã se odihneascã, din nou, în
capela sãpatã în stânca de la Castelul Bran?! Prea multe
speculaþii în rezolvarea unei ecuaþii simple a istoriei
noastre. „Cine uitã nu meritã!”
37
 PROFILURI
Gruia NOVAC
ION ALEX. ANGHELUª
Mai alunecã, din când în
când, peste Huºi, umbra lui Ion
Alexandru ANGHELUª, amintind
de Profesorul distins ºi destins,
dar ºi de Poetul îndrãgostit de
versul mereu la îndemânã pentru
a þi-l scanda. Recita cu patos
învãluitor; eu - avid de versul
bun - îl ascultam atunci, parcã-l
aud ºi-acum... „Am uitat sã mai
fumez, cu toate/ cã mãrunta
viaþã, în dichis,/ îmi oferã
trucuri demodate,/ sã ajung mai
iute-n paradis;/ (...)/ Trece-o
navã limpede pe zare,/ Spre un
perimetru nevãzut.../ Ce-ar fi,
lume dragã, ce-ar fi oare,/ Sã te
reclãdesc de la-nceput!” (Motiv
mitologic, în rev. „ªcoala
Bârlãdeanã”, nr.7/1979, p.48).
În perimetrul liric al
actualului areal vasluian, statura
spiritualã indomptabilã
(neîmblânzitã, nu!) a lui Ion
Alexandru Angheluº se profila
cu celeritate ºi impunea
supunere. Cumpãnind totul
rapid ºi sintetic, cum îi stã bine
intelectualului rasat, gãsea
numaidecât soluþie oricãrei
situaþii, aflându-se astfel în
permanentã miºcare. Destinul
sãu uman ºi literar era structurat
pe câteva coordonate distincte,
care l-au ºi deosebit de cei cu
care, aparent, semãna. Lângã
atâtea însuºiri, párcele i-au
38
STATORNICIA GREA DE IPOTEZE
adãugat arderea. Fiecare clipã i-a fost limbã de foc, cãci, vorba sa, nu-i „Nici o
flacãrã sã spunã poezii/ despre cenuºã”. Doar aºa e „Mãsurã a tuturor
lucrurilor, vai,/ Omul!” (Nicio flacãrã, revista citatã).
Reciteºti, dupã atâta timp, poezia lui Angheluº ºi te regãseºti în aceeaºi
neputinþã. Sã întocmeºti harta spaþiilor ei - curatã utopie. Sã-i sondezi
adâncurile nu-i cu putinþã, el însuºi ezitând ºi ignorând anume proiecte din
pricini, vai, oculte. Ce l-a fascinat? Dragostea, oare? „Scrie-mi la fereastrã o
cãdere/ ºi pe clanþa uºii un surâs,/ pe perete aºteptãri de miere/ ºi în cãni
arome de cumâs...// Voi visa cã suntem într-o iurtã/ Lângã foc de balegã de
cai,/ când e luna coaptã ca o turtã/ ºi þi-e sânul ca un colþ de rai” (Cântec,
rev.cit.). Bineînþeles, a iubit ºi luna, asemenea colegului sãu de vis Serghei
Esenin, din simþirea cãruia a împrumutat câte ceva... „Sus necheazã luna-
paparuda/ ca o mânzã tânãrã-n cãlduri”. Sau: „Impudicã luna, foºneºte atât/
de lin câmpul stins în jurul tãu/ (...) / - Desfã-þi braþele/ sã cutremuri adânc
noaptea/ ºi nu te apropia de mine” (Impudicã luna, vol. Cumpãrãtorul de
bufniþe, 1985, p.46). Sã nu uit potatoricul, un fel de spaþiu anamorfotic, în care
móbilele îºi pot schimba, dupã interese cronotopice, locul ºi forma, dar în rest
nu-i lipseºte... nimic. „Pe la hanuri de noapte, în haina de blanã,/ Cobora dintr-
o troicã ce naºte respect./ L-aºtepta, gând ascuns ºi viclean, vreo vãdanã -/ Sorã
nopþii ºi lunii, e drept!// (...)// O simþea cum aduce ispitã/ La o masã cu votcã
ºi vin/ Doamna albã în cântec smeritã/ ªi bolnavã de-al nopþii venin.”
(Drumurile lui Tuwin, vol. Cumpãrãtorul..., p.19).
Motivele, în cavalcadã, vin spre cititor ºi lesne, fãrã dificultãþi, le
personalizezi. Douã, însã, trebuie neapãrat evocate: calul ºi patria. „Sunt
poetul cailor, un vechi/ cãutãtor de pãºuni; presimþirile mele -/ vis temerar al
cãrãrilor albe”, pentru ca imediat, aproape (sic!) fãrã nicio legãturã, poetul sã
rosteascã, într-un context de pregãtitã lentoare implicitã care face zicerea ºi
mai comprehensivã: „ploaia densã a adevãrului mã va/ însoþi. Limpede spun:/ -
Iubiþi-vã! Rãsfoiþi destinele voastre/ amare...” (Sunt poetul, în voi. Pânda de
searã, 1983, p.10). E de reþinut cã poetul nostru n-a fost un conformist (totuºi),
niciun obedient, dar nonconformistul simþea, din an în an, nevoia dezchingãrii,
fie ºi a unei eliberãri virtuale...
Aproape pandemic, în dragostea pentru cai, Ion Alexandru Angheluº scrie
poemul de respiraþie amplã Descrierea unui cal murind, toamna (în vol. Pânda
de searã, p.37). E un plangor modern, la moartea unui cal „ucis din nebãgare de
seamã". Bocetul e cerebral, mai ales cã „prãvãlit/ în ºosea, calul rãmâne frumos
ºi în pravoslavnica moarte”, în timp ce „nevãzut, neºtiut,/ umbra existenþei,
arãtare superbã, grea de-nteles, sunã/ pânã departe, în fiece colþ de frunzã, în
fruct, în/ tulpine ºi crengi, în ierburi de pampa, într-o floare de tamarisc”.
Existenþa, sumã a secvenþelor vieþii finite, împlineºte trãirea prezentului prin
amintirile trecutului. „Ne întoarcem prin vreme./ ªi mereu/ creºte iarba peste
caii uciºi. ªi ciuta se stinge./ Revertitur in terram suam!/ Ci indexul existenþei
cautã neliniºtit locul unde sã punã aripa strãvezie/ a vieþii. Dragostea - vin de
Chambertin, de Moselle/ ori de Huºi. Lumea se transformã”.
Nestingherit de nicio spaimã, fãrã sã-ºi ascundã, jenat, sentimentul,
necunoscând jocul intereselor, Poetul Ion Alexandru Angheluº ºi-a mãrturisit
fãþiº „doru/ de frunzã", dor în care „palpitã inflorescenþele poemelor”, dupã
cum ºi-a strigat iubirea de þara lui, România, asemuind-o, metaforic, cu taurul.
„Prin pâclã de ape,/ Prin pârgã de cer,/ Trece aproape -/ Cu coarne de fier.//
(...)// Cu jugul de fag/ Rãpit din grãdina/ În care se-atrag/ Apa, lumina”. El e
anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar
forþa, tãria, virilitatea, dar ºi starea aceea de inefabil
legãmânt cu un petec de cer, sub care te-ai nãscut, ºi cu
un maldãr de iarbã de otavã drept cãpãtâi. El, „taurul”
frumos, „Potcoava pe cer/ O lasã spre zori,/ Pierind în
mister/ Cu coarnele-n flori” (Taurul, în vol. Pânda de
searã, 1983, p.5).
Nu mã aflu decât încântat citând versuri ca acestea:
„Sã lãsãm sã plouã cu viaþã în poeme,/ cu miros de
pãmânt ºi de þarã" (Poem, vol. Pânda de searã, p.15);
„Râde o palmã de cer/ în poala transparentã a/
patriei...” (Miºcare, vol. cit., p.17); „...voi fugi/ cu
cãprioara-n frunzã/ etern -/ ca ºi pãmântul þãrii mele”
(Sentimentul þãrii, vol. Cumpãrãtorul de bufniþe,
1985, p.36); „Ce leneºi suntem, Doamne, cã nu-
nþelegem foarte bine/ Aceastã logodire de trudã ºi de
har,/ Numitã-ndeolaltã ºi cuvintelnic Carte/ Prin care
neamul intrã în veºnicul hotar” (Sadoveanu, vol.
Cumpãrãtorul..., p.35) ºi închei cu tulburãtoarele douã
versuri: „Numai dragostea mea, imensa mea dragoste/
pentru þarã - nu e scrisã pe nicio iluzie” (Poem, vol.cit.,
p.5).
Au trecut (au trecut!?) peste 7700 zile de la plecarea
dintre noi a lui Ion Alexandru Angheluº. Ploua diluvian în
ziua aceea. Ca sã-i spele calea în cãlãtoria Lui spre
soare. Nu fãrã rost, Poetul ºi-a scris propriul Descântec:
„Dã-mã afarã din mine,/ patimã ºi ursitoare,/ întoarce-
mã pe partea/ cealaltã, cu soare/ (...)/ peste lume-n
zbor,/ vom reînvia/ într-un alb cocor;/ nu e prea târziu/
sã mai drãmui gând,/ dacã rãdãcina/ este în pãmânt...”
(în rev. „ªcoala Bârlãdeanã”, nr.7/1979, p.48).
Ion Alexandru Angheluº era, fãrã exagerare,
imperial în orice apariþie. Domina fãrã sã-ºi propunã
asta. Semãna poezia printre semeni, dar mai abitir în
sufletele elevilor, hrana lui de fiecare zi. Iubea viaþa ºi-i
plãcea s-o zugrãveascã fãrã postiºe. Mefient uneori, îmi
zicea, citându-l pe Eminescu: „Avem duºmani calzi ºi
amici reci”. Optimismul sãu pãrea spectaculos, dar nu
era teatral. Purta, mai degrabã, masca melancolicului
bine temperat, suferind cu asupra de mãsurã,
nerecunoscând niciodatã încercãrile. Însã nu a fost un
învins. Nu accepta moartea ºi, chiar dacã rar, o detesta.
ªtiind cã „de la un cui ºi de la picãturã -/ moartea
lucreazã-n lume cu mãsurã”, n-a ignorat-o, tocmai
fiindcã seamãnã „cu molima intratã-n lucruri numa/ sã
rãscoloascã ºi sã anuleze/ statornicia grea pe
ipoteze...” (Liniºte în amurg, în vol. Pânda de searã,
p.19). A fost, dupã cum se vede, un filosof pe care nu
întâmplãtor l-a stimat ºi apreciat un gânditor ca Adrian
Marino.
Mai mult de douã decenii au trecut de când ne-am
despãrþit. Mult, foarte mult, chiar dacã raportez timpul
scurs la veºnicie. Poate ºi din aceastã pricinã, un poem,
ca o premoniþie paracleticã, m-a tulburat mai mult
decât simþirea poate reacþiona. Se cheamã La praznicul
humii (în vol. Pânda de searã, p.8) ºi e cea mai bunã
creaþie a Maestrului. Are curgere clasicistã ºi încãrcãturã
BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007
romanticã. Expresionistã în fond, devine model stilistic,
mai ales prin adâncimea metaforelor nãscute, nu
fãcute. E un gând poetic sferic, perfect adicã,
argument, fãrã imbroglio, cã în constelaþia numeroasã a
poeþilor români strãluceºte un punct astral pe care El îl
patroneazã. „La praznicul humii vin cu oasele-n mânã./
Primeºte-mã, maicã þãrânã!/ Ia-mã cu toate gândurile!
Mã sfarmã!/ Fii propria mea casã! Fii propria ta armã!/
Cât te-am iubit, mereu ºi-ntrascuns,/ Cu un izvor de
teamã ºi de plâns./ Adunã-mã în liniºtea amarã!/ Voi
colinda ºtiut ºi neºtiind/ Imperiul tãu de taine ºi de
jind!// Abia atunci, pe câte înþeleg,/ Voi fi în mine pe
de-a-ntregu-ntreg!”
Striga, odatã, Poetul: „Victorioasã eºti,
Singurãtate!” Oare aceasta sã fie Moartea? Sigur e o
amãgire. Pentru Ion Alexandru Angheluº e calea de
eternizare, el însuºi fiind conºtient de locu-i menit într-o
literaturã tânãrã. Ce era Huºiul pentru Angheluº?
„Oraºul unui poet european/ necunoscut îndeajuns
încã...” Din acest oraº, „port pentru vise fãrã nicio
umbrã", îi dedica lui Ovidiu Genaru o Epistolã (vol.
Cumpãrãtorul de bufniþe, p.8), pentru a-i trimite
„salutul frunzei de dor,/ anunþând prin cãdere vin
învechit...”
„De ce sã nu mã chemi, zicea,
de ce sã nu speri, zicea,
de ce sã nu fii, zicea!”
Ion Alexandru ANGHELUª este. Ne priveºte dintr-
un punct înalt al poeziei ºi, complice, ne face cu ochiul
ori de câte ori „Cadenþe stranii, fraze scandaloase/ Prin
lirica modernã se-ntretaie...”
iunie-iulie 2006
Bârlad
_________________________________________________
(Apãrut în rev. Prutul, nr. 2(42), anul VI, sept. 2006, p. 10, din
Huºi, red. ºef. Costin Clit.)
39
 DISERTAÞIE
Adrian SOLOMON
Oraºul medieval. Probleme de terminologie
Conceptul de „oraº” ºi
categorii de oraºe
„Urbs ipsa moenia sunt,
civitas autem non saxa
habitatores vocantur” 1 (Nu
pietrele, ci oamenii fac oraºul –
trad. n. A. S.) spunea Isidor din
Sevilla la începutul secolului al
VII-lea. O astfel de definiþie datã
oraºului probabil bântuia, cu mai
multã sau mai puþinã insistenþã,
spiritul oamenilor din acea
epocã. Cu cât oraºul se dezvoltã,
imaginea mentalã se transformã
ajungând în secolele posterioare
evului mediu exact opusul
formulei isidoriene. Astfel,
arhitectura se impune în faþa
locuitorilor2.
Odatã cu epoca modernã se
cautã a se pune în aplicare
diverse proiecte urbane care vor
organiza zonele de locuinþe
precum ºi locurile publice. Acum,
când planul oraºului, cu
structura sa spaþialã preodonatã,
devine un imperativ, „oamenii se
instaleazã, se adapteazã ºi
gãsesc într-un cadru programat
confortul, pacea ºi armonia”3.
Oraºul nu mai este din acest
moment „prizonierul” zidurilor
sale putându-se dezvolta fãrã
limite spaþiale. Strãzile înguste ºi
întortocheate le corespund strãzi
largi ºi drepte. Arhitectura se
transformã dintr-una aplecatã
spre util, într-o arhitecturã
impunãtoare, menitã a încânta
privirea, deservind prin raþiuni
de ordin estetic anume categorii
sociale ce îºi doreau
recunoscutã, astfel, poziþia în
40
societate. Aspectul exterior al oraºului devine sinonim cu însãºi definiþia sa. Lipsa
tramei stradale, a unei arhitecturi specifice putând duce la declasarea unei anume
aºezãri ce ar putea fi caracterizatã ca urbanã prin prisma altor argumente. Aceastã
definire simplistã ºi unilateralã a oraºului încã bântuie minþile multor
contemporani nouã. Este uºor, dar totodatã greºit, sã afirmi cã Moldova nu a avut
viaþã urbanã în evul mediu pentru cã nu avem vestigii arhitectonice care sã o
ateste. Este de asemenea dificil, dar nu imposibil, sã demonstrezi contrariul. Vor fi
fost oare târgurile moldoveneºti cu adevãrat aºezãri urbane? Este oare necesarã o
comparaþie între târgul moldovenesc ºi oraºul apusean? Întrebãrile pot continua în
acelaºi ton. Lucrarea de faþã va încerca sã rãspundã câtorva din ele.
Referitor la oraºul medieval din Occident, istoricii s-au întrebat cum ºi de ce
s-a dezvoltat. Rãspunsul, aproape invariabil, este acesta: „...ridicarea burgheziei
de afaceri, deci marele comerþ ºi primele producþii artizanale destinate exportului
4
sunt «motorul» genezei oraºelor” (trad. n. A. S.).
Dupã cum vedem rãspunsul are la bazã argumente economice ºi nu de altã
naturã. Din acest punct de vedere optãm, pentru început, sã caracterizãm oraºul
european ºi implicit târgul moldovenesc. Vor urma argumentele demografice ºi
administrative. Vom încheia prin analizarea diferiþilor termeni pe care îi gãsim în
izvoare desemnând aºezãri urbane. Þinta va fi o dilemã istoriograficã: «târguri
ºi/sau oraºe».
1. Natura economicã a oraºului
5
Henri Pirenne este primul care propune o explicaþie clarã ºi solidã
fenomenului urban. Istoricul belgian pune la baza tuturor explicaþiilor istorice
economia ºi pledeazã pentru cunoaºterea forþelor de producþie pentru a putea
înþelege socialul ºi politicul.
El plaseazã renaºterea oraºelor într-o miºcare mai vastã ce se întinde pe durata
întregului ev mediu timpuriu. Aceastã miºcare deplaseazã centrul de greutate al
spaþiului european de pe litoralul mediteranean în inima Europei occidentale.
Cucerirea arabã accelereazã aceastã realitate ºi totodatã izoleazã spaþiul
european de lumea mediteraneanã. Aceastã rupturã, care ruineazã marele comerþ,
duce la creºterea importanþei lumii rurale, a economiei rurale autarhice ºi la
activizarea sistemului feudo-seniorial.
Deplasarea centrului de greutate este ilustratã, în opinia lui Pirenne, de
imperiul carolingian ºi centrul sãu politic Aix-la-Chapelle. În inima acestui spaþiu,
de acum orientat spre Marea Nordului ºi marile fluvii care se varsã în ea, se nasc
oraºe noi, în special în Flandra, cu o dezvoltare economicã precoce. Pirenne le vede
pe acestea precum locuri alese de negustori pentru a se stabili permanent. El
explicã reuºita oraºelor prin activitãþile marelui comerþ ºi prin bogãþia ce rezultã,
în special, din înflorirea artizanatului textil.
Pentru început, în locurile favorabile care sunt podurile, rãscrucile de drumuri
sau punctele de trecere a marilor drumuri comerciale, se stabilesc «pieds
poudreux» (picioarele prãfuite) deci negustorii itineranþi, oamenii noi neintegraþi
în lumea seniorialã. Oraºul apare ºi se dezvoltã când aceºtia devin mai mulþi ºi mai
bogaþi gata sã îºi gãseascã locul lor în societate.
Odatã cu aceastã categorie se impune, se iveºte miºcarea care duce la apariþia
comunelor, cu alte cuvinte o organizare ce strânge toþi locuitorii într-o comunitate
ce obþine drepturi ºi care le exercitã totodatã.
Rezumând, pentru Pirenne oraºul este o aglomerare umanã ce nu trãieºte
direct din munca pãmântului.
Sensibil apropiatã este ºi definiþia pe care o dã Max Weber oraºului: „o definiþie
pur economicã, oraºul era o aglomeraþie în care cea mai mare parte a locuitorilor
6
trãiau din industrie sau comerþ ºi nu din agriculturã...” (trad. n. – A.S.). Pentru
anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar
Weber un criteriu esenþial în definirea oraºului este
varietatea de „savoir-faire” ºi de meserii practicate.
Multitudinea de „savoir-faire” poate fi stabilitã prin
cel puþin douã maniere: prin prezenþa unei seniorii înainte
de a fi o reºedinþã princiarã ca ºi centre ale cãror nevoi
economice ºi politice implicã specializarea producþiei ºi
schimbului de bunuri, sau în al doilea rând prin prezenþa
unei pieþe. Dar numele de „oraº” nu se poate aplica unei
pieþe feudale sau princiare7.
„Pentru a vorbi de «oraº», spunea Weber, trebuie
pentru altele ca aglomeraþia sã fie caracterizatã de
schimburi comerciale care sã nu fie doar ocazionale, ci
regulate ºi care sã constituie o componentã esenþialã a
8
mijloacelor de existenþã a locuitorilor” (trad. n. – A.S.).
Pentru aceasta este nevoie de existenþa unei pieþe. Dar
numai piaþa nu este suficientã pentru a vorbi de un oraº”9.
Iarmaroacele periodice ºi bâlciurile anuale unde
negustorii itineranþi se întâlneau la datã fixã pentru a
vinde „en-gros” sau „en detail” produsele lor
cumpãrãtorilor sau pentru a vinde între ei, existau ºi în
localitãþile mai mici pe care Max Weber le numeºte fãrã
reþinere „villages”.
„Vorbim de «oraº», în sens economic, numai acolo
unde populaþia rezidentã îºi satisfãcea o parte
substanþialã a nevoilor sale prin piaþa localã, mai ales
graþie produselor pe care orãºenii ºi locuitorii din
împrejurimi le produceau sau le procurau pentru a fi
vândute în piaþã”10 (trad. n. – A.S.). Este evident faptul cã,
Weber, se referã aici la mãrfuri ce puteau acoperi nevoi
din cele mai diverse, de la hranã la obiecte de uz personal
sau menajer.
Tot oraºul, în sensul acordat de Weber acestui cuvânt,
este «un lieu de marche». Oraºul întreg este un centru
economic aglomerat, o piaþã unde, ca urmare a unei
specializãri a producþiei economice, populaþia urbanã ºi
neurbanã îºi satisface nevoile de produse meºteºugãreºti
sau de articole comerciale de uz curent.
„La origine, ºi mai ales atunci când oraºul este în mod
normal un loc de târguialã asemeni unei reºedinþe feudale
sau princiare, el posedã dintr-un capãt în altul, centre
economice de douã feluri: «oikos» ºi piaþã; se obiºnuia ca
pe lângã pieþele locale regulate sã aibã loc periodic mari
iarmaroace deschise negustorilor itineranþi”11 (trad. n. –
A.S.).
Pentru a exista, un târg se sprijinea adesea pe o
concesie ºi o promisiune de protecþie din partea seniorului
sau a prinþului. Acesta avea interesul sã atragã o bogatã
ofertã de mãrfuri ºi produse manufacturate provenite din
marele comerþ internaþional, dar îºi avea interesul ºi în
percepþia drepturilor financiare: taxe de protecþie, taxe
de piaþã ºi taxe de tranzit (vãmi). Cu alte cuvinte avea
interesul sã se instaleze în târgurile sale cât mai mulþi
comercianþi care erau impozitaþi.
Nu toate târgurile se alipeau de o reºedinþã senorialã
sau princiarã. Existã târguri ce-ºi au începuturile în
dorinþa unui antreprenor care obþine dreptul de a
deschide o piaþã ºi de a tocmi „coloni”.
Dupã Weber, aceastã situaþie este specificã fondãrii
urbane în Europa orientalã, septentrionalã ºi centralã.
„Aceastã practicã se întâlneºte peste tot, pe tot parcursul
BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007
istoriei, în acelaºi timp nu e totuºi o normã”12 (trad. n. –
A.S.).
Reuºind sã analizeze originea oraºelor, iar fiecare
categorie în parte constituie o piesã din întregul pe care îl
numim «ville», Weber gãseºte mai multe tipuri de oraºe.
Vãzut din punct de vedere economic, oraºul este o piaþã
care apare: ca urmare a instalãrii unei comunitãþi de
negustori pe lângã o reºedinþã senorialã sau princiarã; ca
urmare a voinþei unui „descãlecãtor” sau ca urmare a unei
asocieri de cotropitori, de piraþi sau negustori strãini, ori
de locuitori interesaþi de comerþul de tranzit.
Cu tot accentul pus de Weber pe schimburile
comerciale ºi producþia meºteºugãreascã în
caracterizarea oraºului, el nu exclude, aºa cum reiese din
definiþia datã mai sus, ºi o anume laturã agricolã a
oraºului. Sociologul german identifica un anume tip de
oraº pe care îl numeºte: „villes de citadins des champs”.
Aceste localitãþi, care în calitate de loc de trecere al
negustorilor ºi în calitate de reºedinþã a meseriilor tipic
urbane, se îndepãrteazã mult de sat. Totuºi o mare parte a
locuitorilor îºi acoperã nevoile de hranã prin culturile
proprii din care obþin în acelaºi timp ºi produse pentru
vânzare. Acest ultim aspect al oraºului vãzut prin prisma
economicului pare a corespunde majoritãþii târgurilor
moldoveneºti.
Am prezentat mai pe larg teoriile lui H. Pirenne ºi Max
Weber pentru cã ei sunt cei care au pus bazele istoriei
urbane în Europa. Ei reuºesc sã facã o sintezã a
cercetãrilor de istorie localã (specifice istoriei urbane
între secolele XII-XIX) propunând explicaþii clare ºi solide.
Lucrãrile ulterioare nu au fãcut decât sã dezvolte teoriile
celor doi, consideraþi pe bunã dreptate „pionierii” acestei
discipline.
O bogatã istoriografie internaþionalã contribuie la
tratarea faptului urban într-o pluralitate de forme ce
înglobeazã implicaþiile sale geopolitice ºi geoculturale.
Majoritatea au ca principal obiect de analizã criteriul
economic. Privit de istoricii de la „Annales” sau de aiurea,
oraºul este catalizatorul tuturor forþelor creatoare
capabile sã genereze bogãþie ºi progres. Oraºul devine „un
etat d'esprit”13 ce are ca principal motor banul.
Pentru J. Le Goff oraºul este „...o societate bogatã
concentratã pe un spaþiu mic în mijlocul unor întinderi
vaste inactive”14. Tocmai aceastã încremenire a marii
majoritãþi face din oraº un loc de maximã concentrare a
celor cu iniþiativã, a populaþiei active, dintr-o regiune, în
continuã fugã dupã bani.
Oraºul este totodatã „un loc de producþie ºi schimb
unde se amestecã artizanatul cu comerþul alimentate
printr-o economie monetarã”15 (trad. n. – A.S.). Dihotomia
schimb-producþie meºteºugãreascã a dus la împãrþirea
istoricilor în douã sau chiar trei categorii. O primã
categorie preamãreºte rolul comerþului în renaºterea ºi
înflorirea oraºelor; a doua categorie supraliciteazã rolul
jucat de producþia meºteºugãreascã; iar a treia mai puþin
maniheistã încearcã un compromis punând accentul pe
creºterea demograficã singura capabilã sã susþinã cele
douã ramuri economice.
Din prima categorie face parte chiar H. Pirenne, cel
care, am vãzut, susþinea cã impactul cuceririlor arabe în
41
Mediterana a fost prãbuºirea reþelei urbane antice din
cauza dispariþiei marelui comerþ de tranzit. Reluarea
acestuia în secolul X duce la renaºterea oraºelor dar în
primul rând la apariþia ex nihilo a noilor oraºe, centre
comerciale ºi abia mai târziu meºteºugãreºti; alimentate
de marele comerþ.
În contradicþie cu teoria lui Pirenne apare opinia lui
Maurice Lombard cel care insistã pe revigorarea
comerþului ºi a circulaþiei monetare într-o aºa-numitã pax
islamica, oraºele medievale fiind nãscute sub impulsul
islamului.
Exponentul celei de a doua categorii de istorici este
Charles Verlinden. El afirma cã „...industria este cauza
primarã a transformãrii demografice deci naºterea ºi
dezvoltarea oraºelor flamande este o consecinþã.
Comerþul este nãscut de industrie ºi nu invers”16 (trad. n. –
A.S.). Verlinden scapã din vedere comerþul cu surplusul
producþiei agricole ºi pe cel cu materii prime care cu
siguranþã preced procesul de producþie manufacturierã.
Aici intervine a treia categorie de istorici. Jacques Le Goff
conchide „cã producþia manufacturierã ºi comerþul nu se
puteau dezvolta ºi nu puteau duce la înflorire urbanã dacã
nu exista o creºtere demograficã, ce avea sã susþinã
procesul în sine”17.
Un lucru este cert, anume cã în oraºe predominau
activitãþile secundare ºi terþiare18, adicã prelucrarea
materiilor prime ºi comercializarea produselor finite.
Aceastã realitate este oare valabilã ºi pentru spaþiul
est carpatic? Avem convingerea cã multe din etapele
formãrii ºi înfloririi urbane din Occident au fost „sãrite” în
Moldova evului mediu. În primul rând, în cazul târgurilor
moldoveneºti nu putem vorbi despre o continuitate ºi cu
siguranþã nici despre o renaºtere a vieþii urbane. Incluse în
categoria aºezãrilor apãrute, în viziunea lui Pirenne, ex
nihilo, târgurile dintre Carpaþi ºi Nistru au avut parte de
condiþii de dezvoltare diferite de cele din Occident. Chiar
dacã germenii, seminþele sunt de „import”, rezultatul, cu
alte cuvinte, fructul, este diferit atât ca formã cât ºi ca
fond. Am putea sã facem un exerciþiu de imaginaþie ºi sã
identificãm anume mutaþii genetice suferite de un „altoi”
într-un mediu diferit decât cel original. A luat fiinþã
târgul, definit cel mai bine prin atributul românesc.
În analizarea târgurilor româneºti se evidenþiazã N.
19 20 21
Iorga , P. P. Panaitescu ºi C. C. Giurescu cei care dedicã
fenomenului urban lucrãri mai cuprinzãtoare, dar ºi
cercetãtori precum N. Grigoraº, D. Ciurea ºi Al. I. Gonþa.
Referitor la natura economicã a oraºelor
moldoveneºti, majoritatea istoricilor se regãsesc într-un
punct ce pare a fi o adevãratã axiomã definitorie, anume
cã aºezãrile urbane erau înainte de toate centre de
schimb. P. P. Panaitescu afirmã rãspicat: „Ele (târgurile, n.
n. – A.S.) erau simple centre de schimb, de desfacere a
produselor agricole ºi a produselor aduse de peste graniþe
22
de negustori, nu aveau bresle de meseriaºi” . Iatã cã
istoricul care, dintr-o dorinþã „de integrare a
cunoºtinþelor despre trecutul nostru în cadrul istoriei
universale” 2 3 , greºeºte, dupã opinia noastrã,
caracterizând oraºele româneºti drept „comune libere”
dupã modelul occidental, surprinde poate cel mai exact
caracterul oraºelor: „ele aveau un caracter comercial, nu
42 anul I, nr. 2, august 2007
ºi industrial”24. Argumentele lui P. P. Panaitescu sunt
corecte ºi vin dintr-un bun simþ ce multora le-a lipsit în
deceniile din urmã. Mai mulþi istorici au cãutat în spiritul
unei doctrine, conºtient sau nu asumatã, sã „scotoceascã”
în documente pentru a gãsi dovada contrarie teoriei lui
Panaitescu. Ar fi fost atipic faptul ca activitãþile numite
urbane sã nu aibã ºi o laturã meºteºugãreascã. Ruptura
dintre sat ºi oraº, conform viziunii lui Karl Marx, nu ar fi
fost completã fãrã o consistentã laturã industrialã a
oraºului. Astfel cã, din oportunism sau convingere,
meseriaºii devin cu ajutorul istoricilor principalii „actori”
ai vieþii urbane, devansând ca importanþã (în ciuda
izvoarelor) pe negustori. C. C. Giurescu dedicã
meºteºugarilor un capitol din lucrarea sa25 înaintea unui
cap. dedicat negustorilor.
Vremurile îºi pun amprenta ºi pe scriitura lui P. P.
Panaitescu. Acesta scria în 195726 un capitol intitulat
„Meºteºugurile ºi dezvoltarea oraºelor în secolele XVI-
XVII”. Chiar dacã nu poate dedica un capitol special
negustorilor, categorie socialã ce nu cadra cu lupta de
clasã, istoricul va strecura ºi câteva observaþii pe care nici
un postulat doctrinar nu le putea influenþa. „Produsele
meseriilor chiar cele mai simple se importau, iar când
meseriile din oraºele noastre au crescut ele nu au ajuns
niciodatã sã satisfacã nici mãcar piaþa internã. Târgurile
moldoveneºti ºi muntene n-au avut meserii specializate
pentru export”.27
Meºteºugurile practicate în oraºele moldoveneºti nu
erau deloc diferite de cele pe care le întâlnim ºi în satele
moldoveneºti: zugravi, croitori, ºelari, cojocari, sãpunari,
teslari, zidari, lumânãrari. Nimic tipic urban în înºiruirea
de mai sus. Dacã aceºti meseriaºi existau câte unul în
fiecare sat, atunci la oraºe ei erau câte unul pe uliþã sau
mahala. Nicicând în primele secole numãrul acestora nu a
fost prea ridicat, pentru cã nici cererea nu era prea mare.
Erau meseriaºi ce asigurau necesarul comunitãþii în care
trãiau ºi probabil meseria nu era singura lor preocupare.
Nu gãsim printre meseriaºi aproape nici un „producãtor”
de unelte de fier pentru agriculturã, care în general se
importau de la Braºov sau Sibiu.
Meseriaºii lucrau individual în atelierele lor care se
aflau de regulã în spatele unei prãvãlii cu deschidere la
uliþã. Târziu, spre sfârºitul secolului XVI, meseriaºii se
grupeazã în bresle. Acestea erau iniþial organizaþii ce
aveau motivaþii fiscale ºi nicidecum profesionale. Dar
chiar ºi breslele au fost la început negustoreºti. I. C. Filitti
susþine cã breslele dateazã din secolul XVI „când s-au
înfiinþat breslele fiscale am avut ºi bresle de negustori, de
þarã sau strãini, care se bucurau de oarecare avantagii în
28
materie de impozite”. .
Eugen Pavlescu susþinea cã breslele apar la începutul
secolului XVII când acestea „s-au alcãtuit fie prin
transformarea vechilor frãþii, fie, de iznoavã, cu
adoptarea, în parte a statutului acestora, noi însã, un
document care sã dovedeascã cu datã certã existenþa
breslelor moldoveneºti dincolo de 1632, nu am putut
controla”29. În 1632 octombrie 15, fiinþa la Iaºi o breaslã de
negustori al cãrei staroste era Gheorghe împreunã cu
30
Argherie. Iatã cã primele bresle par a fi tot cele de
negustori, breslele de meseriaº, având starosti ce apar ca
BAAADUL literar
martori în documente, fiind specifice secolului al XVIII-
lea. Astfel de bresle erau la Bârlad în 1743 când sunt
menþionaþi Toma staroste de soronari, Dumitraºcu
staroste de ciobotari ºi Constantin Praja staroste de
31
sãpunari.
Un lucru e cert: revoluþia industrialã nu a început în
Moldova, iar aceasta a avut mai multe cauze, dar cea mai
importantã a fost lipsa suportului demografic. Cu o
populaþie majoritar agricolã, chiar la oraºe, nu poþi
susþine, ca istoric, vivacitatea unor activitãþi
meºteºugãreºti destul de anemice. În aceste condiþii fraze
cum ar fi „...revigorarea meºteºugurilor urbane, ceea ce
nu a putut rãmâne fãrã urmãri în desfãºurarea procesului
de adâncire a specialitãþilor pe ramuri producãtoare”32 ne
apar simple figuri de stil, admirabile ca formã, dar goale
ca ºi conþinut.
„Aruncarea” oraºului moldovenesc într-o analizã de
33
tip Charles Verlinden este dupã opinia noastrã greºitã.
Oraºele moldoveneºti au fost de la întemeiere pânã
spre secolul XIX exact ceea ce sugereazã ºi numele –
târguri. „Oraºele noastre aveau un aspect negustoresc, de
aceea ºi iarmaroacele care de obicei în alte þãri se þineau
la þarã, la noi le gãsim la oraºe”34.
Ca târguri, pe drumurile ce coborau din Polonia spre
Marea Neagrã, au fost înfiinþate de cãtre negustorii
strãini, în special saºi, ºi ca târguri s-au dezvoltat. N. Iorga
susþine cã oraºele moldoveneºti au fost întemeiate de saºi
ºi cã aceºti „cetãþeni de împrumut” au luat locul
moldovenilor care n-au participat la întemeierea
târgurilor35. Este greu de crezut cã moldovenii au asistat
pasiv la aceastã „grefã”. Reþinem doar impulsul dat de
alogeni. Au apãrut iniþial lângã munte, Baia, Siret,
Suceava, extinzându-se apoi spre Dunãre ºi mare, Galaþii,
Huºii, chiar ºi Bârladul (care pare a fi cel mai vechi,
1174?). Târgurile moldoveneºti formeazã o adevãratã
reþea de comerþ capabilã sã atragã produsele agricole spre
schimb.
Cu privire la schimbul de mãrfuri, în cadrul cãruia
aºezãrile urbane au un loc primordial, s-au fãcut multiple
clasificãri. Clasificarea în funcþie de distanþa la care se
desfãºoarã schimbul corespunde mai bine realitãþilor
moldoveneºti. Astfel, avem mai întâi un comerþ sau negoþ
local, care lega centrul urban de satele din jur ºi care se
manifesta sub forma târgurilor sãptãmânale. O condiþie
de bazã era ca þãranii veniþi la târg sã poatã parcurge
drumul dus-întors într-o singurã zi, având totodatã timpul
36
necesar perfectãrii tranzacþiilor . Astfel, un târg rareori
atrãgea þãranii din aºezãri mai depãrtate de 20 km. Toate
târgurile Moldovei sunt la o depãrtare de 45-60 km unul de
altul. Un târg atrãgea produsele destinate schimbului ºi
satisfãcea nevoia de produse, ce nu puteau fi obþinute în
gospodãrie (sare, fier, mirodenii), din satele din jur. Cu
toate acestea comerþul local era destul de anemic în
comparaþie cu cel la mare distanþã. Dar acest comerþ nu a
adus bogãþie datoritã faptului cã se exportau cereale ºi
materii prime ºi se importau produse finite, în general
mult mai scumpe. Se statornicesc, astfel, relaþii
economice inegale între negustorii moldoveni ºi cei
strãini, deþinãtori de capital, veniþi din zone mai
dezvoltate economic. Aºa se explicã lipsa negustorilor
BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007
moldoveni pe care o semnala N. Iorga.
Moldovenii erau cu siguranþã majoritari în târgurile
de la est de Carpaþi, dar nefiind „cupeþi” ajungeau mai
greu sã fie menþionaþi în zapise. Aceste documente
întocmite de ºoltuz cu pârgarii sãi autentificau de obicei
vânzãri-cumpãrãri care aveau loc în zilele de târg.
Martorii erau aleºi dintre participanþii la târg ºi în primul
rând dintre oamenii ce se bucurau de oarecare
notorietate. De aceea majoritatea orãºenilor ce apar ca
martori au calitatea de „cupeþ”. Cea mai mare parte a
orãºenilor aveau aceleaºi preocupãri ca ºi þãranii, adicã
munca pãmântului. Toate oraºele aveau pe lângã vatra
târgului ºi moºia sau hotarului târgului. Din aceastã moºie
fiecãruia îi revenea un lot în folosinþã. Pe lângã aceste
loturi din „þarini” mai erau ºi grãdinile de la lângã casã ce
puteau fi destul de mari37. Atât îndeletnicirile târgoveþilor
cât ºi aspectul general, ce aduce aminte de un sat mai
mare, ne îndreptãþesc sã includem târgul moldovenesc în
ceea ce Max Weber numea „villes de citadins des
champs”.38
Asigurându-ºi necesarul propriu, cu siguranþã
bârlãdenii produceau ºi pentru vânzare, în special
legume. Aceasta ºi pentru cã bârlãdenii erau nãscuþi
pentru comerþ dupã cum remarcase Marcus Bandini:
„locuitorii nu au atâta aplecare pentru lucrarea
pãmântului, ci mai mult pentru negustorie”.39 Negustoria
se fãcea întâi de toate cu peºte pe care încã din vremea lui
ªtefan cel Mare bârlãdenii îl neguþau în cantitãþi foarte
mari, domnul permiþându-ºi luxul de a-i scuti de vama cea
micã pentru orice marfã „afarã de cei ce vor cãra peºte,
aceºtia sã dea la maje un peºte ºi la cãruþã tot cu peºte,
40
altceva nimic...”. Aceastã scutire de vamã pentru „orice
marfã” era dupã cum am vãzut mai sus, o practicã
obiºnuitã a principilor din toatã Europa. Iatã cã ºi domnii
români reuºeau sã stimuleze comerþul la distanþã ºi sã
atragã produse superioare ca ºi calitate în târgurile lor.
Aceste facilitãþi duc la sporirea numãrului negustorilor, în
secolul XVI doar cei ce fãceau comerþ cu Braºovul fiind la
41
Bârlad în numãr de 241.
Fãrã a fi epuizat întregul registru de aspecte ce þin de
latura economicã a unui oraº, suntem nevoiþi sã ne oprim
aici din raþiuni ce þin de structura lucrãrii de faþã.
Dacã în oraºele din occident predominau activitãþile
secundare ºi terþiare, este greu de crezut cã în cazul
târgurilor moldoveneºti situaþia era identicã. Majoritatea
târgurilor erau caracterizate doar ca centre de schimb. În
rest activitãþile locuitorilor erau mai mult agricole decât
industriale. Aceastã realitate o putem regãsi în
documentele unde aflãm mai multe informaþii despre
ocolul târgurilor sau despre repetatele adãugiri fãcute de
domni moºiilor târgurilor, ori de desele rãºluiri specifice
secolului XVII-XVIII, decât despre activitãþile industriale.
Existã ºi excepþii, cum ar fi Iaºii, dar în general
meºteºugurile nu au fost principalul motor al fenomenului
urban. Dar aceastã laturã agrarã a târgurilor le apropie
mai mult de sat decât de oraº.
Ceea ce face din târgurile moldoveneºti aºezãri
urbane, credem (de fapt suntem convinºi) cã este latura
comercialã destul de activã ºi mozaicul etnic ºi religios,
atât de strãin satelor. Dacã adãugãm ºi funcþiile pe care le
43
îndeplineau oraºele în sistemul administrativ al þãrii,
avem cu adevãrat imaginea realã a diferenþelor dintre sat
ºi oraº. Oricum, oricât am încerca noi, cei de azi, cã
zugrãvim în fel ºi chip târgul secolelor precedente ºi oricât
ne-am întreba ce este un oraº, contemporanii ºtiau dacã
se aflau într-un oraº sau se aflau într-un sat. În concluzie,
un oraº agrar este mai mult decât un sat mare, iar oraºul,
fie el occidental sau moldovenesc, nu se caracterizeazã
prin producþia lui agricolã.
2. Factorul demografic în definirea oraºului
Chiar dacã oamenii formeazã oraºul, dupã cum am
vãzut la începutul prezentei lucrãri, am optat pentru
tratarea criteriului demografic în urma celui economic din
raþiuni, sperãm noi, clarificate în capitolul anterior.
Majoritatea istoricilor utilizeazã acest criteriu în
parametrii sãi statistici. Este o cale comodã ºi simplã sã
estimezi numãrul locuitorilor unei aºezãri pentru a putea
încadra în diverse clasificãri cantitative ale oraºelor. Este
totuºi dificil sã aplici aceastã metodã în toate cazurile.
Dacã în occident existã surse suficiente care permit
estimarea (registre parohiale sau status animarum) în linii
generale a cifrei populaþiei, în cazul Moldovei cifrele pot fi
doar presupuse nicicum aproximate. Pentru Moldova am
putea folosi relatãrile cãlãtorilor strãini, dar acestea par a
fi mai exacte în ceea ce priveºte numãrul catolicilor, în
rest aceºti cãlãtori înainteazã cifre ce nu pot fi verificate
din alte surse.
În viziunea lui Jean Lestocquoy, pentru ca o
aglomeraþie sã fie un oraº ºi nu un sat trebuie sã se þinã
cont, nu de numãrul de locuitori, ci de calitatea lor.42 De-a
lungul secolelor pânã în secolul XVI ceea ce conteazã este
calitatea locuitorilor. Criteriul demografic ne apare util
doar din acest punct de vedere ºi pentru faptul cã
numeroase sate sunt mai mari centre populate ºi pot, în
acest domeniu, sã concureze oraºele care rãmân de talie
micã.
Simone Roux împarte oraºele în trei categorii: oraºele
foarte mari – între 100.000 ºi 200.000 de locuitori; oraºele
importante – între 10.000 ºi 100.000 de locuitori ºi în fine
„un soi de oraºe mai mici de câteva mii de locuitori (...)
care formau verigile, mai mult sau mai puþin strânse,
reþelelor urbane definite prin aria de comerþ, influenþa
economicã sau administrativã...” (trad. n. – A.S.)43. Totuºi
ajunge la concluzia cã numãrul populaþiei nu este
suficient pentru definirea unui oraº ºi dã ca exemplu
Hamburgul, cel care în evul mediu nu a depãºit 5.000 de
locuitori.
Dar cum arãta un orãºean londonez la sfârºitul
secolului al XII-lea în viziunea unui cãlugãr: „(...) Toate
soiurile de oameni se adunã aici (Londra – n.n. A.S.) venind
din toate þãrile cu putinþã: fiecare rasã îºi aduce propriile
vicii ºi obiceiuri. Nimeni nu trãieºte aici fãrã sã cadã în
cine ºtie ce greºealã. În cartier gãseºti din abundenþã cele
mai revoltãtoare obscenitãþi... Cu cât un om este mai
ticãlos, cu atât este mai stimat. Nu vã amestecaþi cu
mulþimea în hanuri... Numãrul paraziþilor este acolo
infinit. Actori, mãscãrici, bãieþi efeminaþi, mauri
linguºitori, efebi pederaºti, vrãjitori, ºantajiºti,
44 anul I, nr. 2, august 2007
noctambuli, magicieni, pantomimi, cerºetori: aceasta e
lumea care umple casele”14. Interesant amestec de vicii,
dar sã nu uitãm cã autorul era un cãlugãr. Pãstrând
proporþiile putem gãsi totuºi relatãri asemãnãtoare ºi
despre oraºele moldoveneºti. Iatã ce scria în 1646 Marcus
Bandini despre locuitorii Huºilor: „...e cunoscutã tuturor
în Moldova cu ce cruzime orãºenii huºeni au maltratat pe
câþiva preoþi ºi cãlugãri, pe care îi lãsarã junghiaþi,
înotând în sângele lor, strãpunºi cu cuþitul. Pe alþii dupã ce
i-au dezbrãcat, le-au dat drumul, pe alþii i-au aruncat în
ºanþuri adânci (...). La aceste fapte, preoþii, prin viaþa lor
scandaloasã, au împins pe popor (...) preoþii benchetuiesc
zile ºi nopþi cu femei rele, încât în zilele de sãrbãtori
oamenii îl cheamã pe preot de la cârciumã ca sã facã
liturghia ºi, dupã aceea se grãbesc a se întoarce la
cârciumã”45.
Interesantã trebuie sã fi fost viaþa unui orãºean, care
am vãzut, în ochii unui cãlugãr era sinonimã cu viciul, fie
cã e vorba de un londonez, fie cã e vorba de un huºean.
Despre aceastã calitate vorbea oare J. Lestocquoy? Despre
predispoziþia la viciu? Cu siguranþã nu. Este vorba despre
faptul cã un orãºean era în primul rând un om liber, stãpân
pe propriile sale nevoi ºi aspiraþii. „Aerul oraºului te face
liber”, iar aceasta era una din calitãþile unui orãºean. Era
de asemenea un om întreprinzãtor pentru cã oraºele
ofereau bani.
Oraºul era un mediu propice schimbãrilor de orice fel,
chiar ºi culturale. Eterogen din punct de vedere etnic,
oraºul a constituit un adevãrat „melting pot”.
„Nu cred sã mai fie vreo altã þarã de mãrimea
Moldovei, în care sã întâlneºti neamuri atât de multe ºi
atât de diferite”46. Astfel începe Dimitrie Cantemir în a sa
Descriere a Moldovei capitolul despre ceilalþi locuitori ai
þãrii. Toate neamurile enumerate de D. Cantemir: greci,
albanezi, sârbi, bulgari, leºi, cazaci, ruºi, unguri, nemþi,
armeni, evrei ºi þigani sunt în marea lor majoritate
locuitori ai oraºelor moldoveneºti.
Spusele lui Cantemir sunt întãrite peste veacuri de P.
P. Panaitescu: „Oraºele româneºti... apar cu o populaþie
strãinã de negustori stabiliþi ca orãºeni, nu ca populaþie
flotantã... ei par a fi stabiliþi de mai multe generaþii
atunci când actele încep sã pomeneascã”47.
Oraºul era în secolul XVII locul unde se întâlneau nu
doar oamenii având origini etnice diferite dar ºi culturi
diferite valorificate prin limbi diferite. Într-unul dintre
cele mai cosmopolite oraºe moldoveneºti, Galaþi, îþi erau
necesare patru limbi: româneºte, ungureºte, greceºte ºi
turceºte; pentru a fi „lãudat de locuitori” precum preotul
catolic Giovani Batista48.
Se observã în secolul XVII o sensibilã creºtere
demograficã. Oraºele devin mai populate datoritã unui
fenomen de migraþie lentã, dar constantã, dinspre sat
spre oraº. Ritmul acestui transfer demografic este dat de
evoluþia proprietãþii asupra pãmântului. Concentrarea
pãmântului în mari proprietãþi duce la sporirea numãrului
proletariatului agricol. O parte, în special cei cunoscãtori
ai unei meserii, vor lua drumul oraºului. Aici vor intra în
rândul meºteºugarilor sau, dacã norocul le va fi surâs, în
rândul negustorilor, mai greu de crezut. Aceastã parte,
deºi micã, trebuie sã fi existat.
BAAADUL literar
 O altã cauzã ar fi creºterea fiscalitãþii cumulatã cu
seceta ºi distrugerile tãtãrãºti, poloneze sau turceºti, care
duc pe þãrani în pragul disperãrii din cauza imposibilitãþii
de platã a dãrilor. Bandini relateazã cum un sat întreg s-a
risipit o parte la Ciubãrciu, o alta la Huºi, „din cauza
49
groaznicelor stoarceri de biruri” . Nu ºtim cât de rapid
erau asimilaþi noii veniþi. Credem cã noii locuitori ai
oraºelor trebuiau sã dea dovadã de statornicie ºi de
solidaritate cu „bãtrânii” târgului. Astfel, Ion Abagiu venit
în Bârlad ca slujbaº al domniei va fi acceptat de târgoveþi
în mijlocul lor pentru cã: „...tâmplându-i-sã traiul aici de
multã vriame între noi, ºi trãgând... la nevoile
pãmântului, neavând loc nicãiure în târg ca sã-ºi facã
casã... am cãzut rugãminte, ca sã-i dea un loc pe loc
50
gospodãresc...” . Dupã 1 martie 1743, data la care apare
în documentul de mai sus, Ion Abagiu apare ca martor în
mai multe documente, lucru ce nu se întâmplase înainte,
deºi locuise „multã vriame” în Bârlad. Vedem cã pentru a
fi orãºean cu drepturi era necesar sã deþii o proprietate, sã
fii activ în viaþa târgului ºi sã nu uiþi sã „tragi la nevoile
târgului” de orice fel vor fi fost acestea.
Rezumând, putem observa cã la nivel european existã
o oarecare reþinere în tratarea oraºului în funcþie de
numãrul de locuitori. Deºi clasificãri s-au fãcut, au fost
avansate cifre, acestea nu reflectã întotdeauna
realitatea. Istoricii preferã o detaºare de cifre, spre a se
putea analiza calitãþi, funcþii ºi mentalitãþi. Comunitatea
– cantitate se transformã în comunitate – calitate
reprezentatã nu de o masã de oameni ci de un tip sau
tipuri, de oameni. Orãºeanul este ilustrat atât de cerºetor,
cât ºi de burghez, atât de preot, cât ºi de prostituatã. Ce
au în comun, se întreabã J. Rossiaud? Rãspunsul vine
aproape imediat: „Nici unii, nici alþii nu se pot ignora, cãci
se integreazã în acelaºi mic univers de populare dupã care
impune forme de sociabilitate necunoscute la sat, un mod
de a trãi specific, folosirea cotidianã a banilor ºi pentru
51
unii, o deschidere obligatorie spre lume” .
Mulþi sau puþini, orãºenii evului mediu „existã pentru
52
cã se opun þãranilor, sunt contrafigura lor” .
II. Termen ºi realitate
Fie cã vorbim despre oraºul occidental sau oraºul
moldovenesc, fie cã vorbim despre oraºul slav sau despre
oraºul musulman, observãm o serie întreagã de termeni ce
rãzbat din documente reflectând realitãþi identice sau
total diferite. Fie cã reflectã anume aspecte ale oraºului,
fie cã este doar o problemã de opþiune a diacului,
termenul desemnând o aºezare urbanã are o importanþã
primordialã în elucidarea modului cum priveau
contemporanii un oraº.
În Occident cel mai vechi termen este urbs. Acesta
caracteriza un ansamblu monumental, fortificat. În evul
mediu este preferat cuvântului civitas care desemna nu
atât latura materialã, cât ansamblul populaþiei ºi în
particular o comunitate în mijlocul cãreia se gãsea un
personaj important – episcopul, exponentul real al
autonomiei în evul mediu53.
În jurul acestor civitas sau oraºe episcopale, loc de
putere ºi administraþie care fãceau sã se strângã o
BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007
populaþie de artizani, comercianþi, servitori, religioºi ºi
clerici, apar aglomeraþii urbane desemnate prin cuvântul
bourg. Aceste aglomeraþii preurbane pot fi concentrãrile
de oameni ºi construcþii din jurul unei abaþii la porþile
oraºelor, sau cele care înconjurau un loc de trecere al
54
traficului, vad sau pod, rãscruce de drumuri .
În spaþiul germanic bourgul este de asemenea
fortãreaþa care adãpostea în caz de pericol, iar în lumea
anglosaxonã burgul este fortãreaþa regalã. Originile ºi
funcþiile acestor nuclee: cité, castrum, bourg ºi faubourg
(burgul din afarã) sunt variante. „La ville” (oraºul) rezultã
din unirea a douã, trei sau chiar patru nuclee primitive,
neputându-se degaja o regulã generalã care sã asocieze
castrumul ºi burgul negustoresc pentru a face un oraº
55
nou . Regii întemeiau ei înºiºi bastides – castre militare –
ce ulterior atrãgeau comercianþi ºi locuitori ducând la
transformarea acestora în oraºe.
În legãturã directã cu aceste cuvinte, March Bloch
crede cã dacã fizic oraºul nu era riguros separat de sat, în
planul mentalitãþii aceastã opoziþie era foarte puternicã.
De partea oraºului, urbs, ºi a locuitorilor sãi, les cives, era
cultura, politeþea, bunele maniere. În termenii noºtri:
urban, urbanitate, civilitate, civilizaþie. De partea
satului, rus, ºi a locuitorilor sãi, rustici, bãdãrãnia,
incultura, sãlbãticia, ceea ce noi numim rustic,
rusticitate. Aceasta era realitatea în antichitate. În evul
mediu avem doi termeni: „civilite” ºi „rusticite”. Aceste
cuvinte opun lumea locuitã, cultivatã ºi construitã pe de o
parte: „villes, villages, chateaux, champs” ºi universul
incult de afarã numit invariabil „desert”56.
În spaþiul slav întâlnim numeroase cuvinte din diverse
arii lingvistice care desemnau un castrum, grod, gard,
gorod, hrad, acoperind funcþii în realitate omogene.
În secolul IX, Polonia este încã în întregime ruralã.
Existã civitates, dar în sensul autentic al cuvântului.
Desemnau tribul sau teritoriul acestuia împãrþit în
comunitãþi locale numite opols .
57
Odatã cu penetrarea comercialã din Occident ºi la
începutul unei intense „colonizãri” germanice apar
fourburguri ce se alipesc de centrele fortificate iniþial
numite podgrozie în polonã ºi podol, posad, podole în
slava veche. Acestea sunt formele incipiente ale aºezãrilor
urbane .
58
În lumea musulmanã, oraºul era desemnat prin
cuvântul medina, numele oraºului de unde pornise
profetul opera sa de convertire a arabilor, devine astfel
45
substantiv comun ce conþine în structura sa lexicalã
radicalul „din” ce semnifica religia59.
În ceea ce priveºte Moldova, avem patru cuvinte
desemnând aºezãrile urbane: gorod, misto, târg ºi oraº.
Dintre acestea primul pare a desemna o aºezare
fortificatã fiind întâlnit în legãturã cu Chilia. Celelalte trei
sunt considerate, dupã o atentã analizã, de cãtre C. C.
Giurescu drept sinonime „...cei trei termeni: târg, misto,
oraº, privind aºezãrile urbane civile nu designeazã
categorii diferite, ci una ºi aceeaºi categorie; ei sunt deci
sinonimi”60. Diferitele cuvinte alese de dieci pentru a
desemna în documente calitãþile unor aºezãri sunt puse de
C. C. Giurescu pe seama influenþelor diverse sau chiar pe
originea etnicã a acestor dieci. Întrucât subscriem în
totalitate concluziilor lui C. C. Giurescu nu mai reluãm o
discuþie ce ar trebui sã fi fost demult încheiatã.
Însã nu toþi istoricii se lasã convinºi de ipoteza de mai
sus. Al. I. Gonþa încearcã sã gãseascã originile cuvântului
târg în epoca traco-dacã (!)61. Preferãm sã nu comentãm,
ci doar sã menþionãm aceastã ipotezã.
D. Ciurea a scris în 1970 un articol în care afirmã
rãspicat cã în Moldova au existat douã categorii de aºezãri
urbane, „târguri ºi oraºe”62.
Un document din 1796 vorbeºte despre o pricinã din
„târg Bârladului”, hrisovul fiind scris „la scaunul domnii
63
meli în oraº Eºi” . Prezenþa în acelaºi document a doi
termeni desemnând aºezãri urbane nu mai poate fi
motivatã prin simpla opþiune a diacului. Credem cã se
dorea desemnarea unor realitãþi diferite. Anume
diferenþele între un târg proprietate particularã ºi
capitala þãrii proprietate domneascã. Dar faptul cã e un
singur document, cã e deja în pragul secolului XIX datat,
nu ne îndreptãþeºte sã înaintãm ipoteze ºi sã facem
comparaþii cu secolele anterioare.
În concluzie, oraºele moldoveneºti se numeau
târguri, sinonimia fiind perfectã nu se explicã conjuncþia
„ºi” folositã de D. Ciurea.

Note:
1. Isidor din Sevilla în Voyageur arabes, trad. P.
Charles-Dominique, Paris, 1995, p. 116.
2. Simone Roux, Le monde des villes au Moyen
Age, Paris, 1994, p. 7.
3. Ibidem, p.8.
4. „..la montee de la bourgeoisie d'affaire, donc
le grand commerce et les premieres
productions artisanales destinees a
l'exportation sont au coeur de la genese villes”
(Ibidem, p.10).
5. Henri Prirenne, Oraºele evului mediu, trad. de
Cristina Macarovici, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
2000.
6. „...une definition purement economique, le
ville serait une agglomeration don't la plupart
des habitants vivement de l'industrie ou du
commerce, et non de l'agriculture...”; Max
Weber, La ville, Paris, 1982, trad. de
l'allemand par Philippe Fzitsch, p. 18.
7. Ibidem, p. 19.
8. „Pour parler de «ville», il faut en outre que
l'agglomeration soit caracterisee par des
echanges commerciaux qui ne soit pas
seulement occasionnels mais reguiliers et qui
constituent une composante essentielle des
moyens d'existence des habitants”, Ibidem,
p.19.
9. „Mais tout marche ne suffit pas a faire une
ville”, Ibidem, p. 23.
10. „Nous ne parlerons de «ville», au sens
economique, que là ou la population residente
satisfait une part economiquement
substantielle de ses besoins quotidiens sur le
marche local, surtout grâce aux produits que
la population locale e celle des environs
immediats ont frabriques ou qu'elles se sont
procures pour les vendre sur le marche”,
Ibidem, p.20.
11. „A l'origine, et surtout la ou ele se distingue
formellement de la marche aussi bien qu'un
siege feodal ou princier: elle posede, l'un a
cote de l'autre, des centres economiques des
deux genres, oikos et marche, il est frequent
qu'a cote du marche local regulier se tiennent
periodiquement de grandes foires ouvert aux
marchands-voyageurs”, Ibidem, p.21.
12. „Cette pratique se retrouve partout, tout au
long de l'histoire, meme si ce ne fut pas une
norme”, Ibidem, p.21.
13. Georges Jehel, Philippe Racinet, La ville
medievale. De l'Occident chretien a l'Orient
musulman, V-XV siecle, Paris, 1996, p. 6.
14. A. Chedeville, Jacques Le Goff, J. Rossiaud, La
ville en France au Moyen Age. Des carolingiens
a la Renaissance, Paris, 1998, p. 88.
15. „...c'est ensuite un lieu de production en
d'echanges ou se melent l'artisanat et le
comerce alimentes par une economie
monetaire”, Ibidem, p.88.
16. „C'est l'industrie qui est la cause premiere de
la transformation demographique don't la
naissance et le developpement des villes
flamandes sont la consequence. Le commerce
y est ne de l'industrie et non le contraire”, C.
Verlinden, Marchands ou tisserands,
Bruxelles, 1972, p.45.
17. Jacques Le Goff, op. cit., p.12.
18. G. Jehel, op. cit., p. 18.
19. N. Iorga, Opere economice, ediþie îngrijitã de
Georgeta Penelea, Bucureºti, 1982; vezi ºi N.
Iorga, Drumuri de comerþ creatoare ale
statelor româneºti, Bucureºti, 1928.
20. P. P. Panaitescu, Comunele medievale, în
Interpretãri româneºti, ediþia a II-a îngrijitã
de S. S. Gorovei ºi Maria Magdalena Szekely,
Bucureºti, 1994.
21. C. C. Giurescu, Târguri sau oraºe ºi cetãþi
moldovene, Bucureºti, 1967.
22. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 154.
23. Ibidem, p. 119.
24. Ibidem, p. 154.
25. C. C. Giurescu, op. cit.
26. P. P. Panaitescu, Oraºele, în Viaþa feudalã în
Þara Româneascã ºi Moldova, Bucureºti, 1957.
27. Ibidem, p. 438.
28. I. C. Filitti, Clasele sociale în trecutul
românesc, Bucureºti, 1925, p. 16.
29. Eugen Pavlescu, Economia breslelor în
Moldova, Bucureºti, 1939, p. 85.
30. DRH, A. Moldova, vol. XXI (1632-1633) editori
C. Teodoru, I. Coproºu, L. Simanschi, 1971, p.
283, doc. nr. 227.
31. I. Antonovici, Documente bârlãdene, vol. II, p.
23, doc. nr. 16.
32. Mircea D. Matei, Genezã ºi evoluþie urbanã în
Moldova ºi Þara Româneascã, Iaºi, 1997, p.
163.
33. Vezi supra nota 16.
34. P. P. Panaitescu, Oraºele..., p. 438.
35. N. Iorga, Opere economice, ediþie îngrijitã de
Georgeta Penelea, Bucureºti, 1982, p. 560.
36. Bogdan Murgescu, Istoria româneascã – istorie
universalã, Bucureºti, 1999, p. 43.
37. Dupã ce dãruieºte moºia târgului Bârlad
mãnãstirii Sf. Samuil din Focºani, domnul C-tin
Mihail Cehan Racoviþã scuteºte pe târgoveþii
locuitori în mahalaua Podeni (ce fusese inclusã
în hotarul târgului ºi nu în vatra târgului) de
„zãciuiala din grãdini ce au pe lângã case” (I.
Antonovici, op. cit., vol. II, p. 23, doc. nr. 23 –
12 mart. 1757).
38. Vezi supra.
39. V. A. Urechia, Codex Bandinus, în „Analele
Academiei Române. Memoriile secþiunii
istorice”, S. II, tom. XVI (1893-1894),
Bucureºti, 1895, p. 27.
40. I. Antonovici, op. cit., vol. II, p. 3.
41. Nicoleta Arnãutu, „Un tezaur monetar din sec.
XVI-XVII descoperit la Perieni, în Acta
Moldaviae Meridionalis”, nr. II, (1980), Vaslui,
pp. 285-291.
42. Jean Lestoquoy, Les villes et la population
urbain”, „Cahiers de Civilisation Medievale (X-
XII)”, I-ere Annee, nr. 1, Jan.-Mars, 1958,
p.55-68.
43. „...un semis de petites villes: au-dessous de la
dizaine de milliers d'habitants (...) formet les
mailles, plus ou moins serrees, des reseaux
urbaines definis par l'aire du commerce,
l'influence economique ou administrative...”
(Simone Roux, op. cit., p.16).
44. Jacques Rossiaud, Orãºeanul, în Omul
medieval, volumul coord. de J. Le Goff,
Polirom, Iaºi, 1999, p. 131.
45. V. A. Urechia, Codex Bandinus, în „Analele
Academiei Române”, seria II, tom. XVI, Mem.
Secþ. Istorice, Bucureºti, 1895, p. 35.
46. Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei,
traducere de G. Guþu, Bucureºti, 1973, p. 217.
47. P. P. Panaitescu, Comunele..., p. 141.
48. Vito Piluzzi, în Cãlãtorii strãini despre Þãrile
Române, vol. VII, Bucureºti, 1980, p. 105.
49. V. A. Urechia, op. cit., loc. cit., p. 37.
50. I. Antonovici, op. cit., vol. II, p. 23.
51. J. Rossiaud, op. cit., loc. Cit., p. 6.
52. Ibidem, p. 6.
53. Jean Lestoquoy, op. cit., p. 55.
54. Simone Roux, op. cit., p. 13.
55. Ibidem, p. 13.
56. Ibidem, p. 17.
57. Enrico Guidoni, La ville europeenne, trad. it.
Catherine Chatin, Bruxelles, 1981, p. 120.
58. Ibidem, p. 120.
59. J. Jehel, op. cit., p. 32.
60. C. C. Giurescu, op. cit., p. 101.
61. Al. I. Gonþa, Studii de istorie medievalã, Iaºi,
1998, p. 169.
62. D. Ciurea, Noi consideraþii privind oraºele ºi
târgurile din Moldova în secolul XIV-XIX, în
AIIAI, VII, p. 70, p. 21-58.
63. „Miron Costin”, Bârlad, nr. 2, 1914, p. 24.

46 anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar

 CONSULTAÞIE
Andrei HUIBAN
TERORISMUL ªI CONFLICTUL DINTRE CULTURI

Înainte de a schiþa un scurt istoric ºi de a fixa câteva semnificaþii

conceptuale asupra terorismului aº dori sã fac o precizare. Existã, din punctul
meu de vedere douã aspecte legate de terorism. Un aspect concret care vizeazã
actele teroriste, formaþiunile care le sãvârºesc, ameninþãrile violente care induc
psihoze colective în rândurile comunitãþilor. Existã însã ºi o semnificaþie difuzã a
terorismului, legatã de idei, convingeri, sisteme de valori care pot sau nu
produce comportamente violente, extreme. Indiferent dacã aceste convingeri
conduc sau nu la bombardarea unor ambasade sau la rãspândirea de gaze toxice
în staþiile de metrou, ele au un potenþial latent periculos fiindcã vin în totalã
contradicþie cu valorile democratice ca pluralismul, toleranþa, sau libertatea de
expresie.
În 1793, în timpul Revoluþiei Franceze, este instalat regimul terorii cu scopul
de a stabili ordinea într-o societate anarhicã aºa cum era societatea francezã
revoluþionarã. Regimul terorii reflecta puterea arbitrarã de a aresta orice
persoanã bãnuitã de “atitudine reacþionarã” ºi de a o condamna , cu care erau
investiþi Comitetul Siguranþei Generale ºi Tribunalul Revoluþionar. O asociere extrema stângã reacþii la
curioasã între virtute ºi teroare fãcutã de Maximilien Robespierre dãdea de intervenþia americanã în
înþeles cã, în timpuri revoluþionare, teroarea este condiþia de îndeplinire a Vietnam sau la alte aspecte ale
virtuþii. Semnificaþiile Revoluþiei Franceze aratã cum o miºcare politicã politicii occidentale au condus
generoasã ca program ajunge sã impunã soluþii autoritare, sã sacrifice oameni în la apariþia altor miºcãri
numele unor Idei (care însã se refereau la oameni ca scopuri în sine !) ºi sã îºi teroriste. În anii`80 a apãrut
devoreze proprii iniþiatori. Unul dintre celebrii critici ai lui 1789, conservatorul fenomenul implicãrii unor state
Edmund Burke se pare cã a consacrat termenul “teroriºti”, numindu-i astfel pe ca Iran, Irak, Libia ºi Siria în
revoluþionarii francezi. susþinerea ºi finanþa-rea de
Sentimentul antimonarhic s-a rãspândit în Europa în urma evenimentelor din acþiuni teroriste. “Astfel,
Franþa, iar legitimitatea monarhiei a început sã fie contestatã atât de filosofia terorismul a fost asociat cu un
liberalã cât ºi de ideologii universaliste ca marxismul. Astfel au apãrut rãzboi mascat prin care state
teoreticieni dar mai ales practicieni care susþineau lupta necondiþionatã cu mai slabe puteau sã înfrunte
instituþia monarhicã. S-au creat grupuri care urmãreau “sã-ºi asigure publicitate rivali mai mari ºi mai puternici
prin ºocul ºi oroarea provocate de masacrãri masive” (1, p.9). Încã de pe acum fãrã sã riºte represalii “ (2,
victimele erau alese datoritã conotaþiei simbolice pe care o aveau p.25). Terorismul trece la o
(reprezentanþii dinastiei, membri importanþi ai guvernului). Menþionãm doar nouã etapã, de la atentatul
douã “succese importante” ale acestor “pãrinþi spirituali” ai Hamas-ului, individual cu obiectiv limitat, la
Hezbollah-ului sau altor organizaþii teroriste contemporane: asasinarea þarului luarea în stãpânire a unui
Alexandru al II-lea la 1 martie 1881 de cãtre grupul Narodnaia Volia(Voinþa c a r t i e r, p l i n d e t i n e r i
Popularã) ºi asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand la 28 iunie 1914, asasinat ce a „nemulþumiþi”, veniþi din
influenþat decisiv declanºarea primului rãzboi mondial. periferiile defavorizate.Astfel
Un alt înþeles al termenului a apãrut în anii`30 ai secolului trecut asociat nu se constituie adevãrate „gherile
cu miºcãri revoluþionare ci cu acþiuni de exterminare în masã iniþiate de state urbane” care pot fi „ preludiul
totalitare ca Uniunea Sovieticã, Germania sau Italia. Deºi diferite ideologic, unui rãzboi civil susþinut, ca
regimurile comunist ºi nazist au adoptat aceleaºi practici de a guverna prin fricã toate rãzboaiele civile, de cãtre
ºi coerciþie, experimentând metode de inginerie socialã pe populaþiile umilite ºi puterile strãine”(3, p.155).
disperate. Teroarea impusã de stat a rãmas un termen care s-a impus în literatura O definiþie tehnicã a
de specialitate, el caracterizând ºi situaþii din alte þãri ca Argentina, Chile, terorismului afirmã cã acesta
Grecia, Columbia, Guatemala, etc. denotã “violenþã premeditatã,
Sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial lasã loc miºcãrilor anticolonialiste motivatã politic, îndreptatã
ºi naþionaliste care se foloseau de terorism în revendicãrile lor politice. Scopurile împotriva unor þinte
nobile date de formula “lupta pentru libertate” aveau menirea de a justifica noncombatante de grupãri
violenþele comise. Treptat, acestor grupãri li s-au adãugat ºi altele nu neaparat subnaþionale ori de agenþi de
din sfera colonialistã care aveau însã aceleaºi revendicãri naþionaliste. Dinspre stat clandestini, având de

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 47

obicei scopul de a influenþa un public” (1, p.3). Atenþia
noastrã se va opri asupra terorismului religios care oferã
o interesantã dar ºi îngrijorãtoare imagine modernã a
fanaticului religios cu revendicãri politice.
Grupãrile teroriste religioase sunt motivate atât de
consideraþii religioase cât ºi de chestiuni politice
contextuale. Aproape un sfert din grupãrile teroriste
active la nivel mondial sunt grupãri teroriste religioase,
aceastã creºtere coincizând cu o creºtere a numãrului
total de acte teroriste. Extraordinara reputaþie a
fundamentalismului în unele þãri sau comunitãþi este
redatã de maniera “liturgicã” de a propune soluþii
simple ºi radicale. “Atunci când nimeni nu ºtie precis ce
turnurã poate lua viitorul, puterea fundamentalismului
stã în capacitatea sa de a promite schimbãri radicale
fãrã sã specifice modul cum vor fi obþinute acestea, de
vreme ce Dumnezeu este invocat ca garant”(4, p.165).
Subordonarea voluntarã pe care o adoptã
fundamentaliºtii pare sã explice soluþiile absurde
teroriste pe care ei le adoptã. Atacurile sinucigaºe sunt
expresia ultimã prin care aceºti “posedaþi” îºi reflectã
captivitatea mentalã.”Personalitatea teroristului este
aceeaºi ca ºi cea a criminalilor de drept comun: o
personalitate sinucigaºã. Acest refuz al prezentului, al
societãþii adulþilor, aceastã dorinþã de întoarcere la
trecut nu sunt în realitate decât tot atâtea jaloane ale
unui aceluiaºi itinerar de fugã spre moarte, soluþia
tuturor eºecurilor”(3, p.151).
În Originile intelectuale ale leninismului, Alain
Besançon caracterizeazã structura mentalã a individului
supus acþiunii ideologiilor radicale (5, cap.1). El tinde sã
anuleze realitatea , pe care o priveºte doar prin grila
ideologicã ce re-interpreteazã totul. “Totul” trebuie sã
se conformeze tiparelor fixate de aceastã grilã. Atunci
când face judecãþi axiologice , ideologia îi procurã douã
instrumente zdrobitoare în simplitatea ºi ambiguitatea
lor: Binele ºi Rãul. Binele îl reprezentãm „noi”, cei care
vedem lumea astfel. Rãul îl reprezintã ceilalþi care nu
numai cã au o viziune diferitã de a noastrã dar doresc sã
o ºi impunã cu forþa tuturor celorlalþi. Aceastã schemã
mentalã proprie gnosticilor este împrumutatã atât de
comuniºti ºi naziºti cât ºi de fundamentaliºtii religioºi de
astãzi. Modernitatea politicã cu trãsãturile sale ca
secularizarea, parlamentarismul, drepturile omului este
perceputã ca fiind de sorginte demonicã, ca o invazie a
lui Satan, iar principalii propagatori ai modernitãþii sunt
identificaþi a fi americanii. O naþiune incultã, vulgarã ºi
depravatã care vrea sã distrugã tradiþii milenare de
culturã ºi religie.
Antiamericanismul nu este însã o atitudine nouã.
Originile acesteia se aflã, se pare, în Germania anilor
`20-`30. “Scrierile lui Ernest Jünger ºi ale lui Martin
Heidegger(ºi, ceva mai înainte , Rilke) tremurau de
indignare în faþa noii civilizaþii <<fãrã suflet>>, a cultului
artificial a modernitãþii care venea din America. Aºezate
în calea modernitãþii industriale, tehnice ºi culturale
48 anul I, nr. 2, august 2007
care se revarsã dinspre Statele Unite, câteva dintre
minþile cele mai influente ale Germaniei deplâng
erodarea autenticitãþii existenþei umane. Avertismentul
e clar ºi ultimativ: mecanicul va înlocui organicul,
tehnologia va înlocui spiritul ºi vitalitatea culturilor
umane autentice, între care Germania e exemplul cel
mai strãlucit. Salvarea e întoarcerea la esenþe, fie prin
limba naþionalã adulatã ºi recuperatã în straturile ei
arhaice, fie prin regruparea în jurul unei noi
spiritualitãþi religios naþionale” (6, p.9).
Epoca postbelicã situeazã în centrul
antiamericanismului Uniunea Sovieticã ºi sateliþii sãi
care însã îl exportã cu succes în capitalele europene
Paris, Roma “ºi mai cu seamã în marile centre germane
unde se pare cã logodna nu s-a rupt cu totul nici astãzi.
La începutul anilor`80, când prestigiul ideologic al
Uniunii Sovietice a început sã pãleascã, a intrat în scenã
cea de-a treia generaþie de concepte antiamericane:
tiermondismul, campania ideologicã în sprijinul lumii a
treia. Intelectuali occidentali de stânga au repetat acea
veche aplecare a paseismelor europene care inventeazã
un paradis ºi îl plaseazã întotdeauna în afara Europei- de
data asta în puritatea lumii a treia. În geografia
tiermondistã, imperialismul american e forþa care
urzeºte prin companii gigant ºi globalizare, înrobirea
acestui paradis” (6, p.9).
O observaþie a aceluiaºi Traian Ungureanu ne
dezvãluie influenþa deosebitã a filosofiei germane a
educaþiei în lumea arabã a anilor`30, demonstratã de
arabistul Daniel Pipes. În consecinþã lumea arabã preia
ideologia antiamericanã cãreia îi conferã prestigiul
liturgic al mâniei musulmane. În numele lui Dumnezeu
radicalii islamici vor ucide cu sânge rece ºi vor provoca
apariþia altui fundamentalism, cel evreiesc. Aceastã
radicalizare este posibilã datoritã mentalitãþii de crizã a
mediului terorismului religios.
Confruntarea cu o modernitate mereu amânatã a
dus la adoptarea unor surogate democratice fãrã ca
valorile fundamentale ale democraþiei sã fie integrate în
structurile societãþii, ceea ce a determinat eºecuri ale
managementului politic. La aceasta se adaugã influenþa
covârºitoare a tradiþiei musulmane cu viziunea sa rigidã
monoliticã asupra vieþii sociale. “Criza a fost exacerbatã
de tumultul politic, economic ºi social, care a dat
naºtere unei fragmentãri spirituale ºi unei radicalizãri a
societãþilor din întreaga lume în preajma sfârºitului
rãzboiului rece ºi în contextul temerii extremiºtilor cã
vor fi forþaþi sã accepte un singur tip de globalism”(4,
p.168). De aceea Jihadul va apare ca o miºcare defensivã
în faþa ameninþãrii reprezentate de secularizare.
Ameninþarea este perceputã ca venind atât din
interiorul societãþii cât ºi din exteriorul ei.
“Pãtrunderea valorilor seculare în mediul extremistului
ºi prezenþa vizibilã a interferenþelor strãine provoacã o
agresiune, ca reacþie de autoapãrare, ºi o ostilitate
îndreptatã împotriva surselor”(4,p.171). Simbolismul
BAAADUL literar
numelor acestor organizaþii este sugestiv: Hezbollah
(Partidul lui Dumnezeu), Aum Shinrikyo (Adevãrul
Suprem), Jund al-Haqq (Soldaþii adevãrului), Grupul
Armat Islamic, etc. Apariþia lor este asociatã cu
evenimente foarte importante care sunt percepute ca
imbolduri sau surse de inspiraþie. De exemplu, apariþia
Hezbollah în contextul rãzboiului civil din Liban ºi al
revoluþiei islamice condusã de ayatollahul Khomeini din
Iran. “Teroristul religios îºi concepe lupta ca un rãzboi
total împotriva inamicului” (4,p.174) iar “actele
violente le transmit acestor grupãri senzaþia cã deþin o
putere care nu este proporþionalã cu dimensiunile lor.
Baza acestui sentiment este mãritã de strategia
autorului anonim pe care teroristul religios o adoptã ºi
care induce confuzii în rândurile inamicului” (4, p.175).
Perspectivele fenomenului terorist religios nu sunt
foarte limpezi. Cea mai puternicã ramurã a acestui
fenomen, radicalismul islamic, are o evoluþie
imprevizibilã. Sunt foºti islamiºti care acceptã acum
participarea la lupta politicã democraticã. Aceastã
participare este vãzutã însã de lideri ca un mijloc pentru
instaurarea unui stat islamic. Analiºtii se despart în douã
categorii în interpretarea fenomenului. Unii susþin cã,
dupã ce vor cuceri puterea, islamiºtii îºi vor modera
ideile ºi vor fi dispuºi sã negocieze. Alþii sunt sceptici ºi
afirmã cã politica Hezbollah, de exemplu, are un
conþinut revoluþionar care nu urmãreºte decât obþi-
nerea unui Liban islamic, eliberat de influenþa
occidentalã. Grav este cã þãrile islamice prezintã un
paradox: paradoxul unei legãturi dintre mase ºi un
anume tip de elitã. ”E vorba de o elitã declasatã, care nu
s-a integrat elitei guvernante ºi care trãieºte la periferia
Ciocârlia
BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007
societãþii, contestând establishment-ul ºi mai ales
Occidentul. Existã o masã dezorientatã de procesele
modernizãrii ºi globalizãrii, o masã sãracã. Ea este
lipsitã de instrucþie. Ceea ce ºtie sã facã este sã se roage
ºi sã atragã cu Kalaºnikovul. În aceste condiþii e uºor de
manipulat cu slogane antioccidentale, naþionaliste ºi
religioase. Capii reþelelor teroriste nu sunt niºte
analfabeþi. Dimpotrivã au studii în cele mai prestigioase
universitãþi occidentale. Adesea au luat doctorate
pretenþioase Sunt utilizatorii celor mai sofisticate
echipamente. Resursele lor materiale sunt consistente.
Oricare dintre ei ar putea duce o confortabilã viaþã
burghezã într-un mare oraº occidental. Dar au preferat
aceastã cale, a <<revoluþiei>> , a asaltului lumii
democratice” (1,p.3).
Bibliografie
[1] Bruce Hoffman, Scurtã istorie a terorismului în
Terorismul. Istoric, forme, combatere, Editura Omega,
Bucureºti, 2001
[2] Ariel Merari, Terorismul ca strategie a insurgenþei în
Terorismul. Istoric, forme, combatere, Editura Omega,
Bucureºti, 2001
[3]Jean Servier, Terorismul, Editura Institutul European,
Iaºi, 2002
[4] Magnus Ranstorp, Terorism în numele religiei în
Terorismul. Istoric, forme, combatere, Editura Omega,
Bucureºti, 2001
[5] Alain Besançon, Originile intelectuale ale
leninismului, Editura Humanitas, Bucureºti, 1993
[6] Traian Ungureanu, Sumbra Lume Nouã în revista 22
nr.41/2001
Euterpe
49
 POEM
Adrian ALUI GHEORGHE
OMUL GIRUETÃ

Dar, fiule, pe lumea asta se petrec lucruri grave

poate sã-þi moarã papagalul de exemplu
sau poate cã floarea ta preferatã sã scoatã un boboc otrãvitor,
poate sã te surprindã un cutremur în timp ce dai rest
unei iubiri - un rest de viaþã, desigur,
poate sã-þi moarã cîinele cel cu care ai vînat vreo iluzie

numai vezi într-o zi cã îi e rãu, îi e rãu, nu mai latrã,

nu-l mai intereseazã bucata de soare însîngeratã din faþa casei…

Sînt multe alte lucruri pe care nu þi le pot explica

pentru cã ele sînt ca apa fîntînii, tot izvorãsc de undeva
fãrã sã ºtii unde se duc în sfîrºit

Dar, fiule, pe lumea asta nu-i nimic sigur, nici simþurile tale,
care rîd ca prostãnacele în faþa nãvodului de lucruri din jur,
de limba oceanului pe care dormi,
pe care þi-ai fãcut adãpostul,
cu urechea stearpã de muzicã
ademeneºti cocostîrcii -
din speranþa vieþii în inocenþa morþii -
în fiecare primãvarã acelaºi lucru

în timp ce omul giruetã cîntã sã se ascundã

în buzunarele vîntului
nopþile lui galbene sînt contururile unor hãrþi
de patrii pãrãsite în care doar frigul îºi mai aºteaptã fiii:
Pasãre, pasãre! de ce cînþi de jale?
Pentru cã am vãzut pãdurea înecîndu-se în ruginã.
Ruginã, ruginã! de ce îneci pãdurea?
Pentru cã am ºi eu fii, moartea vreau sã le-o las întreagã.
Fiilor, fiilor! de ce vã-nsoþiþi cu moartea?
Pentru cã e mai tînãrã ca viaþa, ea se-nnoieºte continuu.

50 anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar

 Moarte, moarte! de ce nu-mbãtrîneºti ºi tu, de ce nu mori?
Pentru cã inima mi-e neagrã, pentru cã nu mã iubeºte nimeni.
Inimã, inimã! de ce eºti neagrã?
Pentru cã o pasãre cîntã de jale ºi nu ºtiu dacã pe vii îi plînge
sau pe morþi.
Pasãre, pasãre! de ce cînþi de jale?…

Dar, fiule, nimic din ceea ce vezi nu e adevãrat

fiara urmãritã de vînãtor e un tablou picurat pe pãmînt
într-o noapte mai lungã decît singurãtatea cometei -
au cãzut din cer hãlci de carne: era frica

ªi uite aºa, ne vom vorbi pînã moartea tîrziu,

calm ºi tu nu vei ºti cã mã voi sinucide prin cuvinte.
Sau mã vor ucide cu vorbe.
Mã vor tortura cu subînþelesul sau mã vor uita
uitîndu-se pe sine. Eu sînt numele lor
ºi pentru ei numele e ca setea:
beau apã ºi îi uitã înþelesul. Doamne, de ce m-ai pus
sã lucrez în atelierele tale! Dã-mi o formã convenabilã de om.
Aceleaºi capete? Aceleaºi guri în care putrezeºte mîncarea,
aceleaºi inimi în care se oþeteºte sentimentul? Am în mînã lutul,
e amestecat cu sîngele tãu, ratez continuu toate fiinþele
pe care le modelez, de la o vreme neputinþa o cred predestinare
ºi-n jur creºte lumea greºelilor mele.

Dar, fiule, lumea pe care o descrii nu e lumea ta. Nu e nici lumea pe care,
din întîmplare, þi-ai dori-o. Nu e nici înfãþiºarea
muºuroiului de cuvinte de pe limbã.
Zi-mi:
Viaþa ta e poezie?
Viaþa ta e prozã?
Viaþa ta e o piesã de teatru?
Viaþa ta e o fabulã?
Viaþa ta e un roman?
Viaþa ta e concluzia tristã cã pe mormîntul sãrac ºi piatra se
fãrîmiþeazã?
Viaþa ta e subsolul plin de datorii de la o notã de platã?
Viaþa ta e textul care condamnã un om sã fie fericit ºi el, bietul, nu
rezistã?
Viaþa ta e un bordel cu fecioare ºi tu, biet aventurier, nu ºtii unde
începe virtutea ºi unde sfîrºeºte onoarea?
Viaþa ta e goana viermelui prin fructul nenumit?

Dar, fiule, pe lumea asta se petrec lucruri grave

poate sã-þi moarã papagalul
sau poate sã-þi rãspundã la telefon noaptea în care ai descoperit
cã ai trup te-ai topit în îmbrãþiºarea lui ca metalul
cuprins de beþia ruginei

Amîndoi sîntem în solda negustorului de timp

cel care cumpãrã fãrã discernãmînt clipele tuturor.
Timpul plicticos al funcþionarilor. Clipele profesorului de pian
brusc inspirat de carnea universalã a unei adolescente
care respirã zgomotos cu inima. Timpul bancherului
care vrea sã batã efigia destinului pe ambele pãrþi ale monedelor.

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 51

 Orele de calcar ale bolnavilor. Secundele condamnaþilor la moarte
ca niºte seminþe rare pocnesc la cea mai micã atingere
(dar cine nu-i condamnat la moarte?). Sferturi de orã
de la îndrãgostiþii cãrora li se rostogolesc capetele ca mingile
de ping-pong pe podiºul lunii. Minute de la hoþii
de lucruri inutile, de la tîlharii comorilor din somn.
Orele de aºteptare ale tîrfelor de pe stradã, femeile care
vîneazã carnea bãrbaþilor, ultimul spasm al broscoiului
prins în boldul inflexibil al sorþii. Sãptãmînile cerºetorilor
care au vãzut prin crãpãturile cerului masa lungã la care stau
îngerii trãdãtori. Orele nedesluºite ale paznicilor de la
sala cu steaguri. Anii refolosibili, abandonaþi ca rufele triste,
veacurile orbite de neputinþã, disperarea preschimbatã-n clipe,
pãstãi din care seminþele sar ca zvîcnetul tîmplelor…

Noi evaluãm totul, facem plãþile. Pentru o secundã

a unui condamnat la moarte plãtim un nor. Pentru o orã
a unei femei de stradã plãtim un munte de sare. Un cerºetor
primeºte pentru o zi un deal, sã-l urce…
~þi aminteºti cã n-am ºtiut ce sã-i dãm
sinucigaºului pentru restul lui de viaþã?
Capul lui s-a rostogolit în jurul casei
pãrea sã fie uºor impresionat de copacii cu fructe - a cules cîteva,
apoi a scuturat cu pãrul lui norul - s-a scurs toatã zãpada,
a înhãþat-o de ºold, cu dinþii, pe femeia captivã
în cãmaºa albã de visat
ºi un cîntec ca o sfoarã cu noduri
îi ieºea din presupusul lui piept:
"Mai mãtãsoasã ca o limbã de cîine
e
Femeia. O întinzi. Pe pîine…"

Dar, fiule, pe lumea asta se petrec lucruri grave

poate sã-þi moarã papagalul de exemplu
sau poate cã floarea ta preferatã sã scoatã un boboc otrãvitor,
poate sã te surprindã un cutremur în timp ce dai rest
unei iubiri - un rest de viaþã, desigur,
poate sã-þi moarã cîinele cel cu care ai vînat vreo iluzie

numai vezi într-o zi cã îi e rãu, îi e rãu, nu mai latrã,

nu-l mai intereseazã bucata de soare însîngeratã din faþa casei…

52 anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar

 ISTORIE LITERARÃ
Aurel DUMITRAªCU
SCRISORI CÃTRE ADRIAN ALUI GHEORGHE

Borca, 16 febr.
1980

Bunã, Adrian!

Searã dulce, ca merele. Dupã meciul cu Italia (cît îmi place fotbalul!) ºi emoþionanta întîlnire cu Nathalie Cole,
fiica acelei voci rare care a fost Nath King Cole.
ªi ieri am fost fericit. Pentru cã m-am dus la Mãdei, i-am revãzut pe copii, pe Ionica cea seninã, pentru cã fata
aceasta îmi place în primul rînd prin seninãtatea care o inspirã, pe care o lasã în mine de fiecare datã. Parcã þi-am
scris de ce mi s-a întîmplat marþi: dupã ce am avut senzaþia cã orbesc, la ºcoalã, la o orã dupã aceea, acasã, mi-a
amorþit brusc partea dreaptã a corpului, gîtul, limba din gurã. O stupizenie care încã nu mi-a ieºit din cap.
Sînt zile în care mã recunosc din nou tulburat de acele versuri ale lui Sava:
„de timiditate nici nu m-aº fi nãscut
aº fi trimis pe altu-n locul meu sã vinã”.
Îl voi ruga sã-mi dea voie sã le folosesc ca motto la cartea mea, unul din motto-uri.
Am scris alte lucruri interesante în ultimele zile, dar n-am decantat nimic. Fericirea poeziei trece, totuºi, prin
muncã. Acum doi-trei ani eram, totuºi, tare copil.
Citesc poezii de Pavese. ªi-mi par mai mult decît copleºitoare. Pavese, nu ºtiu de ce, mi-l aminteºte pe domnul
Kafka.
Cînd te entuziasmezi tu de ceea ce scriu eu, mã bucur. ªi mai ales faptul cã poezia mea te „obligã”, cum spui,
la mai mult. Cînd vei citi poemele lui Cãrtãrescu, ºi alte poeme ale lui Hurezeanu (o, de-ai veni odatã acasã!),
revistele „Echinox”, vei simþi mai bine cãrui spirit impertinent aparþinem. Cred aºa mult în marea poezie pe care o
vei scrie ca un nebun dupã ce vei fi liber, încît nu voi sfîrºi sã mã bucur cã sîntem atît de fraþi. Vezi, noi nu intrãm în
literaturã cu cinism, dorind sã fim „cineva”, ci pentru a nu fi „oricine”, pentru a da tot ce avem minunat în noi. Cred
cã una din cele mai frumoase amintiri pe care o vom avea, desigur dacã trãim, va fi entuziasmul cu care ne dãm tot
sufletul pentru artã, în timp ce mediocrii þin cu orice preþ sã semene cu hîrciogii, aºa cum spuneam ºi într-un poem
din „Tribuna”.
Discutam cu „pseudo-intelectualii” de la ºcoalã, mã certam, mai bine zis, ºi mi-au reproºat cã mã enervez cînd
discut cu ei despre literaturã. Le-am spus cã e vorba de cu totul altceva: „nu mã enervez, mi-e milã, doar”.
ªtii, Adrian, eu voi þine întotdeauna sã duc o viaþã deranjantã pentru trepãduºii din jur, decît sã mã complac în
amabilitãþi de „doi bani jumate”, în minciuni pufoase, mirosind a os de tîrfã nespãlatã.
Þi-am spus deseori cã am un mare tupeu al puritãþii din mine, el rãmîne. Duc o existenþã vitriolatã, din punct
de vedere al plãcerilor obiºnuite, lumeºti, dar îmi dau seama cã sînt mîndru de condiþia mea. Un poet nu trebuie
niciodatã sã se lase mulþumit, terfelit de plãcerile oarecare. Nu mã refer la sex, avem nevoie de sex pentru cã noi nu
iubim femeile ca pe niºte animale, ci cum iubim poezia.
Mi se pãruse deseori cã nu am orgoliu, dar, de fapt, sînt nespus de orgolios cînd am de-a face cu proºtii. Îi desfid
tot timpul, este singurul mod prin care nu mã pot intoxica, orice-ar face.
Ai dreptate, poemele lui Petru Cîrdu sînt fascinante! Cred cã unul din marile lucruri pe care trebuie sã le facem
noi, dupã ce ne vom face studenþi, dracului, e sã învãþãm cît mai multe idiomuri, sã putem stabili legãturi cu poeþi de
prin lume. Sã fim marii „comuniºti ai artei”, nu în regularizarea ei, ci în cãldura cu care sã realizãm o unitate între
artiºti ai lumii, din lume. Vezi, Sava. Cu ce-s mai prejos cele douã versuri ale lui, citate, unor versuri aparþinînd unor
mari poeþi ai lumii?! Dar nu-i lipseºte decît „tupeul” de a fi unitar, de a fi solidar cu „impertinenþii” care vin, care
sîntem. Ce-am spus despre Sava n-are legãturã cu unitatea de care vorbeam mai sus, a poeþilor din lume.
Învãlmãºeala în care-mi vin gîndurile cînd scriu scrisori oamenilor pe care-i iubesc, mi-aminteºte de oamenii
deosebiþi care-ºi scriu ultimele pagini pe paturile spitalelor, ameninþaþi, agonizînd, dar totuºi lucizi cã într-un fel,
scriind, ei pun, alãturi de materie, la baza lumii – CUVÎNTUL.
Îþi doresc liniºte ºi încã puþinã rãbdare!

ªi te pup!
Aurel

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 53

 Borca, 24 febr.
1980

Bunã, dragul meu!

Duminicã cu mult soare! Dar sînt tare plictisit. Cred cã singurãtatea dã omului toatã neliniºtea. Pentru cã oricît
de rãnit ai fi, dacã nu eºti singur totul se cicatrizeazã, totul trece altfel. Am citit cîteva nuvele chinezeºti din epoca
Tang ºi o povestire de Mihail Bulgakov. La 9 am orbit cu Daniel la telefon. Auzi, ºi ãsta, îmi dã avize pentru duminicã
dimineaþa la 9. Voia niºte poezii, cicã Livescu scoate un supliment „Ceahlãul” ºi vrea sã ne publice ºi pe noi trei, cu
poze !?. A apãrut „Conv. lit.”, Daniel zicea cã are un poem acolo. Mã simt cam devalorizat de cîtva timp, n-am mai
scris nimic, pe ultimele texte n-am mai revenit deºi am scris cu har. Aº vrea sã mai cãlãtoresc. Mi-e dor ºi de dragoste,
dar dragoste sã fie, nu obiºnuinþã, cu complezenþã. Lãmîiþa m-a sunat cã e singurã. Punct.
ªi mie-mi scrise Steluþa I. Dar i-am primit cuvintele fãrã chef. N-am nici un chef de oameni care-mi scriu numai
cînd o duc rãu, deºi m-a mîhnit faptul cã nu e sãnãtoasã. În „ORIZONT”, un excelent interviu cu Nichita Stãnescu.
Mi-e dor de o fatã pe care am învãþat-o, realmente îmi zboarã tot timpul gîndul la ea. Exprimã liniºtea pe care
o aveam la Mãdei, mereu mã voi simþi copleºit de frumuseþea care poartã multã puritate.
N-am chef mai de nimic de cîteva zile.
Aº vrea un singur lucru: sã cãlãtoresc.
Azi nu ºtiu ce sã vorbesc! Sînt tare bleg ºi singur!

Liniºte ºi sãnãtate!
Aurel
Borca, 6 martie
1980

Te salut, Adrian!

ªi e o zi în care m-am gîndit mai mult la indolenþa frigului ºi la faptul cã n-aº vrea niciodatã sã fiu judecat dupã
entuziasmul de care-s cuprins cînd iubesc. Se pare cã numai cînd ne amintim iubirea ºtim cu adevãrat ce ne este mai
apropiat ºi necesar.
S-ar putea sã fie ultima epistolã pe care þi-o scriu pe adresa unei cenuºe pe care nu voi ºti niciodatã s-o stimez.
Sã-mi spui cînd pleci la Caracal ºi de acolo spre noi!
Scrisorile tale mã bucurã pentru cã nu mã accepþi în tot ce zic, cã ai ceva de spus. Corespondenþa noastrã nu
este o ºiretenie în care zornãiesc parale chioare, am sentimentul cã siguranþa prieteniei noastre ne dã tupeu ºi
liniºte. Avem întotdeauna nevoie de un om cu care sã ne certãm ºi pe care sã sfîrºim în a-l iubi. Asta nu se poate cu
femeile. Eu îmi pierd capul de obicei, în sensul cã dragostea îmi spune cã fericirea n-are nevoie de filozofãri. ªi poate
cã poezia existã numai pentru cã existã ºi singurãtate.
Am spus mereu cã pierdem tare multe întîmplãri în cuvinte. Dar poate cã nu m-am gîndit suficient ºi la faptul
cã numai cu aceste cuvinte ne putem apãra. O calamitate în care nu ai ºti sã rosteºti un singur cuvînt ar fi mai
sfîºietoare decît orice stigmatizare. Am credinþa cã întotdeauna cuvîntul va fi primul semn cã într-un anume loc nu
existã sãlbatici.
Tu ce-ai face sã te întîlneºti cu un sãlbatic?! Nici mãcar nu ai ºti sã fugi, pentru cã muþenia este o paralizie a
cuvintelor, iar un om care nu ºtie sã rosteascã un cuvînt este un om despre care nu ºtii nimic.
Oare faptul cã noi avem POEZIA e un semn cã avem într-adevãr ºase simþuri, sau poezia e o întîmplare
profitabilã (cred cã orice ameninþare trezeºte în om gîndul de a profita; indiferent cã de slãbiciunile eventuale ale
ameninþãrii, sau de ºiretenia de a distruge aceastã ameninþare)?!
Cu tine pot vorbi aºa, e bine cã ne ºtim, cã poezia din noi nu ne lasã pustii, cã mereu vom avea ceva de adãugat,
dar nu de complezenþã. Printre atîþia mediocri ºi trepãduºi, în faþa cãrora mã blochez ºi nu am nici o idee, prietenia
cu un om ca tine este un fel de epifanie, o viaþã trãitã nu oricum.
Cred cã ai dreptate cînd spui cã poezia mea e o detaºare de mine! Pentru cã aºa e! ªi nici n-ar fi poezie dacã nu
s-ar detaºa de mine. Viaþa mea adevãratã e cea din plan ideatic. Pentru cã numai întrebãrile ºi neliniºtile mele sînt
ciudate, nu ºi existenþa aceasta din munþi, unde profesorii nu se diferenþiazã de cozile seci de mãturi, iar mama îmi
va spune veºnic (ca orice mamã) cã trebuie sã-mi cumpãr haine, etc. ºi alte poveºti din acestea pe care nu voi reuºi
niciodatã sã le înþeleg, poate ºi pentru cã nu am timp niciodatã sã le ºi ascult serios. Ciudãþenia noastrã este
exacerbata trãire a amãnuntelor, a emoþiilor. Poezia nu poate fi o picturã rece, o tehnicã bine însuºitã, o potrivire de
cuvinte. Întotdeauna mi-a repugnat sã ºtiu cã Arghezi ºi-a intitulat un volum atît de nepotrivit: „Cuvinte potrivite”.
Geo încã nu þi-a rãspuns. În schimb, nu catadicseºte sã-mi mai publice un poem de prin febr. 1979 trimis. I-am
scris din nou, rugîndu-l sã nu mai facã gesturi din acestea care mã dezavantajeazã fiindcã nu mã mai reprezintã.

54 anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar

 Te aºtept dragul meu, nu ca pe un boþ de aur, ci ca pe o ploaie cu care ºtiu sã tac ºi sã vorbesc!
Liniºte ºi sãnãtate pentru ultimele zile din „enfer”!

Al tãu,
Aurel
Borca, 3 aprilie
1980

Te salut, dragule!

Mulþumesc mult pentru cãrþi! Mi-a plãcut mult Stelaru. Prelipceanu ºi Dumbrãveanu nu-mi spun, totuºi, multe-
n plus. Existã, cred, ºi o poezie a inerþiei.
Mã bucur c-ai izbutit cu ºcoala. Nu sesizasem rãspunsul lui Geo. Dar cred cã-þi faci probleme prea multe. Þi-am
spus cã nu trebuie sã-i mai scrii. N-are ce-þi spune. Sfaturile lui de dãdacã sînt chioare. I-am scris o scrisoare foarte
tãioasã. Poate cã totuºi n-ar trebui s-o pun la poºtã. Mã revoltã sfaturile pe care le dã omului Adr. Alui Ghe., deºi nu-l
cunoaºte. Lipsa de curaj în a „paria” pe cei care-i publicã poate fi un semn de ramolire. Þi-am spus cã i-am mai scris o
scrisoare limbutã, tãioasã, impertinentã în limitele bunului-simþ, mai demult. Nu-þi face griji. Nu a sesizat mai
nimeni sã þie-þi rãspunde, chiar cu „Ad. A. Gh.”. N-ai vãzut?! Nici eu. Liniºteºte-te, prietene! ªi nu e prima datã cînd
spun cã nu avem ce sã cãutãm la dumnealui. E suficientã încrederea noastrã în textele pe care le scriem, în valoarea
lor. Constanþa Buzea mã sfãtuise cîndva sã-i caut „pe cei buni pretutindeni”. Învaþã ºi tu ceva din aceste cuvinte! ªi
nu-þi mai face probleme. Rãspunsul lui Geo nu trebuie sã te afecteze. Pentru cã e lipsit de sens. ªi ce, acel vers e slab:
„viºinii sparg ferestrele de emoþie”?!? Sã fim serioºi, madam' Dumitrescu! Vezi, ne-am simþit recunoscãtori lui cînd a
pariat(!!) pe noi, acum privim altfel. Dar tinereþea ne dã dreptul sã nu iertãm clipele oarbe ale presupuºilor maeºtri.
Am primit „Echinox”-ul, nr. 11-12/'79. Îl vei primi curînd.
Nu vorbi niciodatã cunoscuþilor despre rãnile tale! Încearcã sã crezi cã-þi ajung eu! Personal, cred cã nici lui
Daniel nu trebuie sã-i spui, el poate interpreta altfel „apele chioare”. Firele care ne leagã pe noi sînt tare trainice! ªi
credem mult unul în altul!
Am impresia cã ultima carte a lui Romoºan, „Comedia literaturii”, e mai puþin o carte de poezie. Poate-o
gãseºti!
Învãþ de parcã aº fi pus sã mãnînc stuf. Sînt abulic, leneº. ªtiu cã bucuria cãldurii e de vinã. N-am mai scris mai
nimic.
ªtiu cã þi-am pãrut puþin diluat cînd ai venit la mine! Adrian, nu era decît bucuria cã te-ai întors în LIBERTATE.
Ironia, faptul cã te-am necãjit ºi aºa – un fapt care îmi exprima bucuria cã-þi pot vorbi de aproape. Nu mã judeca dupã
clipele bramburite. ªtii cã-s un vîjîit! Dar þin mult la tine, la clipele spirituale cu tine!
Sãptãmîna viitoare plec la Cluj! Cred cã numai gîndul acestei cãlãtorii îmi umblã prin suflet! Aproape cã nu-mi
mai amintesc Ardealul. Poate cã voi gãsi numai prieteni acolo!

Liniºte ºi nu mai fi mîhnit! N-are rost, fii sigur!

Aurel

P.S. – Am nevoie de niºte plicuri din acelea mari, nu pot trimite altfel „Echinox”-ul! Mai aºteaptã puþin!
Aurel

P.S. – La Tr. Severin apropie-te de POEÞI! Cã din ãºtia care scriu „trãiascã” din inerþie sînt destui. ªi de nimic!
Aurel
Borca, 8 aprilie
1980

Te salut!

De azi-dimineaþã scriu, umblu prin manuscrise, acum mulþumit, acum descumpãnit, am texte cu idei bune(!),
dar nu-mi ies cum le vreau eu, sînt revoltat! Îþi scriu þie pentru a mai ieºi puþin de sub teroarea manuscriselor. Azi nu
se prea lasã îmblînzite. Mi se întîmplã sã alunec în modul de a scrie pe care-l aveam mai demult, e normal sã nu-mi
convinã. Am o grãmadã de „limite” de care trebuie sã mã feresc.
Vremea rece mã obligã sã amîn ducerea mea la Cluj. ªi asta mã dezavantajeazã mult! Dracului!
Citesc sincopat. ªi nu lucruri ieºite din comun. Învãþ tare sincopat, adicã risc sã nu intru nici acum, ec. politicã
îmi creeazã o grãmadã de probleme. Cifrele. Mã gîndesc mult ºi la poezie, þi-am zis cã anul acesta vreau sã trimit un

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 55

manuscris la o editurã, cred cã la „Cartea Româneascã”. Indiferent de concurenþã. Am sã-i întreb pe cei de la Cluj ce-
i cu „Dacia”, poate trimit aici pînã la urmã.
Mai zilele din urmã mi-a scris Nelu Stanciu. Are 29 de ani, e profesor de românã; locuieºte la Corbu de Jos – jud.
Constanþa. M-au bucurat cuvintele lui.
Am vãzut „treimea” în „Petrodava”! Excelentã hîrtie! Vezi, aprecieri burgheze! Fã rost de mai multe
exemplare ºi trimite-mi ºi mie cîteva! Sã nu uiþi! Vreau sã dau ºi la cîþiva copii pe care-i iubesc. Pentru cã ºi ei mã
iubesc mult!
Dacã mã tot plictisesc s-ar putea sã dau o fugã pînã la tine! Cred cã locuieºti tot acolo!
Þi-am mai scris o scrisoare!
Dar uite cã nici sã scriu n-am chef, pun punct! Mã întorc la manuscrise. Am sã fac un scandal de-or sã mã
asculte!
Poate gãseºti „Comedia literaturii”! ªi ce mai e nou?!
Am vãzut cã Virgil Teodorescu, în „Sc. tin.” de sîmbãtã, îl prezintã pe un poet care n-a mai publicat nimic de 4
sau 6 ani. N-ar fi rãu sã te cenzurezi ºi sã-l cauþi! Þinînd cont de anii aceia pitici în care paria pe tine!

Numai bine! Scrie-mi!

Aurel
Borca, 10 aprilie
1980

Te salut!

Te rog sã-mi trimiþi ºi mie cîteva numere din „Petrodava”, pe aici n-au ajuns!
S-a telefonat la Cons. pop. sã mã duc luni, ora 14, la Vînãtori, pentru filmãri la „Antenã”. Nu cred c-am s-o fac.
Luni vreau sã plec la Cluj. Pentru cã încep sã cred mai mult în prietenii de acolo, decît în cei din alte direcþii.
Poemul trimis mi se pare aparte, plin de substanþã, e chiar o linie de „explorat” în profunzime. Mã bucur cã
Céline þi-a relevat „cinismul”(!) cu care trebuie sã scriem. Este, fãrã-doar-ºi-poate, o carte de excepþie. Ai grijã de
ceva: sã nu cazi în teoretizãri în poeme, cum mi se întîmplã mie. Tonul aforistic al unor versuri nu trebuie confundat
cu simpla teoretizare. Eu unul cred cã n-am niciodatã dreptul sã spun ceva care se ºtie cã aºa e.
Ultimele lecturi sînt insignifiante, leneºe, lipsite de har. Necesare, totuºi.

Liniºte!
Aurel
Borca, 11 aprilie
1980

Mulþumesc mult, pentru tot ce mi-ai trimis!

Pachetul, de fapt, a ajuns complet desfãcut! Am gãsit: „Parisul lit…”, „Vine iarba”, Gogol, Nicolae Ioana, o
„Petrodava”, plicuri, un caiet-foi albe ºi scrisoarea. A mai fost ºi altceva?!
Îþi trimit „Echinox”-ul! Ai mare grijã de el! A ajuns sã fie aproape unica revistã ale cãrei numere TREBUIE sã le
am, nu numai sã le citesc. Nu e idolatrie, dar e o revistã care-mi vorbeºte absolut sincer, pe „înþelesul” meu.
Cred cã-n seara aceasta sînt un om mulþumit, am 8 poeme care cred cã vor apare în TRIBUNA, ºi nu asta e
important, dar simt cã-s 8 poeme care mã uimesc ºi pe mine puþin. Sãptãmîna aceasta atît de plinã de rãni, lene,
siliciu, sicofanþi ºi stupizenie – se sfîrºeºte cu cîteva capodopere(!). Sînt un avut! Îmi voi da tot sufletul pentru încã
alte cîteva texte care încã-mi mai scapã printre degete. Asearã am scris un poem: „Inconsecvenþa amintirii lui
Byron” – poem în care cred cã mi-am scos inima ºi am lãsat-o în ochii lumii. Tot asearã am avut un sentiment
înspãimîntãtor ºi anume cã în ciuda unor impotenþe poetice voi avea întotdeauna „puterea” sã revin ºi sã scriu
poeme excelente. Am uneori stãri de mare emoþie, cînd sînt plin de cuvinte, pentru fiecare gînd un milion de cuvinte!
ªi pot alege. Atunci scriu cum doresc! Lecturile de la… marginea psihologiei mã ajutã mult în a mã face sã caut cãrþi
de psihologie, atracþia anatomicului ºi breºele în realitate – prin irealitate.
În ceea ce priveºte „Petrodava”: cred cã ne place uneori sã ne uitãm în oglinzi. ªi de fapt, dacã nu ne privim
uitãm forma unei anumite realitãþi.
Da, ar fi tare bine sã poatã apãrea trimestrial! Mãcar aºa! Dar se va complace între a fi o revistã de stimã sau
una de semi-culturã, dacã cei care vor fi ºefii nu vor ºti sã discearnã între amabilitãþile inutile ºi valorile necesare.
Cred cã sînt ºi alþi oameni de culturã ºi talent în P. Neamþ care ar putea vorbi lumii cu curaj ºi profesionalism.
À propos: trebuie sa te descotoroseºti de gînduri mediocre, ca de exemplu existenþa unui pseudo-poet cum e
acel Cîrnu. Avem un gînd bun pentru toþi cei care „fac” poezie, dar numai pãstrînd o anumitã distanþã nu ne vom

56 anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar

intoxica cu mediocritate. Fii sigur cã talent înseamnã ºi infailibilitate. Eu unul aºa cred. Pur ºi simplu aleg POEZIA.
Celelalte „întîmplãri” ºtiu cã existã oricum. Nu trebuie sã fim cinici, dar eu îi miros pe POEÞI, „ceilalþi” n-au miros.
Sînt sigur pe mirosul meu!
Salutã-l pe Livescu! Au fond, eu nu am avut niciodatã gînduri strîmbe pentru el, doar anumiþi presimþibili pãuni
de prin el mi-au displãcut. Dar poate cã erau pãuni paºnici. Sã ne gîndim cã ºi noi avem orgoliile noastre… ocazionale!
Ai mare dreptate, aºa e: „Oriunde ne-am duce mereu aºteptãm cîte o salvare”. Cred cã te iubesc ºi fiindcã ai
multe sentimente care se identificã perfect cu ale mele. ªi invers. Nu-mi plac alte lucruri, þi-am spus ieri – parcã. ªi
nu-mi plac deloc. Sã pricepi sã sînt ºi gesturi pe care nu le pot suporta. Mai ales dacã vin de la tine. Sau poate cã nu
mai ºtiu sã mã ºi îndoiesc. Îmi displac explicaþiile prelungite ºi prieteniile care seamãnã cu altceva.
Luni plec la Cluj!

Numai bine!
Aurel

P.S. – Trimite-mi cîteva „Petrodava”! Nu l-am gãsit pe Brãescu. Du-te ºi spune-le sã-þi dea pentru mine. O
doamnã mi-a zis c-ai fost la ei ºi ai luat. Credea cã eu am fost! Nu uita asta! ªi ai grijã de „Echinox”.
Aurel

Cluj-Napoca, 16 aprilie
1980

Bunã seara, domnu' Adrian!

Din garsoniera lui Eugen Axinte! Echinoxist. Moldovean de-al nostru. Un bãiat minunat. Bine, am o grãmadã de
prieteni pe aici, acum. ªi cred cã i-am cunoscut cam pe toþi, unii „toboºari”, alþii poeþi, alþii deosebiþi. Da, cred c-am
sã vin în Ardeal. Azi, dupã trei zile, m-am vãzut ºi cu D.R. Popescu, om de imensã amabilitate. „Poetul nostru” mi-a
zis, cu aleasã deschidere ºi plãcere. Una din primele fapte: tocmai primise poeme de la tine. Mi-a arãtat cã a scris pe
plic, dupã ce le-a citit cu atenþie: „e ceva prin capul lui”. Adicã al tãu. I-am vorbit mai mult de prietenia ce ne leagã
ºi, drept urmare, l-a rugat pe Felea sã facã ceva ºi pentru tine. S-ar putea sã apari. I-am arãtat ºi „Petrodava”. Pe
Daniel nu l-a mai bãgat în paginã din cauza altor obligaþii redacþionale, articole ce trebuiau sã aparã neapãrat. De
acum. M-a rugat sã trec ºi mîine, dupã o lungã discuþie, plinã de bunã-dispoziþie, oamenii aceºtia, cred, þin mult la
mine ºi la ceea ce scriu. ªi nu doar ei. Am descoperit ºi printre cei de la „Echinox” sau „Napoca universitarã” mulþi
prieteni, mulþi. ªi pe Sorin Grecu, cam „toboºar”, nu ºi cu mine. O sã-þi povestesc mai multe. Sînt zile pline de
drumuri, prieteni, poezie, generozitate. Îmi place în Cluj. ªi prietenia ce mi se aratã la tot pasul mã stimuleazã. Pînã
ºi femeile sînt aproape de mine. Ultima noapte, petrecutã cu o ardeleancã mult mai mare decît mine, dar de o
„douceur” sexy care m-a copleºit, se va preface ºi în „poeme cu Anica”. Venirea mea la Cluj (unde e totul verde ºi
înflorit; ºi e tare cald) este una din cele mai inspirate cãlãtorii.
Voi apare ºi-n „Echinox”, ºi-n „Napoca…”! Importantã mi se pare încrederea pe care mi-o aratã aproape toþi
aceºti oameni.
Am gãsit ºi cîteva cãrþi: Brecht – teatru, 2 vol. cu poeme de Hotinceanu, Sylvia Plath, Chagal, poate ºi
„psihanaliza” lui Freud.
M-am vãzut ºi cu Angela F., ºi cu Pescaru (într-o noapte am dormit la el), acum stau la Eugen (Axinte), un bãiat
excelent, cu care mã simt tare bine.
Am sã-þi mai spun despre multe altele!
Rãmîn pînã sîmbãtã pentru a merge la o ºedinþã a „Echinox”-ului, vreau sã-l cunosc pe Ion Pop, le directeur. Voi
afla ºi adresa lui Hurezeanu, D.R. zicea sã-i scriu pe adresa „Transilvaniei”, la Sibiu, o va primi.
Vin acasã ºi mã apuc serios de învãþat. Cred cã trebuie neapãrat sã intru. Aici!

Te salut înconjurat de cãrþi, flori exotice ºi liniºte!

Eugen s-a dus pînã la o Alice!
Bye!
Aurel
Cluj-Napoca, 18 aprilie
1980
Bunã, domnule!

E vineri! Ora: 23,38. În Cluj miroase a mijloc de varã ºi sîni neatinºi. Gîrle de femei frumoase inundã tîrgul. Sînt
singur. Eugen s-a dus s-o „vadã” pe „Carmen” a lui Bizet. Cred c-a rãmas la ea, cã nu mai apare.

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 57

 Azi am stat multe ore la TRIBUNA, cu D.R. Cred cã þine tare mult la mine, se pare cã le place mult cum scriu.
Mi-a spus tot felul de lucruri, cu imensã plãcere ºi sinceritate. M-a trimis ºi la „Steaua”, la Adrian Popescu. Mai mult
decît orice un singur fapt e important: sã intru la facultate. Cu studii sup., D.R. m-ar lua la ei. Încã nu ºtiu bine dacã
iubesc acest oraº, dar am gãsit aici mulþi oameni aleºi. ªi cred cã numai oamenii pot vorbi cu adevãrat despre un oraº,
despre profunzimea lui. Mã simt ca acasã. ªi de ce-mi este dor, totuºi, ºi de Bucureºti!? Mîine mai stau. La 14 mã vãd
cu cei de la „Echinox”. Nr. pe care þi l-am trimis nu mi-l mai înapoiezi! Voi mai aduce! Sper cã ºi numere vechi. Eugen
spune cã ne-am putea abona. Vorbesc eu mîine cu Bãciuþ. Cristina Felea îmi va da, sper, adresa lui Emil Hurezeanu.
Ieri, la cineva dulce, am ascultat mult Chopin. ªi Rahmaninov. A fost copleºitor. ªi cred cã am ascultat, de fapt,
în viaþa mea, prea puþinã muzicã adevãratã.
Poate-mi procuri ºi mie Freud – „Psihanaliza”. Aici nu am reuºit s-o „prind”. Mihai Pescaru o are ºi a zis cã mi-o
dã, dar nu l-am gãsit acasã în seara aceasta. Plec duminicã, cu trenul de 11,34. Nu m-am sãturat de stat aici, dar am
multe de fãcut acasã. Aici e grozav de cald, de cînd am venit eu! Zile de varã. Poate cã ºi-n Moldova e aºa! Ar fi tare
bine.
Am citit mult din Freud în seara aceasta! Acum nu mai pot. Am vãzut ºi-o fatã tare frumoasã, tînãrã, de 15-16
ani, grozavã! Era cu maicã-sa, dar poate mã va cãuta ºi mîine, poate o voi gãsi.
N-am vãzut „Conv. lit.” pe febr. ºi martie! Poate mi le trimiþi ºi mie sã le citesc! Nu uita asta! În TOMIS, Nelu
Stanciu cu multe poeme. M-am bucurat!
Am vãzut mulþi orbi prin Cluj. ªi cîteva catedrale superbe, uriaºe, dominatoare. „Toboºarul” Sorin Grecu n-a
trecut azi pe la mine. Se laudã pe undeva, e specialitatea lui.
I-am cunoscut cam pe toþi poeþii din Cluj! Cred cã venirea mea la Cluj acum este una din cele mai frumoase ºi
inspirate cãlãtorii din cîte am fãcut. Nu poþi sã te simþi rãu cînd un om de prestigiul lui D.R. îþi dã atîta atenþie, îþi
aratã deschis cã þine la tine. D.R. zice sã nu plec din munþi – într-un fel – mã invidiazã cã stau acolo; ºi mai crede
dumnealui cã ar fi bine sã nu trimit anul acesta manuscris la o editurã, ci la anul, pentru ca sã mã fac mai cunoscut în
reviste, prin ele. Mi-a spus tare multe lucruri drepte, pentru care-i sînt recunoscãtor. Nu cred cã þi-am pus o „pilã” la
el (!), dar l-am fãcut ºi eu sã te reþinã pe masã vorbindu-i mult de tine, de noi, de prietenia noastrã, de cãrþi, de
toate. Am sã-þi spun mai multe cînd ne vedem!
Sîmbãtã s-ar putea sã vinã Lenþi la P. Neamþ. Vorba lui Eugen: „Miroase a pizdã-n Univers!”. Ai grijã sã ne poþi
gãzdui, pentru cã nu mai prea am bani s-o duc la hotel. Pisicile!!
Am gãsit un disc cu Mahalia Jackson. ªi mã bucur!
S-ar putea sã-þi pun aceste rînduri de la Borca! Depinde pe unde mai umblu mîine! Pentru cã numai umblu de o
sãptãmînã. ªi toc toþi banii – cu, desigur, inconºtientã plãcere!

Liniºte ºi poezie, dragule!

Aurel

P.S. E 0,07. Deci e sîmbãtã! Axinte n-a mai apãrut. Deh! Bãrbaþii.
A.
(Scrisori trimise la Petrila, la UM 01256, acolo unde destinatarul îºi fãcea, silnic, armata ca soldat miner; ºi
apoi la Piatra Neamþ, dupã ieºirea din”infern”)

Eroul

58 anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar

 EXCELSIOR
Marian CONSTANDACHE
POEME

Aruncã-i un os de diamant ºi vei vedea...

Cînd se-nconvoaie din prãsila rinichiului,
cînd naºte o umbrã care are la capete zgîrciuri de viþel
cînd nu-ºi primeneºte disperarea nici cît ai descheia unei cãmãºi
sîmburii de migdal împovãrînd primãvara cu un altfel de înmugurire
abia atunci
el nu poate fi povestit sau explicat
Asta e sigur.

Ar putea lua înfãþiºarea unui... dar atunci de ce produce atîta spaimã

ºi de ce dinspre el se aude întotdeauna un þipãt ivit ca dintr-un staul
însîngerat
de ce miroase, în jur, totuºi a sînge
de ce dinspre el vine o liniºte umedã, liniºte de bãnuþ aºezat pe pleoapã
ºi cum de se strecoarã prin uºa crãpatã a primei evanghelii.

Numai atunci cînd o astîmpãrã de pofte pe maicã-sa prin cositor

ºi mirodenii,
sau cînd îi descoase cu acul de pe retinã mirovedenia,
poate fi el mãcar pentru o clipã bãnuit sau înþeles
fiindcã dinspre aripile sale vine o boare ca de dinaintea oricãrui atentat.

În trupul sãu, de-a lungul venei întunecate a rugãciunii,

o moriºcã de lemn macinã grînele versetelor înroºite cu sîngele macilor
întorºi, pentru o clipã, dintr-o penitenþã a celor desculþi,
care vor fi odatã bãtuþi în cuie
pe lemnul cãznit al unei flori de nu-mã-uita.

Dar nu în zadar.
Pentru cã el, atunci, îºi ridicã într-o miºcare ca de ridicare de pleoape
vertebra fecioriei,
ºi o aratã, pentru o clipã, mulþimii neliniºtite...
Poate opri numai cu o singurã vocalã surparea bancomantrelor
de la sucursala lui Iuda.

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 59

 Aruncã-i un os de diamant ºi apoi îndepãrteazã-te ca ºi cum ai vrea sã cunoºti
arta perspectivei de aproape.
Tendoanele picioarelor tale te vor purta în direcþia inversã a numerelor de circ,
unde panterei îi este smuls cu forcepsul dezvãþul mersului de felinã pe ape.
Undeva, niciodatã prea departe de locul unde te afli, cîþiva mecanici
destoinici,
îi smulg musafirului tãu, cu uneltele de grãdinãrit ale tarotului,
îi smulg- ziceam- mãrturii periculoase pentru soarta sindicatelor
din Vechiul Testament.

Chiar dacã nu ºtiai poþi afla acum cum au încercat

sã-l prindã ca pe inorog,
momindu-l cu o fecioarã în poianã,
dar o hulire venitã din gurile a o mie de femei,
l-a speriat,
alungîndul din capcana prea cu dichis ornamentatã.

I-au deschis mult mai tîrziu în andrabetare vena roºie a celibatului,

doar i-a veni ºi lui pofta,
dar nu au reuºit decît sã aducã mana în toate viile judeþului.

Învierea lui a rãmas de-a pururi ca un lapte rãscopt

în ceaunul ciobanului.
Un lapte rãsãritean venit dinspre cuibarul pieptului arvonit de cruciºul
lupilor cu mieii.

Pentru a-l prinde trebuie :

sã te dezveþi de diavol cum te-ai dezbãra de onanie,
de tutun,
de mîncãrurile prea sãrate.
Sã posteºti cu atîta fervoare încît, în jurul tãu pe o distanþã
de cîþiva kilometri în nici o bisericã sã nu se mai taie
maioneza liturghiei.
Sã-þi laºi sîngele sã-þi descoase tighelul cãmãºii
sã mergi împleticit pînã la încheieturile mîinilor
pînã la urletul lupilor sã-þi tricotezi un botez
pe care sã-l rãstorni cu tot cu apa silnicã la picioarele femeii
sã-þi pãstrezi în curãþenie de fatã mare lobii ficatului rãsfrînþi pe remuºcarea apusului,
sã-þi mãrturiseºti pe gurã un cîntec de lepãdare
între cei doisprezece arhierei ai sternului,
ºi rãsturnat cu toatã carnea de fecioarã în scaun
sã-þi arvoneºti darul de orator al capcanelor.

Dacã atingerea trupeascã cu el nu se va putea realiza niciodatã

mulþumeºte-te cu alte figuri geometrice.
Dar nu practica sodomia cu echerul,
nici cunilingerea pãtratului,
nici coitus interruptus cu dreptunghiul...
smulge-i doar diavolului din trupul tãu promisiunea
cã nu se va mai închina în tainã dumnezeului tãu,
acelui dumnezeu care-ºi tîrãºte ombilicul încã netãiat
pe paginile groase ale cãrþilor sfinte,
roagã-l sã nu-þi mai îngraºe, noapte de noapte, pe femeia ta
cu borhotul de pe limba lui despicatã,
despicatã precum cele douã testamente.

60 anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar

 Ceea ce se ºtie
nu poate fi deranjat în urmãtoarele stãri :
cînd covãseºte umbrei pe cãmaºã un ultim tighel al morþii,
cînd se-mpreuneazã cu martirii neamului dîndu-le din sãmînþa sîngelui sãu
glorios,
cînd îºi leagãnã o mînã cu cealaltã crezînd cã dacã-ºi adoarme stînga
aceasta nu-l va pîndi,
cînd el însuºi va adormi,
beregata este un organ atît de vulnerabil
chiar ºi la popoarele care abia ºi-au ieºit din minþi

Cum ºtie el sã dezveþe moartea sã-i mai silabiseascã numele

numai pe vertebrele mari,
cum ºtie el sã ne spunã acum la despãrþire
cã nu existã nici o literã în alfabet
care sã nu aibã pe conºtiinþã miliarde de morþi.

Înþeles doar de la jumãtate

...prãvãlit pe spate în grãdina casei,

cu toate acareturile soarelui ºi lunii, cu tot
fierul vechi al astrelor peste mine,
presimt
cã de la jumãtatea acestui poem
am sã înnebunesc.
...deocamdatã mi-e bine
mîna nu-mi mai tremurã
ci doar ascute o secure.

...prin magneþi,
intru în legãturã cu lumea de dincolo,
prin amnioticele pragului,
cu cei care aºeazã noaptea pe scaune ºi îºi recitã din sîngele
lor convulsiile,
mã pregãtesc sã umplu golul dintre tîmplã
ºi despuierea diavolului
rãmasã nerãsfoitã pe cartea de pe genunchi.

...doar de la jumãtatea acestui poem

am sã îmbrac o blanã de urs ºi acolo am sã muºc din fructul nebuniei
mele,
din fructul otrãvit al nebuniei mele am sã muºc,
dar deocamdatã mi-e bine,
defriºez cu securea calendarele,
dau o copcã, douã în versete,
mã preacuminec de la jumãtatea în sus a poemului.

...mai este vreme,

oare, sã întreb, sã desluºesc,
ce am fãcut cu timpul dãruit cum o ofrandã,
spun nu cînd ar trebui sã spun da,

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 61

 cînd a trecut începutul a tot ce trebuia sã fie,
dar nu a fost !

...toþi prietenii mei trec pe lîngã blana de urs,

dar nimeni nu o ia în seamã,
nimeni nu ºtie
cã de la jumãtatea acestui poem
am sã îmbrac blana de urs,
ºi am sã intru în oglinda alice,
îmbracat în blana de urs,

dar deocamdatã mi-e bine : încruciºez mîna

ca ºi cum aº creºtina
un prunc gãsit în smîrcurile calendarului.
Pãºesc timid
sã nu vãrs sarea adunatã pe tîmplã.
Cu cît înaintez în scrierea acestui poem securea mi se toceºte.
În toate cele care mã înconjoarã
existã un nerv care tremurã. Organele reci tresaltã chiar ºi pe masa autopsierului.
Jocul nu s-a sfîrºit. Urme se cer descifrate. Noduri aºteaptã sã fie eliberate.
ªi orice îmbrãþiºare a ferestrei aduce cu ea în pelerinaj un sînge profetic.

Semnul crucii doamne ajutã

se chirceºte în mîinile mele cum un foetus neîmplinit
Nu mai ajung la amin.
Nu-mi mai intrã semnul crucii în vitezã.
Mi s-a rupt pinionul aminului.

Lama securii nu mai subþire decît un himen de fatã.

Mã pregãtesc sã innebunesc.
Dar deocamdatã mi-e bine.

Arunc sare peste blana de urs în numele tatãlui ºi al fiului ºi al sfîntului Duh.
Doar pinionul aminului este rupt,
iar blana tocmai se umple de viermi.
De atîta umezealã a crãpat pînã ºi carnea îmbrãþiºãrilor.
ªi spun : sã zicem cã deocamdatã mi-e bine,
Sã zicem cã de la jumãtatea acestui poem
voi înnebuni.
Sã zicem cã nu voi îmbrãca blana de urs.
Deocamdatã e bine.
Condimentez textele sacre :
ienibahar pentru exod
piper pentru lepãdare
cuiºoare la rãstignire.
Fac ºi eu ce pot
sã amîn sosirea celeilalte jumãtãþi a poemului.

Tai cu securea o felie groasã din pîinea tatei

ºi tãiºul îºi pierde fetia în aluatul pãrintesc.
Vreau sã hrãnesc noaptea. Sã o îngraº. Ca pe o cãþea gestantã.
Care sã-mi fete nebunia din jumãtatea a doua a acestui poem.
Dar tare mi-e teamã de vecinii mei care-mi vor inneca nebunia
aºa cum fac cu toþii puii de cãþea.

62 anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar

 Grea blana ursului, grea ca o maºinã de rãzboi.
Grea ºi ameninþãtoare.
Mã tocmesc la marginea ei. Mã tocmesc cu colþii ei. Cu remuºcarea ce se
rupe din vis ºi-mi udã spinarea. Pãrãsesc cum pe o sorã tencuiala umbrei pe
care am scris deja prima jumãtate a poemului.
Izbesc poarta de lemn a icoanei ºi iau cu mine tot varul sonor al trompetelor
ultime.
Grea blana ursului.
Grea rãsuflarea tatei.
În aburii ei plin de alcool îmi ascut securea ºi pîndesc sosirea
jumãtãþii poemului de care mã tem.
ªi-mi este fricã ca de un viciu.
Pentru cã jumãtatea oricãrui poem este mai toxicã, la fel cum e jumãtatea
þigãrii. Aici se adunã gudroanele cele mai periculoase.
Prima jumãtate a oricãrui poem este asemãnãtoare Vechiului Testament.
...lux, calme et volupte...
Dar a doua jumãtate este Noul Testament
Acolo se întîmplã întotdeauna ceva important.
Crima Vînzarea Scuipatul.
Noul Testament conþine mai multe gudroane,
Mai multã otravã pentru cel care-i trage în piept aburul.
Femeile dupã treizeci de ani seamãnã mult cu el...
Acum descoperã porunca, legea ºi încãlcarea ei...
Încep sã-ºi simtã viitoarea suire pe cruce
Dar nu ºtiu
Cã bun de prãsilã rãmîne tot Tata Moºul din Vechea Pravilã.

În bolborosealã cãruia îmi ascut eu securea,

dedulcitã în aºteptarea sosirii acelei jumãtãþi-om jumãtãþii iepure-ºchiop.
pentru cã aºa-i orice poem fãptuit
de la jumãtatea cea a iepurelui ºchiop trebuie sã se întîmple ceva,
sã se închege un schepsis, o dramã,
sã aparã gudronul esopic, morala sau zicala plinã de nicotinã.

Dar pînã atunci hrãnesc cu hãlci mari de carne,

hãlci tãiate din trupul lui Tata Moºu,
hrãnesc întunericul, hrãnesc bezna celei de-a doua jumãtãþi a poemului.
Tare mi-e teamã de poemul acesta despicat ca o limbã de ºarpe,
despicat precum vulva femeii,

despicat precum apele Iordanului,

atunci cînd Domnul a poruncit sã treacã poetul,
cu jumãtatea nescrisã a poemului pe umeri,
sã iasã din robie,
salvat de la nebunie.

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 63

 POETUL AMIC
Iancu GRAMA
FLORILEGIU POETIC

Poetul Iancu GRAMA s-a nãscut în ziua de 8 noiembrie, 1933, în satul

Vizureni, com. Tutova, jud. Vaslui. De mulþi ani s-a stabilit în Bacãu, unde a
predat geografia.
A debutat în anul 1976, revista Ateneu fiindu-i naºul literar. A tipãrit, pânã
acum, 7 volume de poezie (Solstiþiu, ed. Plumb, 1993), Meridele (ed. Plumb,
1994), Tãcerea cu sufletul (ed. Corgal Press, 1999), Acul Cleopatrei (ed. Corgal
Press, 1999), Noctalia (ed. Cronica, 2001), Starea de aºteptare (ed. Plumb,
2002) ºi se aflã sub tipar volumul Lespedea din devon, la ed. Studion din Bacãu.

ºoaptele miletinelor
este prima zi dupã scoaterea atâtor lopeþi ºi-a câtorva naiade
ºi nu se aude decât în sus tocmai când îºi scoate adâncul
ºi numai la miezul nopþii este prelungul însoþit de singurãtate

am spus-o ºi repet este-o fisurã în omoplatul cerului se vede un rânjet

ºi nu se simt decât ºoaptele miletinelor

este ºi-o curburã unde s-atinge duioºia cu mâhnirea iar în urma

atâtor semne aleargã onomatopeele însoþite de-o umbrã care-ºi
dezveleºte sânii

periplul nestãpânirii
mereu le-am spus ziua mea de naºtere dar toþi au uitat
este într-o margine de risipã ºi se fac ºanþuri adânci peste care
se suprapun doar vederile iar cei din rândurile trei ºi patru
îºi continuã periplul

este ziua a patra ºi-a cincea iar dupã plecarea lor nu se mai strigã
în faþa zidului ºi nici mãcar nu se mai fac improvizãri

un apropiat unei extravaganþe numãrã mereu aºteptarea ºi-ºi îndreaptã braþele

cãtre ultima sosire

64 anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar

 diagonale
este o zi atât de subþire încât þi se face fricã
poþi deºuruba o roatã sau sã repeþi cum cântã malul unei râpi
ºi se vãd diagonale care-ºi cautã numai lungimile ºi o parte din sacralitate

este apoi curmarea mai multor vertebre ºi încheieturi strânse în inele

cu acvarii ajunse notorii

un fel august pe ambele pãrþi ºi cu linii oblice într-un port septentrional

când tãcerea îºi preparã ceaiul hepatic ºi-i chiar capãtul unei singure nopþi

psalmul cu numãrul 47
existã aproapele apoi foarte curând îºi sporeºte confidenþialitatea
un produs care-i fãrã miros ºi fãrã sã se vadã

ulterior e ca într-o strâmtã celulã se umblã de la un neuron la altul

alteori este atât de direct încât mulþi încep sã rãtãceascã
ºi nu se alãturã decât posomorârea cu unghiile scoase ºi cu strãbaterea dintr-o altã zi

este înaltul urmat de starea de contumacie o lateralã din care se prelinge o nesfârºitã umoare

lent spune cineva dintr-o alveolã iar un altul îºi strânge

o falangã ºi reproduce psalmul cu numãrul 47

arta trenãrii
douãzeci peste cele active un cat înaintea cuvintelor slobode
ºi strãbaterea care poate fi ursuzã

o cantonare într-un bivuac semnele unei distribuiri ºi lumenul despre

care s-a spus cã-i neunificat

este totalul unor infuzii remarca dintr-o apropiere ºi indiferenþa care

încã mai posedã arta trenãrii iar din când în când poate fi introspecþia
sau dijmele care-au rãmas nezdruncinate

în apropierea lacului kuman

spun 12 ianuarie cum aº ridica ochiul dintr-o coadã de peºte
ºi se aude cum foºnesc moliile într-o pernã de lânã

spun apoi alte date calendaristice cu alte conotaþii

pânã simt cã aerul s-a îmbibat destul cu oxid de carbon ºi cu azotaþi
din resturile care-au fost stocate în apropierea lacului kuman

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 65

 lungul tãcerii
adâncul dintr-o retrasã înfiorare ºi un descântec alãturi multor dureri

este apoi convingerea într-o rapidã intuiþie retractilitatea

ºi chiar opunerea care este sindroficã iar de multe ori autotrofã

un mereu intrând care nu poate rezuma decât lungul tãcerii

o alternanþã în cele din urmã cum fac mulþi dintre spontani
îºi acoperã gura ºi tac pânã se îndepãrteazã toate primejdiile

înãuntrul similitudinilor
cum se vede pãmântul într-o coajã de nucã ºi cum se separã uitarea de aduceri aminte

un munte de argumentãri cu pãrþi ale contestãrilor

ºi se divide întreaga plãsmuire chiar în apropierea trupului tãu – ecuba

o diseminare inoportunã un antract de unde se simte ºubrezirea intimitãþii

este ºi-o cabalã tocmai când atenþia lor se disipeazã ºi-s nenumãrate
deteriorãri înãuntrul similitudinilor

numãrarea învãluirilor
cum ar fi ziua a treia ziua a patra ºi a ºaptea – corintica

subordonarea tuturor interdicþiilor aplicarea unor acumulãri ºi

suprapunerile rânduite conform gravitaþiei

este pendularea într-un spaþiu limitat numãrarea învãluirilor

ºi chiar a ecourilor subcrustale este apoi forma târzie a înrudirii

eºecurile etajate pe-aceleaºi rânduri iar alteori sînt destule înfiorãri

într-un amestec supradimensionat

patru mãrimi anecdotice

agitaþia este prenumãratã vorbele ieºite din comun
instaurarea unei duble comenzi iar ultimii care se clatinã ar trebui înlocuiþi

este pe potriva absolutizãrii sînt cazuri când insistenþele rãmân necunoscute

„patru mãrimi anecdotice” spune un privitor ºi îºi înnoadã auzul

„cincisprezece vãtuitori” strigã cel de pe creastã dar lumea nu este atentã
iar înãuntrul primului aruncãtor apar fâºii albe ºi protectoarele
anemone cu invazii cu tot ºi încã se aºteaptã drumeþii cãtre vechile metehne

66 anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar

 77 de iniþiaþi ºi uitarea care aºteaptã sub un maldãr de frunze
o surprindere cu multele ei vinovãþii într-o strâmtã aºezare

iar dintr-o întreire ca la capãtul primului adaos se numãrã pe degete

apoi se repetã convulsiv ºi nu se mai poate returna decât firul subþire al ancestrei

vreo 77 de iniþiaþi ºi uitarea care aºteaptã sub maldãr de frunze

ºi încã apare nemaivãzuta îngãduinþã cu braþele ei slãbãnoage

suprapuse vârstei nonagenare cam dintr-o aproximativã sfârºire

când se repetã numele unei prelungi insatisfacþii

simulacru
vindecãtor spui într-una – catehizarea împreunã cu mântuirea ºi vobiscum
cum ºopteºte cel ignorat

un mereu substanþializat pe partea concentratã câteva opþiuni strânse între ele

ºi multe cauþiuni unele pentru altele

uneori existã o continuã suprapunere cu etajãri sincrone ºi nesfârºite demersuri

care se pierd în imagini xerofile

existã ºi-o golire alãturi de-o umplere simultanã un context care poate fi

înjumãtãþit sau placat la intrare

alteori nu se mai poate decât forma de beizadea sau cadrul unui acrostih
care este un simulacru chiar deasupra celor care sînt grãbiþi

s-ajungã enclavizarea

49 de eufazii
cu o indiferenþã maximã vii ºi-þi trânteºti toatã recuzita
apoi se face loc pentru nemulþumirea ta cronicã ºi nu þi se mai spune

cã înãuntrul celor vãzute existã un triplu îndemn la suprimarea celor 49 de eufazii

ºi toþi reclamã cã nu-i adevãrat decât palma întinsã ºi câteva dintre farsele care-au fost ascunse

continua ºi insuficienta perpetuare

2004 rãsturnat peste 2005 cu un regret constant ºi cu mãrturii care stânjenesc orice înaintare

este un total al unor alãcuiri vechi iar dupã strângere se continuã

cu multele evacuãri ºi cu amestecul care poate divaga permanent

2030 spun la întâmplare ºi are loc o ieºire la suprafaþã

alteori se tot apasã lângã aºteptare ºi existã o permanentã probitate

uneori se contopesc toate întârzierile ºi se numãrã cu atâta lãcomie

încât nu se mai ºtie decât continua ºi insuficienta perpetuare

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 67

 tulburele ereditar
nu se ºtie cum ºi din ce parte vor veni sã-ºi facã un adãpost cât de vremelnic

este o inadaptare o permanentã resuscitare ºi nu se dã drumul decât

potrivnicilor într-o înclinatã înserare ºi existã o permanentã rãcire
ºi chiar predominarea resentimentelor

o singurã datã precum nostalgica repetare sau liniarele aºteptãri

alteori erau numai congestionãri ºi afecte dintr-o altã indispoziþie

cum se pot potrivi dintr-o entuziastã precãdere ºi tocmai deasupra tulburelui ereditar

biotopul energetic
unde într-o staþie de sortare sau în apropierea unei ultime jecmãniri

þi se vede în lungul opaiþelor este mare nevoie de prevenire ºi de o catalogare intimã

precum s-ar desfãºura întocmirea sau preluarea dezastrelor

este o combinaþie atipicã între o rezervã ºi biotopul energetic

se fac administrãri temporare se iese dintr-o scurtã aflare

pe partea pantelimonicã unde erau bântuiri într-o formã mai mult ascunsã

ºi încã sînt prevenirile cu braþele întinse cãtre mucalitele premoniþii

abrevieri cu majuscule
endimion scria pe-o piatrã ºi repeta întruna cum se înainta prin subtilizare
sau cum îºi îmbrãcau paznicii halate duble de culcare care putea induce în eroare

o retragere cum lãsa sã se înþeleagã din partea celor rãmaºi sã numere mereu
ºi sã noteze ultimele abrevieri cu majuscule ºi încã sînt descrise
multele repetãri pe capete goale
uneori sînt exteriorizãri cu palmãri în lungul odgoanelor
alteori existã o stare de îngrãdire ºi mulþi sînt doar dintre cei care
se lasã ispitiþi de forme ºi culori inadecvate

margine într-o altã zi

de va începe sã ningã eu voi rãmâne margine într-o altã zi
un reazem bântuit de-o odinioarã întretãiere ºi nu se aud decât ciopliturile într-o stâncã

este atât de înalt încât întreaga pãdure pare lipitã de pãmânt

ºi nu-s decât ochii ºi urechile santoriei într-o permanentã atingere

este ºi-o infiltrare cu degetele luminii într-o subpãmânteanã diversiune

chiar dacã vor fi trenãri ale ascunºilor monoliþi

68 anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar

 Daniel CORBU
Fratele Iuda
(o viziune)
Ani de-a rîndul am urmãrit devenirea dialecticã
a celui ce-ºi chinuie umbra.
Da, e foarte greþos cã venim foarte greþos cã ne ducem
– ca pentru mine-am ºoptit. Pe urmã
am adormit ºi-am visat imensa poartã a Paradisului
plinã de desene obscene, de-nfãþiºãri ºi
înscrisuri greþoase. Apoi am smuls cartea
din mîna îngerului ºi-am ales doar cuvintele
care þin loc de aripi.
ªi s-a fãcut searã ºi s-a fãcut dimineaþã.
Iar cînd s-a apropiat cel mirosind a trãdare
(cîþi din neamul lui Cain chipul nu-i poartã?)
am spus:
– Rãscumpãrã-mã, frate Iuda
ºi pe cîþi arginþi vei vrea
pe mine mie la nesfîrºit vinde-mã!
Puruºa
Cînd am scris Poema sfîrºitului
era o searã smolitã de gînduri
cînd orice disperare îºi cerea dreptul la desãvîrºire
iar prinþul Mîºkin cu care ne-ntîlneam tot mai des
surîdea apocrif.
Ca un înger trecea deasupra noastrã
Puruºa în rochia-i de nenufar
canonizînd absenþa.
Dar nu aceasta-i consolarea noastrã
clipã neagrã ºi lacomã clipã
despre munþii ascunºi prin ceruri
am vorbit cu clarvãzãtorul Von Dogen
pînã cînd domestica absenþã da-n muguri
doar el ºtia cã începusem sã scriu erezii
cã nu mã intereseazã urmele zeilor.
Cã nici un bãtrîn adevãr nu minte.
Totul ºtia. Nu rîde, viseazã-nainte!
BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007
POEME
Un duh de ivoriu
Filomenei
Ceva din mine nu vor putea
sã îngroape groparii.
Ceva ca o mireasmã care le scapã printre degete
ceva ca un duh de ivoriu
ca un vers spus dimineaþa
de mierle sau codobaturi.
Ceva din mine nu va putea
sã îngroape groparii.
Purtãtorul de tãcere
Doamne, atîta deºert în clepsidra
pe care mi-ai dat-o
sã mã lecui de timp!
O, înviere de fiecare zi a pãcatului
fãrã de veste a venit toamna.
S-a defectat ºi maºina de fabricat petunii.
De undeva de prin ceþuri
a apãrut ºi îngerul meu peltic ºi tomnatic îngerul pãzitor
– Sfîntã vecinãtate a Nimicului – începu îngerul –
aºa de livid ºi fãrîmiþat de absenþe
doar în vorbe vei mai fi fiind fericit!
– Dragule, – i-am rãspuns îngerului privindu-i
aripile tot mai tocite mai blegi ºi mai rãsfrînte în sine –
de-acum îmi voi potrivi monadele tãcerii
voi rãmîne printre fotonii ºi frumusonii tãcutei tristeþi
ºi voi mînca din aceiaºi pesmeþi ai poeþilor blestemaþi.
Azi de exemplu sãtul de psalmi ºi ode tremurînde
voi mai scrie ºaizeci ºi patru de versuri
la cutremurãtoarea mult aºteptata epopee a secolelor
cu provizoriul titlu Aºa s-a cãlit batista
(pentru ea voi fi rãsplãtit cu greutatea trupului meu în
aur!)
voi primi în tãcere vizita zeului barbar Asclepios
voi admira sînii azurii ai cerului ºi voi întoarce clepsidra.
Cu altã deºertãciune voi rãspunde deºertãciunii.
69
 Cimitirul din sînge
Mult prea majestuosului
poet Ion Mircea

Pe nesimþite atîtea lucruri devin muritoare

ºi pe nesimþite atîtea rãsar din broderii de neant!
Cînd vorbeai de ninsorile cu globule albe ºi roºii
dintr-un sînge universal
eu chicoteam prin colþuri Ioane Mircea.
Zîmbeam.
Pînã cînd am vãzut cum se deschid
ferestrele poemelor tale
sã intre aer curat dimineaþa.
Pînã cînd m-am simþit ºi eu stãpîn
pe principiul imixtiunii lumilor
ºi am vãzut sîngele morþilor
oxigenînd sîngele celor vii. Pînã cînd
am scris poema crinului roºu
ºi-am fãcut portretul robot al totenului.
Atunci Manualul tãu de adoraþie universalã
mi-a fost la mare cãutare ºi de rodnic folos
pentru cã începusem, drãgãliþã Doamne, sã ademenesc
crucile negre
din sîngele cerului
ºi sã probez adoraþia magilor
purtaþi de secol în roabele lumii.

Poftiþi, domnule Kafka! O mie de biberoane în flãcãri

S-ar cuveni un imn pentru Dimineaþã.
alunecarea-n abis ªi o mie de biberoane în flãcãri
s-ar cuveni o dovadã! plutind pe rîu ca-ntr-un tablou de Felix Aftene
ªi pe cînd se desface-n bucãþi zeul tãu protector ºi o apã neagrã neagrã ca-n poemele
ºi înfloreºte vãzînd cu ochii labirintica civilizaþie lui Daniel Corbu
metatextualã ºi cerºetorul aristocrat bãtãtorind cãrãruia spre
iar miracolul dezgolirii de sine atinge apogeul Dumnezeu
cu aceeaºi febrilitate cu care neofiþii pe cînd din gurã îi ies balonaºe multicolore
îºi împart Paradisul mici înjurãturi de forma plãmînului stîng de forma
nu dispera! LUCRUL ÎN CARE NIMENI NU CREDE plãmînului drept:
SE-NFOMETEAZÃ ÎN SINE T' v' n buburuzele voastre dã clopotari
ºi totul e salvator ai nimicului
pînã ºi aceastã peticitã speranþã dã cuburi fericite
pînã ºi acest vis amputat dã obsedaþi textuali!
ºi chiar aceastã dimineaþã în care Bã fericiri spulberate bã
stai ºi priveºti picurii ploii pe un mormînt nou. cutremure cu fleonc
Cineva mãturã curtea abatorului bã adoratori dã femei abstracte
cineva spune: poftiþi domnule Kafka! ºi bucolice dorinþi!
S-ar cuveni un imn pentru Dimineaþã. ªi o mie de biberoane în flãcãri
alunecarea-n abis plutind pe rîul ce se varsã în ceruri.
s-ar cuveni o dovadã!
Nu departe: o trompetã rezematã de zid.
Mîna clipocind uºor înspre inimã.

70 anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar

 PORTRET DE POET
Mihai Sultana VICOL
PIETRELE RÃMÂN CUVÂNTÃTOARE

Poezia a fost pentru Ion Enache un mod esenþial de fiinþare, o istorie trãitã ca
supliciu. El nu a scris poezia, ci a trãit-o din rãdãcinile pânã în creºtetul timpului sãu.
Povestea scrisului lui porneºte de la un zarzãr înflorit care a crescut în prispa bunicului.
Poezia lui a fost sorbitã frumuseþii Universului. Ion Enache (Zeul, cum îi plãcea sã se
numeascã) s-a sprijinit doar pe frumuseþe spre a-ºi vindeca rãnile ºi a nu lãsa rãpusã
poezia.
Dincolo de singurãtatea sa, Poetul a pãstrat într-un ascunziº al inimii o sclipire de
orgoliu, era conºtient de faptul cã nu mulþi sunt pe mãsura talentului sãu. ªtia cã a
chinui cuvântul pânã la a-l aduce la vorbãrie înseamnã a ucide poezia.
Nu iubea notorietatea imediatã, zgomotul clipei, dorinþa unei „clasicizãri” forþat
impuse, jocuri primejdioase ºi uneori vecine cu neantul. Dacã apa e lãsatã sã treacã
dupã voia sa, pietrele rãmân cuvântãtoare.
11 iulie 2007

Drum nedorit

Nemaivenitului Ion Enache

Ei, zeule, astãzi nu mai eºti decât

amintirea unui templu. În fosta ta lume vie,
viile rodeau. Credincios i-ai fost rodului ei.
Ei, zeu al soarelui, dimineþile te întâmpinau
cu rãsãrituri mirifice, zilele apuneau în amurguri
extaziate. Beai din pocale de diamante.
Tu, zeule, astãzi prãbuºit eºti în neagra þãrânã,
braþul barbar al timpului te-a ruinat. Cei
rãmaºi sunt doar fãpturi ale umbrei tale.
Eu sunt printre cei rãmaºi norul strãfulgerat
de cuvântul tãu. Nu pot sã fiu decât umbra
umbrei tale, urma norului pe cerul tãu.
Ploi pãgâne îmi curg pe faþã, faþa mea e
brãzdatã de viitura timpului nemilos.

Crâºmele îþi aþineau calea precum o cãþea

credincioasã. Paharele mânioase stãteau
cu gura în jos, se veseleau ori de câte
ori le-atingeai. Vasluiul e mai sãrac
cu o mie de ani fãrã tine. E ca ºi cum
cineva ar fi furat statuia lui Peneº Curcanul.
La urma urmei ºtiau cã escortã mii
de drumuri necunoscute pe care nu le vom
porni niciodatã. Tu þi l-ai ales pe cel care
duce spre neagra putrezãciune, drum
nedorit.

Astãzi nu mai ceri dragostea nimãnui

neliniºtea ta a înmãrmurit
cei rãmaºi trãiesc regretul
cã în zorii risipiþi chipul tãu
nu se mai aratã luminii.
Întunericul te-a ascuns sub
colina socului sãlbatic.

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 71

 SIMBOLURI
Ion ENACHE
POEME INEDITE

La coborârea din prun

Înainte de a-ºi începe lupta cu apele sâmbetei, bunica
îºi atârna ochelarii
în prunul de lângã colþul prispei
În timp ce îºi întindea rufele ca pe niºte acordeoane
a uitat unde ºi-a pus ochelarii

Nu i-a mai gãsit niciodatã...

Când mi s-a fãcut dor de borcanele pline de copilãrie

casa era transformatã în ºurã.
Era numai prunul.
M-am urcat.
Am început sã mãnânc.
Aproape de vârf am descoperit ochelarii

“A mai rãmas faima verde La coborâre am fost nevoit sã constat:

bunica ºi eu aveam aceleaºi dioptrii.
din cântece...”

Crater de soare
Mihai Vicol este o insectã
Care trãieºte într-o pãlãrie
De floarea soarelui.
Cu trompele sale multiple
El preschimbã seva plantei
În rugi de poezie.
Ninge blând la Vaslui
ªi în toate moldovele
ªtefan vine din subconºtient
Dar nu are
Razã verde
La intrarea-n podiºul de ziare.
Insecta Mihai îl carã
Pe aripele sale
În cratere de soare
Insecta ca ºi ºobolanul
Nici mãcar atomic nu moare.

12.08.2002

72 anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar

 CUGETÃRI
Iorgu GÃLÃÞEANU
GRUPAJ DE POEZII

Gîndul izbãvitor

În van vreau sã urnesc

bolovanul prãvãlit ca din ceruri
peste dealuri, peste vii,
peste ape ºi cîmpii…

parcã au sleit puterile trupului

mãrginit în carcasa vremii,
forþã a nevolniciei semenilor
schimbaþi la porunca diavolului…

nu mai voiesc s-asculte credinþa,

vrerea Domnului ce-a zãmislit
taþi ºi mame din Duh sfînt,
nãscãtori de fii ce s-or întoarce în pãmînt… Evadare

aºtept licãrirea sã irupã din nãuntru, Tot mai des evit

scînteie sã topeascã zalele, ce oferã pãmîntenii înzecit,
picãturã sã inunde rãul uman, fratele fie, sora, vecinul,
gînd pur sã-nece otrava-n ocean… toþi laolaltã, semenii
nu mai sunt cei din trecut…

totu-i mai altfel decît cucuta

ieri crudã în pîlcuri,
nestingheritã la umbra gardului,
azi impurã, frãmîntatã,
Vorbã înþeleaptã înecatã-n veninu' omenirii…

Auzi, maicã: nici ziua nu mai e limpede,

-Toleranþa n-o dã sãracul la duh, de-a fi luminã-n grînar e grindinã
nici cel cu pîntecele plin, ºi fulgerele sfîºie întunericu' bolþii
o dã bogatu' la minte… pãrãsitã de cîntu' ciocîrliei
alungatã de vijeliile vremii
Întreb în tainã,
(graiul sã nu sarã ziduri întoarsã cu pîntecu-n sus,
împlineascã-mi vrerea, rostogolitã aievea ca mintea umanã,
crede-ar lumea c-am fost pe cer nu mai hãlãduiesc înaripate albe
miruit de Domnul!): cu misii de pace, din vãzduh cad
-Cum de lasã vraiºte rînduiala?! table, aripi din pãsãri metalice…
(bogatu-n pîntec lipsit e de chin,
nebunul mîncã lutul ºi nu urlã, ºi noaptea nu e noapte,
iar sãracu-n trai vesel e ºi plînge!) e albã, încãrcatã-n neliniºti,
sãgeþi amare-n tihna cuvenitã,
Rãscolit, nãuntru un gînd fulgerã: în spata sufletului înclinat
-Schimba-s-ar orînduiala de-a evada-n trecutul fermecat…
pentru cele toate,
fiºtecare aibã cîte-un dram în sînge!
(Din volumul, în curs de editare, Tãlmãciri de gînduri)

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 73

 TRADUCERI
Marian CONSTANDACHE
(1880-1918)
Rebel, mereu în cãutarea iubirii
dar ºi a poeziei generatoare de frondã,
desenator ºi descoperitor de modalitãþi
plastice venite de dincolo de trepanaþia
metafizicã necesarã, mare eclozor ºi
catalizator al geniilor plastici ºi lirici din
vremea sa: Picasso, Matisse, Dufy,
Vlaminck, Braque, Derain, Apollinaire e
foarte greu de încadrat în curente sau
ºcoli, geniul sãu transfrontalier
nelãsîndu-se prizat în vreo formulã cît de
definitivã necum perceptibilã la nivelul
simplu al senzaþiei imediate. A fost un
cãutãtor al Graalului veºnic dar sondele
sale nu ºi le-a aruncat în teologic sau
noumenal ci printre semenii sãi pentru
care a construit fastuoase lumi
magnetice ºi magice dincolo de care
spiritul poetic europeean ºi nu numai se
simte deznãdãjduit în a-ºi mai încerca
forþele. Copilul teribil al poeþilor de
pretutindeni, Apollinaire ne-a lãsat
moºtenire Primul Corpus Complet al
serafimilor. Noi legatarii testamentari
vom consimþi sã-l descifrãm pe mai
departe.
(Traducere ºi prezentare de M. C.)
74
GUILLAUME APOLLINAIRE
ZONE
- fragmente -
Pînã la urmã ai sã suferi de aceastã lume strãveche
Aici pînã ºi automobilele au aerul unor fiinþe înveºnicite
Singurã religia a rãmas tot nouã
A rãmas simplã la fel cum hangarele din Port –Aviation
ªi tu cãruia îi este ruºine sub privirea ferestrelor sã se roage
Si doar ruºinea te reþine sã intri într-o bisericã
Sã te confesezi în aspra dimineaþã
Citind cataloagele afiºele care cîntã înalt
Iatã pentru dimineaþã existã poezia iar pentru prozã
Existã jurnalele...
Am vãzut o stradã strãlucitoare dar i-am uitat numele
Curatã ºi nouã precum o trompetã a soarelui
Aici am vãzut sirena de dimineaþã arzînd de trei ori
Un clopot lãtrînd la amiazã sãlbatec
ªi þipetele de pe ziduri ºi de pe indicatoare
Nume ºi înscrisuri precum papagalii
Iubesc graþia acestei strãzi industriale
Iatã-te tînãr la fel cum era ºi bulevardul
Eºti acum un copil pe care-l îmbrãca maica în alb
ªi care se ruga toatã noaptea în capela colegiului
În timp ce eterna ºi adorabila profunzime a ametistului
Întoarce gloria strãlucitoare a lui Isus
La fel cum ne cultivãm noi liliacul
Aceasta-i fãclia cu pãrul roºu care nu se ruºineazã de vînt
Aceasta-i durerea de mamã palida durere a împurpuratului fiu
Este putinþa dublã a onoarei ºi a eternitãþii
Este Dumnezeu caremoare vineri ºi renaºte duminicã
Este Crist care urcã-n cer mai bun decît aviatorii
El este singurul din lume care deþine recordul de înãlþime
Pupilã tu eºti ochiul lui Crist
Orfanul celui de-al douãzecilea secol te pãzeºte ca pe un ochi de mãr
ªi schimbat în pasãre acest secol urcã în aer
Diavolii din adîncuri ridicã capetele sã priveascã
Îngerii fac volte în jurul marelui voltijor
Icar Enoch Elie Apollonius înoatã împrejurul primului aeroplan
Se îndepãrteazã numai pentru a perite trecerea celor care transportã
Sfînta euharistie
Preoþilor care monteazã eternitatea ridicãrii ostiei la cer
...
Pasãrea Rok este sãrbãtoritã cu cîntece ºi recitãri
Ea singurã planeazã þinînd în gheare craniul lui Adam primul craniu
Cu mari strigãte coboarã vulturul din americile cerului
Apoi iatã imaculata colombã spirit etern acompaniind trecerea
Pãsãrii Lyrã ºi a paonului cel cu o mie de ochi incastraþi in penaj
ªi pasãrea Phonix reînnoindu-ºi arderea de sine spre sinele reînoit
Fraternizînd toate cu maºinile zburãtoare.
Mergi spre Auteuil sã te odihneºti sã dormi printre fetiºurile Oceaniei
ªi ai Guineii
Sunt Criºti ai unei alte forme ºi ai unei alte credinþe
Sunt Criºtii inferiori ai obscurei speranþe
Adio, adio
Soare gît tãiat.
anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar
 PROZÃ NOAPTEA ARESTÃRILOR
Viorel SAVIN (Fragment din romanul în lucru “Impostorul”)

Prozator ºi dramaturg, publicist.

Nãscut la 4 aprilie, 1941, în Borzeºti, jud. Bacãu.
Debuteazã, cu prozã („Sticla”), în 1962.
Este autorul a 26 de volume (prozã ºi dramaturgie). I s-au jucat 12 piese de teatru, pe
mai multe scene din þarã.
Obiºnuit, îl gãsiþi în satul Luncani, casa cu nr. 67, comuna Mãrgineni, la 13 km de
Bacãu, într-o vilã cochetã, aºezatã între flori o mulþime, pãzitã de un cãþel gãlãgios –
„Pirat”. Sã nu uit codul poºtal: 607136.

Pe mãsurã ce soarele aluneca dupã deal iar
zgomotele specifice satului se rãreau ºi se estompau
tot mai mult, noaptea ca o lentã viiturã de pãcurã
însingura oamenii izolând progresiv valea pârâului,
satul strãvechi, uliþele lui colbuite ºi casele pitite
între pomi. Sâmburi de luminã fragili pâlpâiau patetic
prin case între stingere ºi reaprindere sporind
sentimentul de singurãtate, iar nevoia fiecãruia de a
privi în lãuntrul sãu creºtea irepresibil.
Ca sã scape de nesuferita confruntare cu faptele
lor de peste zi, unii îºi înecau Singurãtatea, funciarã
sau dobânditã, în bãuturã; alþii ºi-o alungau bãtându-ºi
femeile ºi progeniturile; nu puþini ºi-o îmblânzeau
visând alãturi de nevestele ºi de copiii lor, iar cei mai
mulþi scãpau cu nesimþire de ei înºiºi dormind pur ºi
simplu. În noaptea aceea,
Tudor Vraciu, Mihail Hogea ºi maiorul Rudi
Mahalu,
[…Lui Vraciu singurãtatea i se nutrea din vãlul pe
care îl arunca cu pricepere asupra trecutului sãu, dar
mai ales din propria-i vanitate.
Plictisit ºi dispreþuitor, îl privea printre pleoapele
întredeschise pe maiorul Mahalu care se clãtina pe
picioare încercând sã-ºi alcãtuiascã o þinutã impozantã.
Asculta cu un nod în stomac cum fostul mãcelar articula
cuvintele, atent ca sã-ºi ascundã accentul: „Gestionar!
Dã-ne sã bem câte trei linguri de ulei. ªi apã rece!…”, ºi
nu putu sã-ºi reprime reacþia determinatã în gând de o
încã vie prejudecatã: „(…se simte important
„þahãrul”!… „Din Boian la Vatra Dorniii / Au umplut…!”
Mama lui, de ipocrit!… Acum, îmi dã el, mie, ordin!… )”
κi aminti cum îi fãcuse guler de tablã, în iarna aceea de
demult, lui Eugen Boca, lovindu-l în cap cu ligheanul
frizerului evreu. - Fundul, fiind încheiat þigãneºte, în
urma loviturii puternice îi sãrise, iar ce mai rãmãsese din
lighean îi intrase peste urechi de nu ºi l-a mai putut
scoate singur. ªi-l imaginã pe maiorul Mahalu cu
ligheanul în jurul gâtului rozaliu ºi strigând din fundul
bojogilor, cu accentul lui idiº: „Traiascî garda ºi
capitanu!?…” Stãpânindu-se, icni de râs. Mahalu tresãri
ºi se întoarse spre dânsul cu minã serioasã: „Am spus
ceva hazliu, tovarãºe Vraciu?” Vraciu, surprins, înghiþi cu
zgomot în sec, având senzaþia stranie cã Mahalu i-a citit
gândurile. „Am spus eu ceva, aºa de râs?…” Suspiciunea
îl fãcuse pe Mahalu sã-ºi piardã controlul asupra rigorii
pronunþiei ºi Vraciu „vãzu” cum se înroºeºte de
enervare. „Am devenit eu, dintr-odatã, aºa un mare
comic pentru populaþie?” Discuþia ameninþa sã ia o
întorsãturã dintre cele mai neplãcute, dar Vraciu se
apãrã ca de obicei, atacând cu aerul unui om jignit:
„Vedeþi-vã de treabã, tovarãºe maior!… Ce mama
dracului? Dupã atâta „arlus”, nu am voie nici sã sughit?” –
„Sigur nu sunteþi vesel, tovarãºe Vraciu?” – „Dar
dumneavoastrã ce vã închipuiþi? Ce ar fi de râs, aici? Mai
ales azi?!…” – „Tocmai cã, nu este!…” – „Aþi vãzut? Eu ce
vã spuneam?…”, ºi Vraciu, expert în arta manipulãrii,
începu sã râdã molipsitor: „Cum, paºtele caprei mã-si sã
nu te apuce sughiþul, când ne ameninþaþi… cu apã rece?…
Ha, ha, ha!… Auzi, tovarãºe Hogea: sã bem apã!…
Tovarãºe maior, dumneavoastrã nu ºtiþi cã… putem
rugini?… Vreþi sã… scârþâim?…” Hohotele de râs ale celor
prezenþi spulberarã incertitudinea care plutea în aer.

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 75

Mahalu ridicã degetul arãtãtor al mâinii drepte în sus,
fãcând liniºte, ºi-i strigã lui Canache: „Gestionar!” – „La
ordin!” – „Îmi fac autocritica: am greºit grav! Nu… trei
linguri cu ulei, bã! Adu trei pahare cu… „arlus”! ªi abia
dupã asta, uleiul! Ca sã taie tãria!…” Entuziasmul cu
care îl aprobau Vraciu ºi Hogea fu stopat de zgomotul
unei maºini care oprise în faþa bufetului. Mahalu se uitã
la ceas: „Dobitocii au sosit cu o jumãtate de orã mai
devreme!…” – „Au mers, probabil, mai repede…!”,
încercã Hogea sã explice nerespectarea orarului.
„Trebuiau sã aºtepte, „tãmpiþii”, în pãdure…!” Uºa de
la intrare se deschise ºi înãuntru se strecurã, pe o parte,
un tânãr înalt, slab, cu oasele capului mari sub ºapca de
piele ºi cu bãrbia înfundatã în gât. „Sã trãiþi, tovarãºe
maior! Mã întorc de la Târgu Mare. …Bunã seara!”, salutã
cãtre ceilalþi. „Bunã, cãpitane!”, îi rãspunse maiorul la
salut. „Am crezut cã a sosit trupa înainte de vreme ºi mã
pregãteam sã-i iau în unghii… Dânsul este cãpitanul
Costin!”, îl prezentã maiorul. „Tovarãºul instructor
Vraciu. Îl ºtii. ªi…!”, arãtã înspre Hogea, „…ºi pe dânsul îl
cunoºti. Cum stãm?” Cãpitanul privi reticent cãtre
Vraciu. „Poþi vorbi!” - „L-am prins pe banditul Ionaºcu,
aºa cum aþi ordonat…” Surprins, Vraciu se înecã cu
propria-i salivã ºi tuºi violent, învineþindu-se la faþã,
„(…sunt terminat!…), …ºi unde-i?” Cãpitanul se adresã
în continuare superiorului sãu: „Vã raportez cã e mort!”
Mahalu reacþionã violent: „Nu vreau sã aud idioþenii de
la dumneata!” – „Îl ducem la Bacãu, tovarãºe maior! Este
în GAZ. Nu am avut ce face: a trebuit sã ne apãrãm!” –
„Cretinilor, pe voi vã doare în „tuhãs”, dar eu, maiorul
Mahalu, acum de unde mai iau informaþii despre cei care
l-au sprijinit?” – „Era ascuns la un cetãþean, tovarãºe
maior: unul… Talpã! Om de serviciu la Sfatul popular.”
Uluit, Vraciu strigã revoltat: „Poporul ãsta-i nebun!… Ce-
i lipsea lui Talpã?… Avea tot ce-i trebuia!” De fapt,
revolta sa prefãcutã era o mascã perfectã pentru
bucuria enormã pe care o simþea aproape explodându-i
în vene. „(…existã un Dumnezeu al bãieþilor
deºtepþi…!)” …Talpã trebuie împuºcat, imediat!…” –
„Bravo, tovarãºe instructor: ca sã mai pierd o sursã!” ªi
apoi, cãtre Costin: „L-aþi arestat?”– „Da! Nu s-a opus.
Susþine cã nu ºtie nimic altceva decât cã banditul i-a
cerut sã-l þinã în gazdã… pânã îºi va fi gãsit fata. Acum
stã cãlare pe mort!” La întrebarea mutã din ochii ºefului
sãu, rãspunse justificându-se: „Mã iertaþi cã nu am fost
clar: i-am ridicat toatã familia, dar ºi vecinii. În GAZ, nu
prea mai este loc, ºi…!” Dupã câteva clipe de gândire,
maiorul îºi reveni: „Asta-i viaþa: fiecare cãlãreºte ce
poate!…” Râse mânzeºte de propria-i glumã. Râse ºi
Hogea, - prevenitor -, râse ºi Vraciu, - de-a dreptul
fericit -, râse ºi cãpitanul, - având grijã sã nu acopere
râsul superiorului cu sunetele pe care le scotea din gât:
„E bunã, ºefu! Bunã, bunã…! Pot s-o cumpãr?…” Mahalu îl
privea cu evidentã simpatie. „În regulã. Predã comanda
lui Dediu ºi trimite-l cu maºina la sediu: sã facã el toate
formele. ªtie ce are de fãcut! Dumneata rãmâi: avem
76 anul I, nr. 2, august 2007
treabã!” Deºi se afla în miezul evenimentelor, „(… nu e
de ici, colea sã participi la „o curãþire ideologicã”!…)”,
Vraciu era profund nemulþumit pentru cã nu avea cui sã-
ºi împãrtãºeascã bucuria. Sau, mãcar sã ºi-o reverse
imediat, asupra cuiva: „(…conturile mi s-au încheiat…!
Este timpul… sã-mi întemeiez o familie!…)”, îºi spuse.
La orele unsprezece punct, în bezna din faþa MAT-
ului parcã un autocamion militar acoperit cu prelatã. Din
el sãrirã militari dotaþi cu echipament de rãzboi ºi se
aliniarã pe patru rânduri în spatele autovehicolului.
Ofiþerii îmbrãcaþi civil, fiecare însoþit de câte un
informator din sat pentru a le arãta „unde domiciliazã
sabotorii”, dupã ce primirã „listele” ºi li se fãcu
instructajul de cãtre maiorul Mahalu, îºi luarã grupele ºi
plecarã „în teren”.
Instructorul Vraciu stãtea în întuneric rezemat de
capota fierbinte a camionului ºi inspira lacom izul plãcut
de benzinã, „(…adiere de aventurã ºi de cãlãtorii…!)”.
În cabinã, ºoferul fuma leneº, luminându-ºi când ºi când
chipul cu bobul de jar din capãtul þigãrii, - lui Vraciu,
asta îi dãdea o senzaþie de calm ºi de pace. Tãcerea
nopþii, printr-o ciudatã asociere a minþii, îl fãcu sã-ºi
aducã aminte de Mutã. „(…se sprijinea biata femeie
stãtutã, cu þâþa în coada biciului ºi mã frigea cu
ochii…!)” Nu era momentul sã cadã în reverie ºi-ºi
scuturã capul ca sã se limpezeascã. „(…e timpul sã pun
de-o familie!)”, îºi zise, ºi se întoarse în MAT.],
Eugen Boca, Aspazia Boca, Grigore Boca ºi Andrei,
[…Insinuãrile maiorului Mahalu ºi ale lui Vraciu, din
sediul MAT-ului, nu erau de naturã sã-l facã sã fie mai
liniºtit. Bãdãrãnia lor plãnuitã, împotriva cãreia nu avea
cum sã riposteze, îl demoraliza ºi-i crea o senzaþie de
inutilitate a tot ceea ce fãcea; pentru el, pentru familie
sau pentru ceilalþi pe care se învãþase sã-i iubeascã, -
deºi observase la sine, cu o uimire speriatã pe care i-o
împãrtãºise ºi Paziei, cã el iubea intens oamenii mai ales
atunci când se afla singur, dar când era prins în vârtejul
jocurilor lor egoiste, cel mai adesea, îi ura. „(…deci,
iubirea mea de oameni este disperarea de a nu fi singur!
Singur!… Neînsoþit!… Izolat…, retras…, solitar…,
rãzleþ…, stingher. Pustiu!)” Simþea cã se sufocã.
Eugen simþea cã se sufocã în închisoarea imensã
numitã Republicã Popularã, - mai avea foarte puþin ºi
instinctul de conservare i se va ofili cu totul. ªi atunci,
accepta cu disperare cã va renunþa la tot ºi va pleca,
„(…în rai, sau în iad? Numai sã scap…!!!)”, va pleca într-o
direcþie în care numai „bine” nu va gãsi, era conºtient.
Analizase atent situaþia în care ajunsese ºi… ºtia sigur
cum se poate salva; ºtia sigur cum îºi poate câºtiga
liniºtea, definitiv; ºtia sigur cum poate asigura un viitor
calm ºi generos… alor sãi! ªtia, dar ezita sã hotãrascã
asupra unicei alternative: sã se vândã…? sau sã se
ataºeze necondiþionat…? Sã se vândã. - Era cea mai
abjectã ipostazã pentru sine dintre toate cele posibile.
BAAADUL literar
Morala lui Iuda îi repugna organic. Sau…, „(…nu aº fi
singurul…!)”, sã se „ataºeze necondiþionat”, noii
ideologii…? Ar putea deveni instrumentul ei eficient, aºa
cum îl îndemnase „tovarãºul” Bujor sã o facã,
persuadându-l bine intenþionat cu tot felul de… „mari”
avantaje: „Deplasãri în strãinãtate, tovarãºul Boca!…
Desigur, plecaþi singur, nu cu tovarãºa. Când pleacã
tovarãºa, dumneavoastrã rãmâneþi aici, - dar e vreo
problemã?!… ªi, apoi, cartelele suplimentare pentru
hranã ºi pentru îmbrãcãminte! ªi… „viitorul luminos” al
copilului dumneavoastrã…?! Alegeþi fericirea, tovarãºe
Boca! Lãsaþi prejudecãþile burgheze cu morala lor
mucegãitã…! Aveþi ºansa cã eu vã cunosc personal! Cã vã
sunt obligat… ºi cã vreau sã vã ajut! Dar nu pot sã o fac
împotriva voinþei dumneavoastrã. Renunþaþi la
mentalitãþile cu care v-a infectat ºcoala burghezã, este
timpul sã vã gândiþi ºi la familie!…” - „(…„vânzarea”
seamãnã mult prea mult cu… „ataºamentul
necondiþionat”, tovarãºi…!)”
Era unsprezece noaptea ºi nu dormise nici mãcar un
pic. Vorbise de cu searã cu Grigore sã-l trezeascã de
mânecate ºi sã-l ducã la garã cu ºareta, dar tot nu putuse
pune geanã pe geanã. Întotdeauna i se întâmpla asta
înainte de a pleca la un drum cât de scurt, darãmite
acum, când trebuia sã ajungã la capãtul þãrii?… ªtia cã
are… „febra drumului”, - aºa îºi definise singur starea de
încordare ºi de agitaþie intensã pe care o traversa înainte
de a porni spre undeva. Însã, „(…ciudat mai sunt
construit…!)”, dupã ce pornea la drum, - cu tren, cu
cãruþã sau cu maºinã -, în câteva minute, adormea
buºtean. Ca lovit!
κi închipui cum se leagãnã domol, în ºaretã, pe
Valea Rãchiþelei…, ºi, minune: ochii începurã sã i se
închidã blând…, rãsuflarea îi deveni egalã, abia auzitã…,
sforãitul uºor al Paziei îl îmbia sã-ºi estompeze
gândurile, ºi… adormi.
Visa cã trece cu ºareta prin niºte hopuri adânci,
senzaþia era extrem de puternicã: se legãna în goana
calului printre niºte case impresionante construite din
gresie albãstruie, înalte ºi cu ferestre mari, - cerul înalt
era tot albastru…!
…Lãtratul vehement al câinelui ºi scuturãturile
Paziei de umãr, îl trezirã. Buimac, auzi în noapte voci
acoperite în parte de lãtratul lui Rãzboi. „Eugen, cred cã
au venit iar!…” Tremurând din tot corpul, Eugen sãri din
pat ºi se îmbrãcã în grabã, tãcut. Pazia, în cãmaºa de
noapte de muselinã muºtar, prin care se vedea cã nu are
altceva pe dedesubt, aprindea lampa cu picior de pe
masã. Cineva de afarã bãtea cu un obiect dur în tãblia
uºii. Andrei nãvãli speriat din camera lui, lãsând uºa
deschisã la hol: „Tata, cine sunt?…” Lui Eugen i se rupse
ceva în piept când îi citi teroarea pe figurã, dar, ca un
bãrbat puternic, nu se desprinse de lucrurile din jur ºi se
rãsti la Pazia, mai mult pentru a-i distrage atenþia de la
teama ce, evident, o invada: „Tu, pune ceva pe tine!…”,
ºi, strigã aproape horcãind de emoþie: „Aveþi, dom'le
BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007
rãbdare!… Îmi speriaþi copilul!” Pazia îmbrãcase capotul
ºi îl trãsese pe Andrei în pat, lângã dânsa. „Genu, pentru
Dumnezeu, nu-i întãrâta!” – „Tata, am pus toporul dupã
uºã!…”, gâfâi Andrei, surescitat. Eugen îi privi cum
stãteau îmbrãþiºaþi cu deznãdejde în vârful patului ºi
simþi în clipa aceea, cu toatã revolta pe care o avea într-
însul, cã, dacã ºi-ar fi zvârlit braþele în lãturi ar fi
spulberat casa cu totul în cele patru vânturi. Raþiunea îi
spuse cã lumea este altfel construitã decât simþurile sale
ºi scrâºnind din dinþi, „Nu vã miºcaþi de aici!…”, luã
lampa în mânã, ca pe o mãciucã, ieºi în hol ºi deschise
uºa de la intrare, trântind-o de perete: „Cine-i?” –
„Cãpitanul Costin de la Securitatea Statului!”, îi
rãspunse Costin, zâmbindu-i batjocoritor cu nasul
aproape lipit de lampã. „ªi… nu mã mai „luminaþi”, cã
sunt destul de „luminat”!” Din întuneric îl secondarã
hohote satisfãcute de râs: cãpitanul avea faimã de
„glumist”. Mulþi considerau cã au mare noroc când erau
planificaþi sã meargã cu dânsul în misiune. „În ce scop aþi
venit?”, îl întrebã Eugen, ridicând lampa deasupra
capului ca sã-i vadã ºi pe cei de la piciorul scãrii. „Ordin
de percheziþie! Vã bucuraþi?…” - „(…am intuit bine:
scroafa este turnãtoarea!)” De fapt, Eugen aºtepta
percheziþia asta din momentul în care descoperise cã
domniºoara Cornelia îi copiase pe ascuns manuscrisul.
Bineînþeles cã nu ºtia când se va produce evenimentul,
dar asupra lui meditase cu grijã. În primul rând se
autoinstruise psihic, - exersase toate variantele posibile
de interogatoriu dar se pregãtise ºi material: îºi
fabricase „documente” care contraziceau peremptoriu
copiile depuse „de scroafã” la Securitate. „Nu mã bucur,
dar… poftiþi înãuntru!”, îi invitã Eugen cu inima strânsã,
fiindcã „documentele” ce trebuiau „sã le pice în mânã”
se aflau în cancelarie, la locul unde fuseserã copiate.
„Intraþi…!” – „Nu vrem sã „speriem copilul”…!”, ricanã
Costin ipocrit, în chicotitul flatant al însoþitorilor sãi.
„…ªi, în general, nu executãm misiuni dupã… dorinþa
subiecþilor noºtri!” – „Atunci, pentru ce aþi venit?”
Costin îi rãspunse brutal: „Mergi cu noi, în localul ºcolii!
Acum!” Eugen rãsuflã oarecum uºurat, „(…mulþi ar
susþine cã sunt nebun de legat…!)”, …sã las lampa, ºi
mergem. ªtiþi: dacã se trezeºte copilul!”, precizã în
bãtaie de joc, Eugen, lucru care-l fãcu pe Costin, - lingãu
notoriu dar… deloc prost -, sã tresarã ºi sã devinã foarte
atent: „Cooorect! Tovarãºuuu… are ºi umor!?” - „(…intri
în competiþie cu o canalie?… Imbecilule!…)”, îºi reproºã
Eugen. Simþind cã s-a lãsat furat prosteºte de propria-i
vanitate, nu-i mai rãspunse cãpitanului. Lãsând lampa
pe bufetul din hol, strigã spre dormitor: „Pazia, staþi
liniºtiþi cã mã întorc numaidecât!…”, ºi ieºi în mijlocul
celor patru strãini care îl aºteptau cu lanternele aprinse.
Urcã, urmat de securiºtii înarmaþi, în pridvorul
ºcolii. „Descuiaþi uºa!”, îi ceru cãpitanul, încã iritat de
curajul lui Eugen de a-l ironiza. „Regret, dar cheile nu
sunt la mine!” – „Vã bateþi joc de noi? Nu v-am spus cã,
mergem „în ºcoalã”?” – „Nu! Mi-aþi spus sã merg cu
77
dumneavoastrã „în” ºcoalã”! Dupã cum mi-aþi vorbit,
am crezut cã aveþi cheile…!” – „Tovarãºe cãpitan,
dovleacul ãsta râde de noi…!”, interveni un zdrahon
înalt de vreo doi metri, cu glasul subþire, ca de scapet.
„Permiteþi sã-i fac educaþie!” – „Liniºte!” Zdrahonul îºi
ciocni cãlcâiele cu zgomot ºi tãcu. Cãpitanul se întoarse
cãtre Eugen: „Nu eºti dumneata, directorul ºcolii?” –
„Ba, da!” – „ªi vrei sã spui cã nu ai cheile de la intrare?” –
„Nu am nici un fel de cheie, tovarãºe cãpitan: mi s-au
ridicat. Toate!” – „ªi la cine sunt?” – „La responsabila cu
supravegherea consumului de energie!” – „Ce-i prostia
asta? Nu aveþi electricitate în sat!… Sau aveþi?” Eugen
simþea o teribilã satisfacþie livrându-i cãpitanului, cu
zgârcenie calculatã, informaþii aiuritoare: „Încã nu
avem luminã electricã, tovarãºe cãpitan, în schimb,
avem încredere în programul Partidului…!” Cãpitanul,
sesizând o anume vibraþie în vocea lui Eugen care sugera
ºi un sens ascuns al spuselor lui, deveni dintr-odatã
suspicios: „Tovarãºe director…! Spuneþi-mi motivul
adevãrat, acum!, pentru care vi s-au luat cheile
instituþiei!…” Eugen îi rãspunse în gând, „(…idioþenia
sistemului!…)”, ºi cu voce tare: „…îndeplinirea sarcinii
privind controlul eficient al consumului de energie,
tovarãºe cãpitan!” Se rãzbuna atroce: juca periculos, pe
lamã de cuþit, dar îi plãcea la nebunie. Uluit, cãpitanul îi
picã în plasã lansându-se într-un comentariu de bun
simþ: „Dar…, e o tâmpenie gogonatã!… Nu minþiþi?
Nicãieri nu am mai auzit…! ªi, acum, cum intrãm? Ce
facem?…” – „Dumneavoastrã decideþi.” Cãpitanul era
disperat: nu se putea prezenta în faþa maiorului fãrã sã fi
efectuat percheziþia. „Ce idiot a putut da o asemenea
dispoziþie?” Eugen îi rãspunse gustându-ºi din plin
izbânda de a-l fi determinat sã-i punã întrebarea
aºteptatã: „Idiotul de care întrebaþi… este tovarãºul
instructor de partid: Tovarãºul Vraciu!” Rãspunsul lui
Eugen, pronunþat rar, cu ton plin de respect, îngroºând
evident bãtaia de joc conþinutã, cãzu între securiºti ca o
grenadã dezamorsatã fãcându-i sã coboare brusc, în
pãmânt, fasciculele de luminã ale lanternelor. Eugen le
auzea respiraþiile grele, în întuneric. Costin salvã
aparenþele comandând decis: „Boiandrug!” –
„Ordonaþi!” – „Sparge-o!” Douã fascicule de luminã se
fixarã pe încuietoarea uºii masive ºi zdrahonul scopit o
lovi nãprasnic, cu cãlcâiul ciubotei. Uºa veche se prãbuºi
pe podeaua holului, cu tot cu balamale, în zgomot de
scândurã sfãrâmatã. „Dacã ne-aþi minþit în legãturã cu
cheile, vã fac proces verbal de imputare a pagubelor!
Luaþi-o înainte!”
În cancelarie, Eugen aprinse lampa de douãsprezece
focuri de pe etajera de lângã sobã ºi se rezemã cu
spatele de perete. Camera se luminã suficient ca sã-i
permitã cãpitanului Costin sã-ºi studieze însemnãrile
scrise pe o jumãtate de coalã de hârtie ºi sã gãseascã din
prima încercare sertarul în care Eugen lãsase
manuscrisul „Clopotului”. Trase caietul afarã cu un
78 anul I, nr. 2, august 2007
zâmbet victorios ºi nu se putu abþine sã nu-ºi schimbe
modul de adresare faþã de Eugen: doar þinea în mânã
„documentul incriminator” indicat de „sursã”: „Ce-i
ãsta, banditule?” – „Ce sã fie, tovarãºe cãpitan? Un
manuscris…!” Costin citi pe coperta caietului: „
Clopotul!… Ãsta-i manuscris antipartinic, antistatal ºi
antiromânesc!…” – „Greºiþi, tovarãºe cãpitan! Mai întâi,
citiþi-l!…” – „Îl vom citi împreunã, n-ai tu grijã! Ne vom
face timp…! Legaþi-l!” Nici nu apucã sã mai scoatã un
singur cuvânt în apãrarea sa ºi Eugen îºi ºi simþi mâinile
rãsucite la spate ºi legate cu o curea rece ºi umedã.
„Este un abuz din partea Securitãþii…!” În timp ce
ceilalþi îl legau, zdrahonul Boiandrug îl þinea cu faþa
lipitã de pieptul lui, - mirosea scârbos a mahorcã -, ar fi
putut sã-i propteascã un genunchi între picioare ºi sã-l
doboare la pãmânt, dar ºtia cã atâta aºteptau ca sã-l
ucidã. „Mai ºi calomniezi organele statului, otreapã
burghezã!…”, îi strigã cãpitanul ºi, deodatã, parcã
iluminat, întrebã extrem de agresiv: „Ce ai discutat
duminicã, cu legionarul Ionaºcu, la Târgu Mare?” Eugen
amuþi, cu ochii larg deschiºi de uimire: nu-l mai vãzuse
pe boier, de când fugise din þarã! „De când ai intrat în
legãturã cu banditul?… Spune!” Eugen îl privea derutat.
Se simþea prins „în maºinãrie” ºi, de data aceasta, nu
mai era sigur cã va scãpa. „La camion, cu el!… Miºcã,
criminalule!” Dupã ce ieºirã pe poarta ºcolii, în beznã li
se alãturarã alþi doi securiºti care târau între ei pe
cineva care li se împotrivea. Eugen îl recunoscu pe taicã-
sãu abia când acesta le vorbi cu îndãrãtnicie, soldaþilor:
„Mã, voi nu aþi trãit la þarã? Nu înþelegeþi cã dacã „mã
luaþi”, îmi mor animalele de foame?” – „Taci, tatã…!”, îl
opri Eugen, de teamã ca securiºtii sã nu-l ia la bãtaie,
„…taci, cã suntem împreunã!”],
Pavalache Stan, zis Bleagã,
[…Încerca sã adoarmã, dar nu reuºea. Ca sã-i
isprãveascã „tratamentul” cu bine ºi sã-l facã sãnãtos
definitiv, Buhana, - doamna Minodora, dupã cum i se
adresa lumea când ea se afla de faþã -, îi ceruse sã stea
timp de trei luni, trei zile ºi trei nopþi, departe de
nevastã-sa, ºi, ascultãtor, îºi mutase aºternutul în
fânãrie, deasupra grajdului.
Nu putea pune geanã pe geanã, transpira de emoþie
ºi simþea cã, dacã lucrurile nu se hotãrãsc într-un fel,
înnebuneºte: sãrise cu toporul la „tovarãºii” Borilã ºi
Hogea când aceºtia trecuserã pe la dânsul cu
„lãmurirea”. Îi surprinsese cum… „o lãmureau” pe Sica,
umblându-i cu mâinile pe sub fustã, ºi îi alungase turbat
de furie, ca pe tâlhari. Aºteptase cu sufletul la gurã ca a
doua zi sã vinã Comãnac ca sã-l aresteze pentru
„ameninþarea Partidului”, - dar nu venise. Securiºti
înarmaþi pânã în dinþi scotociserã satul ºi pãdurile, -
crezuse cã pentru el au venit -, dar nu-l arestaserã. Se
întâlnise cu „tovarãºul” Hogea pe drum ºi, acela se
prefãcuse cã nu-l vede! Nu mai putea suporta
BAAADUL literar
aºteptarea. De asta îl ºi rugase pe Boca „sã punã o vorbã”
ca sã fie arestat. „(…mã saltã, mã judecã, plãtesc ºi mã
întorc la Sica…!)” Dupã cum mergea treaba cu
„tratamentul” pe care i-l aplica de-o sãptãmânã
Buhana, lucrurile cu „organul” lui vãduvit de vlagã de
cãtre diavolul de cerºetor, pãreau a înainta spre bine.
Doamna Minodora, „(…Dumnezeu sã-i dea sãnãtate!…)”,
de joia trecutã, îl trata cu mare meºteºug…
* camerã îi buburuza pielea dar, prin vene, vinul începea
[…Joia trecutã se hotãrâse sã o ia definitiv într-o
parte, oricare ar fi fost partea aceea, - nu mai rezista!
Se înfiinþase dupã-amiazã în curtea Buhanei decis
sã afle adevãrul: „Doamnã, poþi sã mi-o dezlegi, sau nu?
Cã eu, unul, mi-am pierdut rãbdarea!…” – „Pavalache,
nevastã-ta-i de vinã: tu umbli dupã cai verzi! Eu, aici, cu
tine vreau una, ºi ea, în pat, face alta!…”, îi rãspunsese
Buhana, deºi el o asigurase cã nu Sica-i vinovatã.
„Pavalache, mamã, în pat face ce-i spui?” – „Tot!” – „Stã
cum îi ceri?” – „Stã!” – „Aratã cã-i place ce-i faci?” – „Tot
timpul! Chiar dacã… nu reuºesc sã-i fac nimic.” – „Aha!…
Ai vãzut?… Eu, ce tot îþi spun?” - „Doamnã, poþi sã mi-o
dezlegi, sau mã duc ºi-mi pun capãtul? Cã eu… îmi iubesc
nevasta ºi nu mi-o vreau… „zgândãritã” de alþii! Poþi,
sau nu poþi?” – „Pot, Pavalache, hai sã încercãm…!” – „Ce
trebuie sã fac?” – „Ai pe cineva care, dacã þi-o deznod
eu, sã þi-o þinã întinsã pânã îºi dã sufletul? Zic cineva,
afarã de nevastã-ta!” – „Nu ºtiu…! Doar dacã o plãtesc
pe Fifica…!” – „Plãteºte-o! ªi vino cu ea disearã: vã
aºtept.”
Seara, când a revenit cu Fifica, Buhana l-a pus sã se
dezbrace la pielea goalã, l-a aºezat în pat cu faþa în sus,
i-a ridicat „ºopârla” cu linguriþã de argint, i-a
descântat-o de trei ori ºi i-a stropit-o cu apã caldã, i-a
învârtit-o dupã deget de trei ori, ca sã „i-o înnoade pe
dos”, ºi, când „mãtãrânga” lui Pavalache s-a înveselit de
s-a luminat camera, a chemat-o pe Fifica de pe salã ca sã
i-o dea în grijã „sã o þinã întinsã” cât mai mult timp, ºi a
ieºit în curte gâfâind. Buhana se încinsese cu totul… de
la ce mândreþe vãzuse crescând din prostanul de
Pavalache. Îi scãpau lucrurile din mânã simþindu-ºi
pulpele fierbinþi, iar privirile îi rãtãceau anapoda prin
copaci. Abia îºi revenise cât de cât, când, se trezi cu
Fifica lângã dânsa, în curte. „Nu poate, tanti, ºi gata! Ce
sã fac cu el?!… Eu am vrut, dar el… nu poate!” Buhana îºi
ieºi din fire ºi strigã la dânsa: „Curvã proastã!…
Nenoroceºti omul, vacã nesimþitã! Marº afarã din
ograda mea, bortã miºcãtoare!…” Întoarse spatele fetei
ºi intrã grãbitã în casã. Pavalache, negru la faþã de
necaz ºi de ruºine, îºi trãgea pantalonii pe dânsul. „Dã-
þi-i jos, mã, ce faci?!…”, îi strigã poruncitoare, Buhana.
„Gata, doamnã Minodora: m-am sãturat! Nu sunt bun de
nimic!” – „Pavalache, mamã, dã-þi pantalonii jos, cã,
încã n-am terminat! Aºa trebuia sã fie, pricepe: trebuia
sã treci ºi prin încercarea cu „curva”! Dã-þi pantalonii
jos, ºi ascultã-mã: îþi vreau binele…!” Pavalache o
BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007
privise neîncrezãtor dar, nãdãjduind într-o minune,
acceptã sã se dezbrace.
Buhana îl puse sã se întindã în pat, îi dãdu sã bea un
pahar cu vin negru îndulcit, „Bea-l în liniºte, Pavalache,
pânã aduc brusturul…! Când termini de bãut, închide
ochii ºi gândeºte-te la „pãsãrica” femeii care îþi place
þie cel mai mult ºi mai mult…!”, ºi, aþâþatã la paroxism,
ieºi din camerã. Pavalache terminã de bãut paharul cu
vin, îl puse pe podea ºi închise ochii. Aerul rãcoros din
sã-i împrumute viaþã.
Când reveni, Buhana îi spuse cu voce înecatã de
emoþie: „Sã þii ochii, tot timpul închiºi! Sã nu-i deschizi,
cã se stinge vraja! Auzi?” – „Îi þin.” – „La cine te-ai
gândit?” – „La doamna Pazia…!” – „Bravo, flãcãu! Numai
cã… pentru femeia asta trebuie sã o ai „însufleþitã”
bine!… Da', þi-o însufleþim acuºica…!”, îi ºopti Buhana cu
voce caldã ºi-i acoperi movila de carne dintre picioare cu
o foaie mare de brustur încãlzit, „…þi-o însufleþim cu
descântec „de ºtremeleag de cioban stãtut”, cu meniri
þi-o însufleþim…”, începu sã bolboroseascã ceva, „…cu
chemãri la trântã dreaptã cu „duºmanca pãroasã…”,
începu sã mângâie apãsat frunza caldã de brustur ºi
terminã bãtând darabana pe ea, uºor, cu vârful
degetelor, „…este cineva acasã? Eºti aºteptatã la
petrecere, drãguþã, ridicã-te, frumuseþe…! Scoalã-te ºi
dã bunã dimineaþa…!” Pavalache se simþea din ce în ce
mai bine: îºi strângea pleoapele ºi îºi închipuia cã Pazia
„îl cautã”… „Draga de ea, uite cã se trezeºte…!”
Doamna Minodora vorbea duios, în ºoaptã, Pavalache
simþea, fericit, cum „se trezeºte” de-adevãratelea,
doamnei Minodora, tulburatã de ritual, i se îneca glasul
în gât, de desfãtare, „Nu te speria Pavalache, mamã, cã
acum, ca sã þinã leacul, trebuie musai sã o þinem
„bârzoietã” pânã îºi dã…, draga de ea…, sufletul, sãraca
de ea!” Doamna Minodora s-ar fi lãsat în voia simþurilor
ºi ar fi urcat, þinându-se de scula omului, în pat, dar se
temea sã nu se facã de râs, era, totuºi, „o doamnã”…!
„Þine, scumpule, ochii închiºi…, þine-i…, ah!…,
Pavalacheeeee…, mã omori, mamã…!” Pavalache
simþea cã explodeazã. Nu mai rezistã sã rãmânã
nemiºcat. Aþâþarea doamnei Minodora îl excita
nemaipomenit, cum nu i se mai întâmplase niciodatã…!
Se întoarse pe o parte, îºi aruncã braþele pe dupã gâtul
doamnei Minodora, o trase sãlbatec sub dânsul ºi o
posedã sãlbatec.
Apoi ºi-au domolit respiraþiile stând nemiºcaþi unul
lângã altul, fãrã sã îndrãzneascã sã se priveascã.
Doamna Minodora, ca fiinþã cu experienþã, tratã
situaþia ca fiind fireascã, ba chiar… cã, exact aºa ar fi
trebuit sã se întâmple! κi puse mâna pe stomacul lui
Pavalache cu gest profesional, ºi trase concluzia care
tranºã situaþia în favoarea normalitãþii: „Domnule, te-
am convins cã poþi?” – „Da, doamnã…! Sãru' mâna!…” Era
fericit: „De-acu', po' sã mã duc la Sica?” Doamna
Minodora primi lovitura în plin fãrã sã tresarã, dar un
79
sentiment firesc de revoltã, - doar ea îl refãcuse om! -, îi
contractã dureros inima. Era sigurã cã îl pierde, aºa
trebuia sã se întâmple, ºi, totuºi, nu renunþã fãrã luptã:
„Încã nu-þi pot da dezlegare, Pavalache, iubitule. Îmi
pare rãu! Ai rãbdare: ca sã nu te întoarcã boala, trebuie
sã stai departe de nevastã, numai… trei luni, trei zile,
trei ceasuri ºi trei minute! Fix!” - „Zãu?!…”, se minunã
Pavalache de ciudatele restricþii impuse de vindecarea
bolii de care suferea. „Ai vãzut, scumpule? Eu nu am nici
un interes, dar, na, uitã-te la dânsa, sãrmana: s-a fãcut
ca înainte! Vrei sã-þi rãmânã aºa, toatã viaþa?” –
„Doamne, fereºte, doamnã Minodora!… Ce trebuie sã
fac?” – „Trebuie sã respecþi strict, tratamentul!” – „Cum
sã-l respect?” – „Ca ºi azi: vii la mine de trei ori pe
sãptãmânã, – numai în zilele de dulce: marþi, joi ºi
sâmbãtã! -, ºi… îl continuãm! Da', în tot acest timp, stai
departe de nevastã! Dacã te prind cã faci altfel de cum
cere „vraja”, pe la mine nu mai calci!” Pavalache se
consolã cu gândul cã, pânã la urmã, nici nu era aºa de
rãu tratamentul…] (FIªA 13.2)
* pe care ºi-o dorea deosebitã dupã opt ani de
Era la a treia ºedinþã „de tratament” ºi deja se
simþea în forþã, - i-o confirmase ºi doamna Minodora azi,
în pat, frântã de muncã: „Dupã trei luni, trei zile, trei
ceasuri ºi trei minute Pavalache, iubitule, ascultã la
mine: laºi grea ºi luna, dacã o prinzi!…” Pavalache se
simþea din nou în putere. „(…numai nefericirea se
trãieºte singur…! Biata doamnã Minodora, cât se zbate,
sãrmana, ca sã-mi facã un bine…! Sã-i dea Dumnezeu
sãnãtate!…)”
Pe drum, mergând spre tratament, o întâlnise pe
Fifica venind ºi dânsa de la doamna, ºi…, vãzându-i
trupul cum se unduieºte din îmbucãturi, mai, mai ar fi
pus-o jos, în drum!…
„(…azi a fost zi de dulce…!)”, îºi spuse satisfãcut ºi,
mulþumit de cum mergeau treburile pe lume, adormi.
Se trezi înspãimântat, cu gura astupatã de o palmã
bãtãtoritã ºi cu doi bãrbaþi deasupra lui. „Taci!…” – „Ce
vreþi de la mine?…”, reuºi sã mormãie printre buzele
strânse de degetele mirosind a benzinã. „Securitatea!…
Dacã scoþi o vorbã, cã te împuºc! Mergi cu noi!…”
Coborârã scara de la pod, pe întuneric, în tãcere: un
securist înainte, apoi Pavalache, apoi, ceilalþi doi. Al
patrulea îi aºtepta pitit sub fereastra casei „Sã-i spun
nevestei unde sunt…!” – „Las' cã te gãseºte dânsa!…” –
„(…cum de au ºtiut cã dorm în podul grajdului?…)” Abia
când îºi dãdu seama cã nu poate rãspunde la aceastã
întrebare, Pavalache se sperie îngrozitor.],
Feodosia Mavrichi ºi bãrbatu-sãu, Telu…,
[…ªtiind amândoi ce avea sã se întâmple în seara
aceea, îºi cãutau de treabã prin gospodãrie stingheri,
evitându-se unul pe celãlalt. Fuseserã învãþaþi din
80 anul I, nr. 2, august 2007
copilãrie cã împreunarea era ceva necuviincios, - de
altfel constataserã, ºi nu încercaserã sã-ºi explice de ce,
cã toate plãcerile erau socotite ruºinoase -, dar…,
apucaserã, dupã mulþi ani, într-o clipã de rãtãcire,
îndemnaþi de ceva de dincolo de ei, sã vorbeascã…
„altfel” despre asta. ªi apoi, acel „ceva de dincolo de
ei”, insinuat parºiv pe sub stern, întinzându-se prin vene
ºi pâlpâindu-le emoþia în vintre, îi fãcea sã refuze sã mai
dea înapoi.
Se înserase bine când a intrat ºi Telu în casã.
Feodosia umbla ca prâsnelul în jurul lui, dar tãcutã ºi
ferindu-se sã nu-l atingã cumva, ca sã nu creadã
„dumnealui” cine ºtie ce despre dânsa. Îi pusese în faþã
mâncare bunã: o strachinã de lapte acru cu mãmãliguþã
fierbinte ºi o târtiþã de gãinã cu bumbul lucind de
grãsime, prãjitã pe jar ºi tãvãlitã bine prin smântânã,
dar… ºi un pãhãruþ cu rachiu, din ladã. – Celelalte, mai
mergeau cum mai mergeau, pãreau ca ceva obiºnuit, dar
pãhãruþul cu rachiu o dãdea de gol. ªi parcã striga la
dânsa, „Neruºinato!”, de pe masa acoperitã cu pânzã
albã, curatã, folositã pentru prima datã în seara aceea
autoflagelare. „(…ce-o fi gândind Telu în capul lui? Cã
abia aºtept?…)” Îi venea sã intre în pãmânt de ruºine.
Dupã ce au stins lampa ºi s-au urcat în pat, au stat
mult timp nemiºcaþi în obscuritate, întinºi unul lângã
altul, tãcând. Cu privirile împlântate în întunericul de
deasupra lor, la un moment dat, Feodosia începu sã
suspine. Ca sã-i arate cã este alãturi de dânsa, Telu îi
vorbi, tulburat: „ Mi-e dor ºi mie de fata noastrã,
Feodosie…! ” Feodosia oftã din adânc, se întoarse ºi îºi
bãgã capul în subsuoara lui, cãutându-ºi parcã, scãpare,
iar Telu o cuprinse în braþe. Se simþi din nou femeie fãrã
apãrare ºi, voind sã-ºi împartã greutatea din suflet, se
lipi de bãrbatul ei. Pentru prima datã dupã atâþia ani
plângea… la pieptul lui Telu, ºi era bine: simþea cum i se
înmoaie toate oasele ºi-i vibreazã, îndemnând-o la
abandon. Gingãºia îºi fãcea loc din nou în sufletul ei
uscat de suferinþã, - Telu o þinea în braþe cu stângãcie -,
femeia dintr-însa nu mai putu suporta nevoia irepresibilã
de mângâieri bãrbãteºti, - Telu o împungea gingaº în
pântec, lipindu-se de ea tremurând -, o pornire
covârºitoare o fãcu sã-l cuprindã înfometatã cu
picioarele, ca în cleºte. Încremenirã amândoi, uluiþi de
ce li se întâmplã. „Numai ca sã rodim, Telu, dragã…!”, îi
gâfâi ea, fierbinte, în ureche, „Numai ca sã rodim,
Feodosie!”, îi rãspunse bãrbatul, încurcat. Apoi,
simþindu-ºi intimitãþile atrase copleºitor una spre alta,
îºi acceptarã cu infinitã pudoare menirea lor pe pãmânt
ºi continuarã sã se atingã prudent, pânã simþirã cã,
firesc, se întrepãtrund. ªi recunoscurã cu ameþitoare
mirare amândoi, desfãtarea aproape uitatã a actului
„rodirii”. „Telu, noi nu avem dreptul sã ne bucurãm!…”,
îl muºcã femeia cu disperare, pe bãrbat, de ureche.
„Fata ne priveºte din întuneric…!” – „Ne priveºte, dar noi
facem necuviinþa asta ca sã avem un urmaº…!” Ocolirã
BAAADUL literar
din toate puterile sã-ºi împlineascã bucuria pânã la
capãt: deºi le era imposibil sã-ºi dezlipeascã trupurile
de-acum sudate, cutremuraþi de impulsuri clocotitoare,
refuzau sã se zbatã unul în altul dupã cum le era
îndemnul. Cu tristeþe sfâºietoare ºi cu efort pânã
aproape de leºin îºi refuzau travaliul plãcerii, neºtiind în
simplitatea lor cã, lãsându-ºi în voie doar intimitãþile, de
fapt… îºi însuteau desfãtarea. Strâns îmbrãþiºaþi,
împotriva voinþei lor îºi simþeau „ruºinile” îngemãnate
încingându-se, crescând ºi contractându-se, zvâcnind,
fierbinþi amestecându-ºi secreþiile ºi obligându-i sã se
încordeze ºi sã se agaþe unul de celãlalt ca într-o moarte
binefãcãtoare.
Din timiditatea de a vorbi ºi de a ºi-l simþi pe cel de
alãturi martor la ce trãise cu vinovatã intensitate,
niciunul nu avu curajul sã se elibereze, desprinzându-se
din îmbrãþiºare. De prea mult timp nu mai fãcuserã asta,
ºi rãmaserã sfioºi unul în celãlalt lipindu-se strâns,
fiecare cu teama de a nu se pierde încã o datã de
celãlalt. Amândoi aveau atâta nevoie de un însoþitor de
nãdejde…! Imobili dar înlãnþuiþi, simþindu-ºi unul,
celuilalt viaþa pulsând aþâþãtor, se pomenirã dintr-odatã
cã, chiar dacã ar fi vrut, nu se mai puteau desprinde cãci
se îmbinaserã din nou: „ruºinile” lor ce pãreau învinse
definitiv, înviaserã. De capul lor!… Se înviaserã una pe
cealaltã ºi, trecute iarãºi la treabã, ºi le simþeau în
transa în care cãzuserã, pulsându-le pânã în creier. De
data aceasta întârziarã mult, imobilizaþi îmbãtãtor în
efortul de a-ºi struni desfãtarea. La sfârºit, uluiþi de ce
descoperiserã fãcând, ºi simþindu-se vinovaþi, se
desprinserã cu grijã ºi se întinserã unul lângã altul.
„(…Doamne, dã-ne un copil…!)”, se rugã Feodosia în
gând ºi cãutã mâna bãrbatului: „Telu, nu vreau sã mai fiu
singurã!…” – „Dar nici nu eºti, Feodosie…!”
La miezul nopþii, când securiºtii nãvãlirã în casã
peste ei, Telu încercã sã-i opreascã: „Tovarãºi! Da' eu mi-
am depus cererea de intrare în colectiv!…” Civilul care
se pãrea a fi ºeful, îl împinsese cu nepãsare ºi Telu cãzu
pe pat. „Vezi-þi de treabã, nene! Nu dumneata eºti
instigatorul, ea este!…” Feodosia privea în jur cu ochii
dilataþi, învârtind prostitã, în gând, doar douã cuvinte:
„(…am pãcãtuit!… Am pãcãtuit!… Am pãcãtuit!…)” Telu,
disperat, încercã sã-l convingã: „Tovarãºu' ºef! Suntem
oameni bãtrâni…! Eu m-am trecut din prima, de ce mã
prigoniþi!?” – „Trebuia sã fii atent pe cine creºti pe lângã
tine! Luaþi-o! Hai, bãieþi, la punctul de adunare! Vreau
sã fim primii cu misiunea încheiatã!” Cu Feodosia la
mijloc, securiºtii se bulucirã sã iasã pe uºã. „Mãi, oameni
buni…!” – „Nenicule!… Îmi pui rãbdarea la încercare!
…Dacã nu vrei un glonþ în cur, rãmâi în casã ºi nu te miºti
de aici, pânã mâine dimineaþã! Clar?…” – „(…am
pãcãtuit!…)” Între soldaþii cãrora nu le vedea chipurile,
Feodosia, cu mâinile legate la spate, îºi târa picioarele
goale prin praful moale al drumului…],
BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007
preotul Nicorescu…,
[…Stãtea de trei ore în genunchi în faþa icoanei
Sfintei Fecioare ºi se ruga. Fereastra dinspre cerdac era
deschisã ºi o adiere rãcoroasã de noapte fãcea sã
tremure flacãra lãmpii, afumându-i hogeagul. Îi
înþepeniserã ºalele, genunchii îi amorþiserã, iar din
pricina stãrii accentuate de disconfort îl luau valuri de
cãldurã de pe la subsuori ºi i se urcau peste urechile ce-i
þiuiau de tãcere, pânã în creºtet.
Fiicã-sa trecuse pe la dânºii, - mai mult în grabã, „ca
sã nu fie vãzutã”! -, ºi se certase din nou cu dânsa,
pentru cã nu-ºi lãsa copiii sã meargã la bisericã. „Pentru
ce sã-i las, tatã? Ce sã facã acolo? Sã înveþe lucruri care
sã le strice viitorul?… Uite la mine, ce am pãþit: am fost
scoasã din învãþãmânt pentru cã am tatã preot!… Altã
meserie, nu pute-ai sã-þi alegi? Numai lãcomia ta ne-a
adus aici!… Ce era, dacã aº fi avut ºi eu un tatã muncitor
cinstit? Sau, mãcar un þãran sãrac?…” Nedreptate mai
mare decât i-a fãcut fata lui, azi, nici comuniºtii nu i-au
fãcut. Nimeni nu a îndrãznit pânã la dânsa sã-i nege
menirea, pe care o simþea cã „este a lui”, pe pãmânt.
„Pãrinte…”, îl abordase în piaþa Bacãului dascãlul
Vascan de la biserica „Înãlþarea Domnului” din Târgu
Mare, „…doamna Ticuþa ºi-a fãcut autocritica la
adunarea de 1 Mai, în faþa lumii, cã s-a nãscut… într-o
familie de mistici!…”, ºi dascãlul ºi-a fãcut repezit, trei
cruci, una dupã alta. „L-a rugat pe Vraciu, fostul
legionar, sã o ajute sã-ºi schimbe certificatul de naºtere
dupã…, Doamne, apãrã ºi pãzeºte!, dupã conºtiinþa care
zice cã o are acum, „la maturitate”, zice. ªi a mai spus
cã vrea sã fie înfiatã de o familie care a fost exploatatã
de „obscurantiºti religioºi”, ca sã se reabiliteze, - mare-i
îngãduinþa lui Dumnezeu, pãrinte…!?”
Considerându-se singurul vinovat de rãtãcirea fiicã-
si, îºi luase pedeapsã de rugãciune în genunchi ºi, de
câteva ceasuri bune, îi povestea Sfintei Fecioare Maria
cum a crescut-o, cum a iubit-o ºi o iubeºte, cum a suferit
când ea a fugit de la ªcoala Normalã cu un terchea-
berchea, cum a adus-o înapoi, la ºcoalã, minþind
directoarea cã abia a scos-o din spital, cum s-a
împrumutat de toþi banii ca sã-i închidã gura lui bãrbat-
su, dupã nuntã, cum…!
Încet, încet, gândurile i se desprinserã de rugãciune
ºi o luarã fãrã sã-ºi dea seama pe alt drum. - Bani nu avea
mai deloc: statul abia de tolera preoþii; de mâncare avea
suficient de la credincioºi, - îi ºi rãmânea pentru pãsãri ºi
pentru porc, ar fi fost pãcat sã arunce mâncarea ºi vinul,
dar bani… Nu avea cu ce sã-ºi cumpere ciubote noi ºi la
toamnã…, prin glod…!? La iarnã…?!
ªi, pe deasupra, se simþea ºi singur…, „(…biet
curier, însingurat de frica oamenilor faþã de
Dumnezeu…!)” În acele teribile modificãri ale vieþii
tradiþionale, începea sã înþeleagã cã… „mesagerul
speranþei” este expresia celei mai pure singurãtãþi!
Întinse mâna ºi deschise radioul fixat pe „Europa liberã”.
81
Se ghemui la podea, relaxat, ascultând. Radioul îi
rãmãsese singurul prieten: îi spunea lucruri pe care le
vedea, le ºtia ºi le trãia de mult. Numai despre „venirea
americanilor” nu vorbea desluºit!
Aproape aþipise în murmurul muzicii „de dincolo de
cortina de fier”, când auzi un foºnet neliniºtitor la
fereastrã. Se întoarse încet, tulburat, ºi vãzu îndreptatã
spre sine þeava unui revolver. Amuþit de groazã, îºi ridicã
mâinile deasupra capului ºi îngãimã: „Nu mã omorî,
taicã!…” Un individ cu hainã de piele pe dânsul ºi cu
ºapcã din acelaºi material pe cap, dãdu perdeaua cu
totul la o parte ºi-i fãcu semn cu degetul arãtãtor de la
cealaltã mânã sã se apropie. Când ajunse în faþa lui,
individul îi ceru sã-i aducã în liniºte aparatul de radio.
„(…slavã Domnului, e un hoþ!…)”, îºi spuse preotul ºi-i
aduse aparatul în grabã. Din difuzorul aparatului se auzi
o voce optimistã: „Dar, sã mai avem încã puþinã rãbdare:
zilele comuniºtilor sunt numãrate! Silniciile la care ei îi
supun pe români…!” Individul trecu radioul cuiva din
spatele sãu ºi, prinzându-l pe preot de piepþii cãmãºii, îl
trase afarã peste pervaz, dintr-o zvâcniturã. „Asta
asculþi, tu? Mergi cu noi, popã bandit!” Preotul se sufoca
în strânsoare. „Dar preoteasa?…” – „Las-o sã doarmã!…”
– „Sã-mi iau mãcar încãlþãrile…!” – „Miºcã!”, primi un
ghiont cu arma în spate. „Nu mergem departe!…” –
„(…vor sã mã omoare…!?)” – „Mai repede, flãcãi!”, ºopti
individul în hainã de piele. „Trebuie sã fim primii care
ne-am îndeplinit misiunea!” – „(…securiºti! Adunã
oameni pentru muncã la Canal…!)” Preotul, liniºtit
acum, oftã împãcat: oricum trebuia sã i se întâmple ºi
lui, odatã ºi odatã. „(…Sfântã Fecioarã!, mi-ai ascultat
rugãciunea ºi mi-ai hotãrât pedeapsa!)”
În faþa MAT-ului au ajuns primii. Camionul cu coviltir
Selene
82 anul I, nr. 2, august 2007
aºtepta cu farurile stinse ca ºi celelalte grupe sã-ºi aducã
recolta de arestaþi. Dinspre ºcoalã, cu zgomot de
bocanci tropãind în cadenþã se apropie grupa care îi
aducea, legaþi, pe Eugen Boca ºi pe Grigore. Îi împinserã
alãturi de Nicorescu, cu consemnul sã nu vorbeascã. De
teamã, nici nu avurã curajul sã se priveascã mãcar.
În scurtã vreme sosirã în pas alert celelalte douã
grupe ºi, grupului arestaþilor se adãugarã încã buimaci
de stupoare, Pavalache, Opriºan, Zelea Drâmbã, - pe
Drâmbã îl arestaserã numai pentru cã se numea ºi
„Zelea”! -, Ioviþã zis Pupãcaprã ºi Feodosia.],
Crãcanã Elisaveta, Melinte Vãscuþ zis Chindros,
Dumitru Coroagã…,
[…aduºi, pentru a le desãvârºi „acoperirea”, de un
soldat în pas alergãtor…],
ºi alþi mulþi alþii
aflarã în noaptea aceea cã singurãtatea
era expresia adevãratã a fiinþei lor!
Iar iubirea faþã de oameni,
dragostea, cinstea, curãþia sufleteascã,
loialitatea, prietenia… erau
doar vorbe de clacã
generate de un altruism pãgubos, - efect
colateral al moralei unei specii disperate
sã-ºi þinã la un loc
indivizii îndemnaþi prin instinct
sã se sfâºie
între dânºii
pentru a supravieþui…!
(va urma)
BAAADUL literar
 PROZÃ VOCEA MANUSCRISULUI
Iorgu GÃLÃÞEANU
La porþile vieþii oarbe
……………………………………………………………………………
Razele soarelui nu apãruserã încã, cerul era abia
roziu intens spre violaceu, precum cireaºa pârguitã în
bãtaia luminii. Pânã ºi pereþii casei, totul din curte pãrea
vopsit în aceeaºi culoare. Liniºtea adâncã ºi rãcoarea
dimineþii apãsau întreaga aºezare, peste care, aºa dintr-
odatã, dupã ce s-a speriat câinele ºi a început sã-l latre,
de parcã turbase din senin, urmat de bodogãneala lui
taicã-su ºi comentariile sale, s-a tulburat totul ºi
frumuseþea clipelor matinale a dispãrut pe altã lume,
lãsând locul alteia, de la început tulbure ºi rea pentru
omenire, fie vãrstnici, fie puradeii de-o ºchioapã.
Urletele sfâºietoare ale sirenelor invadaserã liniºtea
curþii ºi culorile cerului, ce, neputincioase, au dispãrut
brusc din faþa ochilor sãi ºi s-au cuibãrit într-un cãuº din
gândirea de copil. A început sã tremure de-a binelea, nu
de frig, ci de teamã, fãrã a ºti adevãratul motiv, alt simþ
probabil cã îl avertiza ºi nu-i ghicea înþelesul. Frumosul
fermecat pãrea cu uºurinþã distrus într-o clipitã, fãrã sã
ºtie cã va dãinui decenii în mintea sa. Cã rãul se nãºtea cu
aceeaºi uºurinþã ºi va pângãri aºezarea ºi neamul de-a
lungul vremii. Rãvãºit, a început sã râdã zgomotos, când
i-a zãrit în pragul uºii pe ai sãi, arãtând cu degetul spre ei
ºi spunând:
-Hã, hã, hã, ia te uitã cum stau zmeii speriaþi! Tatã,
ai ieºit în izmene ºi desculþ, iar tu, mamã, în cãmaºa de
noapte, de parcã ai vrea sã sperii ºobolanii din ogradã!
Ce-i cu voi, v-am speriat de parcã m-ar fi muºcat ºarpele,
balaurul cu ºapte capete?!
-Taci, mã, naibii, sã aud ce-i afarã! Mãi drac, ai avut
dreptate, urlã ºi iar urlã sirenele ºi locomotivele din garã!
Du-te în stradã, fugi ºi vezi ce s-a întâmplat? Auzi,
Fãnelo, ºterge-o îndatã ºi întoarce-te cu veºti! Ce s-o fi
întâmplat, Rica? N-a minþit! Camfura mã-sii de treabã,
copchilul mã urlã cu noaptea în cap, animalele dracului
trag sirenele în garã de parcã-i sfârºitul lumii, biserica
mamii lor de hoþi ºi de pungaºi, ce pizda mã-sii s-o-
ntâmplat, femeie?! Dã drumul la difuzor, miºcã din calea
mea, scoalã-i ºi pe ceilalþi copchii, doar n-o venit
cutremuru' sau sã fi-nceput alt rãzboi! Am trecut prin
unul, uite cu ce m-am ales de la el, mi-a luat cãlcâiul
drept ºi m-a lãsat ºchiop! Nu auzi, miºcã din calea mea!
Mã duc sã trag obloanele, sã deschid prãvãlia! Mi-a dat
ziua peste cap, ghiaurul ãsta, cum de l-am scãpat sã iasã
afarã?
A alergat spre poartã ºi a tras zãvorul, uitase
complet de sângele ce se prelingea din muºcãtura
câinelui ºi a ieºit în stradã. Nu a zãrit mare lucru, unii
oameni treceau spre garã sã prindã trenul, alþii veneau
dintr-acolo pentru a merge spre centru. Pe strada mare,
BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007
Capitolul I - fragment
pavatã cu pietre dreptunghiulare din granit, pe borduri,
de o parte ºi de alta se întrezãreau urme din varul întins
la ultima sãrbãtoare de anul trecut. Mai grãbiþi ca
altãdatã, oamenii înaintau care-ncotr-o cu umerii
încãrcaþi de griji ºi de nevoi, o parte ºtiutori ai veºtii,
alþii, neºtiutori, alertaþi de iureºul sirenelor, panicaþi de
agitaþia secretoºilor semeni. Nedumirit de atmosfera
încinsã dis-de-dimineaþã, a pornit spre gara aflatã cam la
vreo sutã de metri de casã, acolo unde-ºi petrecea multe
clipe din viaþa de copil. Picãturi de sânge continuau sã se
prelingã din carnea cãlcâiului încolþit, nu realiza cât de
uºor îºi însemna cu roºu drumul urmat, de-ar fi vrut, fraþii
îl gãseau una-douã. A zãrit un ceferist pe care-l cunoºtea
din crâºmã, purta chipiul înclinat pe-o parte a frunþii,
mare ºmecher, de-adevãratelea întrecându-i pe alþii la
poante, s-a dus puºcã spre el, în grabã chestionându-l:
-Nea' Gicã, spune-mi repede ce s-a întâmplat, de ce-
i forfota asta în garã, de ce trag aºa, mecanicii, sirenele
la locomotive?
-Ho, neicã, trage-þi sufletul ºi dã, taicã, bunã
dimineaþa la oamenii cei cunoscuþi! Vãd cã nu te-ai dat
jos bine din þoale, uite, ai încã bluza de pijama pe tine,
abia þi-ai tras pantalonii ºi ai pornit cu cercetatul prin
garã! Tatã-tu ºi maicã-ta ºtiu pe unde umbli? Mãi
feciorule, ce-ai pãþit, de ce eºti aºa de palid? Afarã e încã
rãcoare ºi tu eºti bine mersi, leoarcã pe frunte!
L-a luat de subsuori ºi, ridicându-l cu capul la nivelul
sãu, l-a zgâlþâiat de câteva ori, în vreme ce continua sã-l
întrebe:
-Mãi copchile, mã, s-a întâmplat ceva la voi? Crâºma
nu era deschisã ca de obicei! Clienþii obiºnuiþi l-o suduit
pe taicã-tu, doarme încã sau boleºte? Bãi þâncule,
rãspunzi sau îþi dau drumul de aici, sã-þi pocneascã
ciolanele? Fir-ar tu sã fii, uite ce mi-ai fãcut pe uniforma
de cefere, ai pãtat-o cu cremã roºie, de unde pizdã mã-tii
o ai, de dimineaþã umbli cu vopsele? De câte ori n-am
plecat din prãvãlie cu hainele pãtate, ei, na, acum ai
încurcat-o, am pus gheaba pe tine, e vremea sã þi-o
întorc cu vârf ºi îndesat!
-E sângele meu, nea Gicã, adineaori m-a muºcat
câinele! N-am vrut sã-l pedepsesc, nici n-am avut vreme,
m-a trimis tata sã vãd ce se întâmplã în stradã, de ce-i
hãrmãlaie pe stradã ºi în garã!
-Sã te las cu grijã jos! Puiule, am priceput de ce eºti
aºa transfigurat, la urma urmei eºti groaznic de
înspãimântat! Pãi, mi-e ºi teamã sã-þi spun, ce-s nebun sã
trãncãnesc c-un puradel?! Hai sã ne întoarcem la
prãvãlie, poate Trocadero o fi deschis!
-Da, nu sunt princhindel, nene, sunt mare tare, fac
treabã prin curtea noastrã! Am grijã de tot ce miºcã prin
ea, fie animal sau zburãtoare! Nu vezi, am avut curajul sã
83
vin pânã aici, sã caut ºi sã întreb!
- Hai, mãi, mânzule, trage fermoarul la gurã, vãd cã
mintea-þi merge vioi! S-o sculat sau nu taicã-tu, sã nu
careva cumva sã merg de pomanã?!
-Nea Gicã, dau rachiu' gratis, de-mi spui acu' ce s-o-
ntâmplat!
-Þâncule, chestia asta sã n-o faci niciodatã, tatã-tu
da, tu, ba! Pricepi?
A scuturat din cap ºi a înclinat fruntea de douã ori la
rând, apoi a îngãimat fraza cu ton moale, sã-l câºtige
complice:
-Ai dreptate, ai dreptate, o sã fac cum spui matale ºi
câte o datã cum o sã vreau eu! Nene, nene, dacã sunt mic
nu sunt ºi prost! E bine cum faci, ditamai adultul, e bine?
Ceferistul, deja întors cu faþa spre locul de unde
pornise, apucase palma þâncului ºi i-o strângea în lopata
lui de-i curgeau lacrimile, apoi a râgãit precum porcul din
stomacul gol ºi în timp ce lovea caldarâmul peronului cu
blacheul pantofului stâng a tras un ºir de bãºini, iar
înainte de-a porni ºi-a muºtruluit însoþitorul:
-De mã calci pe nervi, auzi ce se poate întâmpla? Ai
auzit repede, ºi, plodule, ai reacþionat! Pãi, dacã-þi
spuneam vestea, nu mai mergeam la poºtã, îmi fãceai tu
serviciile! Într-o orã afla tot târgul, jupâne, jupâne! Te-
au enervat un râgãu ºi-o bãºinã, taicã, dar, de-aº rãcni la
tine, oare cum ai face? Hai s-o piºcãm din loc, mã arde pe
gâtlej, o sã bolborosesc pe gât un sfert de chil de rachiu!
Hei, ce spui?
-Sunt mare, ºtiu sã pãstrez taina, spune-o odatã,
nea Gicã! Câte nu aud de la tata ºi mama, a auzit cineva?
Adultul fãcea paºii mari, el alerga prins de braþul lui,
abia trãgându-ºi sufletul pânã acasã. Tatãl tocmai ridica
obloanele la prãvãlie, în faþã erau adunaþi vreo cinci,
ºase vechi muºterii de la cefere sau de la fabrica de ulei.
Priveau unii la alþii, dar nici unul nu deschidea gura sã
sufle o vorbã despre zarva iscatã în zori. Aveau feþele
palide, bãnuia cã nu de frig sau din lipsa drogului, cu toþii
arãtau ca o haitã flãmânzitã ºi însetatã despãrþitã de un
gard imaginar în faþa hranei ºi a apei, teama de-a nu rosti
un cuvânt despre ºtirea ce tulburase aºezarea. Sirenele
de la celelalte fabrici continuau sã ºuiere, locomotivele
la fel, caii de la trãsurile din spatele gãrii nechezau
speriaþi, câinii de prin mahala urlau a pagubã ºi-a veste
rea. Rãcoarea dimineþii, împunsã de sãgeþile astrului
luminos, dispãruse fãrã urmã. Încet, încet, roziul-
violaceu se diluase sub îndemnul galbenului deschis,
scoborât din înaltul cerului. Glasul îngrijorat al tatii i-a
ajuns la urechi:
-Te-am trimis de-o jumãtate de orã sã faci ceva ºi te-
ai întors precum boul, cu ochii beliþi ºi coada-ntre
picioare! ªterge-o-n casã, ghiþel prost ce eºti! Fugi la mã-
ta sã-þi ºteargã piciorul, hait, din faþa mea!
-Nu-i aºa, Paniþã, nu-i aºa, n-am vrut sã-i spun
nimic, bãiatul a tras de ºfori, m-a tras de limbã mai ceva
ca un adult, cum sã suflu vorbe serioase cãtre el?! Ia-l cu
biniºorul, e deºtept, n-o sã te-nºele niciodatã! E
ºmecheraº, va ajunge mare! Hai pruncule, intrã-n
84 anul I, nr. 2, august 2007
ogradã, ãia mari au de vorbit, încã nu te poþi amesteca
printre ei!
-Tatã, lasã-mã aici, cu voi, sporovãim de-ale vieþii,
numai cã eu n-o sã beau rachiu! O sã tac mâlc, ca ºi
peºtele-n baltã! Te rog frumos!
-Pleacã-n paºtele mã-tii, asta-mi trebuie, sã fiu
zãrit de ochii înþepeniþi sub masã cum stau la taclale cu
tine! Hai, fuguþa, ºterge-o din ochii mei, spurcãturã
micã! În ogradã te aºteaptã mãtura ºi fãraºul! Am legat
câinele, mare atenþie când intri, sã nu sarã la tine! Ce-þi
face piciorul? Prin curte sunt numai dâre de sânge, am
crezut c-ai glumit! Te-a înºfãcat rãu, Ursu! Aici ai spus
adevãrul, încolo doar vorbe, ai tãiat frunzã la câini!
L-a împins de spate fãrã sã þinã cont de cerinþa lui. A
intrat pe poartã, dar s-a ascuns îndatã dupã ea, urechile
fiindu-i ciulite sã afle ce-or discuta, culegând iute
ultimele cuvinte:
-Ce s-o întâmplat, Gicã? E adevãrat ce-a spus Vocea
Americii? De aia n-am deschis la timp, nu-mi venea sã
cred ce ascultam! Ghiaurul ãsta mic s-a sculat cu noaptea
în cap, am închis radioul, mi-era fricã sã nu vadã ce fac!
-Da, da, a mierlit-o tãtucu, diavolu' care o omorât
milioane de oameni! Criminalul! Fir-ar mã-sa de
georgian, de s-o zvârcoli în mormânt sute de ani, câte
unul pentru fiecare om ucis! Hai, mãi, deschide uºa, nu-i
bine sã trãncãnim aici, nu-i aºa, bãieþi?!
-Are dreptate, Gicã! Nea Paniþã, crapã uºa mai
repede, cine ºtie cine apare printre noi?! Suntem cinci,
cu matale ºase, dar mai ºtii, dacã nu e ascuns pe aici
vreounul?! Vreo antenã de-a criminalului sau de-a ãstuia
din fruntea þãrii noastre?! Intrãm sau nu? Sau mergem la
restaurantul din garã, la Traian, fratele mata, domn
Paniþã?!
-Gata, gata, intraþi, dar cu o condiþie, da-þi duºca pe
gât ºi-o ºtergeþi, n-am chef de discuþii! La mine e trafic,
poate sã aparã oricând dracu' printre noi! Voi sunteþi
întregi, deºi aþi fãcut cu toþii rãzboiul, eu, însã, am lãsat
ceva acolo, o piesã de la cataligã ºi acu' sunt ºchiop!
Dupã ce-au intrat, nu a mai auzit nimic. Nelãmurit ºi
interesat de cheia discuþiei, a zbughit-o la bucãtãrie sã ia
paharul, sã-i lipeascã gura de peretele prãvãliei sau de
uºa ce dãdea în curte, ºi sã-i asculte. Tremura de emoþie
la auzul vorbelor înãbuºite, fãrã a realiza miezul
problemei. Vocea groasã ºi puternicã a lui nea Gicã îi
bãtea timpanul ca un baros:
-Fârtaþi, a murit Stalin! Criminalul Iosif Visarionovici
Stalin! Sã bem în cinstea lui! Ba nu, de bucuria morþii lui!
-Taci, naibii, Gicã! ªtii cum, mai bine lacãte la gurã o
mie ºi asculþi!
-Paniþã, nu-mi bãga cãluºu-n bot, ºtii mai bine ca noi
cine a fost animalul!
-Nu-i bine ce faci, omule, nu-i bine de loc! Soarta
noastrã numai Ãl de Sus o ºtie, n-am încredere în nimeni,
nici în frate, nici în sorã, doar în femeie, un pic! De
prichindei, nici vorbã, sunt prea cruzi, nu pricep nimic!
Ascultã-mã, omule, nu eºti cãlit de-a binelea!
(Din romanul aflat sub tipar la Editura Cronica Iaºi)
BAAADUL literar
 CRONICÃ CARTOFILÃ
BÂRLÃDEANÃ AM FOST EUROPENI !
Sergiu Marian D. GÃBUREAC
Citirea ºi vizualizarea celor ce urmeazã nu vã
costã nimic.
Implicã doar asumarea riscului de a pierde din
preþiosul dumneavoastrã timp. ªtiu cã vã dezamãgesc.
Imaginile prezentate nu sunt fotografii de familie, de la
botez, nuntã sau înmormântare, onomasticã sau
aniversare, de la vreo sãrbãtoare sau dintr-o excursie ale
unei miss, vedetã tv, parlamentar, ci ale unui oraº
european. La vremea realizãrii lor. Unele bat, uºor,
centenarul !
Sunt imaginile unui oraº dispãrut ºi renãscut
datoritã arhitecþilor sau, ca sã fim corecþi, din cauza
voinþei de nezdruncinat a partidului unic de a ne alinia la
condiþia de aplaudaci ºi aurolaci: oameni de tip nou.
Asta însemna, pentru un control eficient, construirea
unor lagãre din betoane cenuºii, chichineþe numite
pompos apartamente pentru oamenii muncii. Ceilalþi
erau inutili. ªi au fost trimiºi la Canal ... Spre exemplu !
Ce spuneþi ? Dacã am fi continuat sã trãim liberi, nu
s-ar mai fi construit vreo casã pe pãmântul oraºului,
judeþului sau al României ? Nu ar mai fi fost oameni cu
ºcoalã ? Nu am mai fi muncit ?
Între timp, lumea civilizatã n-a stat pe loc. Din
contra. Doar esticii, mai ales, noi românii, am rãmas
încremeniþi într-un proiect aberant, aplicat cu
premeditare, cu consecinþe devastatoare, dupã
1905! M.N. Cheaure (col. Sergiu-Marian D. Gãbureac)
BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007
„Ne cheamã vechile fântâni
De pe coline bârlãdene
Spre ele alergam pãgâni
Aprinºi de-aleanuri pãmântene”
G.G. Ursu
înglobarea în cadrul acordului semnat cu prilejul marii
vânzãri de la Yalta. Pe 50 de ani. La expirare s-a regizat o
nouã revoluþie europeanã tip 1848. La care, ne-am
fãcut, din nou, de râsul Europei, ceilalþi revenind
elegant în lumea bunã. Noi, cu peste o mie de oameni
împuºcaþi miºeleºte, declaraþi eroi ºi onoraþi, periodic
cu câte o coroanã spre recunoºtinþã veºnicã !
Cu cât s-a furat ºi s-a distrus în ultimii 60 de ani, mai
ales în anii postbelici ºi postdecembriºti, puteam avea
un oraº ca o floare. Cu nimic mai prejos faþã de cele din
Europa spre care tindem ºi la nivelul cãreia eram odatã.
Aºa cum era Europa atunci. Dar aleºii, deputaþi sau prim
secretari locali, mulþi alþi tovarãºi, unii cu pãlãrie de
domni dupã Decembrie '89, s-au ales, pe liste bine
ticluite, doar pentru a-ºi umple, cu neruºinare,
propriile buzunare ºi pe cele ale pãpuºarilor din umbrã.
Boborului i-a rãmas nostalgia, alimentatã permanent de
extremiºtii plajei politice româneºti, lichele servile ale
aceleaºi gãºti care au nenorocit România, aducând-o în
pragul disperãrii.
N.B. Serialul de faþã reprezintã prefaþa ºi ilustrate
reproduse în albumul monografic cartofil Bârladul de
odinioarã ºi-n zilele noastre aflat în fazã avansatã de
finalizare.
(va urma)
85
1910! Ad. Maier & D. Stern (col. Sergiu-Marian D. Gãbureac)

1905! M.N. Cheaure (col. Sergiu-Marian D. Gãbureac)

1900! N. A. Petroff (col. Sergiu-Marian D. Gãbureac)

1901! N. A. Petroff (col. Sergiu-Marian D. Gãbureac)

1924! Foto (col. L. Tudoroiu)

86 anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar

 ECOURI
Mulþumim revistei TOMIS (iulie, 2007) pentru “bulina neagrã” acordatã BAAADULUI LITERAR. Noi tot vã dorim
drum lung ºi sãnãtate. Supãrarea-i de la... diavol!

Iaºi, 30 iunie 2007

Iubite domnule
Gruia Novac

Baaadul face o frumoasã impresie. A pornit cu dreptul! Împreunã cu Academia bârlãdeanã, noua revistã
concretizeazã aspiraþia unei continuitãþi semnificative. Era necesarã o reîmbinare a forþelor culturale locale,
acþiune venitã la timp o datã cu promoþiile specifice momentului. Dimensiunea cea mai relevantã a Baaadului þine
tocmai de afirmarea regionalismului creator.
Cunosc profilul cultural, cunosc multe personalitãþi bârlãdene; începând cu Aurel Ivãnescu, unii m-au apropiat
de fondul intim al locului. Vin totdeauna la Bârlad cu sentimentul cã-i revãd pe ai mei.
Mulþumindu-vã pentru cuvintele bune, dedicate mie, adresez, totodatã, calde urãri, atât Revistei cât ºi
prietenilor. Al dumneavoastrã
Constantin Ciopraga

BAAADUL literar anul I, nr. 2, august 2007 87

 DESTULE
C. RONICAR
CALENDAR... SELECTIV

Iunie

1946 / 1 – s-a nãscut poetul ºi profesorul Petruº ANDREI;

1872 / 2 – s-a nãscut profesorul Eugen BULBUC;
1938 / 3 – s-a nãscut scriitorul Dumitru Mircea COLOªENCO;
1929 / 4 – s-a nãscut muzicologul Vasile DONOSE;
1886 / 6 – s-a nãscut preotul cãrturar Toma P. CHIRICUÞÃ;
1940 / 7 – s-a nãscut scriitorul Ion MURGEANU;
1944 / 10 – a murit publicistul Neculai Gh. BOGESCU;
1883 / 11 – s-a nãscut folcloristul Tudor PAMFILE;
1939 / 21 – s-a nãscut prozatoarea Silvia ADAMEK;
1988 / 21 – a murit criticul literar prof. George IVAªCU;
1936 / 22 – s-a nãscut prozatoarea Petruþa CHIRIAC;
1980 / 25 – a murit istoricul literar prof. G. G. URSU;
1927 / 26 – a murit istoricul savant Vasile PÂRVAN;
1922 / 28 – s-a nãscut sculptorul Marcel GUGUIANU;
1900 / 29 – s-a nãscut sculptorul Mihail-Filip CONSTANTINESCU-MAC;
1944 / 30 – a murit scriitorul Adrian BELDEANU.

Iulie

1914 / 2 – a murit scriitorul Emil GÂRLEANU;

1855 / 11 – s-a nãscut folcloristul Iuliu ZANNE;
1980 / 19 – a murit scriitorul Grigore SÃLCEANU;
1894 / 20 – s-a nãscut scriitorul Const D. ASIMINEI;
1932 / 21 – s-a nãscut prozatorul Corneliu LEU;
1939 / 21 – s-a nãscut poetul Cristian SIMIONESCU;
1911 / 24 – s-a nãscut criticul literar prof. George IVAªCU;
1893 / 25 – s-a nãscut prozatoarea Marieta L. Creangã;
1895 / 29 – s-a nãscut scriitorul ºi regizorul Victor Ion POPA.

August

1861 / 1 – s-a nãscut folcloristul Mihai LUPESCU;

1895 / 1 – s-a nãscut scriitorul I. VALERIAN;
1941 / 6 – s-a nãscut poetul Cezar IVÃNESCU;
1883 / 15 – s-a nãscut prozatorul Corneliu MOLDOVANU;
1957 / 18 – a murit poetul George TUTOVEANU;
1906 / 20 – s-a nãscut scriitorul Alex. M. GHEORGHIU-POGONEªTI;
1723 / 21 – a murit savantul acad. Dimitrie CANTEMIR;
1872 / 24 – s-a nãscut scriitorul Raicu V. IONESCU-RION;
1935 / 25 - s-a nãscut scriitorul Mihai SABIN;
1933 / 31 - s-a nãscut scriitorul George GENOIU.

88 anul I, nr. 2, august 2007 BAAADUL literar