Sunteți pe pagina 1din 39

PETCAS MADALINA si BIC EMILIA MARIA

Facultatea de Geografie, An II, U.B.B

VEGETATIA SI FAUNA
AMERICII DE NORD
America de Nord

-se extinde pe latitudine intre 84°lat N, in


Tara lui Grant (I. Ellesmere) si 7° lat N in Oceanul Arctic
Panama (Punta Mariato), iar pe longitudine Groenlanda
intre 168° long.V -Capul Printul de Wales
Alaska
(Pen.Alaska) si 53°long V-Capul Race
(I.Terra Nova). Canada
-suprafață de 23.5 mil. km² .
-este al treilea continent ca suprafață (după

tlantic
Oceanul Pacific
Asia și Africa ).
S.U.A
-vecini: in E Oceanul Atlantic, in V Oceanul

A
Pacific si continentul Asia (prin Str.Bering si

Oceanul
Arh.Aleutine), in N de Oceanul Arctic și in S
Marea Caraibilor si America de Sud.
Mexic
-populația uscatului continental de aprox. 529
mil. locuitori (iulie 2008).
D.p.d.v morfologic, America de N se
imparte intr-o serie de regiuni:
-Groenlanda (supraf.de cca 2.1mil km²);
-Arhipelagul Arctic (I. Tara lui Buffin,
I.Victoria, I.Ellesmere s.a);
-Podisurile si Campiile centrale
(Pen.Labrador,Hudsonia,Pod.Mackenzie,
Regiunea Marilor Lacuri,Pod.Ohio,
Pod.Minesota,
Pod.Missouri,Pod.Preriilor ,Campia
Mississippi);
-Muntii Appalachi (2000 km lungime);
-Campiile litorale(C.Atlantica si C.
Golfului Mexic);
-Cordilierii (peste 8000km lungime si cca
1600km latime; se disting:M-tii Coastelor,
M-tii Cascadelor,Sierra Leone, Podisurile
centrale si M-tii Stancosi).
Vegetatia

D.p.d.v. floristic pe continentul american se


disting urmatoarele regiuni: regiunea
holarctica si regiunea neotropicala.
Regiunea Holarctica-se caracterizeaza
printr-un numar limitat de specii datorita
climatului restrictiv si distrugerii suferite de
perioada glaciara.In cadrul acestei regiuni
se disting: subregiunea arctica,subregiunea
nord-americana de est,subregiunea nord-
americana de vest si subregiunea
sonoriana.
Regiunea Neotropicala-in acest spatiu sub
aspect florogenetic cea mai mare vechime o
are flora neotropicala umeda si se subdivide
in patru sub regiuni:chiliano-patagoneza
,braziliana,central-americana si cea a
Antilelor.
1.a. Subregiunea Arctica

 Cuprinde Arhipelagul Arctic,Tarmurile Nordice


intre Peninsula Alaska si Peninsula Labrador.
 Datorita climei, exista gheata
permanenta,flora fiind foarte saraca.
 Mai frecvent apare mesteacanul pitic,arinul
pitic,salcia pitica,hreanul arctic,murul arctic.
 Numerosi sunt muschii si lichenii.

Salcie pitica Mesteacan pitic


Vegetatia de tundra

Apare in cadrul desertului arctic.


Aici se
deosebesc:
-Subzona de muschi si licheni de
tundra si subzona muschilor si
tufarisurilor cu soluri gleice.
-frecvent apar specii de:
mesteacan, salcie pitica, busuioc.
Vegetatia de silvotundra
Poate fi intalnita de la litoralul E al Labradorului pana la regiunea
fluviului Mackenzie ,in regiuni cuprinse intre Pen. Labrador si insula
Terra Nova in E, argipelagul nord-canadian,nordul C.canadiene si in
nordul peninsulei Alaska in V.
Se subdivide in 2 subzone:
-silvotundra(forest-tundra) spre nord.
-subzona padurilor rare(open woodland) spre sud.
-specile mai frecvent intalnite sunt:pinul bancsian, mesteacanul,
molidul alb si negru.
1.b. Subregiunea Nord-Americană de Est (Atlantică)
 Se caracterizeaza prin eterogenitate
Padure de conifere
morfologica.
 In padurile de conifere se intalnesc cca
3000 de specii iar in cele de foioase cca
4000-6000 de specii iar in preerii 4000
de specii de plante.
 Marile formatiuni vegetale sunt grupate
in mai multe provincii distincte:
 Provincia nordica(Canada-Alaska)
 Provincia Mississippi-Appalachi
 Provincia preerilor
Preeria nord americana
Padure de foioase
Provincia nordica(Canada- Bradul de balsam
Alaska)-este dominata de prezenta
gimnospermelor, cu multe
endemisme, molidul alb si molidul
negru, bradul de balsam, chiparosul
de balda.
Provincia Mississippi-Appalachi-
se extinde intre Marile Lacuri si
confluenta lui Mississipi cu Ohio. Este
dominata de prezenta foioaselor in
sud iar sub influenta climei mai calde Chiparosul de balta
apar palmieri, bambusi, arborele de
cafea.
Provincia preerilor-ocupa zona
centrala a continentului si prezinta o
flora bogata, evidentiindu-se o prerie
cu ierburi inalte(tall gras) si o prerie
cu ierburi scurte(short gras).
Zona boreala a padurilor rasinoase(padurea canadiana de conifere,padurea Hudsoniana)
-se intinde in sudul
silvotundrei,coborand sub
latitudinea nordica de 45 de
grade.
-ocupa o fasie de circa 500 de km
intre Terra Nova si Alaska
suprapunandu-se unor tinuturi
din podisurile si Campia
canadiana si o parte a Podisului
Marilor Lacuri.
-Genurile componente sunt
reprezentate de: molidul alb, pin,
zada.
-In stratul ierbos al padurilor de
rasinoase se gasesc: Iarba
neagra, diferite specii de licheni,
pedicuta.
-spre sud, in zona de tranzitie
catre padurile de rasinoase apar si
specii de: tsugo si thya.
Padurea de amestec(laurentiana)
Artarul argintiu

 -au o raspandire mai


restransa aparand ca areale
individualizate,in lungul
estuarului fluviului
Sf.Laurentiu,la nord si la est
si mai ales la sud de Marile
Lacuri.
 -genurile mai frecvent
intalnite sunt: pinul,
stejarul ,artarul, mesteacanul, Dafin
dafinul ,chiparosul.
 -In general predomina
coniferele, foioasela aparand
mai ales la limita sudica a
zonei,caracteristice fiind
speciile: artarul argintiu,
mesteacanul galben ,frasinul
alb ,teiul ,stejerisuri.
Padurea de foioase(padurea apalasiana cu frunze cazatoare)

Arborele de lalea
 -aceste formatiuni pluristratificate
acopera intinsele suprafete ale
Podisului Appalachian,versantul
occidentala al Muntilor
Appalachi,precum si podisuri si
campii din partea centrala a SUA.
 -ca elemente caracteristice apar:
paltinul, paltinul argintiu ,stejari
ce depasesc 40 de m.
 -la sud de padurile de foioase,se
gasesc padurile permanent verzi .
 -componenta floristica se
aseamana cu cea din Asia in care
predomina :liane si magnolii.
 -apar de asemenea si relicte
mezo-neozoice(arborele de lalea).
Stepa preerie Preeria cu graminee scunde

 se intinde pe o arie de
circa 45 de mil.ha in
regiunea podisurilor de
la poalele estice ale
Muntilor Stancosi.
 -Se subdivide in: preeria
cu graminee inalte unde
predomina specii de Preeria cu graminee inalte
ovascior si pir.
 -preeria cu asociatii de
amestec cu paius, si
preeria cu graminee
scunde cu iarba gramm.
1.c. Subregiunea Nord-Americană de Vest(Pacifica)
Arborele vietii Bradul douglass
 Se suprapune Muntilor
Cordilieri,intre versantul E al
Muntilor Stancosi si litoralul
pacific, din S Alaskai si pana in
N Californiei.
 Pe versantii vestici,exista o
abundenta de gimnospereme
endemice: arborele vietii,
arborele mamut, bradul
douglass etc.
 In Muntii Cascadelor si Sierra Arborele mamut
Nevada apare pinul galben si
pinul de zahar.
 Numarul tuturor speciilor din
aceasta regiune este cuprins
intre 3000-4000.
1.d. Subregiunea sonoriana
Podisul Colorado

 Se extinde in sudul SUA


si nordul Mexicului
 Flora acestei regiuni
numara cca.10.000 de
specii dintre care se
detaseaza cactaceele.
 In Podisul Colorado se
gasesc arbusti de
creozot. Podisul Mexican
 Podisul Mexican este
acoperit de stepe aride si
semiaride.
Silvostepa

 ocupa ca si padurile de foioase


regiuni ale podisurilor interioare de Stejar rosu
la raurile Seskatchewan si
Athabaska pana la partea de nord a
C.perimexicane.
 -covorul arborescent este format
din specii de: stejar, artar, frasin,
iar cel ierbos din graminee.
2.a. Subregiunea central-americana Batat

 Cuprinde Mexicul de sud, Pen.


California, sudul Floridei si
Istmul Panama.
Mangrove
 In partea estica mai umeda,
sunt prezente padurile
tropicale cu ferigi arborescente
si palmieri.
 In partea vestica mai uscata,
se gasesc paduri cu frunze
cazatoare.
 Pe ambele fatade ale istmului
american se dezvolta Mahagon
mangrovele, iar in interior,I
nsular apar savanele.
 Padurile umede sunt alcatuite
din palmieri, lemnul de lamai,
batatul, arborele de cogo,
mahagon, campec.
2.b. Subregiunea Antilelor
 Cuprinde Arhipelagul Antilelor
Mari si Mici si Arhipelagul
Bahamas.
 Principalele asociatii vegetale Sierra Maestra
sunt cele ale padurilor
tropicale umede in zona de
litoral si savanele in interior.
 Pe terenurile aride si
calcaroase se dezvolta tufisuri
dese si spinoase numite
manigua.
 In Muntii Sierra Maestra
vegetatia este etajata:
 Etajul inferior denumit yaxales
are ca simbol arborele yaya.
 Etajul palmierului manaca.
 Etajul frangales cu numerosi
palmieri si orhidee.
 Etajul montan superior cu
tufarisuri scunde si rare.
Vegetatia de semideserturi si desertruri subtropicale si tropicale

 se intalneste in regiunea podisurilor


inalte intracordilier de pe teritoriul
S.U.A. si in Pod. Mexic.
 -Desertul Sonora numit si desertul
cu “doua anotimpuri ploioase”
prezinta conditii favorabile pentru
plantele suculente.
 -Desertul Death Valley –cel mai cald
desert situat la-96 de m.
 -plantele frecvent intalnite
sunt:arborele de creozot, agavele,
cacteul candelabru.
 -un tip caracteristic de vegetatie il
reprezinta “chapparal”formatiune de
tufis asemanatoare cu machia
mediteraneana.
Padurile tropicale umede

apar pe latura sud-estica a Mexicului


-O nota aparte in structura si dispunerea
vegetatiei o reprezinta culmile Sistemului
Cordilier.
-De-a lungul Cordilierei se desprind 3
sectoare:
-sectorul nordic al padurilor de conifere din
zona temperata si subboreala cu specii de
tip Alaskian(molid,brad ,thuja)
-sectorul central al padurilor de conifere din
zona subtropicala si sectorul sudic din zona
tropicala a padurilor cu frunze cazatoare in
anotimpul secetos cu specii de:conifere,
sequoia ,maslin.
-aceasi nota de particularitate o reprezinta
mangrovele, care se diferentieaza de alte
tipuri printr-o vegetatie ceva mai saraca in
specii de unde si denumirea de mangrove
occidentale.
FAUNA

La fel ca si vegetatia, se deosebesc doua regiuni


faunistice: holarctica si neotropicala.

REGIUNEA HOLARCTICA include ca si flora


urmatoarele subregiuni: arctica, nord-americana de est,
nord-americana de vest si sonoriana.
Reg.HOLARCTICA
REGIUNEA NEOTROPICALA se suprapune regiunii
floristice similare din America de Sud. Se deosebesc 4
subregiuni faunistice: chiliano-patagoneza, braziliana,
central-americana si ce a Antilelor.

Fauna Continentul nord-american reprezintă un mediu


propice pentru numeroase specii de animale.
Reg.NEOTROPICALA
Mai toate animalele domestice au fost aduse din
Europa. Doar curcanul este de origine americana si a
fost domesticit de populatia mexicana.
1.a. Subregiunea Arctica
-cuprinde tarmul de N al continentului, Arhipelagul Arctic si Groenlanda.
-dintre endemisme amintim boul moscat groenlandez si cel nord-american, sobolanul
moscat, cerbul wapiti, antilopa si castorul-veverita cu parul rosu.
-in genereal, predomina animalele comune Laurasiei: ursul polar, vulpea polara, focile,
morsele, renii, etc.

Reni

Cerbul Wapiti

Foca
Boul moscat -detine recordul în rândul
mamiferelor, pentru blana cu cele mai lungi
fire. Acestea ating lungimea de 1 m si
formeazã o manta groasã de lânã care îi
permite sã reziste foarte bine la temperaturile
glaciale din zonele în care acesta trãieste:
tundra canadianã arcticã, Alaska si
Groenlanda. Trãieste în turme de pânã la 60
de indivizi.

Vulpea polara -este adaptata la clima rece,


având o blană deasă. Lungime de 65-90 cm,
înălțime de cca.30 cm. și-o greutate de 5 kg.
Hrana vulpilor constă din rozătoare, insecte,
fructe, ouă și pui de păsări, cadavre de animale.
Are blana de culoare albã iarna si cafenie vara.
Detine recordul numãrului de pui la o nastere:
cca. 11 pui. Principalii inamici ai vulpii polare
sunt lupul, râsul si omul.
Ursul polar -urs alb care trăiește în
zonele nordice înghețate ale Oc.Arctic,
fiind cel mai mare animal de pradă întâlnit
pe uscat. Are o greutate de 300-600 kg
(masculii) și 150-300 kg (femelele),
înălțimea de 1,8 m și lungimea pana la 3
m. Simte prada de la 30km depărtare.
Consuma în special pui de foca. Durata
vieții sale este de 35-40 ani. Se apreciază
ca există aprox.40 mii de exemplare în
sălbăticie.

Morsele -sunt mamifere mari, semi-acvatice,


care trăiesc în mările reci din emisfera nordică.
Există 2 subspecii: de Atlantic și de Pacific.
Morsa de Pacific e puțin mai mare, masculul
cântărind până la 1800 kg. Mai sunt cunoscute
și ca elefanți de mare. Există aprox. 15mii de
morse de Atlantic: ele trăiesc în zona arctică
canadiană, în apele Groenlandei.
1.b. Subregiunea Nord-Americană de Est (Atlantică)
-se întinde din Alaska până la Atlantic (Marile Lacuri).
-fauna provinciilor forestiere se remarcă prin cerbul de Virginia, elanul uriaş de
Alaska, ratonul, opossumul,ratonul, vizonul,vulpea cenuşie, etc. Intre pasari se
remarca curcanul salbatic, gaiţa albastră, ierunca americană.
-in stepele interioare traiesc cerbul-catar, bizonul, coiotul ,vulpea de prerie, cainele de
prerie, crotalul,etc.
Vizon
Cerb-catar

Raton

Opossum
URSUL BRUN -traieste in NV Americii de N.
Are cca 2,5 m lungime, aprox. 1,5 m inaltime
și o greutate maximă de 600 kg. Poate trăi
până la 30 de ani în natură și până la 50 de ani
în captivitate. Se hrãneste cu plante, ciuperci,
insecte, miere si peste. Când iarna se apropie,
ursul îsi amenajeazã un bârlog pentru lunga sa
hibernare. Femela aduce pe lume 1-3 pui.

Bizonul american -bovină sălbatică. Cantareste


intre 450-1350 kg, si are o inaltime de aprox.1,8 m.
Durata vieții este în jur de 33 ani. Este cel mai
puternic mamifer ce trăiește pe marile câmpii ale
Americii de Nord. Mănâncă frunze, cartofi, iarbă
uscată și mușchi. Azi există aprox. 10 mii de bizoni
americani, toți trăind în zone protejate.
Elanul - trăiește în pădurile din emisfera
N, în zona temperată și subarctică.
Elanul nord-american are coarnele mai
palmate decat elanii din Eurasia, si pot fi
mai lungi de 1 m. Subspecia din Alaska
atinge o înalțime până la 2 m. Masculii
cântăresc între 380-530 kg iar femelele
între 270-360 kg. El se hrãneste cu
frunze, ferigi si muschi.

CROTALUL - este ruda americanã a viperei.


Exemplarele pot  atinge 2-3 m, avand ca principala
caracteristica prelungirea osoasa de  la sfarsitul
cozii (asa-numitii clopotei). Ziua stã la umbrã, iar
noaptea iese sã vâneze. Prãzile sunt constituite din
rozãtoare, pãsãri si broaste. Cea mai periculoasa si
cea mai mare specie nord americana este crotalul
diamante.
Câinele preriilor -este un mic rozãtor de circa 30
cm lungime. El trãieste din Canada pânã în Mexic.
Câinele preriilor îsi datoreazã numele strigãtului
sãu, care aduce cu lãtratul unui câine. Se hrãneste
cu ierburi.

Coiotul -animal carnivor care are un


aspect asemănător lupului. Are o lungime
de 1 m, înălțimea de 50cm, greutatea
între 9-22 kg. Trăiește în America de
Nord, de la regiunile subpolare din
Canada și Alaska, pe tot teritoriul SUA și
Mexicului până în Costa Rica, fiind
adaptat la habitate diferite ca regiuni de
preerie sau de pădure. Animalul consumă
cadavre, rozătoare, păsări, șerpi sau
vulpi; mai consumă fructe de pădure.Un
coiot trăiește în medie 6 ani.
Gâsca de Canada -este cea mai cunoscutã dintre
gâstele sãlbatice. Este gâsca cea mai rãspânditã în
America de Nord. Sosirea acestora pe cerul
canadian anuntã schimbarea anotimpului. În
perioada de reproducere, cuplul îsi amenajeazã
cuibul într-un tufis în apropierea unui râu sau lac.

Huhurezul Strix Occidentalis –Huhurezul este o


păsăre nocturna. Se hrănește cu mamifere mici, în
special cu șoareci. Genul Strix cuprinde 21 de specii.
Traieste numai in padurile naturale de conifere de pe
coasta NV a Americii de N. Este cea mai rara specie
de pasari din Canada.

Mierla de pajiste Ierunca americana


1.c. Subregiunea Nord-Americană de Vest (Pacifică)
–cuprinde teritoriile dintre Munţii Stâncoşi şi zona litorală a Pacificului din S Alaskăi
până în N Pen.California.
-fauna cuprinde numeroase endemisme: cerbul cu coadă neagră, ursul Muntilor
Stancosi (grizzli), capra zăpezilor, berbecul zăpezilor, veveriţa castor, iepurele
californian, etc.

Grizzli

Iepure califonian

Vidre de mare
Capra Muntilor Stâncosi -are blana deasã si
picioarele scurte si trãieste în V Canadei. Ea
escaladeazã stâncile cu multã agilitate. Principalii
inamici ai caprei Muntilor Stâncosi sunt puma,
acvila regalã si, mai rar, ursul si omul (care o
vâneazã ca trofeu).

Puma (leul de munte) -mamifer carnivor,


care trăiește izolat. Este răspândit în SUA, în
Mexic și în America de Sud. Noaptea vânează
și ziua doarme în copaci. Atacă animale de
talie mare ca cerbi, elani, reni, dar și rozătoare
ca șoareci, șobolani, veverițe, castori, oposum,
coioți. Are înălțimea de 0.7 m, lungimea de
1,3 m (masculii) și 1,1 m (femelele). Masculii
cântăresc frecvent mai mult de 100 kg, pe
când femelele nu depășesc 50 de kg.
Muflonul -oaie sãlbaticã. Trãieste în
cete de cca 10 indivizi, care se
deplaseazã în munti. Se intalnesc în
America de N, Europa, Africa si în
Asia. Greutatea de 25-50kg, lungimea
de 1,1-1,3m, înaltimea de 65-75cm.
Coarnele masculului sunt foarte lungi,
pot depasi 1 m. Prãdãtorii lui sunt lupul
si puma.

Antilopa americana
Mustangul -cal salbatic, care se intalneste in V
S.U.A. Traieste in herghelii, in preriile nepopulate
de om. Animal rezistent la temp. ridicate, cat si la
cele scazute. In timpul iernii se deplaseaza pe
distante lungi in cautarea hranei. Carnea lor era
folosita pentru hranirea animalelor de companie si
a oamenilor. Inainte de colonizarea intregului
continent N-american, in preriile si podisurile cu
vegetatie abundenta a Muntilor Stancosi se
gaseau sute de mii de exemplare.

Vulturul plesuv (vulturul cu cap alb)- existã


15 specii diferite de vulturi. Cel mai înalt si
mai puternic dintre ei este vulturul plesuv. Are
o anvergurã a aripilor de aprox.3 m si
cântãreste cca.8 kg. Se hraneste cu peste. În
sălbăticie trăieste 20-30 ani, iar in captivitate
până la 60 ani. Este singura specie de vultur
endemica din America de N.
1.d. Subregiunea Sonoriană
–ocupata de deserturi si semideserturi.
-prezinta caractere de tranzitie intre regiunile holarctica si neotropicala.
-ocupă deşertul Sonora din S SUA, N şi centrul Mexicului, precum şi o parte din
Pen. California.
-endemismele sunt reprezentate prin marsupiale, rozatoare, reptile.
-dintre carnivore, se remarca pisica-veverita si vulpea cu urechi lungi, dintre reptile:
soparla Gila, broastele testoase mexicane, iar dintre rozatoare: soarecii cu buzunare
si veveritele.

Soparla Gila Pestele umblator Mexican


Jaguarul -este un mamifer specific
continentului american. La maturitate
jaguarul are intre 59-95 kg, masculii
putand ajunge până la 150 kg.
Lungimea variază de la 1,6-1,8 m.
Arealul actual al jaguarului se întinde
din Mexic până in N Argentinei.

COATI -in sălbăticie traieste aprox.


7-8 ani, iar în captivitate poate trăi
până la 15 ani. Măsoară intre 33-69
cm si cantareste intre 2-8 kg. Este
omnivor, deci se hraneste cu de toate:
insecte, animale mici, ouã de pãsãri,
fructe. Trãieste în grupuri mici si este
arboricol.
Pisica veverita –se intalneste din centrul si V
S.U.A si pana in S Mexicului. Are o lungime de
30-42cm, o coada de 31-44cm si o greutate de 0,8-
1,5kg. Se hraneste cu pasari, reptile, fructe si nuci.
Are o coada cu inele negre si albe.

Condorul -pasăre răpitoare care trăieste în America de


Nord și America de Sud. Exista 2 specii: condorul andin
si condorul californian. Are lungimea de 1-1,5 m și
anvergura aripilor de 2,9-3,5 m. Adulții cântăresc 10-15
kg. Durata medie de viață atinge 50 de ani. Din cauza
vânării excesive, defrișărilor și poluării, habitatul acestei
specii de vulturi a fost redus semnificativ.
2.a. Subregiunea central-americana
-se suprapune partii S a Californiei, Mexicului, Floridei si istmului Panamez.
-prezinta o fauna de amestec intre cele doua regiuni majore, holarctica si neotropicala.
-printre endemisme se numara soarecele marsupial, porcul spinos arboricol, ursul cu
trompa, sarpele boa imperial, boa curcubeu.

Broasca de copac cu ochi rosii

Soarece marsupial

Porc spinos
Marguaiul -pisica salbatica rãspândita în America
Centralã si de S. Prada sa este alcãtuitã din
maimute, din opossumi si din pãsãri. În cazul în
care habitatul lui natural (pãdurea tropicalã) este
distrus de om, marguaiul nu se mai poate adapta la
alte medii.

Tucanul -este o pasãre care trãieste


în America Centralã si de S. Se
hrãneste cu fructe cãrnoase, grãunte,
insecte si pãianjeni. Penele sale sunt
folosite la fabricarea podoabelor si-a
ornamentelor.
2.b. Subregiunea Antilelor
-cuprinde Arhipelagul Antilele Mari(Cuba, Jamaica, Haiti, Puerto Rico), Antilele
Mici si Bahamas.
-mai numerosi sunt soarecii, soparlele, serpii boa subtiri, broasca de
Antile,salamandra cavernicola, crocodilul de Cuba.
-exista cca 300 specii de pasari din care 70 sunt endemice (ex. Pasarea Tocororo).

Tocororo Colibri “Zunzuncito” Salamandra cavernicola

Crocodil de Cuba
BIBLIOGRAFIE

1.Cocean, P.(1991), America, Cluj-Napoca.


2.Incze, A.(1969), America de Nord: geografie fizica, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti.
3.Linc, Ribana (1999), Geografia continentelor. America, Oradea.
4.Robyn, Bissette(2006), TERRA. Enciclopedia completa a planetei noastre,
Enciclopedia Rao.
5.www.wikipedia.com
6.www.google.com
7. http://www.scribd.com/doc/20908452/Enciclopedia-animalelor