Contabilitatea Societatilor Comerciale (Op) - Sinteza

UNIVERSITATEA : SPIRU HARET
FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL

SPECIALIZAREA : CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE
DISCIPLINA : CONTABILITATEA SOCIETATILOR COMERCIALE
AN :II ZI, FR,ID
CONDUCATOR DISCIPLINA : PROF.UNIV.DR. ELENA RUSE
SINTEZA CURS
Conţinutul tematic al cursului

Cap.1 Contabilitatea achizitie de societati comerciale
Cap.2 Fuziunea şi divizarea întreprinderilor
Cap.3 Dizolvarea şi lichidarea întreprinderilor
Cap.4 Contabilitatea leasing-ului
Cap.5 Contabilitatea consolidată
Lecţia nr.1
Contabilitatea achizitie de societati comerciale
Achizitia de societati mai este cunoscuta in literatura de specialitate si prin

denumirea de operatiune de preluare de societati comerciale . Orice operatiune de preluare
de societati presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
1. achizitia unei societati comerciale poate avea loc fie prin negociere directa, fie
prin licitatie publica;
2. patrimoniu se poate prelua in faza in care se afla la data achizitie sau se
reevalueaza individual fiecare element, utilizandu-se diferite metode de
reevaluare cum ar fi: valoarea de rentabilitate, valoarea patrimoniala de piata sau
procedee mixte si combinate.
Din punct de vedere economico -financiar si juridic, achizitia de aocietati se poate face in
diferie moduri, astfel:
1. preluarea tuturor elementelor de activ si de pasiv, intreprinderea cumparatoare
avand obligatia sa achite si drepturile vechilor actionari sau asociati;
2. preluarea tuturor activelor si datoriilor, exclusiv cele fata de actionari, acestea
urmand sa se deconteze de catre societatea vanzatoare;
3. achizitionarea tuturor titlurilor de participare de societatea cumparatoare.
1
In primele doua cazuri, societatea vanzatoare dispare, iar in ultimul caz, ea poate
ramane ca entitate juridica, dar apartine alto r actionari, efectuandu-se modificarile de
inregistrare la Registrul Comertului si la organul fiscal teritorial.
Principalele operatiuni de achizitie a unei societati sunt urmatoarele:
- hotararea AGA a societatii vanzatoare luata in acest sens de vanzar e, inventarierea
si reevaluarea patrimoniului, intocmirea unui bilant de reevaluare si vanzare,
publicitatea vanzarii si organizarea licitatiei;
- desfasurarea licitatiei sau a negocierilor directe intre parteneri, inclusiv
reevaluarea unor elemente de patri moniu, stabilirea pretului de vanzare,
continutul integral sau partial al vanzarii patrimoniului, stabilirea analitica a
creantelor si datoriilor care se vor efectua de catre fiecare intreprindere, data la
care intreprinderea vanduta isi inceteaza activita tea si data efectiva a preluarii -
predarii patrimoniului si decontarilor ce se vor face, inclusiv de investitii
ulterioare.
Documentele specifice operatiunilor de achizitie a unei societati comerciale sunt:
- hotararea AGA
- actul aditional la actele cons titutive ale societatii
- contractul de achizitie
In tarile anglo-saxone, practica in domeniul achizitiilor de societati a evidentiat
urmatoarele caracteristici ale acestui tip de operatiuni:
- societatea cumparatoare are un interes major in achizitionare a societatii
respective;
- societatea cumparatoare detine importante resurse financiare pentru a efectua
ahizitia;
- societatea achizitionata va aduce beneficii substantiale in viitor pentru investitorii
care au achizitionat-o;
- achizitia de societati are loc n umai in situatia in care cele doua societati sunt in
imposibilitatea de a fuziona.
Din punct de vedere al evaluarii, cu ocazia achizitiei de societati se utilizeaza costul de
achizitie ca element specific.
Costul de achizitie reprezinta contraval oarea sumelor platite la data achizitiei sau
valoarea justa la data schimbului, oferita de dobanditor in schimbul dobandirii activelor
nete ale societatii achizitioante.
Valoarea justa este suma pentru care un activ poate fi tranzactionat sau o dator ie
poate fi decontata, de bunavoie, intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei
tranzactii cu pretul determiant obiectiv.
Pentru contabilizarea patrimoniului achizitionat se pot intalni doua forme:
- achizitionarea activelor unei societati;
- achizitionarea totala sau partiala a unei societati
2
Lecţia nr.2
1. Obiectivele lecţiei nr.2
Cunoaşterea ,însuşirea cadrului juridic al operaţiunilor de fuziune, a metodelor de
contabilizare în cazul fuziunii societăţilor comerciale.
2. Concepte cheie lecţia nr.2
 Fuziunea,
 Fuziunea prin absorbţie,
 Fuziunea prin contopire,
 Activ net contabil,
 Raport de schimb,
 Primă de fuziune.
3. Conţinutul lecţiei nr.2
Rezumat cap.2
FUZIUNEA ŞI DIVIZAREA ÎNTREPRINDERILOR
Considerente generale ale fuziunii şi divizării
Fuziunea este operaţiunea prin care două sau mai multe întreprinderi decid
transmiterea patrimoniului la altă întreprindere şi desfăşurarea comună a activităţii.
„Fuziunea se face prin absorbirea unei întreprinderi de către o altă întreprindere
sau prin contopirea a două sau mai multe întreprind eri pentru a alcătui o întreprindere
nouă” (art. 238 al. (1) – Legea nr. 31/1990, republicată).
Fuziunea reprezintă o modalitate juridică prin care se realizează regruparea
întreprinderilor.
Scopul fuziunii îl reprezintă dezvoltarea capacităţilor de produc ţie, de desfacere,
dar şi îmbunătăţire a fluxurilor de trezorerie. Fuziunile au apărut în anii 1970 în ţările
occidentale, ca urmare a concentrării de întreprinderi în vederea unei dezvoltări
economice puternice. Aceasta a permis întreprinderilor să -şi dezvolte capacităţile tehnice
de care dispuneau, cu repercusiuni asupra diminuării costului de producţie. Prin reunire,
întreprinderile au putut realiza investiţii noi, au putut să -şi dezvolte sectorul de cercetare -
dezvoltare, permiţându-le să aibă un nivel al creşterii tehnologice faţă de potenţialii
concurenţi şi de asemeni, să capete poziţii strategice pe piaţa concurenţială.
Fuziunea se realizează prin două modalităţi:
 fuziunea prin absorbirea unei întreprinderi de către o altă întreprindere.
Absorbţia presupune ca una din întreprinderi să subziste şi să absoarbă
cealaltă întreprindere. Astfel,
Într. A + Într. B = Într. A
Absorbţia presupune:
 pentru întreprinderea A ( absorbantă), operaţia reprezintă o creştere de capital ca
aport în natură;
3
 pentru întreprinderea B (absorbită), operaţia reprezintă o lichidare, un partaj, prin
care are loc atribuirea de titluri sau de părţi sociale create de întreprinderea
absorbantă.
 fuziunea prin contopire (reunire) .
Reunirea (contopirea) reprezintă crearea unei întreprinderi noi din două sau mai
multe întreprinderi vechi.
Întreprinderile vechi reprezintă fie întreprinderi concurente, care vor realiza o
concentrare pe orizontală sau parteneri de afaceri (în cazul unei concentrări pe verticală).
Astfel,
Într. A + Într. B = Într. C
Reunirea (contopirea) se realizează astfel :

 pentru întreprinderea C (nou creată), se va constitui un aport în natură;
 pentru întreprinderile A şi B, întreprinderi vechi, operaţiunea va constitui o
lichidare, titlurile (acţiunile sau părţile sociale) fiind atribuite vechilor
întreprinderi.
Şi în ţările occidentale, deşi o bună parte din vreme, fuziunile au adus soluţii
favorabile, pentru o mare parte din întreprinderi, ulterior ele nu au mai fost categorisite ca
fiind soluţii cu caracter universal.
Aceasta a fost determinată de conjunctura tehnică ş i tehnologică existentă pe
piaţă, de faptul că se poate realiza o concentrare de mijloace necesare dezvoltării de
activităţi economice profitabile, altfel decât prin realizarea de fuziuni.
De aceea, operaţiunile de fuziune trebuie să răspundă unor cerinţe noi, ceea ce
determină ca fuziunile să fie grupate în trei mari categorii 1:
 fuziuni-dezvoltare, realizate din raţiuni economice;
 fuziuni-salvare, bazate pe motive juridice sau financiare;
 fuziuni realizate din motive juridice cu caracter social.
În condiţiile ţării noastre, foarte multe întreprinderi continuă lupta supravieţuirii,
una dintre probleme fiind realizarea unui nivel de concentrare, dar şi de specializare în
domeniul producţiei sau al centralizării capitalului. Aceasta se poate realiza:
 fie printr-o nouă concentrare sau specializare a producţiei cu fundament
economic, comercial sau financiar (fuziune);
 fie prin divizarea fostelor întreprinderi industriale mari, înscrise într -un proces de
redresare economico-financiară.
Divizarea întreprinderilor sau scindarea reprezintă operaţia prin care se
realizează transmiterea patrimoniului unei întreprinderi, la două sau mai multe
întreprinderi existente sau întreprinderi noi.
Astfel, divizarea poate fi:
 prin absorbţie (o întreprindere transferă mai multor în treprinderi patrimoniul);
 divizare prin crearea de întreprinderi noi , prin care o întreprindere realizează
transferul patrimoniului către mai multe întreprinderi nou constituite.
Potrivit art. 238 al. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată:
1
Niculae Feleagă, Ion Ionaşcu – Tratat de contabilitate financiară, vol. II, Ed. Economică, 1998.
4
„Divizarea se face prin împărţirea întregului patrimoniu al unei întreprinderi care îşi
încetează existenţa, între două sau mai multe întreprinderi existente sau care iau astfel
fiinţă”.
Cadrul juridic românesc privind operaţiunile de fuziune şi divizare este asi gurat de
prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, legea întreprinderilor comerciale, capitolul II. -
Fuziunea şi divizarea întreprinderilor comerciale.
Etapele metodologice ale fuziunii
A. Operaţiunile care se efectuează cu ocazia fuziunii prin absorbţ ie, în baza prevederilor
Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 1376/2004 , Norme metodologice privind
reflectarea în contabilitate a principalelor opera ţiuni de divizare, dizolvare şi lichidare a
întreprinderilor comerciale, precum şi retragerea sau excluderea unor asociaţi din cadrul
întreprinderii comerciale şi tratamentul fiscal al acestora.
1. Inventarierea şi evaluarea elementelor de activ şi de pasiv ale întreprinderilor care
fuzionează, în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991 – legea contabilităţii,
republicată şi cu normele privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de
activ şi de pasiv, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1753/2004.
În baza prevederilor de mai sus, inventarierea elementelor de activ şi de pasiv
reprezintă ansamblul de operaţii prin care se constată existenţa tuturor elementelor
respective, cantitativ-valoric sau numai valoric, după caz, la data la care aceasta se
efectuează.
Scopul inventarierii este acela de a stabili situaţia re ală a elementelor de activ şi de
pasiv ale fiecărei întreprinderi şi cuprinde toate elementele patrimoniale, precum şi
bunurile şi valorile deţinute cu orice titlu aparţinând altor persoane juridice sau fizice.
Etapele ce trebuie respectate în cazul efectu ării inventarierii:
 organizarea inventarierii în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991 –
republicată şi ale Ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr. 1753/2004.
Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere revine, potrivit
prevederilor Legii nr. 82/1991 republicată, administratorului, ordonatorului de credite,
altei persoane care are obligaţia gestionării elementelor de activ şi de pasiv şi care
elaborează şi transmit comisiilor de inventariere instrucţiuni scrise, adaptate spe cificului
de activităţi.
 pregătirea condiţiilor necesare efectuării inventarierii .
Cea care răspunde de efectuarea tuturor lucrărilor de inventariere este comisia de
inventariere din care fac parte persoane cu pregătire tehnico -economică, care să asigure o
inventariere corectă şi la timp.
Asigurarea condiţiilor necesare efectuării inventarierii revine administratorilor care iau
măsuri prin:
 organizarea depozitării valorilor materiale şi gruparea acestora pe
sortotipuridimensiuni;
 ţinerea evidenţei tehnico -operative la zi şi a celei contabile şi efectuarea
confruntării datelor din aceste evidenţe;
 participarea întregii comisii la inventariere;
 asigurarea personalului necesar efectuării acestor operaţii;
5
 asigurarea persoanelor competente la identificarea bunur ilor, care vor semna
listele de inventariere;
 dotarea tehnică şi cu formulare necesare lucrărilor;
 dotarea gestiunilor cu cele necesare asigurării securităţii acestora.
 efectuarea faptică a inventarierii .
Inventarierea presupune nu numai inventarierea bunu rilor materiale, ci şi a tuturor
conturilor care prezintă sold din balanţa de verificare. Astfel se inventariază:
 creanţe şi datorii a căror evaluare se face la valoarea probabilă de încasare sau
de plată;
 disponibilităţile în lei şi valută;
 pentru bunurile depreciate inutilizabile sau deteriorate, fără mişcare sau greu
vandabile, comenzi în curs, abandonate sau sistate, precum şi pentru creanţele
şi obligaţiile incerte sau în litigiu, se întocmesc liste de inventariere separate;
 acolo unde se execută imob ilizări corporale cu forţe proprii, în listele de
inventariere vor fi incluse cheltuielile de deviz (potrivit normelor de deviz)
care stau la baza determinării costului de producţie;
 bunurile depreciate vor fi evaluate la valoarea de utilitate în funcţie d e poziţia
acestora în unitatea patrimonială dar şi pe piaţă;
 creanţele şi datoriile incerte sau în litigiu vor fi evaluate la valoarea de
utilitate, stabilită în funcţie de valoarea probabilă de încasat sau de plată;
 creanţele, datoriile, disponibilităţile în devize vor fi evaluate la cursul în
vigoare, diferenţele fiind trecute pe seama cheltuielilor sau a veniturilor;
 imobilizările, necorporale şi corporale vor fi evaluate la valoarea actuală
stabilită în funcţie de utilitate şi preţul pieţei;
 titlurile imobilizate vor fi evaluate la valoarea de utilitate, iar cele de
plasament la valoarea reală;
 bunurile care aparţin altor unităţi (închiriate, leasing, custodie, vânzare în
consignaţie, spre prelucrare) vor fi inventariate şi înscrise în liste separate;
 pentru toate celelalte elemente, de activ şi de pasiv, se verifică realitatea
soldurilor conturilor respective.
 valorificarea rezultatelor inventarierii prin consemnarea acestora într -un proces-
verbal de inventariere.
Procesul-verbal de inventariere trebuie să conţină, în principal, următoarele informaţii:
 data întocmirii;
 numele, prenumele comisiei de inventariere;
 numărul, data actului de numire a comisiei;
 gestiunile inventariate;
 data începerii şi terminării operaţiuni de inventariere;
 concluzii şi propuneri privind cauzele plusurilor, ale lipsurilor constatate;
 bunurile depreciate, greu vandabile, fără mişcare, etc.;
 constatări privind păstrarea, depozitarea, asigurarea integrităţii bunurilor din
gestiune etc.
Propunerile cuprinse în procesul -verbal al comisiei de inventariere vor fi
prezentate în termen de 3 zile de la data încheierii operaţiunilor de inventariere,
administratorului unităţii patrimoniale, care va decide împreună cu şeful
6
compartimentului financiar-contabil şi juridic asupra soluţionării c elor propuse, cu
respectarea reglementărilor legale.
În cazul constatării unor lipsuri în gestiune, imputabile, administratorii vor dispune
măsuri pentru imputarea acestora la valoarea lor de înlocuire.
Valoarea de înlocuire, în contextul normelor europene , reprezintă costul de
achiziţie al bunului respectiv la data constatării pagubei şi va cuprinde preţul de
cumpărare practicat pe piaţă, la care se adaugă taxele nerecuperabile, inclusiv TVA,
cheltuielile de transport, aprovizionare, alte cheltuieli acceso rii necesare punerii în stare
de utilitate sau pentru intrarea în gestiune a bunului respectiv.
Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenţa tehnico -operativă şi în
contabilitate, în termen de cel mult 5 zile de la data terminării operaţiunil or de
inventariere.
În baza prevederilor art. 26 al. (11) – Legea contabilităţii, întocmirea situaţiilor
financiare anuale trebuie să fie precedată de inventarierea generală a elementelor
patrimoniale de activ şi de pasiv şi a celorlalte bunuri şi valori a flate în gestiune şi
administrare, potrivit normelor emise de Ministerul Finanţelor Publice.
2. Întocmirea situaţiilor financiare de către întreprinderea care urmează să fuzioneze
şi care aplică Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV -a a Comunităţilor
Economice Europene aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.1752/2005;
Pe baza bilanţului contabil întocmit înainte de începerea operaţiei de fuziune se

determină activul net contabil.
Activ net contabil = Total active – Total datorii
3. Evaluarea globală a întreprinderilor. Determinarea aportului net.

Metodele ce pot fi utilizate în evaluarea întreprinderilor intrate în fuziune pot fi:
 metoda patrimonială sau metoda activului net;
 metoda bursieră;
 metoda bazată pe rezultate (valoarea de rentabilitate, valoarea de randament,
valoarea de supraprofit);
 metode mixte;
 metoda bazată pe fluxul de trezoreie sau cash -flow.
Valoarea globală a întreprinderii determinată printr-o metodă de mai sus reprezintă
valoarea aportului net de fu ziune al fiecărei întreprinderi intrate în fuziune.
Raportul de schimb se va determina pe baza acestei valori.
În cazul utilizării metodei patrimoniale de evaluare globală a întreprinderii, valoarea
activului net contabil va fi egală cu valoarea aportului net.
Dacă cele două valori nu vor fi egale, la întreprinderea absorbită sau intrată în
contopire, diferenţele vor fi recunoscute ca elemente de câştiguri sau pierderi din fuziune.
Astfel, dacă valoarea aportului net este mai mare decât activul net contabil , diferenţa este
recunoscută ca profit şi invers, diferenţa va fi recunoscută ca pierdere. Această
recunoaştere se va realiza prin conturile 6583 „Cheltuieli privind activele cedate şi alte
7
operaţii de capital” şi 7583 „Venituri din cedarea activelor şi al te operaţii de capital” şi
respectiv ct.121 „Profit sau pierdere”şi ct.117 ”Rezultatul reportat”
Recunoaşterea câştigurilor şi a pierderilor aferente perioadelor anterioare va fi
reflectată în ct 117”Rezultatul reportat” cu identificarea pe exerciţii finan ciare, în vederea
respectării unuia dintre principiile de bază ale contabilităţii - Principiul independenţei
exerciţiului.
4. Determinarea raportului de schimb al acţiunilor sau al părţilor sociale, pentru a
acoperi capitalul întreprinderii absorbite.
În cadrul acestei operaţiuni se efectuează:
 determinarea valorii contabile a acţiunilor sau a părţilor sociale ale
întreprinderilor care fuzionează:
A.N .
VC 
Numar actiuni , parti sociale
unde:
VC – valoarea contabilă;
A.N. – aport net.
 stabilirea raportului de schimb al acţ iunilor sau părţilor sociale, prin raportarea
valorii contabile a unei acţiuni ori părţi sociale a întreprinderii absorbite la
valoarea contabilă a unei acţiuni sau părţi sociale a întreprinderii absorbante,
aprobat de experţi conform prevederilor art.244 alin (1) lit.e) din Legea
nr.31/1990, republicată.
5. Determinarea numărului de acţiuni sau de părţi sociale de emis pentru

remunerarea aportului net de fuziune.
a) determinarea numărului de acţiuni sau de părţi sociale ce trebuie emise de
întreprinderea care absoarbe, fie prin raportarea capitalului propriu (activului
net) al întreprinderii absorbite, la valoarea contabilă a unei acţiuni sau părţi
sociale a întreprinderii absorbante, fie prin înmulţirea numărului de
acţiuni/părţi sociale ale întreprinderii absorbite cu raportul de schimb;
b) majorarea capitalului social la întreprinderea care absoarbe, prin înmulţirea
numărului de acţiuni /părţi sociale care trebuie emise de întreprinderea care
absoarbe, cu valoarea nominală a unei acţiuni sau părţi sociale de la această
întreprindere;
c) determinarea primei de fuziune:
Prima de fuziune.  ValoareaCo ntabila / actiune, parte sociala. 
 ValoareaNo min ala / actiune, parte sociala
Întreprinderile absorbite se dizolvă şi îşi pierd personalitatea juridică , iar acţiunile
sau părţile sociale vor fi înlocuite cu acţiuni sau părţi sociale ale noii întreprin deri.6.
Evidenţierea în contabilitatea întreprinderilor a operaţiunilor efectuate cu ocazia
fuziunii.
B. Operaţiunile care se efectuează în cazul fuziunii prin contopire :
1. inventarierea, evaluarea, întocmirea situaţiilor financiare de fuziune şi
determinarea activului net (după metodologia stabilită anterior);
2. constituirea noii întreprinderi pe baza activului net al întreprinderilor care
fuzionează şi determinarea numărului de acţiuni, prin raportarea activului net la
valoarea nominală a unei acţiuni sau a u nei părţi sociale;
8
3. reflectarea în contabilitatea întreprinderii nou înfiinţate a capitalurilor aportate, a
drepturilor şi obligaţiilor întreprinderilor care îşi încetează existenţa;
4. reflectarea în contabilitatea întreprinderilor care s -au dizolvat a elementelor de
activ şi pasiv transmise noii întreprinderi.
Metodele de contabilizare în cazul fuziunii întreprinderilor
Metoda rezultatului (evaluarea globală)
Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor în cazul fuziunii prin absorbţie
Aplicaţiile practice prezentate au la bază cadrul legislativ privind reflectarea în

contabilitate a operaţiunilor de fuziune, respectiv Ordinul Ministrului Finanţelor Publice
nr.1376/2004, puse de acord cu prevederile Ordinului Ministrului Finanţelor Pub lice
nr.1752/17 noiembrie 2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene. Formatul de bilanţ este cel prevăzut în reglementările contabile
aprobate prin O.M.F.P. nr.1752/2005.
Aplicaţia practică nr. 1. Cazul când două întreprinderi fuzionează, întreprinderea „A”
absorbantă şi „B” absorbită, care nu au nici un fel de participaţie la capital una faţă de
cealaltă.
1. Inventarierea şi evaluarea elementelor de activ şi pasiv ale întreprinderilor care

fuzionează (A şi B):
Reevaluarea imobilizărilor corporale ale întreprinderii A, pe baza evaluării

efectuate de evaluatori autorizaţi, înregistrând un plus de 500.000 lei (valoarea justă fiind
de 950.000 lei faţă de valoarea contabilă netă de 450.000 lei).
Regularizarea diferenţelor din reevaluare la întreprinderea „A” :
212 = 105 500.00
„Construcţii” „Rezerve din reevaluare”
9
2. Situaţia elementelor patrimoniale de activ şi de pasiv, potrivit bilanţurilor celor două
întreprinderi care fuzionează în baza datelor din contabilitate, puse de acord cu rezultatele
inventarierii, se prezintă astfel:
BILANŢ PRESCURTAT la data de ………….
al Întreprinderii A
- lei -
Denumirea elementului Nr.rd. Sold
A B 1
A. ACTIVE IMOBILIZATE
II. Imobilizări corporale (CT. 212-2812) 02 950.000
(1.235.000 – 285.000)
ACTIVE IMOBILIZATE-TOTAL (rd.01 la 03) 04 950.000
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. Stocuri (ct 371) 05 210.000
II. Creanţe (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un 06 321.500
an trebuie prezentate separat pentru fiecare element)
(ct.411-491)
(330.000 – 8.500)
IV. Casa şi conturi la bănci (5121) 08 45.000
ACTIVE-CIRCULANTE-TOTAL(rd.05- 08) 09 576.500
C. CHELTUIELI IN AVANS (ct.471) 10 -
D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE INTR-O PERIOADĂ DE 11 460.500
PANĂ LA UN AN (ct.401)
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE/DATORII CURENTE NETE 12 116.000
(rd.09 + 10 – 11 – 18)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE 13 1.066.000
(rd.04 +12-17)
J. CAPITAL ŞI REZERVE
I. Capital (rd.20 la 22) din care: 19 300.000
- capital subscris vărsat (ct.1012) 20 300.000
(300 mii acţiuni x 1 leu/ acţiune
III. Rezerve din reevaluare (ct.105) 24 500.000
IV. Rezerve (ct.106) 25 266.000
CAPITALURI PROPRII-TOTAL 32 1.066.000
(rd.19+23+24+25-26+27-28+29-30-31)
10
CAPITALURI-TOTAL (rd.32+33) 34 1.066.000

al Întreprinderii B
- lei -
A B 1
II. Imobilizări corporale (CT. 212 -2812) 02 275.000
(500.000 – 225.000)
ACTIVE IMOBILIZATE-TOTAL (rd.01 la 03) 04 275.000
I. Stocuri (ct 301) 05 90.700
II. Creanţe (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un 06 210.600
an trebuie prezentate separat pentru fiecare element)
(ct.411-491)
(252.700 – 42.100)
IV. Casa şi conturi la bănci (5121) 08 8.000
ACTIVE CIRCULANTE-TOTAL (rd.05 la 08) 09 309.300
C. CHELTUIELIIN 10 -
AVANS (ct.471)
D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE INTR -O PERIOADĂ DE 11 180.400

PANĂ LA UN AN (ct.419)
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE/DATORII CURENTE NETE 12 128.900
(rd.09 + 10 – 11 – 18)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (rd.04 +12 -17) 13 403.900
IV. Rezerve (ct.1061 + 1068) 28.900+200.000 25 228.900
CAPITALURI PROPRII-TOTAL 32 403.900
(rd.19+23+24+25-26+27-28+29-30-31)
CAPITALURI-TOTAL (rd.32+33) 34 403.900
11
3. Evaluarea globală a întreprinderilor A şi B
În urma evaluării, valoarea globală a întreprinderii „B” înregistra o creştere de
170.000 lei faţă de activul net contabil.
 Întreprinderea „A”
Activ net contabil rezultat în urma evaluării =
1.526.500 lei – 460.500 lei = 1.066.000 lei
Aport net = Activ net contabil
 Întreprinderea „B”
Activ net contabil = 584.300 lei -180.400 lei = 403.900 lei
Aport net = 403.900 lei +170.000 lei = 573.900 lei
5. Determinarea raportului de schimb al acţiunilor, pentru a acoperi aportul

întreprinderii absorbite
Determinarea valorii contabile a acţiunilor celor două întreprinderi
Aport net
V.M.C.A,B = Nr. acţiuni
Întreprinderea „A” : 1.066.00 lei : 300 mii acţiuni = 3,5533 lei

Întreprinderea „B”: 573.900 lei : 175 mii acţiuni = 3,2 794 lei
 Determinarea raportului de schimb al acţiunilor raportând valoarea contabilă a
unei acţiuni de la întreprinderea absorbită la valoarea contabilă a unei acţiuni a
întreprinderii absorbante.
Rs= VB = 3,2794 = 0,9229
VA 3.5533
6. Determinarea numărului de acţiuni de emis de către Întreprinderea „A”
= Aport net al întreprinderii absorbite

VMCA
= 573900 = 175 mii acţiuni
3,2794
= Nr. acţiuni ale întreprinderii absorbite (B) x Rs = 175 mii acţiuni x 0,92 29
- Aportul net al întreprinderii B este de 573.900 lei; =  175 mii
- V.M.C. este de 3,2794 lei/acţiune
 Determinarea creşterii capitalului social la întreprinderea „A” (număr acţiuni ce
trebuie emise de întreprinderea „A” x valoarea nominală a unei acţ iuni de la
aceeaşi întreprindere):
175 mii acţiuni x 1 leu/acţiune = 175.000 lei capital social
 Calcularea primei de fuziune
(Valoarea contabila a acţiunii – valoarea nominală a aceseia)
573.900 lei - 175.000 lei = 398.900 lei prima de f uziune
sau
(valoarea contabila a acţiunii – valoarea nominala – valoarea rezervelor) =
573.900 lei – 175.000 lei – 228.900 lei = 170.000 lei
Acţionarii întreprinderii „B” vor primi, în urma fuziunii 175.000 acţiuni a 1 leu
valoarea nominală/acţiune.
12
7. Reflectarea in contabilitatea întreprinderilor, a operaţiunilor efectuate cu
ocazia fuziunii
La întreprinderea „B” absorbită
a)Reflectarea valorii activului transferat (active total plus creşterea de valoare rezultată în
urma evaluării globale) :
461 = 7583 754.300 lei
„Debitori diverşi” „ Venituri din vânzarea activelor şi alte
operaţii de capital”
b)Scoaterea din evidenţă a elementelor de activ transferate
6583 = % 584.300 lei
„Cheltuieli privind
activele cedate şi alte
212 275.000 lei
„Construc ţii”
301 90.700 lei
„Materii prime”
411 210.600 lei
„Clie nţi”
5121 8.000 lei
„Conturi la bănci în lei”
c) închiderea conturilor
de venituri şi cheltuieli
7583 = 121 754.300 lei
„Venituri din vânzarea „Profit sau
activelor şi alte operaţii pierdere”
de capital”
121 = 6583 584.300 lei

„Profit sau pierdere” „Cheltuieli privind
13
d) transmiterea elementelor de pasiv
419 = 461 180.400 lei

„Clienţi-creditori” „Debitori diverşi”
% = 456 573.900 lei

„Decontări cu
acţionarii /asociaţii
privind capitalul”
1012 175.000 lei
„Capital subscris vărsat”
1061 28.900 lei
„Rezerve legale”
1068 200.000 lei
„Alte rezerve”
121 170.000 lei
„Profit sau pierdere”
e) regularizarea conturilor 456 şi 461
456 = 461 58.000 lei

„Decontări cu „Debitori diverşi”
La întreprinderea „A” absorbantă
a) înregistrarea majorării capitalului social şi a primei de fuziune :
14
456 = % 573.900 lei
„Decontări cu
1012 175.000 lei
„Capital subscris
vărsat”
1042 398.900 lei
„Prime de fuziune”
b) preluarea elementelor de activ de la întreprinderea „B”

% = 456 754.300 lei
„Decontări cu
207 170.000 lei

„Fond comercial”
212 275.000 lei
„Construcţii”
301 90.700 lei
„Materii prime”
411 252.700 lei
„Clienţi”
5121 8 .000 lei
sau :
% = 456 796.400 lei

„Decontări cu
acţionarii / asociaţii
15
207 170.000 lei

„Fond comercial”
212 275.000 lei
„Construcţii”
301 90.700 lei
„Materii prime”
411 252.700 lei
„Clienţi”
5121 8.000 lei
c) Preluarea elementelor de pasiv de la întreprinderea „B”
456 = 419 180.400 lei

„Decontări cu „ Clienţi - creditori”
sau:
456 = % 222.500 lei

„Decontări cu
419 18 0.400 lei
„ Clienţi - creditori”
491 42.100 lei
16
„Ajustări pentru
deprecierea creanţelor
- clienţi”
a) înregistrarea rezervelor deduse fiscal în condiţiile în care sunt menţinute în

contabilitatea întreprinderii absorbante, după ce a fost înregistrată fuziunea la
Oficiul Registrului Comerţului:
1042/analitic distinct= 1061 28.900 lei

„Prime de fuziune” „Rezerve legale”
1042/analitic distinct= 1068 200.000 lei
„Prime de fuziune” „Alte rezerve”
8. Se va întocmi bilanţul după fuziunea întreprinderii „A” cu întreprinderea „B”
Bilanţul întocmit de întreprinderea „A” după fuziunea cu întreprindere a „B”

-lei-
Denumirea elementului Nr. Sold
rd.
A B 1
I Imobilizări necorporale (cont 207) 01 170.000
II Imobilizări corporale (cont 212 - 2812) 02 1.225.000
1.235.000 + 275.000 – 285.000
ACTIVE IMOBILIZATE TOTAL 04 1.395.000
I Stocuri (cont 301 + cont 371) 05 300.700
( 90.700 + 210.000)
II Creanţe (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai 06 532.100
mare de un an) (cont 411 - cont 491)
(330.000 + 252.700 – 8.500 – 42.100)
IV Casa şi conturi la bănci (cont 5121) 08 53.000
ACTIVE CIRCULANTE TOTAL 09 885.800
C. CHELTUIELI ÎN AVANS (cont 471) 10 -
D. DATORII (Sume care trebuie plătite într -o perioadă de până la un an ) 11 640.900
(cont 401 + 419)
(460.500 + 180.400)
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE/DATORII CURENTE NETE (rd.09 12 244.900
17
+ 10 – 11 – 18)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE 13 1.639.900
(rd.04 +12-17)
II Prime de capital (cont 1042) 23 398.900
III Rezerve din reevaluare (cont 105) 24 500.000
IV. Rezerve (cont 106 ) 25 266.000
(rd.19+23+24+25-26+27-28+29-30-31)
Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor în cazul fuziunii prin contopire (reunire)

Aplicaţia practică nr. 1
1.Situaţia patrimoniului, potrivit datelor din bilanţurile contabile ale întreprinderilor A şi

B care se reunesc în vederea alcătuirii unei întreprinderi noi, informaţii puse de acord cu
rezultatele contabile, este:

al Întreprinderii A
- lei -
rd.
A B 1
A. ACTIVE IMOBILIZAT E
II. Imobilizări corporale (CT. 212 -2812) 02 5.000.000
(5.500.000 – 500.000)
18
ACTIVE IMOBILIZATE-TOTAL (rd.01 la 03) 04 5.000.000
I. Stocuri (cont 371-378) 05 1.000.000
(1.200.000 – 200.000)
II. Creanţe (Sumele care urmeaz ă să fie încasate 06 2.000.000
după o perioadă mai mare de un an sunt
prezentate separat)(cont.411 -491)
(2.500.000 – 500.000)
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 08 1.000.000
(cont5121)
ACTIVE CIRCULANTE-TOTAL (rd.05 la 08) 09 4.000.000
D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE 11 1.500.000

PLĂTITE INTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA
UN AN (cont.401)
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE/DATORII 12 2.500.000
CURENTE NETE (rd.09 + 10 – 11 – 18)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII 13 7.500.000
CURENTE (rd.04 +12-17)
I.CAPITAL(rând 20 la 22) din care: 19 5.500.000
- capital subscris vărsat (cont1012) 20 5.500.000
(550 mii acţiuni x 10 lei / acţiune)
IV.REZERVE(cont.1061 + 1068) 25 2.000.000
(1.000.000 + 1.000.000)
TOTAL CAPITALURI PROPRII(rând 32 7.500.000
19+23+24+25-26+27-28+29-30-31)
TOTAL CAPITALURI (rd32+34) 34 7.500.000

al Întreprinderii B
- lei -
rd.
A B 1
19
II. Imobilizări corporale (cont. 212 -2812) 02 4.000.000
(4.500.000 – 500.000)
ACTIVE IMOBILIZATE-TOTAL (rd.01 04 4.000.000
la 03)
I.Stocuri (cont 371 - 378) 05 3.000.000
(3.300.000 – 300.000)
II. Creanţe (Sumele care urmează să fie 06 3.500.000
încasate după o perioadă mai mare de un an
sunt prezentate separat) (cont.411 -491)
(4.000.000 – 500.000)
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI (cont 08 500.000
5121)
ACTIVE CIRCULANTE-TOTAL (rd.05 la 09 7.000.000
08)
PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ
LA UN AN (cont.404)
CURENTE NETE
(rd.09 + 10 – 11 – 18)
I. CAPITAL (rând.20 la 22) din care: 19 6.000.000
- capital subscris vărsat (cont.1012) 20 6.000.000
(600 mii acţiuni x 10 lei / acţiune )
IV. REZERVE (cont 1061+1068) 25 2.000.000
(1.000.000+ 1.000.000)
Elemente de calcul al activului net* Întreprinderea Întreprinderea „B”

„A”
20
1.Imobilizări corporale 5.500.000 5.000.000
2. Activele circulante nete (datorii 2.500.000 4.000.000

curente nete)
3.ACTIV NET (1+2) 8.000.000 9.000.000
 S-a ţinut seama de creşterile înregistrate ca urmare a evaluării globale
Componenţa activului net al celor două întreprinderi:
Întreprinderea Întreprinderea „B”

„A”
1. Capital subscris vărsat (cont 1 012) 5.500.000 6.000.000
2. Rezerve din reevaluare (cont 105) 500.000 1.000.000
3. Rezerve (cont 1061 + 1068) 2.000.000 2.000.000

ACTIV NET TOTAL 8.000.000 9.000.000
2. Evaluarea globală a întreprinderilor „A” şi „B”
În urma evaluării întreprinderilo r „A” şi „B” valoarea globală înregistrează creşteri faţă
de activul net contabil :
 Întreprinderea „A” : 500.000 lei

 Întreprinderea „B” : 1.000.000 lei
Întreprinderea „A”
Activ net contabil = 9.000.000 lei – 1.500.000 lei = 7.500.000 lei

Aport net = 7.500.000 lei + 500.000 lei = 8.000.000 lei
Întreprinderea „B”
Activ net contabil = 11.000.000 lei –3.000.000 lei = 8.000.000 lei
21
Aport net = 8.000.000 lei + 1.000.000 lei = 9.000.000 lei
3. Determinarea raportului de schimb al acţiunilor

 În cazul întreprinderii „A” = 8.000.000 lei : 10 lei / acţiune = 800.000 acţiuni
 În cazul întreprinderii „B” = 9.000.000 lei : 10 lei / acţiune = 900.000 acţiuni
4. Reflectarea în contabilitate a tranzacţiilor cu ocazia fuziunii
Contabilitatea în cazul întreprinderii „A” care se dizolvă
a)Reflectarea valorii activului transferat :
461 = 7583 9.500.000 lei

„Debitori diverşi” „ Venituri din vânzarea
activelor şi alte operaţii
de capital”
b)Scoaterea din evidenţă a elementelor de activ
6583 = % 9.000.000 lei

212 5.000.000 lei
„Construcţii”
371 1.000.000 lei
„Mărfuri”
411 2.000.000 lei
„Clienţi”
5121 1.000.000 lei
22
sau:
6583 = % 9.500.000 lei

212 5.000.000 lei
„Construcţii”
371 1.000.000 lei
„Mărfuri”
411 2.500.000 lei
„Clienţi”
5121 1.00 0.000 lei
c) închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli
7583 = 121 9.500.000 lei

de capital”
121 = 6583 9.000.000 lei

„Profit sau „Cheltuie li privind
pierdere” activele cedate şi alte
sau:
23
7583 = 121 9.500.000 lei
de capital”
121 = 6583 9.500.000 lei

„Profit sau „Cheltuieli privind
401 = 461 1.500.000 lei

„Furnizori” „Debitori diverşi”
sau:
% = 461 2.000.000 lei

„Debitori diverşi”
401 1.500.000 lei
„Furnizori”
491 500.000 lei

„Ajustări pentru
deprecierea
creanţelor-clienţi”
% = 456 8.000.000 lei

„Decontări cu
24
1012 5.500.000 lei
1061 1.000.000 lei
1068 1.000.000 lei
„Alte rezerve”
121 500.000 lei
sau:
% = 456 7 .500.000 lei

„Decontări cu
1012 5.500.000 lei

1061 1.000.000 lei
1068 1.000.000 lei
„Alte rezerve”
121 0
456 = 461 8.000.000

25
sau :
456 = 461 7.500.000 lei

Contabilitatea în cazul întreprinderii „B” care se dizolvă

a)Reflectarea valorii activului transferat :
461 = 7583 12.000.000 lei
„Debitori „ Venituri din vânzarea
diverşi” activelor şi alte operaţii
de capital”
b)Scoaterea din evidenţă a elementelor patrimoniale de activ

6583 = % 11.000.000 lei
212 4.000.000 lei
„Construcţii”
371 3.000.000 lei
„Mărfuri”
411 3.500.000 lei
„Clienţi”
5121 500.000 lei
sau:
6583 = % 11.500.000 lei
26
212 4.000.000 lei
„Construcţii”
371 3.000.000 lei
„Mărfuri”
411 4.000.000 lei
„Clienţi”
5121 500.000 lei
c) închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli
7583 = 121 12.000.000 lei
de capital”
121 = 6583 11.000.000 lei

sau:
121 = 6583 11.500.000 lei

404 = 461 3.000.000 lei
„Furnizori „Debitori diverşi”
de imobilizări”
27
sau:
% = 461 3.500.000 lei

„Debitori diverşi”
404 3.000.000 lei
„Furnizori
de imobilizări”
491 500.000 lei

„Ajustări pentru
deprecierea
creanţelor-clienţi”
% = 456 9.000.000 lei
„Decontări cu
1012 6.000.000 lei

1061 1.000.000 lei

1068 1.000.000 lei

„Alte rezerve”
121 1.000.000 lei

sau:
28
% = 456 8.500.000 lei
„Decontări cu
1012 6.000.000 lei

1061 1.000.000 lei
1068 1.000.000 lei
„Alte rezerve”
121 500.000 lei
456 = 461 9.000.000 lei

„Decontări cu „Debitori
acţionarii /asociaţii diverşi”
sau :
456 = 461 8.500.000 lei

„Decontări cu „Debitori
acţionarii /asociaţii diverşi”
29
Contabilitatea în cazul întreprinderii nou înfiinţată „C”
a) preluarea elementelor de activ :
% = 456 21.500.000 lei

„Decontări cu
212 10.500.000 lei
„Construcţii”
371 4.000.000 lei
„Mărfuri”
411 5.500.000 lei
„Clienţi”
5121 1.500.000 lei
„Conturi la
bănci în lei”
sau:
% = 456 22.500.000 lei

„Decontări cu
212 10.500.000 lei

„Construcţii”
371 4.000.000 lei
„Mărfuri”
411 6.500.000 lei
„Clienţi”
5121 1.500.000 lei
30
„Conturi la
bănci în lei”
b) preluarea elementelor de pasiv :
456 = % 4.500.000 lei

„Decontări cu
401 1.500.000 lei
„Furnizori”
404 3.000.000 lei

„Furnizori
de i mobilizări”
sau:
456 = % 5.500.000 lei

„Decontări cu
401 1.500.000 lei
„Furnizori”
404 3.000.000 lei

„Furnizori
de imobilizări”
491 1.000. 000 lei

„Ajustări pentru
deprecierea
31
creanţelor -clienţi”
b) preluarea capitalului propriu :
456 = % 17 .000.000 lei

„Decontări cu
1012 11.500.000 lei
„Capital subscris
vărsat”
1061 2.000.000 lei
1068 2.000.000 lei
„Alte rezerve”
117 1.500.000 lei
„Rezultatul reportat”
Bilanţul întreprinderii „C” ca urmare a fuziunii
lei
A B 1
A. ACTIVEIMOBILIZATE
II. Imobilizări corporale (CT. 212 -2812) 02 10.500.000
(5.500.000+5.000.000)
ACTIVE IMOBILIZATE-TOTAL (rd.01 la 03) 04 10.500.000
I. Stocuri (ct 371) 05 4.000.000
(1.000.000+3.000.000)
II. Creanţe (Sumele care urmează să fie încasate 06 5.500.000
după o perioadă mai mare de un an trebuie
prezentate separat pentru fiecare element)
(ct.411-491)
(2.500.000+4.000.000-500.000-500.000)
IV. Casa şi conturi la bănci (5121) 08 1.500.000
(1.000.000+500.000)
32
ACTIVE CIRCULANTE-TOTAL (rd.05 la 08) 09 11.000.000
PLĂTITE INTR-O PERIOADĂ DE PANĂ LA
UN AN (ct.401)
(1.500.000+3.000.000)
CURENTE NETE (rd.09 + 10 – 11 – 18)
I. Capital (rd.20 la 22) din care: 19 11.500.000
- capital subscris vărsat (ct.1012) 20 11.500.000
(1.150 mii acţiuni x 10 lei/ acţiune
II. Rezerve (ct.1061+1068) 25 4.000.000
(2.000.000+2.000.000)
III. Rezultatul reportat (ct.117 SC) 27 1.500.000
(rd.19+23+24+25-26+27-28+29-30-31)
4. Concluziile lecţiei nr.2

Cunoaşterea scopului fuziunii dă posibilitatea unor întreprinderi să -şi dezvolte c c
capacităţile tehnice , să -şi îmbunătăţească fluxurile de trezorerie, să realizeze
investiţii noi, să capete poziţii strategice pe piaţa concurenţială.
Lecţia nr.3
Cunoaşterea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului , a reflectării în
contabilitate a operaţiilor de lichidare.
 Lichidare,
 Dizolvare,
 Reorganizare judiciară,
 Partaj,
 Faliment.
Rezumat cap.3
33
DIZOLVAREA ŞI LICHID AREA ÎNTREPRINDERILO R
Considerente generale privind dizolvarea şi lichidarea întreprinderilor
Lichidarea unei întreprinderi este o activitate laborioasă şi complexă, care

presupune un ansamblu de operaţiuni în curs de desfăşurare de la data declarării
dizolvării întreprinderii, transformarea în bani a averii acesteia, încasarea tuturor
creanţelor, plata datoriilor existente şi repartizarea activului net între asociaţi.
În cazul lichidării, calitatea de persoană juridică continuă să existe, dar numai în
scopul lichidării definitive a întreprinderii comerciale, ca entitate juridică.
Dizolvarea întreprinderilor, din punct de vedere juridic, este reglementată de
Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Cauzele lichidării unei întreprinderi pot fi multiple.
Întreprinderea se poate dizolva în următoarele cazuri :
 trecerea timpului stabilit pentru durata întreprinderii ;
 imposibilitatea realizării obiectului de activitate al întreprinderii sau realizarea
acestuia;
 declararea nulităţii întreprinderii;
 hotărârea adunării generale;
 hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pent ru motive temeinice,
precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea
întreprinderii;
 falimentul întreprinderii;
 alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al întreprinderii.
SINTETIC şi potrivit prevederilor Ordinului Ministrului Finanţelor Public nr. 1376 /

2004 – Normele Metodologice privind reflectarea în contabilitate a principalelor
operaţiuni de fuziune, divizare, dizolvare, şi lichidarea întrep rinderilor, precum şi
retragerea sau excluderea unor asociaţi din cadrul întreprinderii în cazurile prevăzute la
art. 227 al. (1) – Legea nr. 31 / 1990, republicată (cu excepţia lit. „f” - falimentul) şi la
art. 228 -236 din aceeaşi lege,etapele metodologi ce pentru lichidarea întreprinderilor,
sunt:
1. inventarierea şi evaluarea elementelor de activ şi de pasiv ale întreprinderii care
urmează să se lichideze, în baza prevederilor Legii nr. 82 / 1991, republicată,
normelor şi reglementărilor contabile înregistr area rezultatelor inventarierii, ale
evaluării efectuate cu această ocazie;
2. întocmirea situaţiilor financiare , de către întreprinderea care urmează să se
lichideze, în baza prevederilor Ordinului Ministrului finanţelor Publice nr.
1752/2005 –Reglementări contabile conforme cu directivele europene;
3. stabilirea de către adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor a
operaţiunilor ce urmează să fie efectuate de lichidator în numele întreprinderii;
4. valorificarea elementelor de activ (vânzarea imobilizărilor, a stocurilor, încasarea
creanţelor, a investiţiilor financiare pe termen scurt);
5. achitarea datoriilor către bugete (de stat şi ale asigurărilor sociale), precum şi a
celorlalte obligaţii sociale către alte fonduri, salariaţi, terţi, etc;
34
6. stabilirea rezultatului lichidării (profit sau pierdere);
7. calcularea, reţinerea, vărsarea impozitului pe profit / venit şi a impozitului pe
dividende în urma acţiunii de dizolvare / lichidare.
La determinarea profitului impozabil în cazul dizolvării / lichidării, se va ţine
seama de prevederile Legii nr. 343 / 2006 privind modificarea şi completarea Legii
nr. 571 / 2003 privind Codul Fiscal referitoare la impozitul pe profit, luându – se în
calcul profitul ca urmare a lichidării patrimoniului, sumele rezultate din anularea
provizioanelor, sumele înregistrate în conturi de capitaluri proprii constituite din
profitul brut şi care nu au fost impozitate la data constituirii.
La determinarea impozitului pe profit datorat de contribuabilii care î şi încetează
existenţa în urma operaţiunilor de dizolvare sau lichidare, nu se impozitează rezervele
constituite din profitul net, repartizate ca surse proprii de finan ţare pe parcursul
perioadei de funcţionare.
După ce a fost calculat impozitul pe profit / venit, se deter mină, se reţine şi se
virează impozitul pe dividende pentru următoarele elemente:
 profitul obţinut în urma operaţiunii de lichidare a întreprinderii;
 capitalul social majorat prin utilizarea unor elemente de capital proprii
(diferenţe provenite din reevalu area imobilizărilor şi a stocurilor, potrivit
legii);
 capitaluri proprii (activ net) constituite din profitul brut, potrivit
prevederilor legale (rezerve legale, reduceri sau scutiri de impozit pe
profit);
 capitaluri proprii (activ net) constituite în conf ormitate cu prevederile
legale, fără ca sumele cuprinse în capitaluri să fie evidenţiate în prealabil
la venituri (diferenţe provenite din reevaluarea imobilizărilor, diferenţe de
curs valutar din evaluarea disponibilităţilor în valută, diferenţe din
aplicarea cotei reduse pentru activitatea de export, subvenţii pentru
investiţii, etc.).
Pentru elementele de capital propriu (activ net) constituite din profitul net
(rezerve statutare, alte rezerve, profit net realizat în exerci ţiile precedente a cărui
repartizare a fost amânată), se calculează şi se virează impozitul pe dividende.
Repartizarea capitalului propriu (activului net) între acţionari / asociaţi –
pentru activele în natură, potrivit Codului Fiscal privind taxa pe valoare
adăugată –reprezintă livrare de bunuri şi este supusă taxei pe valoare adăugată.
Din punct de vedere al impozitului pe profit este asimilat ă cu o valorificare a
elementelor de activ.
8. întocmirea bilanţului de partaj;
9. efectuarea partajului capitalului propriu (activului net) rezultat din lichidare în
conformitate cu prevederile statutare şi ale contractului de întreprindere, ale
hotărârii adunării generale a acţionarilor consemnată în registrul şedinţelor
adunării generale şi în funcţie de cota de participare la capitalul social.
Procedura reorganizării judiciare şi a falimentului
Această procedură este reglementată de Legea nr. 64 / 1995 cu modificările şi

completările ulterioare.
35
Reorganizarea judiciară sau falimentul se aplică comercianţilor – persoane fizice şi
întreprinderi care nu – şi pot achita datoriile faţă de terţi.
Scopul acestei proceduri îl reprezintă plata pasivului debitorului care se află în
încetare de plăţi, fie prin reorganizarea întreprinderii sau prin lichidarea unor bunuri
din averea debitorului, până la acoperirea pasivului sau prin faliment.
Organele care aplică procedura reorganizării judiciare şi a falimentului sunt:
 instanţele judecătoreşti;
 judecătorul sindic;
 lichidatorul;
 administratorul.
Procedura de lichidare judiciar ă începe în baza cererii introduse la tribunal de către
debitori sau creditori. Odată depusă cererea, preşedintele Tribunalului nominalizează
judecătorul sindic care, potrivit legii, are următoarele atribuţiuni :
a) emiterea hotărârii de deschidere a procedurii;
b) judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii creditorilor;
c) desemnarea lichidatorului, stabilirea atribu ţiilor, controlul asupra
activităţii lui şi, dacă este cazul, înlocuirea lui;
d) judecarea cererii de a se ridica dreptul debitorului de a -şi continua
activitatea;
e) judecarea acţiunilor introduse de lichidator pentru anularea unor
transferuri cu caracter patrimonial;
f) judecarea contestaţiilor debitorului sau ale creditorilor
g) confirmarea planului de reorganizare sau, după caz, de lichidare după
votarea lui de către creditori;
h) soluţionarea obiecţiilor la rapoartele trimestriale şi la cel final ale
administratorului sau lichidatorului;
i) darea hotărârii de închidere a procedurii.
Hotărârile judecătorului sindic sunt definitive şi executorii, ele fiind motivate. În
condiţiile legii, prin recurs, ele pot fi atacate.
Adunarea creditorilor este formată din creditorii care au creanţe faţă de debitori,
analizând situaţia debitorilor, măsurile luate de lichidator, propune motivat alte măsuri,
aprobă, după caz, planul de reorganizare şi alege comitetul creditorilor.
Comitetul creditorilor se alege dintre creditori, cu majoritate simplă şi este constituit
din 3 – 7 persoane dintre cei care au creanţe garantate şi cei care se oferă voluntari, iar
dacă nu este posibilă alegerea, comitetul va fi desemnat de judecătorul sindic.
Din cele prezentate mai sus rezultă că legiutorul român instituie mai întâi o fază
preliminară a lichidării , aceea a reorganizării judiciare, cu scopul redresării financiare a
întreprinderii aflate în dificultate.
Proiectul planului de reorganizare va cuprinde posibilităţile de redresare, ţinându -se
seama de activităţile debitorului, resursele financiare disponibile, etc.
În proiect vor fi menţionate expres care vor fi posibilităţile de lichidare a pasivului,
politica socială a întreprinderii, etc.
Proiectul planului de reorganizare va fi admis de judecătorul sindic şi confirmat de
tribunal. Odată confirmat planul de reorganizare, tribunalul va impune debitorului
condiţii pentru desfăşurarea activităţii. Activitatea debitorului se va desfăşura sub
supravegherea judecătorului sindic până când tribunalul va dispune încetarea
36
reorganizării şi trecerea la lichidarea averii debitorului. Pe toată această perioadă,
acţionarii sau asociaţii cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni în conducerea
activităţii sau în administrarea averii debitorului.
În lipsa planului de reorganizare judiciară, se va dispune, din iniţiativa tribunalului sau
în baza unei cereri adresate de către debitor, creditor, procedura falimentului.
Operaţiunile care se efectuează în cazul în care întreprinderea comercială intră în
faliment potrivit prevederilor Legii nr. 64 / 1995, republicată, cu modificările ulterioare şi
ale Ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr. 1376 / 2004, sunt:6
 sigilarea şi conservarea bunurilor care fac parte din averea întreprinderii
comerciale;
 inventarierea şi evaluarea elementelor de activ şi de pasiv ale întreprinderii
comerciale, potrivit Legii nr. 82 / 1991, republicată – legea contabilităţii,
normelor şi reglementărilor contabile, înregistrarea rezultatelor inventarierii şi ale
evaluării efectuate cu această ocazie;
 întocmirea situaţiilor financiare de către întreprinderile care urmează să se
lichideze şi care aplică prevederile Ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr.
1752 / 2005, Reglementări contabile conforme cu Directivele europene;
 vânzarea bunurilor perisabile;
 vânzarea bunurilor importante din averea debitorului;
 depunerea la bancă, în contul debitorului a sumelor realizate din vânzarea
bunurilor;
 stabilirea masei pasive (întocmirea listei creditorilor);
 trecerea distinctă pe documentele fiscale a obligaţiilor născute în timpul
procedurii de faliment, faţă de cele născute anterior declarări i procedurii de
faliment;
 distribuirea sumelor rezultate din lichidare în baza planului de distribuire între
creditori, în ordinea prev ăzută de lege;
 întocmirea şi aprobarea raportului final;
 întocmirea situaţiilor financiare finale.
Întreprinderile care se află în lichidare vor depune, în mod obligatoriu, declaraţiile
(impozite, asigurări, fond şomaj), precum şi decontul de TVA, la termenele stabilite de
reglementările legale, care vor fi semnate de lichidator.
Reflectarea în contabilitate a opera ţiunilor de lichidare a întreprinderilor
Indiferent de cauzele lichid ării, lichidarea unei întreprinderi presupune o

succesiune de operaţii ce vor trebui reflectate în contabilitate. Spre exemplu, vânzările de
imobilizări corporale vor fi tratate în contabilit ate ca fiind operaţii din exploatare, la fel
şi vânzările de mărfuri.
Reflectarea veniturilor şi a cheltuielilor aferente procesului de lichidare, în contul
121 „Profit şi pierdere”, va determina rezultatul lichidării.
Prin intermediul contului 456 „Decont ări cu acţionarii/asociaţii privind capitalul”,
se va reflecta legătura din întreprinderea comercială care se află în lichidare şi acţionarii
sau asociaţii acesteia.
Determinarea activului net are la bază aceleaşi reguli întâlnite şi explicate în
capitolul 2 al lucrării, respectiv fuziunea întreprinderilor.
37
Din punct de vedere al fiscalităţii, orice întreprindere, care este supusă procesului
de lichidare, va trebui să calculeze, să reţină şi să vireze către bugete diferite, impozitele
şi taxele datorate, cum ar fi impozitul pe profit, impozitul pe dividende.
Cazuri de reflectare în contabilitate a operaţiunilor de lichidare în conformitate cu

reglementările naţionale
A. Lichidarea unei întreprinderi, hotărâtă de adunarea generală a acţionarilor sau

asociaţilor, în situaţia în care se obţine profit din lichidare.
Cu ocazia lichidării se efectuează :

 inventarierea şi evaluarea elementelor de activ şi pasiv ale întreprinderilor care
urmează să se lichideze, în baza prevederilorLegii nr.82/1991, republicată, a
normelor şi reglementărilor contabile, valorificarea rezultatelor inventarierii şi ale
evaluării;
 întocmirii situaţiilor financiare de către întreprinderile care urmează să se

lichideze.
I. Situaţia patrimoniului conform bilanţului contabil (modelul prezen tat în

conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr. 1752
/ 2005 - privind Reglementări contabile conforme cu directivele europene) de
începere a lichidării, se prezintă astfel:
Bilanţ întreprinderii „X”

-lei-
rd.
A B 1
II. Imobilizări corporale (cont. 213 -2813) 02 10.000
(12.000 – 2.000)
ACTIVE IMOBILIZATE-TOTAL (rd.01 04 10.000

la 03)
I. Stocuri (cont 301- 391) 05 2.000
(2.200 - 200)
II. Creanţe (Sumele care urmează să fie 06 3.800
încasate după o perioadă mai mare de un
an sunt prezentate
separat)(cont.4111+4118 -491)
(3.000+1.000-200)
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 08 1.300
(cont5121)
ACTIVE CIRCULANTE-TOTAL (rd.05 09 7.100
la 08)
38
D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE 11 6.750
PLĂTITE INTR-O PERIOADĂ DE
PÂNĂ LA UN AN (cont.401)
E. ACTIVE CIRCULANTE 12 350
NETE/DATORII CURENTE NETE (rd.09
+ 10 – 11 – 18)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII 13 10.350
CURENTE
(rd.04 +12-17)
H. Provizioane (cont 151) 15 1.340
I.CAPITAL(rând 20 la 22) din care: 19 7.810
- capital subscris vărsat (cont1012) 20 7.810
(781 acţiuni x 10 lei / acţiune)
IV.REZERVE(cont.1061) 25 1.200
TOTAL CAPITALURI PROPRII 32 9.010
TOTAL CAPITALURI 34 9.010
(rând 32 + 33)
II. Lichidatorul a efectuat urm ătoarele operaţiuni de lichidare:

 imobilizările corporale au fost vândute cu 11.500 lei faţă de valoarea contabilă
netă de 10.000 lei;
 stocurile (materiile prime) au fost vândute cu 1.800 lei, fa ţă de 2.000 lei;
 se încasează ½ din valoarea clienţilor incerţi (500 lei);
 se acordă sconturi pentru încasarea la timp a clienţilor, în procent de 5%;
 se primesc sconturi de la furnizori pentru achitarea a cestora înainte de termen,
în procent de 10%;
 cheltuielile efectuate cu ocazia lichid ării întreprinderii sunt de 800 lei.
III. Reflectarea în contabilitate a opera ţiunilor de lichidare.
a) valorificarea imobilizărilor corporale:
 vânzarea imobilizărilor c orporale:

= % 13.685 lei
461 7583 11.500 lei
“Debitori „Venituri din vânzarea activelor
diverşi” şi alte operaţii de capital”
4427 2.185 lei
„TVA colectată”
 încasarea contravalorii imobiliz ărilor vândute:
5121 = 461 13.685 lei

„Conturi la bănci în „Debitori diverşi”
lei”
 scăderea din gestiune a imobilizărilor vândute:
% = 12.000 lei
39
281 213 2.000 lei
„Amortizări privind “Instalaţii
imobilizările corporale” tehnice,
6583 mijloace de 10.000 lei
„Cheltuieli privind activele transport,anim
cedate şi alte operaţii de ale şi plantaţii”
capital”
 închiderea conturilor de venituri şi de cheltuieli:
7583 = 121 11.500 lei

„Venituri din vânzarea „Profit şi
activelor şi alte operaţii de pierdere”
capital”
121 = 6583 10.000 lei

„Profit şi „Cheltuieli privind activele
pierdere” cedate şi alte operaţii de
capital”
b) vânzarea stocurilor (a materiilor prime ):
= % 2.142 lei
4111 707 1.800 lei
“Clienţi” „Venituri din vânzarea
mărfurilor”
4427 342 lei
„TVA colectată”
 trecerea materiilor prime la categoria “m ărfuri”pentru a fi vândute şi descărcarea
de gestiune a acestora:
371 = 301 2.200 lei
„Mărfuri” „Materii prime”
607 = 371 2.200 lei

„Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri”
 anularea provizionului constituit:
391 = 7814 200 lei
„Ajustări pentru „Venituri din ajustări
deprecierea materiilor pentru deprecierea
prime” activelor circulante”
40
 încasarea contravalorii materiilor prime vândute:
5121 = 4111 2.142 lei

„Conturi la bănci în „Clienţi”
lei”
 închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli:

% = 2.000 lei
707 121 1.800 lei
„Venituri din vânzarea “Profit şi
mărfurilor” pierdere”
7814 200 lei
„Venituri din ajustări pentru
deprecierea activelor
circulante”
121 = 607 2.200 lei
„Profit şi „Cheltuieli privind
pierdere” mărfurile”
c) încasarea creanţelor:
 încasarea parţială (1/2) din valoarea clienţilor incerţi:
5121 = 4118 500 lei

„Conturi la bănci în „Clienţi incerţi sau în
lei” litigiu”
 trecerea pe cheltuieli a clienţilor incerţi:
654 = 4118 500 lei
„Pierderi din „Clienţi incerţi sau în
creanţe şi debitori litigiu”
diverşi”
 anularea provizionului:
491 = 7814 200 lei
„Ajustări pentru „Venituri din ajustări
deprecierea creanţelor pentru deprecierea
– clienţi” activelor circulante”
41
 încasarea clienţilor cerţi:
5121 = 4111 2.850 lei
„Conturi la bănci în lei” „Clienţi”
 se acordă sconturi:
667 = 4111 150 lei
„Cheltuieli privind sconturile „Clienţi”
acordate”
 închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli:
7814 = 121 200 lei
„Venituri din ajustări pentru „Profit şi
deprecierea activelor circulante” pierdere”
= % 650 lei
121 654 500 lei
“Profit şi „Pierderi din creanţe şi
pierdere” debitori diverşi”
667 150 lei
sconturile acordate”
d) plata datoriilor:
 se înregistrează scontul primit de la furnizori:
401 = 767 675 lei

„Furnizori” „Venituri din sconturi
obţinute”
 se achită furnizorii:
401 = 5121 6.075 lei
„Furnizori” „Conturi la bănci în lei”
 se închid conturile de venituri şi cheltuieli:
767 = 121 675 lei

„Venituri din sconturi obţinute” „Profit şi
pierdere”
e) se înregistrează cheltuielile de lichidare :
 cheltuielile efectuate cu ocazia lichid ării:
628 = 5121 800 lei

„Alte cheltuieli cu serviciile „Conturi la
executate bănci
de terţi” în lei”
 se închide contul de cheltuieli:
42
121 = 628 800 lei
„Profit şi „Alte cheltuieli cu serviciile
pierdere” executate de terţi”
f) se anulează provizionul pentru riscuri şi cheltuieli :
151 = 7812 1.340 lei

„Provizioane” „Venituri din
provizioane”
 se închide contul de venituri:
7812 = 121 1.340 lei

„Venituri din provizioane” „Profit şi
pierdere”
g) se procedează la regularizarea TVA:
 TVA de plată:
4427 = 4423 2.527 lei
„TVA colectată” „TVA de plată”
 se achită TVA:
4423 = 5121 2.527 lei

„TVA de plată” „Conturi la bănci în
lei”
g) impozitul pe profitul din lichidare :
691 = 4411 330 lei

(2.065x 16%) „Impozitul pe profit”
 închiderea contului de cheltuieli:
121 = 691 330 lei

„Profit şi „Cheltuieli cu impozitul
pierdere” pe profit”
 virarea impozitului pe profit:
4411 = 5121 330 lei

„Impozitul pe „Conturi la bănci în
profit” lei”
IV. Situaţia conturilor 121 şi 5121 înainte de efectuarea partajului :
43
D 121 C
10.000 11.500
2.200 2.000
650 200
800 675
330 1.340
13.980 15.715
S.C. 1.735
D 5121 C
1.300 6.075
13.685 800
2.142 2.527
500 330
2.850
20.477 9.732
S.D. 10.745
V. Bilanţul contabil înainte de efectuarea partajului :

A B 1
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 08 10.745

(ct5121)
ACTIVE CIRCULANTE-TOTAL (rd.05 la 09 10.745
08)
D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE 11 -
PLĂTITE INTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ
LA UN AN (ct.401)
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE/DATORII 12 10.745
CURENTE NETE (rd.09 + 10 – 11 – 18)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII 13 10.745
I.CAPITAL(rând 20 la 22) din care: 19 7.810
- capital subscris vărsat (cont1012) 20 7.810

(781 acţiuni x 10 lei / acţiune)
IV.REZERVE(cont.1061) 25 1.200
V.REZULTATUL EX. 29 1.735

FINANCIAR(ct121)SC
TOTAL CAPITALURI PROPRII 32 10.745
44
TOTAL CAPITALURI (rând 32 + 33) 34 10.745
VI. Înregistrări contabile privind operaţiunile de partaj între asociaţi sau acţionari
(persoane fizice):
a) Restituirea capitalului social:
1012 = 456 7.810 lei

„Capital „Decontări cu
subscris vărsat” acţionarii/asociaţii
456 = 5121 7.810 lei
„Decontări cu „Conturi la bănci în
acţionarii/asociaţii lei”
b) Regularizarea rezervelor:
 Decontarea rezervelor legale:

1061 = 456 1.200 lei
„Rezerve „Decontări cu
legale” acţionarii/asociaţii
 Determinarea impozitului pe profit aferent rezervelor legale (1.200 x 16%):
456 = 4411 192 lei

„Decontări cu „Impozitul pe profit”
acţionarii/asociaţii
4411 = 5121 192 lei

„Impozitul pe „Conturi la bănci în lei”
profit”
c) Decontarea profitului din lichidare:
121 = 456 1.735 lei

„Profit şi „Decontări cu
pierdere” acţionarii/asociaţii
45
d) Determinarea şi reţinerea impozitului pe dividende aferent rezervelor legale şi
profitului rezultat din lichidare, (1.008+1.735)x 10% = 274 lei
456 = 446 274 lei
„Decontări cu „Alte impozite, taxe
acţionarii/asociaţii şi vărsăminte
privind capitalul” asimilate”
e) Virarea impozitului pe dividende:

446 = 5121 274 lei
„Alte impozite, taxe şi „Conturi la bănci
vărsăminte asimilate” în lei”
f) Plata dividendelor din rezervele legale şi din lichidare (2.743 lei – 274 lei)
456 = 5121 2.469 lei

„Decontări cu „Conturi la bănci în
acţionarii/asociaţii lei”
VII. Situaţia conturilor 456 şi 5121, după efectuarea partajului :
D 456 C
7.810 7.810
192 1.200
274 1.735
2.469
10.745 10.745
D 5121 C
10.745 7.810
192
274
2.469
10.745 10.745

Lichidarea este o activitate amplă, complexă, care permite încasarea tuturor creanţelor,
plata datoriilor existente, repartizarea activului net. Cazurile de reflec tare în
contabilitate a operaţiunilor de lichidare pot fi când se obţine profit sau situaţia în care
disponibilităţile băneşti din lichidare nu asigură plata datoriilor.
Lecţia nr.4
Cunoaşterea cadrului juridic al oper aţiunilor de leasing, reflectarea în contabilitate a
operaţiunilor de leasing, potivit reglementărilor contabile europene.
46
 Leasing,
 Valoare reziduală,
 Rate de leasing,
 Leasing financiar,
 Leasing operaţional,
 Locator,
 Locatar.
Rezumat cap.4
Cadrul juridic al operaţiunilor de leasing în România
Definiţia leasingului şi termeni cheie
Aspecte privitoare la operaţiunile de leasing, conţinutul – cadru al unui contract

de leasing, derularea operaţiuni lor de leasing, sunt stipulate în Ordonanţa Guvernului nr.
51/1997 privind operaţiunile de leasing, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
Potrivit prevederilor art.1 –aliniatul.1 din Ordonanţa Guvernului nr. 57/1997
operaţiunea de leasing este „operaţia prin care o parte, denumită locator/finanţator
transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun al cărui
proprietar este, celeilalte părţi, denumită utilizator la solicitarea acestuia, contra unei plăţi
periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing
locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune a utilizatorului de a
cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile
contractuale”. Utilizato rul poate opta pentru cumpărarea bunului, înainte de sfârşitul
perioadei de leasing, dacă părţile convin astfel şi dacă utilizatorul achită toate obligaţiile
asumate prin contract.
Termenii cheie definiţi prin ordonanţă sunt:

 Valoarea de intrare – reprezintă valoarea la care a fost achiziţionat bunul de la
finanţator, respectiv costul de achiziţie;
 Valoarea totală – reprezintă valoarea totală a ratelor de leasing la care se adaugă
valoarea reziduală;
 Valoarea reziduală – reprezintă valoarea la care, la exp irarea contractului de
leasing, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către utilizator;
 Ratele de leasing – vor fi explicate odată cu formele leasingului.
Contractul de leasing
Contractul de leasing (potrivit Ordonanţei Guvern ului nr. 51 / 1997) trebuie să

cuprindă minim următoarele informaţii:
a) Părţile în contractul de leasing;
 Locatorul/finanţatorul;
 Locatarul/utilizatorul;
b) descrierea exactă a bunului care face obiectul contractului de leasing;
c) valoarea totală a contractului d e leasing;
47
d) valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată al acestora;
e) perioada de utilizare, în sistem de leasing a bunului;
f) clauza privind obligaţia asigurării bunului.
Dacă va fi un leasing financiar, contractul va cuprinde în plus:

 valoarea iniţială a bunului;
 clauza privind dreptul de opţiune al utilizatorului cu privire la cumpărarea bunului
şi la condiţiile în care acesta poate fi exercitat.
Contractul de leasing se încheia pe o perioadă de minim un an.
Contractele de leasing constituie titlu executoriu dacă:
 utilizatorul la sfârşitul perioadei de leasing nu a formulat opţiunea cumpărării
bunului sau prelungirii contractului;
 în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului.
La clasificarea contractelor de leasing se v a ţine seama de prevederile Ordonanţei
Guvernului nr. 51/ 1997, privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing,
republicată, cu modificările ulterioare.
În baza prevederilor Codului Fiscal, un contract de leasing financiar este orice
contract de leasing care îndeplineşte următoarele condiţii:
 riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul
leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de
leasing produce efecte;
 contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra
bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării
contractului;
 perioada de leasing depăşeşte 75% din durata normală de utilizare a bunului ce
face obiectul leasingului (p erioada de leasing include orice perioadă pentru care
contractul de leasing poate fi prelungit).
Formele leasingului
Leasingul este acordul prin care locatorul transmite locatarului, în schimbul unei
plăţi, dreptul de utilizare al unui bun pentr u o anumită perioadă de timp convenită.
Ca formă de finanţare indirectă a investiţiilor s -a dovedit a fi cel mai eficient mijloc al
acestora, oferind deţinătorului de capital, un plus de siguranţă.
Leasingul poate fi o alternativă modernă la creditul clasic. Prin intermediul lui sunt
încurajate întreprinderi profitabile care au capacitatea să înregistreze profit şi să poată să -
şi achite redevenţele.
În condiţiile economiei de piaţă, leasingul poate fi considerat un mijloc prin care statul
intervine în dezvoltarea economică, prin investiţiile efectuate asigurând creşterea
economiei.
Formele leasingului sunt:
 leasing financiar;
 leasing operaţional;
 leasing irevocabil.
Leasingul financiar reprezintă acea operaţiunea de leasing care transferă riscu rile şi
beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra unui bun, în cea mai mare măsură.
48
Leasingul financiar poate îndeplini una sau mai multe condiţii:
 odată încheiat contractul de leasing, riscurile, beneficiile aferente dreptului de
proprietate trec asupra utilizatorului;
 la expirarea contractului de leasing, în baza celor prevăzute între părţi se va
transfera utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;
 utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului respectiv (preţul de cumpărare
reprezentând cel mult 50% din valoarea de piaţă existentă la data la care este
exprimată opţiunea);
 perioada folosirii bunului acoperă cel mult 75% din durata normală de utilizare a
bunului în sistem de leasing, chiar dacă în final nu va fi transferat dreptul de
proprietate.
Rata de leasing în cazul leasingului financiar este dată de cota – parte din
valoarea de intrare a bunului la care se adaugă dobânda de leasing (rata medie a
dobânzii bancare de pe piaţa românească).
Leasingul operaţional reprezintă operaţiunea de leasing care nu îndeplineşte nici o
condiţie a leasingului financiar.
Rata de leasing în cazul leasingului operaţional este dată de cota de amortizare
determinată în conformitate cu actele normative în vigoare, la care se va adăuga o
cotă de profit care va fi convenit între părţi.
Regimul de amortizare se stabileşte de comun acord între locator şi utilizator cu
respectarea prevederilor legislative privind amortizarea capitalului imobilizat în
active corporale şi necorporale, cu modifică rile şi completările ulterioare.
Calculul, evidenţa amortizării imobilizărilor corporale ce fac obiectul unui contract
de leasing, se efectuează:
 în cazul leasingului operaţional , de către locator(finanţator);
 în cazul leasingului financiar, de către locatar (utilizator).
Leasingul irevocabil este operaţiunea de leasing revocabilă doar dacă:

 locatarul contractează cu acelaşi locator un nou leasing pentru acelaşi
bun sau echivalentul acestuia;
 locatorul este de acord;
 locatarul achită la începutul leasi ngului o sumă suplimentară pentru a
se asigura o continuitate certă.
Nivelul la care riscurile şi beneficiile aferente titlului de proprietate al unui bun în
regim de leasing revine locatorului sau locatarului, determină clasificarea operaţiunilor
de leasing. Astfel, o operaţiune de leasing poate fi considerată leasing financiar dacă se
vor transfera toate riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate, în cea mai
mare măsură. Riscurile sunt date de situaţia în care se înregistrează pierder i, datorită fie a
unui grad scăzut de utilizare a bunului respectiv sau a uzurii morale ale acestuia.
O operaţiune de leasing poate fi considerată leasing operaţional dacă nu se transferă
riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate.
Clasificarea unei operaţiuni de leasing ca fiind leasing financiar sau leasing
operaţional depinde de natura tranzacţiei dintre părţile intervenite în contractul de
leasing.
Spre exemplu, operaţiunile leasingului financiar pot fi în condiţiile în care:
49
 se poate transfera locatarului titlul de proprietate asupra bunului până la finele
termenului de leasing;
 locatarul poate opta pentru cumpărarea bunului la un preţ estimat care va fi mic
faţă de valoarea justă, la data la care opţiunea respectivă va putea fi exercitată;
 dacă titlul de proprietate nu va fi transferat, durata economică de viaţă a bunului
respectiv va fi acoperită în termenul de leasing stabilit;
 valoarea actualizată a plăţilor minime va fi cel puţin egală cu valoarea justă a
bunurilor date în leasing, încă de la începutul contractului de leasing;
 bunurile care au făcut obiectul contractului de leasing pot fi utilizate numai de
locatar fără a fi efectuate modificări majore.
O operaţie de leasing poate fi identificată ca fiind leasing financiar sau operaţional, încă
de la începutul leasingului. Dacă pe parcursul derulării operaţiunii de leasing intervin
modificări în clauzele contractului de leasing, contractul va fi revizuit.
Contabilitatea operaţiilor privind leasingul operaţional
O întreprindere de leasing achiziţionează un echipament tehnologic la valoarea de

222.000 lei. Durata normală de utilizare este de 10 ani.
Echipamentul tehnologic va fi închiriat în regim de leasing operaţional pe o
durată de 8 ani, altei întreprinderi. Rata lunară d e leasing este determinată la nivelul
cheltuielilor cu amortizarea la care se adaugă o cotă de beneficiu de 450 lei şi este 2.300
lei (222.000 : 120 + 450).
La finele celor 8 ani, locatarul are dreptul să achiziţioneze echipamentul
tehnologic la valoarea lui reziduală de 44.400 lei şi îşi exercită dreptul de achiziţionare al
acestuia la terminarea contractului de leasing.
Reflectarea în contabilitate a principalelor operaţii la locator (finanţator ).

a) Achiziţia utilajului ce urmează a fi predat în regim de leasing în baza
facturilor emise de către furnizorii interni :
% = 404 264.180 lei

“Furnizori de
imobilizări ”
2131 222.000 lei
“Echipamente
tehnologice ”
4426 42.180 lei
“TVA deductibilă”
b) Amortizarea utilajului achiziţionat şi predat utilizatorului conform

contractului de leasing potrivit duratei normale de f uncţionare în vigoare:
(222.000 : 120 luni = 1.850 lei)
50
6811 = 2813 1.850 lei
“Cheltuieli de “Amortizarea
exploatare privind instalaţiilor,
amortizarea mijloacelor de
imobilizărilor” transport, animalelor
şi plantaţiilor”
c) Înregistrarea facturii emise de locator reprezentând ratele de încasat (2.300

lei);
4111 = % 2.737 lei

“Clienţi”
706 2.300 lei
„Venituri din
redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii”
4427 437 lei

“TVA colectată”
Contul 706 se poate dezvolta în analitic :
 706 xx Venituri din redevenţe reprezentând amortizarea;

 706 xy Venituri din redevenţe reprezentând marja de profit.
d) Încasarea facturii de la locatar:
5121 = 4111 2.73 7 lei

„Conturi la bănci „Clienţi”
în lei ”
Similar, vor fi înregistrate toate operaţiunile până la sfârşitul contractului de

leasing.
e) Înregistrarea transferului dreptului de proprietate la valoarea reziduală stabilită

între părţi, la expirarea contractului de leasing şi a facturii :
461 = % 52.836 lei

“Debitori diverşi”
7583 44.400 lei
“Venituri din vânzarea activelor ş i alte
operaţii de capital ”
4427 8.436 lei

“TVA colectată”
51
f) Scoaterea din gestiune a utilajului care a constituit obiectul contractului de
leasing:
 valoarea amortizată 1.850 x 12 lu ni x 8 ani = 177.600 lei;
 valoarea neamortizată 222.000 – 177.600 = 44.400 lei.
% = 2131 222.000 lei
“Echipamente
tehnologice”
2813 177.600 lei
“Amortizarea instalaţiilor,
mijloacelor de transport,
animalelor şi plantaţiilor”
6583 44.400 lei
“Cheltuieli privind activele
cedate şi alte operaţii de capital”
Reflectarea în contabilitate a principalelor operaţii la locatar (utilizator)
a) Imobilizările corporale primite în cazul tranzacţiilor de leasing conform prevederilor

din contractele încheiate între părţi se înregistrează în debitul contului de ordine şi
evidenţă 8036 “Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii ş i alte datorii asimilate”. Acest
cont se creditează pe măsura plăţii ratelor de leasing potrivit contractului, astfel încât
soldul debitor să reflecte valoarea ratelor rămase de rambursat.
Valoarea înscrisă în debitul contului 8036 “Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte
datorii asimilate” se compune din:
 valoarea iniţială a bunului , reprezentând costul de achiziţie în cazul
întreprinderilor de leasing;
 beneficiul, respectiv marja de profit stabilită între părţi.
a) Evidenţierea ratelor de leasing viitoare în valoare totală de 220.800 (2.300 lei / lună
x 8 ani):
Debit cont 8036 220.800 lei

„Redevenţe, locaţii
de gestiune, chirii
şi alte datorii asimilate”
b) Înregistrarea facturii emise de proprietarul bunului (locatorul) reprezentând ratele

lunare de achitat :
% = 401 2.737 lei
52
“Furnizori”
612 2.300 lei
“Cheltuieli cu redevenţele,
locaţiile de gestiune şi
chiriile”
4426 437 lei

c) Plata facturii la societatea de leasing :
401 = 5121 2.737 lei

„Furnizori” „Conturi la
bănci în lei”
d) Înregistrarea transferului dreptului de proprietate la valoarea reziduală, în baza facturii

emise de locator:
% = 404 52.836 lei

“Furnizori de
imobilizări ”
2131 44.400 lei
“Echipamente
tehnologice”
4426 8.436 lei
d) Înregistrarea diferenţei de amortizare până la nivelul costului de achiziţie, înregistrat

iniţial la locator (1.850 x 96 luni = 177.600);
2131 = 2813 177.600 lei
“Echipamente “Amortiz area

tehnologice” instalaţiilor,
mijloacelor de
transport, animalelor
şi plantaţiilor”

Leasing-ul reprezintă o formă de finanţare indirectă a investiţiilor, un mijloc
eficient, putând fi considerat un mijloc prin care statul intervine în dezvoltarea
economică.
53
Lecţia nr.5
Cunoaşterea cadrului general al consol idării conturilor, a tipurilor de procentaje
întâlnite în practică, a rolului constituirii grupurilor de societăţi, a tipurilor de legături
care se anulează.

 Control,
 Grup,
 Combinare deîntreprinderi,
 Consolidare,
 Punere în echivalenţă,
 Interese de participare.

Rezumat cap.5
CONTABILITATE CONSOLIDAT Ă
Considerente generale privind consolidarea conturilor

Grupul de întreprinderi şi reprezentarea sa contabilă
Grupul reprezintă un ansamblu de întreprinderi, format din întreprinderi care

consolidează personalitatea juridică consolidantă şi filialele acesteia, asupra cărora se
exercită un control, direct sau indirect.
Grupurile de întreprinderi s-au dezvoltat tot mai mult în lumea afacerilor,
întâlnindu-se sub diferite forme: grupări industriale, financiare, comerciale, bancare, etc.
Grupurile s-au constituit nu numai la nivelul întreprinderilor mari, ci şi la nivelul
întreprinderilor mici şi mijlocii, realizându -se fie:
 pe orizontală (integrarea unor activităţi diverse, complementare sau similare);
 pe verticală (integrarea fazelor procesului de producţie, ale activităţilor
comerciale, etc., referitoare la o categorie de produse anume).
Apariţia grupurilor de întreprinderi este strâns legată de strategia de dezvoltare a
acestora.
Scopul poate fi diversificarea activităţilor pentru a putea face faţă pieţei
concurenţiale, utilizarea mai eficientă a resurselor materiale şi umane de care dispune, în
vederea maximizării profitului.
Grupul de întreprinderi reprezintă un ansamblu de întreprinderi independente
din punct de vedere juridic, legate între ele prin participaţiile la capital sau prin alte
forme, legături care conduc la controlul activităţii de către una dintre ele – întreprinderea
mamă (parent company) – este cazul legăturilor contractuale importante pe termen lung.
Întreprinderile din cadrul grupului, în funcţie de legăturile care se crează, de
subordonare, sunt:
 Întreprinderea – mamă (numită şi “şef de grup”) este cea care se află în familia
grupului, care deţine controlul şi care are una sau mai multe filiale;
54
 Filialele sunt întreprinderi aflate sub sontrolul altei întreprinderi
(întreprinderea - mamă).
Întreprinderea – mamă este o întreprindere tip holding.
Formarea grupurilor de întreprinderi este legată de formele de participare la constituirea
capitalului.
Consolidarea conturilor reprezintă operaţiunea prin care se realizează
centralizarea documentelor de sinteză ale întreprinderilor din cadrul grupului,
independente juridic, legate între ele prin participarea la constituirea capitalului sau alte
forme de subordonare (cele contractuale, financiare, etc.). În România, consolidarea
conturilor este reglementată de Ordinul Ministrului Finanţelor Publice 1752/2005.
De asemenea, prezentarea situat iilor financiare anuale consolidate este
reglementată şi de prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991 – republicată cu
modificările si completările ulterioare.
„Întreprinderile care deţin participaţii în capitalul altor întreprinderi , denumite
în continuare întreprinderi de grup, vor întocmi şi vor prezenta şi situaţiile financiare
anuale consolidate, în conformitate cu reglementările specifice elaborate de Ministerul
Finanţelor Publice în acest scop”.
Obiectivul consolidării conturilor este acela de a reda patrimoniului o imagine cat
mai fidela a grupului de întreprinderi, de a furniza informaţii diverse utilizatorilor externi.
Procentajul de control şi procentajul de interese
În general, procentajul de control se determină prin însumarea procentaje lor de

control ale tuturor întreprinderilor grupului care posedă titluri de participaţie ale
întreprinderii controlate.
El determină natura legăturilor de dependenţă între o întreprindere şi alta, în care
acesta deţine în mod direct sau indirect o parte de capital.
Tipurile de legături care asigură controlul în practica de consolidare, pot fi:
 Legături directe – se realizează prin aceea că o întreprindere – mamă

(holding), participă la formarea capitalului altei întreprinderi (fiică)
F1 F = filiale legate de
65% holding
HOLDING 25%
F2
10%
F3
Fig. nr. 5.1
55
În cazul în care controlul este realizat printr -un lanţ unic de participare, acest lanţ
este presupus a fi rupt, dacă procentajul este inferior:
 procentajul de 40% pentru întreprinderi dependente;

 procentajul de 20% pentru întreprinderi asociate9.
F1 în cazul nostru este dependentă de întreprinderea – mamă (65% > 40%); F2

este o întreprindere asociată deoarece 40% > 25% > 20%; F3 nu poate fi controlată
deoarece 10% < 20%.
 Legături indirecte – sunt determinate de faptul că întreprinderea mamă

(holdingul) participă la formarea capitalurilor unei filiale (F2), aceasta
participând în continuare la formarea altei întreprinderi – fiice, etc (fig. 5.2)
F1 50% F2
75%
HOLDING
72%
15% F3 F4
Fig. nr. 5.2
Se observă că întreprinderea mamă are participare indirectă în F2 şi F4, prin intermediul

F1 şi F3. F2 este o întreprindere controlată de holding, în proporţie de 50%. Nu în aceeaşi
situaţie se află F4 deoarece lanţ ul de control dintre întreprinderea mamă şi F3 este
întrerupt (15% < 20%).
Există şi alte tipuri de legături indirecte, ale întreprinderii – mamă, prin
intermediul altor întreprinderi (fig. 5.3).
55%
85% F1 F2 30%
HOLDING F5
15% F3 F4 85%
65%
Fig. nr. 5.3
În cazul acesta, F5 este o întreprindere asociată întreprinderii mamă cu procentaj de

control de 30%, prin intermediul lui F1 şi F2. În schimb, participarea la F3 cu 15%
întrerupe lanţul de control deoarece 15% < 20%; F3 neputând fi controlată.
9
Feleaga N., I.Ionescu- Tratat de contabilitate financiară, vol.II, Ed.Economică, pg 98
56
 Legăturile reciproce sunt determinate de faptul că în timp ce întreprinderea
mamă participă la formarea capitalurilor întreprinderii fiice, acestea participă
la rândul lor şi ele la mărirea capitalurilor întreprinderii mamă (fig. 5.4).
70% F1
HOLDING 30% 35%
80% F2
75%
HOLDING F1
35%
Fig. nr. 5.4
 Legături circulare sunt determinate de faptul că întreprinderea mamă

participă la formarea capitalului întreprinderii fiice şi apoi la formarea
capitalului altei întreprinderi fiice, care ulterior va participa la mărirea
capitalului întreprinderii mamă.
F1
55%
HOLDING 35%
30% F2
Fig. nr. 5.5.
 Legături paralele care constau în aceea că, întreprinderea mamă participă la

formarea capitalului lui F1 şi apoi întreprinderea mamă şi F1 vor participa la
formarea capitalului întreprinderii fiice F2 (fig. 5.6).
F1
HOLDING F2
Fig. nr. 5.6
57
Procentajul de interes reprezintă partea deţinută de întreprinderea mamă, direct
sau indirect în cadrul fiecărei întreprinderi din cadrul grupului. Utilizarea procesului de
interes este diferită, în funcţie de metodele de consolidare ( metoda integrării globale, a
integrării proporţionale , a punerii în echivalenţă).
Schematic, în funcţie de natura legăturilor create, determinarea procentajului de
interes poate fi:
 în cazul legăturii directe
75%
HOLDING F1
Fig.5.7.
 în cazul legăturilor indirecte
75% 65%
HOLDING F1 F2
Fig. nr. 5.8.

sau
65%
75% F1 F2 20%
10% F3
HOLDING 25%
85% F4 F5 20%
35%
Fig. nr. 5.9.
Din figura 5.8 rezultă că interesele întreprinderii mamă în F2 sunt de 75% x 65% =
48,75%, iar controlul asupra lui F2 este de 65%.
Determinarea procentelor de interes potrivit figurii 5.9 :
58
Procentaj Determinarea procentajului Procentaj
de interes
de interes de interes de control
F1 75% 75% 75%
F2 75%x65%=48,75% 48,75% 65%
F3 (48,75%x20%)+10%+
(54,75%x20%)=40,7% 40,7% 50%
F4 85% 85% 85%
F5 85%x35%+25% = 54,75% 25%+35%=6
54,75% 0%
Se va ţine seama în “lanţul de control” de procentajul mai mic faţă de 40% sau
faţă de 20%, în timp ce procentajul de intere s se va multiplica.
Metode şi procedee de consolidare

Metoda de consolidare se alege în funcţie de procentul de control care condiţionează
tipul de control.
Procentul de control este dat de raportul dintre drepturile într -o întreprindere şi numărul
total al drepturilor de vot ale acesteia.
Dacă o întreprindere este deţinută direct sau indirect de întreprinderea –mamă şi de alte
întreprinderi din cadrul grupului, procentul de control al întreprinderii -mamă în acea
întreprindere va fi dat de procentele de control corespunzătoare fiecărui deţinător de
titluri ale acesteia.
Metode utilizate în consolidarea conturilor în conformitatea cu Directiva a VII-a a

Comunităţii Economiei Europene
 metoda globală
 metoda proporţională
 punerea în echivalenţă, după eventualele retratări pentru a le amortiza cu
principiile şi regulile de consolidare.
1. Metoda globală este folosită pentru consolidarea întreprinderilor controlate exclusiv

de întreprinderea-mamă şi constă în:
 integrarea în conturile întreprinderilor consolida nt a elementelor bilanţului şi ale
contului de profit şi pierderi ale întreprinderii consolidate, dupa eventuale retratări
pentru a le armoniza cu principiile contabile ale grupului.
La integrarea globală, bilanţul consolidat reia elementele bilanţului înt reprinderii
consolidate, cu excepţia titlurilor de participare deţinute de întreprinderea -mamă, care
sunt întocmite de capitalurile proprii ale întreprinderii consolidante;
 eliminarea operaţiunilor reciproce precum şi a titlurilor întreprinderii consolidat e,
deţinute de întreprinderile din grup;
 repartizarea capitalurilor proprii şi a rezultatului între întreprinderea consolidată şi
minoritari.
Elementele specifice consolidării, metodele ce au fost utilizate şi alte modificări
semnificative faţă de exerciţi ul financiar precedent vor fi prezentate în notele
explicative la situaţii le financiare anuale consolidate . Potrivit acestei metode,
59
activele şi datoriile entităţilor incluse în consolidare, se incorporează în totalitate în
bilanţul consolidat, prin insum area elementelor similare. Acelaşi fenomen se repetă
in cazul veniturilor şi cheltuielilor.
2. Metoda proporţionlă se utilizează pentru consolidarea întreprinderilor supuse unui

control conjugat şi constă în :
 integrarea în conturile întreprinderii consoli dante a cotei-părţi corespunzătoare
participarii sale din valoarea elementelor bilanţului şi ale contului de profit şi
pierderi ale întreprinderii consolidate;
 eliminarea, proporţional cotei -părţi integrate, a operaţiunilor reciproce, a
rezultatelor interne şi a titlurilor deţinute de întreprinderea consilidantă.
 Punerea în evidenţă a drepturilor grupului în cadrul rezervelor si rezultatelor
înregistrate de întreprinderea consolidată.
Potrivit prevederilor Ordinului MFP nr. 1752/2005 , aplicarea consolidării proporţionale
prevede următoarele:
 Bilanţul asociatului va include partea din activele pe care le controlează în comun
şi partea din datoriile pentru care răspunde solidar;
 Contul de profit si pierderi ale asociatului va cuprinde partea din veniturile si
cheltuielile entităţii controlate în comun ;
 Activele, datoriile, veniturile si cheltuielile entităţii controlate în comun, ce revin
fiecărui aociat, vor fi adunate cu elementele similare din propriile situaţii
financiare anuale.
Un exemplu: Partea din stocurile entităţii controlate în comun vor fi adunate cu stocurile
asociatului. Dacă însă, un activ este cumpărat de către un asociat, acesta nu va
recunoaşte partea din profiturile acelei entităţi (rezultate din tranzacţie) până când va
revinde activele respective altei persoane terţe.
3. Metoda punerii în echivalenţă este folosită pentru consolidarea întreprinderilor în

care întreprinderea consolidantă exercită o influentă notabilă (semnificativă) sau deţine
investiţii strategice şi constă în substituirea c ostului de achiziţie al titlurilor deţinute de
întreprinderea consolidantă cu cota -parte a capitalurilor proprii ale întreprinderii
consolidate şi evidenţierea drepturilor grupului în rezervele şi rezultatele înregistrate de
întreprinderea consolidată.
Influenţa semnificativă a unei întreprinderi asupra altei întreprinderi este
caracterizată prin legături de durată, justificând intervenţia întreprinderii deţinatoare (la
elaborarea deciziilor).
Dacă o întreprindere va deţine o valoare mai mica de 20% ea poat e totuşi sa
execute o influenţă semnificativă determinată de participarea la luarea deciziilor
strategice, reprezentării în consiliul de administraţie, schimbri de specialişti, derulări de
tranzacţii esenţiale, etc.
În vederea calculării drepturilor care s e cuvin întreprinderii-mamă, investitorului
în capitalul social si rezervele entităţii în care a investit, sunt laute în considerare toate
componentele capitalurilor proprii (active nete) ale acesteia din urmă.
O întreprindere care trebuie să elaboreze con turi consolidate poate utiliza ca
procedee de consolidare:
 Consolidarea directă
60
 Consolidarea pe paliere
Consolidarea directă constă in determinarea pentru fiecare întreprindere inclusă

in perimetrul de consolidare, a drepturilor grupului în capitalurile p roprii ale acesteia.
Aceasta permite determinarea contribuţiei fiecărei întreprinderi consolidate la rezervele
şi rezultatele grupului.
Consolidarea pe paliere consta în efectuarea consolidării ţinându -se seama de

subgrupurile consolidate care la rândul l or, vor fi integrate în ansamblul gruplui. Aceasta
presupune efectuarea consolidării subgrupurilor, introducerea în consolidarea
principală a conturilor consolidate ale acestor subgrupuri şi a altor filiale ale
întreprinderii-mamă.

Formarea grupurilor de societăţi , consolidarea conturilor în acest context are rolul de a
reda patrimoniului o imagine cât mai fidelă , de a asigura informaţii diverse
utilizatorilor externi.
BIBLIOGRAFIE
OBLIGATORIE
1. Ionescu Luminiţa – Contabilitate aprofundată, Ed.Fundaţiei, Romînia de Mîine,

Bucureşti, 2005.
2. Ionescu Luminiţa ; Hricuţă Lucian – Contabilitatea aprofundată ; teste grilă şi
aplicaţii
practice, Ed.Fundaţiei Romînia de Mîine, Bucureşti, 2004.
3. Iatan Elena- Contabilitate aprofundată. Ed.Muntenia, Constanţa, 2004
4. Iatan Elena, Liana Elefterie, Contabilitate aprofundată , Ed. Muntenia, Constanţa,
2007
SUPLIMENTARA
1. Ordinul MFP nr. 1752/2005 - Reglementări contabile conform cu Directiva a IV -a

a CEE
2. Legea 31/1990 privind societăţilor comerciale, republicată
3. Legea 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului,
republicată.
4. Legea 82/1991 – Legea contabilităţii, republicată.
61

Contabilitatea Societatilor Comerciale (Op) - Sinteza

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contabilitatea Societatilor Comerciale (Op) - Sinteza

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA : SPIRU HARET

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL

Conţinutul tematic al cursului

Achizitia de societati mai este cunoscuta in literatura de specialitate si prin

FUZIUNEA ŞI DIVIZAREA ÎNTREPRINDERILOR

Considerente generale ale fuziunii şi divizării

Într. A + Într. B = Într. A

Într. A + Într. B = Într. C

Reunirea (contopirea) se realizează astfel :

Etapele metodologice ale fuziunii

Pe baza bilanţului contabil întocmit înainte de începerea operaţiei de fuziune se

Activ net contabil = Total active – Total datorii

3. Evaluarea globală a întreprinderilor. Determinarea aportului net.

5. Determinarea numărului de acţiuni sau de părţi sociale de emis pentru

Metodele de contabilizare în cazul fuziunii întreprinderilor

Metoda rezultatului (evaluarea globală)

Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor în cazul fuziunii prin absorbţie

Aplicaţiile practice prezentate au la bază cadrul legislativ privind reflectarea în

1. Inventarierea şi evaluarea elementelor de activ şi pasiv ale întreprinderilor care

Reevaluarea imobilizărilor corporale ale întreprinderii A, pe baza evaluării

Regularizarea diferenţelor din reevaluare la întreprinderea „A” :

212 = 105 500.00

„Construcţii” „Rezerve din reevaluare”

BILANŢ PRESCURTAT la data de ………….

D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE INTR -O PERIOADĂ DE 11 180.400

5. Determinarea raportului de schimb al acţiunilor, pentru a acoperi aportul

Întreprinderea „A” : 1.066.00 lei : 300 mii acţiuni = 3,5533 lei

6. Determinarea numărului de acţiuni de emis de către Întreprinderea „A”

= Aport net al întreprinderii absorbite

121 = 6583 584.300 lei

d) transmiterea elementelor de pasiv

419 = 461 180.400 lei

% = 456 573.900 lei

e) regularizarea conturilor 456 şi 461

456 = 461 58.000 lei

La întreprinderea „A” absorbantă

a) înregistrarea majorării capitalului social şi a primei de fuziune :

b) preluarea elementelor de activ de la întreprinderea „B”

207 170.000 lei

% = 456 796.400 lei

207 170.000 lei

c) Preluarea elementelor de pasiv de la întreprinderea „B”

456 = 419 180.400 lei

456 = % 222.500 lei

a) înregistrarea rezervelor deduse fiscal în condiţiile în care sunt menţinute în

1042/analitic distinct= 1061 28.900 lei

8. Se va întocmi bilanţul după fuziunea întreprinderii „A” cu întreprinderea „B”

Bilanţul întocmit de întreprinderea „A” după fuziunea cu întreprindere a „B”

Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor în cazul fuziunii prin contopire (reunire)

1.Situaţia patrimoniului, potrivit datelor din bilanţurile contabile ale întreprinderilor A şi

BILANŢ PRESCURTAT la data de ………….

D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE 11 1.500.000

BILANŢ PRESCURTAT la data de ………….

Elemente de calcul al activului net* Întreprinderea Întreprinderea „B”

2. Activele circulante nete (datorii 2.500.000 4.000.000

3.ACTIV NET (1+2) 8.000.000 9.000.000

 S-a ţinut seama de creşterile înregistrate ca urmare a evaluării globale

Componenţa activului net al celor două întreprinderi:

Întreprinderea Întreprinderea „B”

2. Rezerve din reevaluare (cont 105) 500.000 1.000.000

3. Rezerve (cont 1061 + 1068) 2.000.000 2.000.000

2. Evaluarea globală a întreprinderilor „A” şi „B”

 Întreprinderea „A” : 500.000 lei