Sunteți pe pagina 1din 6

PAREZA DE NERV SCIATIC POPLITEU EXTERN

SILASI DARIA – DANIELA


MEDICINA GENERALA , SERIA C , GRUPA 20

NERVII PERIFERICI SUNT NERVI CARE ASIGURĂ TRANSMITEREA INFORMAŢIILOR DE


LA CENTRII NERVOŞI MEDULARI LA ORGANELE EFECTOARE, VASE DE SÎNGE,
VISCERE, GLANDE, PRECUM ŞI INVERS, DE LA ORGANELE EFECTOARE LA CENTRII
NERVOŞI MEDULARI.

Paralizia constă în întreruperea totală sau parţială a circulaţiei influxului nervos

pe aceste trasee, cu diminuarea sau abolirea funcţiilor organelor la care se distribuie nervul afectat.

Traumatismul nervului periferic poate afecta toate ţesuturile: vasele, fibrele nervoase, ţesutul
conjunctiv.

La ora actuală există, şi este acceptată, clasificarea în 5 grade de traumatism al nervului


periferic, bazată pe modificările histologice ale structurilor fibrelor nervoase şi ale trunchiului nervos:

a) gradul I - dă naştere la o blocare a conducerii pentru fasciculul nervului periferic, ceea ce


corespunde neuropraxiei. Este vorba de un blocaj de conducere strict localizat, niciodată extins
proximal sau distal traumatismului. După o perioadă de "linişte" blocajul dispare, iar funcţia este
complet restabilită.

b). gradul II - se caracterizează prin discontinuitate axonală, dar nu şi a tubului endoneural. Este
un traumatism intrafascicular care după o perioadă ceva mai lungă de "linişte" începe regenerarea
axonală. Recuperarea va fi completă.

c). gradul III - este mai serios, existînd o ruptura nu numai a axonului, ci şi a peretelui
endoneural, în această situaţie dînd naştere la adevaratul traumatism intrafascicular.

1
d). gradul IV - este vorba de un traumatism cu ruptură fasciculară şi a ţesutului de susţinere al
perimerului.

e). gradul V - îl constituie completa separare în două bonturi terminale ale nervului periferic.

Leziunile unui nerv periferic se traduce printr-un tablou clinic care cuprinde in general:

• un deficit senzitiv cutanat, izolat, cu limite precise


• un deficit motor, interesînd muşchii dependenţi de nervul Sciatic Popliteu Extern (SPE)
acompaniat de hipoflexie şi atrofie musculară.
• tulburări vegetative şi trofice, a căror intensitate variază mult.

Semne Paraclinice :

Acestea trebuie să vizeze două obiective:

 demonstrarea naturii neurogene a leziunii


 precizarea cauzei care a produs leziunea

Se vor face: - examenul electric (electromiografia) ce arată dacă denervarea este


parţială sau totală (se va traduce prin absenţa în totalitate a potenţialului de unitate). Apariţia de
fibrilaţii musculare în repaus, semn că atingerea axenală există, permite un prognostic rezervat cu
recuperare lentă şi eventual incompletă.

2
- examenul de stimulodetecţie cu măsurarea vitezei de conducere în fibrele
senzitive şi motorii.
- examenul radiologic, (standard), computer tomografia, etc., sunt uneori
necesare pentru diagnosticul etiologic.

- examenele biologice uzuale (VSH-ul, hemoleucograma, glicemia, etc) vor fi


orientate de la caz la caz.

Ram terminal al marelui sciatic, din spaţiul popliteu nervul sciatic popliteu exten înconjoară gâtul
peroneului, pătrunde în loja antero-externă a gambei, asigurând inervaţia motorie pentru muşchii
gambier anterior, muşchii peronieri, extensorii degetelor şi pedios. Senzitiv inervează faţa antero-
externă a gambei şi 2/3 externe a feţei posterioare, 3/4 interne a feţei dorsale a piciorului şi faţa dorsală
a primelor falange a primelor trei degete şi 1/2 internă a celei de a patra.
Leziunea nervului sciatic popliteu extern antrenează o paralizie a lojei antero-externă a
gambei cu abolirea mişcărilor de flexie dorsală a piciorului şi a falangelor proximale ale degetelor, de
abducţie şi ridicare a marginii laterale a piciorului. Mişcarea de adducţie a piciorului şi ridicarea
muşchiului tibial posterior (inervat de sciaticul popliteu intern). Urmarea acestui deficit, mersul devine
dificil, stepat – bolnavul este obligat să ridice genunchiul şi să flecteze mult gamba iar când se sprijină,
piciorul loveşte solul întâi cu vârful. Mersul pe călcâi devine imposibil, nu poate bate tactul cu piciorul
afectat. Atrofiile interesează loja antero-externă a gambei. Paraliziile şi atrofiile induc o atitudine
particulară „picior în picătură” sau „picior în varus ecvin”

Senzitiv – subiectiv rareori dureri, obiectiv – hipo sau anestezie în teritoriul cutanat al nervului.

Tratamentul recuperator – de o deosebită importanţă în tratamentul afecţiunilor nervilor


periferici este fiziobalneoterapia cuprinzând hidrotermoterapia, electroterapia, chinetoterapia (pasivă şi
activă) şi balneoterapia.

Tratamentul curativ este mai complex şi cuprinde :

3
 tratamentul igeno-dietetic presupune o alimentatie ratională şi evitarea abuzului de alcool sau de
alte substante toxice.
 ca şi în cazul oricarei alte afecţiuni, indiferent de natura ei, corecţia stării psihice a pacientului are
deosebită importanţă. Bolnavul trebuie convins că participarea la programul recuperator are o
deosebită importanţă în recîştigarea capacităţii funcţionale a piciorului, că afecţiunea sa nu-l face
inferior faţă de cei din jur şi că, respectînd programul de recuperare şi indicaţiile medicului se poate
reface într-un interval de timp mai scurt sau mai lung. Bolnavul trebuie cîştigat ca prieten în întreg
programul recuperator.
 repausul total al membrului inferior afectat este impus de durerile declanşate de cele mai mici
mişcări sau presiuni. Lupta contra edemului nu trebuie neglijată: pozitionarea antideclină a gambei
şi piciorului, alături de masaj şi celelalte metode luptă împotriva instalării edemului la nivelul
acestor segmente.

Tratamentul medicamentos vizează:

♦ folosirea în doze mari de vitamina B1, B6, B12.


♦ stricnina în doze progresive pîna la 18-20 mg\zi în mai multe prize.
♦ regeneratoare nervoase, cum ar fi acidul adenozin trifosforic.
♦ antiinflamatoare nesteriodiene: fenilbutazonă, indometacin, ibuprofen.
♦ în cazul aparitiei de redori articulare şi contracturi musculare se prescriu decontracturante de tip
midocalm, clorzoxazonă, diazepam.
♦ se pot folosi de asemenea, pentru combaterea durerii, substanţe anestezice locale cum ar fi:
procaina, xilina ce sunt utilizate în special sub formă de infiltraţii locale.
♦ pentru combaterea hipotoniei se administrează stricnină 1-4 mg\zi injectată subcutanat.

Tratamentul ortopedic presupune prevenirea retracturilor antagoniştilor musculaturii paralizate,


care obligă la reposturarea în poziţie neutră cu ajutorul atelelor fixe (lemn, sîrma, plastic, gips). Aceste
atele sunt destul de incomode şi, în plus, blochează orice manevră recuperatorie.

Ortezarea piciorului în paralizia nervului SPE trebuie privită cu maximă prudenţa, preferabil fiind să fie
utilizată numai cu scop functional şi cu intermitenţă.

4
Tratamentul
chirurgical este indicat în
neuropatiile de cauză
compresivă, unde trebuie
îndepărtat factorul compresiv
prin intervenţie chirurgicală.

SCOPUL INTERVENTIEI
MICROCHIRURGICE ESTE
DE A RESTAURA CONTINUITATEA ANATOMICĂ. SE PRACTICĂ GREFA DE NERV SAU
TRANSPLANTUL DE TENDON.

Dupa o suturare chirurgicală a nervului SPE sau chiar şi acolo unde nu s-a intervenit chirurgical, dar
paralizia unui segment de membru este totală, se pune problema pentru o perioadă scurtă de timp a
imobilizării acelui segment sau a membrului inferior în totalitate.

De o deosebită importanţă în tratamentul afecţiunilor nervilor periferici este tratamentul fizical -


kinetic care cuprinde termoterapia, electroterapia, masajul, kinetoterapia.

Bibliografie :

5
www.topmasaj.ro/download/afect26.doc

www.topmasaj.ro/download/afect25.doc

http://www.toeoff.ro/img/poza1.jpg

http://www.eorthopod.com/images/ContentImages/spine/spine_cervical/cervical_whiplash/
whiplash_emg.jpg

Popa Constantin – Neurologie, Ed. Naţional, 1997

Sbenghe T. – Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Ed. Medicală, 1987

Ştefanache F. – Neurologie clinică, Iaşi, 1997