Sunteți pe pagina 1din 4

Gheorghe Ioana-Virginia

Cls aXII a A

REFERAT

TRADUCTOARE

I. Considerente teoretice

Traductorul este echipamentul care converteste, transforma


marimea de masurat (parametrul reglat, iesirea procesului) intr-o alta marime
(de aceeasi sau de alta natura fizica, de obicei o marime electrica) apta de a fi
prelucrata de elemente de automatizare sau de sisteme de prelucrare automata
a datelor. În general tra-ductorul cuprinde elementele (fig.1).
– elementul sensibil (ES) sau detectorul – specific marimii masurate;
– adaptorul (A) prelucreaza si converteste semnalul dat de ES intr-o marime
direct utilizabila in sistemul automat.

Traductoarele se pot clasifica:

a) dupa principiul de functionare al elementului sensibil in traductoare


generatoare si traductoare parametrice.
Traductoarele generatoare isi bazeaza functionarea pe transformarea directa
a energiei marimii de masurat intr-o energie asociata marimii de iesire de
regula o marime electrica (exemplu: temocupluri, traductoare piezoelectrice,
tahogenera-toare).
Traductoarele parametrice se bazeaza in functionare pe modificarea, sub ac-
tiunea marimii de masurat, a unui anumit parametru caracteristic unui circuit
elec-tric (exemplu: termorezistente, traductoare rezistive, capacitive etc.).
Pentru punerea in evidenta a variatiei parametrului respectiv este necesara
introducerea unei energii exterioare.
b) Dupa natura marimii masurate traductoarele se clasifica in traductoare
pentru marimi electrice (tensiune, curent, frecventa, putere etc) si
traductoare pentru marimi neelectrice (traductoare de pozitie si deplasare,
traductoare pentru masurarea fortelor si cuplurilor, a vitezelor si
acceleratiilor, traductoare pentru masurarea temperaturii,
presiunii nivelului etc.).
c) Dupa forma marimii de iesire exista traductoare analogice, cu impulsuri
si traductoare numerice.

Traductoarele analogice realizeaza dependenta intre marimea fizica


masurata u si marimea rezultata la iesire y, astfel incât y este o functie
continua (liniara sau neliniara).
La traductoarele cu impulsuri marimea de iesire y este o succesiune de im-
pulsuri modulate in amplitudine, durata sau frecventa in functie de marimea de
intrare.
Traductoarele numerice prezinta rezultatul masurarii sub forma numerica,
obtinut in general prin masurarea unei succesiuni de impulsuri codificate.

1 – Caracteristici generale. Principalele caracteristici sunt: liniaritatea,


domeniul de masurare, sensibilitatea, pragul de sensibilitate, puterea de
rezolutie, clasa de precizie, viteza de raspuns.
– Liniaritatea corespunde caracteristicii statice y = f(u) si presupune
proportionalitatea intre y si u pe tot domeniul de masurare. Caracteristica
statica poate fi liniara sau neliniara si cu cât domeniul de liniaritate este mai
mare, cu atât traduc-torul este mai bun. Gradul de liniaritate al unui traductor
se poate exprima prin „abaterea (eroarea) de neliniaritate“, care se defineste
prin:
– Domeniul de masurare corespunde intervalului Du = UM - um in cadrul caruia
se efectueaza corect masurarea, UM reprezentând valoarea maxima a marimii
de intrare, iar um valoarea minima (ex.: termorezistenta pentru valori de 0¸
250oC).
– Sensibilitatea este calitatea de a determina variatii mari ale marimii de iesire
la aparitia unor variatii reduse la intrare si se exprima ca raportul dintre
variatia semnalului de la iesire si variatia marimii de intrare:

– Prin prag de sensibilitate se intelege variatia minima a marimii de masurat


care determina o variatie a marimii de iesire cel putin egala cu eroarea
admisibila a traductorului. Daca se raportreaza acest prag de sensibilitate la
domeniul de masurat se obtine si un prag de sensibilitate relativa, ce se
numeste rezolutie sau putere de rezolutie si care exprima proprietatea
traductorului de a distinge doua valori cât mai apropiate una de alta ale marimii
de masurat.
– Clasa de precizie a traductorului este raportul dintre eroarea admisibila Duad
care se produce in regim static de functionare si domeniul de masurare.
Valorile uzuale sunt 0,1% ¸ 2%.

Caracteristicile dinamice se exprima prin principalele performante atasate


raspunsului tranzitoriu al traductorului pentru semnal treapta la intrare: durata
regimului tranzitoriu tt, timpul de crestere tc, suprareglajul s (abaterea
dinamica maxima).
2) Adaptoare: Adaptorul furnizeaza la iesire semnale unificate adica curenti
sau tensiuni continue, variind intre anumite limite (de exemplu 2 – 10 mA, 4 – 20
mA, 0 – 10 V) indiferent de natura si domeniul de variatie al marimii aplicate la
in-trarea traductorului. Circuitele de intrare ale adaptoarelor depind de tipul
elemen-tului sensibil utilizat (parametric sau generator). În fig.2. este
prezentata sche-ma bloc a unui adaptor pentru element sensibil de tip
parametric (rezistiv). Deoarece se urmareste transformarea variatiilor de
rezistenta DR (inductivitate, capacitate) in tensiune sau curent electric, cele
mai frecvent utilizate scheme de masu-rare (SM) sunt schemele de punti de c.a.
sau c.c. functionând in regim dezechilibrat. Se obtine astfel un semnal de
dezechilibru ud care dupa o amplificare in blo-cul A este aplicat etajului de
iesire care il converteste (in blocul convertor tensiune – curent CTC) in
semnalul unificat al traductorului. În scopul asigurarii unei precizii controlate
prin eliminarea influentei perturbatiilor, se prevede o reactie negativa prin
blocul de reactie negativa BR, ce furnizeaza tensiunea de reactie Ur
proportionala cu Iy. Uneori sunt necesare introducerea unor blocuri de
liniarizare BL si BRL pentru a compensa neliniaritatile altor elemente din
schema.