15 IANUARIE 2008

158 ani de la nasterea lui

Mihai Eminescu

• Concurs de poezie eminesciana desfasurat cu

elevii claselor a II-a A si
• a III-a C din Scoala cu clasele I-VIII
• Ion Campineanu Campina

• Invatatori:
• Stancu Letitia
• Lungu Elena
MIHAI EMINESCU
• Mihai Eminescu în 1869, la
VienaData naşterii:15 ianuarie
1850
Botoşani sau IpoteştiData
decesului:15 iunie 1889
BucureştiProfesiune:poet,
jurnalistNaţionalitate
:românPerioadă activă
ca scriitor:1866-1888Genuri:
poezie, nuvelăMişcare literară:
RomantismOperă/e de debut:„
La mormântul lui Aron Pumnul
”Influenţe:Poezia egipteană,
Cultura clasică, Shakespeare,
Schopenhauer, Kant, Hegel,
Schiller, Lenau, Goethe, Vede,
Budism, Creştinism ortodox,
Folclorul românescA influenţat
pe:Toată literatura românească
ce i-a urmatSemnătură:
• Mihai Eminescu este al şaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe
Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei, şi al Ralucăi
Eminovici, născută in Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti
• Copilăria a petrecut-o la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părintească şi prin împrejurimi,
într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura, stare evocată
cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
• Între 1858 şi 1866, a urmat cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi. A urmat clasa a III-a
la „Nationale Hauptschule“ din Cernăuţi, fiind clasificat al 15-lea între 72 de elevi. A
terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi, după care a făcut două clase
de gimnaziu.
• În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile, deşi avea o situaţie bună la învăţătură.
Avea note foarte bune la toate materiile. Ion G. Sbiera i-a dat la română calificativul
vorzüglich (eminent). Plecând de vacanţa Paştelui la Ipoteşti, nu s-a mai întors la
şcoală.
• La 5 octombrie 1864, Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoşani, apoi,
peste puţin timp, a fost copist la comitetul permanent judeţean.
• Debut
• 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În 12/24 ianuarie
moare profesorul de limba română Aron Pumnul. Elevii scot o broşură,
Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti (Lăcrimioare... la mormântul prea-iubitului lor
profesoriu), în care apare şi poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată M.
Eminoviciu, privatist. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista Familia,
din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-aş avea. Iosif Vulcan îi schimbă numele în
Mihai Eminescu, adoptat şi de poet şi, mai târziu, şi de alţi membri ai familiei sale. În
acelaşi an îi mai apar în „Familia” alte cinci poezii.
• Copilăria a petrecut-o la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părintească
şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de
contact cu oamenii şi cu natura, stare evocată cu adâncă
nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
• Între 1858 şi 1866, a urmat cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi. A
urmat clasa a III-a la „Nationale Hauptschule“ din Cernăuţi, fiind
clasificat al 15-lea între 72 de elevi. A terminat clasa a IV-a
clasificat al 5-lea din 82 de elevi, după care a făcut două clase
de gimnaziu.
• În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile, deşi avea o
căminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de
ţărani români din nordul Moldovei, şi al Ralucăi Eminovici,
născută in Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti
• situaţie bună la învăţătură. Avea note foarte bune la toate
materiile. Ion G. Sbiera i-a dat la română calificativul vorzüglich
(eminent). Plecând de vacanţa Paştelui la Ipoteşti, nu s-a mai
întors la şcoală. Mihai Eminescu este al şaptelea dintre cei
unsprezece copii ai
• La 5 octombrie 1864, Eminovici a intrat ca practicant la
Tribunalul din Botoşani, apoi, peste puţin timp, a fost copist la
comitetul permanent judeţean.
• Debut
• 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În
12/24 ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul.
Elevii scot o broşură, Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti
(Lăcrimioare... la mormântul prea-iubitului lor profesoriu), în
care apare şi poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată M.
Eminoviciu, privatist. La 25 februarie/9 martie (stil nou)
debutează în revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu
poezia De-aş avea. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai
Eminescu, adoptat şi de poet şi, mai târziu, şi de alţi membri ai
familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în „Familia” alte cinci
poezii.
• Mihai Eminescu este al şaptelea
dintre cei unsprezece copii ai
căminarului Gheorghe Eminovici,
provenit dintr-o familie de ţărani
români din nordul Moldovei, şi al
Ralucăi Eminovici, născută in
Juraşcu, fiică de stolnic din
Joldeşti
• Copilăria a petrecut-o la Botoşani
şi Ipoteşti, în casa părintească şi
prin împrejurimi, într-o totală
libertate de mişcare şi de contact
cu oamenii şi cu natura, stare
evocată cu adâncă nostalgie în
poezia de mai târziu (Fiind băiet…
sau O, rămâi).
• Între 1858 şi 1866, a urmat cu
intermitenţe şcoala la Cernăuţi. A
urmat clasa a III-a la „Nationale
Hauptschule“ din Cernăuţi, fiind
clasificat al 15-lea între 72 de
elevi. A terminat clasa a IV-a
clasificat al 5-lea din 82 de elevi,
după care a făcut două clase de
gimnaziu.
• La 5 octombrie 1864, Eminovici a intrat ca practicant la
Tribunalul din Botoşani, apoi, peste puţin timp, a fost copist
la comitetul permanent judeţean.
• Debut
• 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui
Eminescu. În 12/24 ianuarie moare profesorul de
limba română Aron Pumnul. Elevii scot o broşură,
Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti (Lăcrimioare... la
mormântul prea-iubitului lor profesoriu), în care În
16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile, deşi avea o
situaţie bună la învăţătură. Avea note foarte bune la toate
materiile. Ion G. Sbiera i-a dat la română calificativul
vorzüglich (eminent). Plecând de vacanţa Paştelui la
Ipoteşti, nu s-a mai întors la şcoală.
• apare şi poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată M.
Eminoviciu, privatist. La 25 februarie/9 martie (stil nou)
debutează în revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu
poezia De-aş avea. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai
Eminescu, adoptat şi de poet şi, mai târziu, şi de alţi membri
ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în „Familia” alte
cinci poezii.
DOI BUNI PRIETENI
 În 1877 s-a mutat la Bucureşti, unde până în
1883 a fost redactor, apoi redactor-şef (în 1880)
la ziarul Timpul. A desfăşurat o activitate
publicistică excepţională, care i-a ruinat însă
sănătatea. Acum a scris marile lui poeme (seria
Scrisorile, Luceafărul, etc.).
În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 3
dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului
Şuţu din strada Plantelor, Bucureşti. Ziarul
Românul anunţa ziua următoare la ştiri:
Eminescu nu mai este. În 17 iunie Eminescu a
fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul
Bellu. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la
Şcoala normală de institutori din Bucureşti
• Epilog
• Despre moartea poetului, G. Călinescu a
scris: „Astfel se stinse în al optulea lustru
de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit
şi-l va ivi vreodată, poate, pământul
românesc. Ape vor seca în albie şi peste
locul îngropării sale va răsări pădure sau
cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în
depărtări, până când acest pământ să-şi
strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava
subţire a altui crin de tăria parfumurilor
sale”.[3]
 Eminescu n-a existat.
A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
In care luna isi avea cuibar rotit.
.......................................................
Si pentru ca toate acestea
Trebuiau sa poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu
M.Sorescu
• La sfarsitul activitatii
s-au acordat copiilor
• diplome de participare