Excepţie de nelegalitate.

Condiţia existenţei unei legături între fondul pricinii şi excepţia de

nelegalitate. Nemotivarea excepţiei. Respingere.

Leg. Nr. 554/2004, art. 4

Cuprins pe materii: Drept administrativ

Indice alfabetic: Excepţie de nelegalitate.

Motivare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 excepţia de nelegalitate poate
fi invocată doar în cazul în care soluţionarea pe fond a unei acţiuni depinde de actul administrativ a
cărui legalitate se cere a fi cercetată. Pentru a putea fi admisă, excepţia de nelegalitate trebuie să
fie motivată. Analizând motivele invocate, instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia, în
situaţia în care le găseşte întemeiate, pronunţă o încheiere, de asemenea motivată, prin care
sesizează instanţa de contencios administrativ şi dispune suspendarea judecării cauzei până la
soluţionarea excepţiei.

În lipsa încheierii de sesizare motivată în sensul stabilirii unei legături intre fondul
pricinii şi excepţia de nelegalitate, instanţa de contencios administrativ este nelegal investită iar
hotărârea este pronunţată cu depăşirea limitelor în care a fost reglementat controlul judecătoresc
al actelor administrative pe cale de excepţie.

Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ şi fiscal,

Decizia nr. 461 din 8 februarie 2006

În cadrul litigiului aflat pe rolul Tribunalului Braşov – Secţia Civilă, având ca obiect
revendicarea formulată de către reclamantul Judeţul Braşov în contradictoriu cu pârâţii
Universitatea „T”, CSC şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, a unui imobil compus din teren şi
clădire situat în municipiul Braşov, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului nr.
5683/15.12.2005 emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, ordin prin care a fost atestat dreptul de
proprietate asupra imobilului în cauză, în favoarea Universităţii „T”.

Sesizată în temeiul art. 4 din Legea 554/2004 prin încheierea din 16.12.2005 a Tribunalului
Braşov, Curtea de Apel Braşov a admis excepţia şi a constatat nelegalitatea Ordinului nr.
5683/15.12.2005 emis de MEC.

Împotriva acestei sentinţe, pârâţii au declarat recurs, recursurile lor fiind admise pentru
următoarele considerente:

În litigiul de drept civil în cadrul căruia a fost invocată excepţia de nelegalitate a Ordinului
nr.5683/15.12.2005, pârâta Universitatea „T” a invocat dreptul său de proprietate asupra
imobilului, dobândit prin lege ca mod originar de dobândire a proprietăţii, şi anume prin
îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 166 din Legea nr. 84/1995, aşa cum s-a constatat prin
decizia civilă nr. 138/A/05.02.2003 a Tribunalului Braşov, menţinută ca legală şi temeinică prin
decizia nr. 6458/18.11.2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală.

Excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 5683/15.12.2005 care a atestat acest drept de

proprietate, ridicată de către reclamant nu a fost motivată, în sensul că nu au fost arătate acele
motive de nelegalitate a respectivului act administrativ pe care partea le consideră susceptibile să
influenţeze soluţionarea fondului în cauza de drept civil dedusă judecăţii.

Datorită neîndeplinirii acestei condiţii de contestare în justiţie a unui act administrativ, pe

cale directă sau pe cale incidentă, Tribunalul Braşov nu a verificat dacă între fondul pricinii pentru
care a fost investit şi ordinul emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării pe parcursul judecării
cauzei există o legătură juridică, suficientă pentru a face necesară cenzurarea nelegalităţii ordinului
în procedura cu caracter accesoriu prevăzută de art.4 din Legea nr. 554/2004.

La rândul său, Curtea de Apel Braşov, ca instanţă de contencios administrativ, nu a

examinat dacă erau îndeplinite condiţiile legale pentru a se pronunţa asupra excepţiei de
nelegalitate, deşi încheierea de sesizare a sa nu a fost motivată de tribunal şi a acordat un termen
pentru ca reclamantul să motiveze în fapt şi în drept excepţia invocată.

Motivarea depusă ulterior, nu îndeplineşte cerinţa procedurală impusă de art.4 alin.1 din
Legea nr. 554/2004, pentru că reclamantul a justificat invocarea excepţiei printr-o simplă enunţare
a normei cuprinsă în textul de lege susmenţionat, nearătând elementele de fapt şi de drept care să
determine aplicarea ei în cauză.

Nefiind stabilită existenţa legăturii dintre fondul pricinii şi excepţia de nelegalitate, instanţa
de contencios administrativ a apreciat greşit că a fost legal sesizată să cenzureze în temeiul art.4
din Legea nr. 554/2004 nelegalitatea Ordinului nr. 5683/15.12.2005 şi din acest motiv, hotărârea a
fost pronunţată cu depăşirea limitelor în care a fost reglementat controlul judecătoresc al actelor
administrative pe cale de excepţie.
 Această concluzie rezultă din faptul că actul administrativ cu caracter individual, a cărui
nelegalitate a fost invocată de reclamant, nu produce efecte juridice proprii cu privire la dreptul de
proprietate al universităţii pârâte asupra imobilului în cauză, întrucât conţinutul său atestă regimul
juridic al bunului constatat cu autoritate de lucru de lucru judecat în decizia civilă nr.138
A/5.02.2003 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia civilă.

Prin această hotărâre judecătorească, menţinută ca legală şi temeinică prin decizia

nr.6458/18.11.2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală,
s-a constatat că Universitatea „T” este, prin lege, titulara dreptului de proprietate asupra
imobilului. Dreptul de proprietate al universităţii pârâte a fost constatat în baza art.166 din Legea
nr. 84/1995 republicată, reţinându-se îndeplinirea condiţiilor prevăzute de acest text de lege,
întrucât imobilul face parte din baza materială a învăţământului şi a fost realizat din fondurile
statului, prin cumpărare cu venituri publice.

Dreptul de proprietate astfel constatat a fost opus de universitatea pârâtă în acţiunea de

revendicare formulată de Judeţul Braşov şi deci apărarea sa a fost întemeiată pe o hotărâre
judecătorească irevocabilă.

În atare situaţie, Ordinul nr. 5683/15.12.2005 de atestare a dreptului respectiv este un act de
executare a hotărârii judecătoreşti irevocabile cu privire la îndeplinirea cerinţelor prevăzute de
art.166 din Legea nr.84/1995 republicată şi deci nu constituie un act juridic distinct de aplicare a
acestei norme legale.

Constatând că Ordinul nr. 5683/15.12.2005 este nelegal faţă de dispoziţiile art.166 din
Legea nr. 84/1995, cu motivarea că această reglementare nu este aplicabilă universităţii pârâte,
instanţa de contencios administrativ s-a pronunţat implicit asupra fondului litigiului privind dreptul
de proprietate, depăşind astfel cadrul procesual prevăzut de art.4 din Legea nr. 554/2004, întrucât a
încălcat competenţa materială a tribunalului investit cu acţiunea în revendicare, dar şi autoritatea
de lucru de judecat a deciziei civile nr.138/A/5.02.2003.

Ordinul nr.5683/15.12.2003 nu atestă o altă situaţie juridică decât cea constatată prin
hotărârea judecătorească irevocabilă menţionată anterior şi nu produce alte consecinţe asupra
aprecierii dreptului propriu invocat de universitatea pârâtă în cadrul acţiunii în revendicare.

Prin motivele de nelegalitate a Ordinului nr. 5683/15.12.2005 invocate pe cale de excepţie

de către Judeţul Braşov, se contestă în realitate dreptul de proprietate al Universităţii „T” constatat
în mod irevocabil într-un alt litigiu civil, ceea ce aduce atingere principiului autorităţii de lucru
judecat.

Din acest motiv, nu au fost examinate în cauză susţinerile formulate de părţi pe fondul
pricinii şi asupra cărora s-a pronunţat greşit instanţa de fond pe calea excepţiei de nelegalitate, cum
sunt apărările referitoare la lege, ca mod originar de dobândire a dreptului real de proprietate sau
prezumţia de proprietate.

De asemenea, instanţa de fond s-a pronunţat greşit asupra unor motive de nelegalitate care
vizează condiţiile de formă ale Ordinului nr. 5683/15.12.2005 deşi acestea, prin natura lor, nu pot
avea o incidenţă asupra soluţiei din litigiul de drept civil şi nici nu au fost invocate de reclamant în
susţinerea excepţiei.

Astfel, instanţa de contencios administrativ a constatat greşit nelegalitatea Ordinului

nr.5683/15.12.2005 faţă de denumirea dată actului, de lipsa din conţinutul său a unor dispoziţii
proprii actului administrativ de autoritate şi emiterea lui anterior încheierii unui protocol de
predare – primire a imobilului, deşi nu s-a contestat că universitatea pârâtă are posesia bunului.
Toate aceste motive de nelegalitate sunt lipsite de relevanţă la soluţionarea acţiunii în revendicare
şi pot fi invocate pe calea unei acţiuni directe de persoana care se consideră vătămată într-un drept
al său recunoscut de lege ori într-un interes legitim.

Pentru considerentele expuse, Curtea a admis recursurile, a casat hotărârea atacată şi

constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, a respins
excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 5683/15.12.2005 invocată de Judeţul Braşov în dosarul nr.
821/C/2005 al Tribunalului Braşov – Secţia civilă.